Rezultate din textul definițiilor
ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin, fantastic, din basme, închipuit ca o femeie frumoasă și de obicei foarte bună, cu puteri supranaturale și cu darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana.

FEE ~ f. mit. Ființă imaginară în chip de femeie frumoasă, înzestrată cu forță supranaturală și cu influență asupra destinelor oamenilor; zână. [Art. feea; G.-D. feei; Sil. fe-e] /<fr. fée

RUSÁLCĂ ~ce f. (în mitologia slavă) Ființă imaginară, ocrotitoare a apelor, cu chip de femeie frumoasă și cu coadă de pește, care ademenește tinerii și-i îneacă. /<sl. rusalka

FRINÉE s.f. (Liv.) Curtezană; femeie frumoasă și cu moravuri libere. [Cf. Frine – curtezană care a folosit lui Praxiteles ca model pentru statuile Afroditei].

DESINIT IN PISCEM (lat.) termină în (coadă de) pește – Horațiu, „Ars poetica”, 4: „Desinit in piscem mulier formosa superne” („Termină o femeie frumoasă în coadă de pește”). Horațiu compară opera de artă lipsită de coerență stilistică sau de idei cu o astfel de reprezentare plastică.

beladónă f., pl. e (it. bella donna,femeie frumoasă”, din cauză că’n Italia se scotea din ea o apă de toaletă). Mătrăgună.

GHIOLBÁNĂ, ghiolbane, s. f. (Reg.) Nume dat unei femei frumoase căreia îi place să cocheteze. [Pr.: ghiol-].

LAMARR [ləmár], Hedy (pe numele adevărat Hedwig Eva Maria) (1914-2000), actriță americană de film. Considerată cea mai frumoasă femeie a anilor ’30, a abordat roluri de cuceritoare enigmatică, învăluitoare („Delir”, „Frumoasa Tondelayo”, „Femeia fără pașaport”, „Spionul meu preferat”).

Empusa, spectru monstruos care lua adesea înfățișarea unei femei frumoase. Se hrănea cu carne de om și făcea parte din ceata infernală a zeiței Hecate.

HURÍE, hurii, s. f. (În religia musulmană) Fecioară deosebit de frumoasă promisă de Mahomed credincioșilor în paradis. ♦ P. ext. Fecioară sau femeie foarte frumoasă. – Din tc. huri. Cf. fr. houri.

FRUMUSÉȚE, (2) frumuseți, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este frumos. ◊ Loc. adj. De toată frumusețea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” capătă valoarea superlativului „foarte frumos”) O frumusețe de casă.femeie foarte frumoasă. [Var.: (pop.) frumséțe s. f.] – frumos + suf. -ețe.

ZEÍȚĂ, zeíțe, s.f. 2. (Fig., fam.) femeie înzestrată cu însușiri fizice și morale excepționale. 3. (Fig.) femeie foarte frumoasă.

NAIÁDĂ ~e f. 1) (în mitologia greacă) Zeiță ocrotitoare a izvoarelor, a râurilor și a fântânilor. 2) fig. femeie tânără, frumoasă și grațioasă; nimfă. [Sil. na-ia-] /<fr. naïade

NÍMFĂ1 ~e f. 1) (în mitologia greacă) Zeiță ocrotitoare a apelor, munților și a pădurilor. 2) fig. femeie tânără, frumoasă și grațioasă; naiadă. /<fr. nymphe, lat. nympha

ZÂNĂ ~e f. 1) (în basme) Ființă imaginară închipuită ca o femeie foarte frumoasă, înzestrată cu puteri supranaturale și cu influență asupra destinelor oamenilor; fee. 2) fig. femeie foarte frumoasă. [G.-D. zânei] /< lat. Diana

ZEÍȚĂ zeíțe f. 1) Divinitate la păgâni; zeitate. 2) fig. fam. femeie înzestrată cu însușiri fizice și morale excepționale. 3) fig. femeie foarte frumoasă. /zeu + suf. ĩță

coítă, coíte, s.f. (reg.) 1. cățea. 2. femeie cochetă, frumoasă, dar leneșă și stricată. 3. joc de copii; râcă.

HURÍE s.f. femeie foarte frumoasă, promisă de Mohamed credincioșilor musulmani în paradis. ♦ (Fig.) femeie foarte frumoasă și planturoasă. [Gen. -iei. / < tc. huri, cf. fr. houri < cuv. persan].

NAIÁDĂ s.f. (Mit.) Nimfă, divinitate a izvoarelor și a râurilor. ♦ (Fig.) femeie foarte frumoasă, grațioasă. [Pron. na-ia-. / < fr. naïade, it. naiadi, cf. lat., gr. naias].

AFRODÍTĂ s. f. (fam.) femeie foarte frumoasă. (cf. Afrodita)

HURÍE s. f. 1. fecioară de o frumusețe deosebită, promisă lui Mahomed credincioșilor musulmani în rai. 2. femeie foarte frumoasă. (după fr. houri)

NAIÁDĂ s. f. (mit.) nimfă a izvoarelor și a râurilor. ◊ (fig.) femeie foarte frumoasă, grațioasă. (< fr. naïade)

huríe (huríi), s. f. – În religia musulmană, fecioară sau femeie foarte frumoasă promisă credincioșilor în paradis. Tc. huri, probabil prin intermediul fr. houri. Împrumut literar din sec. XIX.

ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj fantastic din basme, închipuit ca o femeie foarte frumoasă, cu puteri supranaturale. 2. Zeiță. – Lat. Diana.

ASTARTE, zeiță supremă în mitologia feniciană, soția lui Baal. Cultul ei a fost răspîndit în toată lumea semitică. Imaginată ca o femeie tînără și frumoasă, era patroana dragostei și a războiului, a vînătorii și a procreației.

S*X ~e n. 1) Totalitate a particularităților genetice și morfofiziologice care diferențiază organismele vii în două categorii în vederea reproducerii speciei. 2) Fiecare din cele două categorii de organisme vii (masculi și femele). ◊ ~ul tare se spune, în glumă, despre bărbați. ~ slab (sau frumos) se spune, în glumă, despre femei. /<fr. sexe, lat. sexus

VENÚST ~stă (~ști, ~ste) livr. (mai ales despre femei) Care este grațios; care încântă; frumos; fermecător. /<lat. venustus, it. venusto

benghĭ și (Munt.) zbenghĭ n. pl. urĭ (turc. benk, benek, pată, benghĭ; bg. benka, neg). Pată artificială făcută pe față, precum: o alunică artificială pe care și-o făceaŭ odinioară femeile închipuindu-șĭ c’ar fi maĭ frumoase, mînjiturĭ pe care țărancele le fac copiilor ca să-ĭ ferească de deochĭ, petele de pe fața clovnilor ș.a. Zbenghĭ, un joc cu arșicele. – Și benchĭ (Mold. nord).

MISS s. f. inv. (adresare pentru fete în țările de limbă engleză) domnișoară. ◊ nume dat unei femei considerate de un juriu special ca cea mai frumoasă dintr-o țară, dintr-o regiune etc. (< engl. miss)

VIRTÚTE ~ți f. 1) Forță morală prin care omul tinde către bine și frumos; perfecțiune morală. 2) Fidelitate sentimentală sau/și conjugală (a unei femei); castitate. 3) mai ales la pl. Pornire statornică spre a înfăptui anumite acte morale (printr-un efort volitiv). ◊ Cele patru ~ți curajul, justețea, prudența și temperanța. 4): În ~tea... în baza...; ca urmare a...; conform... [G.-D. virtuții] /<lat. virtus, ~utis

HULUBÍȚĂ ~e f. 1) pop. Femelă a hulubului; porumbiță. 2) fig. Fată sau femeie îndrăgostită. 3) Ciupercă comestibilă cu pălăria divers colorată, cărnoasă, cu gust dulce-acrișor, frumos mirositoare, ce crește prin păduri. /hulub + suf. ~iță

ȘI conj., adv. 1. conj. (coordonator copulativ) (înv.) i. (E tânăr ~ frumos.) 2. conj. (completiv) de, să. (Stai ~ mă așteaptă.) 3. conj. (adversativ și restrictiv) că. (Să care bărbatul cu carul și femeia cu poala, ~ tot se isprăvește.) 4. adv. (înv. și reg.) încă. (După ce că e urâtă, o mai cheamă ~ Mușata.)



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)