Rezultate din textul definițiilor
FRANGHIE1, franghii, s. f. Fir lung si gros facut din mai multe fibre vegetale sau din fire animale, precum si din fibre sintetice, rasucite una in jurul alteia; funie. [Acc. si: (reg.) franghie] – Lat. fimbria.
SNURCERAMICA s. f. Procedeu de ornamentare a vaselor de lut, realizat prin imprimarea unui snur de fibre vegetale in pasta inca moale. – Snur + ceramica.
CAPOC n. Material alcatuit din fibre vegetale obtinute din fructele unui arbore exotic si folosit ca umplutura pentru saltele, perne etc. /<fr., engl. kapok
SFOARA sfori f. 1) Fir confectionat din fibre vegetale sau sintetice prin rasucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu ~. ◊ Tras cu ~a (asezat) in linie dreapta; bine aliniat. A intinde ~a prea tare (sau prea mult) a depasi limita in procesul realizarii unui lucru. A trage pe ~ a pacali. A trage sforile a pregati in taina ceva reprobabil. 2) Multime de obiecte similare insirate pe astfel de fir; sirag. O ~ de ardei. 3) inv. Unitate de masura pentru suprafete, folosita la masurarea pamantului (avand diferite valori in diferite perioade). 4) inv. Fasie (ingusta) de pamant arabil. [G.-D. sforii] /cf. sl. suvoru, ucr. svora
SLING s. n. dispozitiv din benzi de fibre vegetale sau sintetice la pachetajul marfurilor in unitati mai mari, pentru a fi mai usor manevrate pe nave. (< engl. sling)
CAPOC s. n. fibra vegetala asemanatoare cu lana, dar cu o rezistenta redusa, obtinuta din fructul unui arbore exotic (Ceiba pentandra) si folosita ca umplutura la saltele, la plapumi, la centurile de salvare etc. – Din fr. kapok, capoc, engl. kapok.
FILAMENT ~e n. 1) Formatie organica filiforma, care intra in componenta unui tesut animal sau vegetal; fibra. 2) Piciorus de sustinere a anterei la o stamina. 3) Fir metalic din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent cand este strabatut de curent electric. /<fr. filament, lat. filamentum
SUBSTANTIVITATE s.f. Afinitate a colorantilor substantivi pentru fibrele vegetale. [Cf. fr. substantivite].
GALIC adj.m. Acid galic = acid astringent extras din gogosile de ristic, folosit la fabricarea cernelii negre si ca mordant la vopsirea fibrelor vegetale. [< fr. gallique].
DELIGNIFICARE s. f. eliminare a ligninei din celulele si fibrele vegetale. (dupa fr. delignification)
MATASE, (1) matasuri, s. f. 1. fibra textila naturala de borangic prelucrat. ♦ fibra textila vegetala sau sintetica fabricata prin diverse procedee chimice si avand proprietati asemanatoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Tesatura fina, cu desime mare si greutate mica, executata din astfel de fibre; (la pl.) varietati de tesaturi din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De matase = matasos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut in matase = crescut in avutie, in belsug; rasfatat, cocolosit. ♦ Ata de matase (1). 2. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subtiri, cafenii-galbui, care invelesc stiuletele porumbului si care ies din panusi in forma de smoc. 3. Compuse: (Bot.) matasea-broastei = denumire data unor alge verzi, filamentoase, care formeaza mase plutitoare la suprafata apelor dulci statatoare; matasea-bradului = matreata-de-arbori. [Pr.: (reg.) matasa] – Lat. metaxa.
ANIMALIZARE s.f. Actiunea de a (se) animaliza. ♦ Tratament chimic al fibrelor textile vegetale pentru a le da proprietati specifice fibrelor de natura animala. [< animaliza].
ANIMALIZARE s. f. 1. actiunea de a (se) animaliza; dezumanizare. 2. tratament chimic al fibrelor textile vegetale pentru a le da proprietati specifice fibrelor de natura animala. (< animaliza)
SUBSTANTIV I. s. n. parte de vorbire flexibila care denumeste fiinte, lucruri, notiuni abstracte etc. II. adj. colorant ~ = materie coloranta care vopseste direct fibrele textile (vegetale), fara ajutorul mordantilor. (< fr. substantif, lat. substantivum)
FASCICUL s. n. 1. manunchi, reunire de mai multe obiecte, lucruri de acelasi fel. ◊ manunchi de radiatii, de provenienta comuna, care strabat prin acelasi punct. ♦ (mat.) ~ de drepte = multime de drepte care trec printr-un punct fix. ◊ grup de fibre musculare, nervoase sau conjuctive, avand acelasi traiect si aceeasi distributie. 2. tesut vegetal conducator, din fibre lemnoase si liberiene care strabat tulpina, ramurile si frunzele. (< fr. fascicule, lat. fasciculus)
BUMBAC, (1) s. m., (2) s. n. 1. Planta textila tropicala si subtropicala in forma de arbust, care creste, aclimatizata, si in regiunile temperate (Gossypium). 2. Puf vegetal format din fibrele textile produse de semintele bumbacului (1), folosit in industrie si comert; (in special) vata. ◊ Expr. A avea bumbac in urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir rasucit de bumbac (2), intrebuintat la tesut sau la cusut. ♦ Tesatura din fire de bumbac (2). – Comp. sb. bumbak, bg. bubak.
FASCICUL s.n. 1. Manunchi, reuniune de mai multe obiecte, lucruri etc. de acelasi fel. ◊ Fascicul de raze = manunchi de raze vizuale care strabat prin acelasi punct; fascicul luminos = totalitatea razelor de lumina care trec printr-o anumita regiune din spatiu; (mat.) fascicul de drepte = figura formata din mai multe drepte care trec prin acelasi punct. ♦ (Anat.) Grup de fibre musculare, nervoase sau conjunctive avand acelasi traiect si aceeasi distributie. ♦ Tesut vegetal conducator, format din fibre lemnoase si liberiene care strabat tulpina, ramurile si frunzele. 2. V. fascicula. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. fascicol s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus – mic manunchi].
DENIER, denieri, s. m. Unitate de masura pentru greutatea liniara a firelor si a fibrelor de matase naturala si vegetala sau a celor sintetice, cu ajutorul careia se apreciaza finetea acestora. – Din fr. denier.
SUBSTANTIV adj.m. Colorant substantiv = materie coloranta care vopseste direct fibrele textile, in special cele vegetale, fara ajutorul mordantilor. // s.n. (Gram.) Parte de vorbire flexibila care denumeste fiinte, lucruri, notiuni abstracte etc. [Cf. lat. substantivus, fr. substantif].
PERIFASCICULAR, -A adj. 1. situat in jurul fibrelor musculare, nervoase sau conjunctive. 2. din jurul fasciculului vegetal conducator care strabate tulpinile, ramurile si frunzele plantelor. (< fr. perifasciculaire)
fibra ~e f. 1) Fir subtire si lung de origine vegetala, animala sau produs pe cale sintetica; filament. 2) Formatie organica filiforma din componenta unui tesut vegetal sau animal. ~ lemnoasa. ~ musculara. 3) Material rezistent, obtinut din celuloza, intrebuintat ca izolant si ca imitatie de piele. ◊ ~ optica fibra speciala de sticla, folosita pentru transmiterea informatiilor. /<fr. fibre, lat. fibra
PERIFASCICULAR, -A adj. 1. Situat in jurul fibrelor musculare, nervoase sau conjunctive. 2. Situat in jurul fasciculului vegetal conducator care strabate tulpinile, ramurile si frunzele plantelor. [Cf. fr. perifasciculaire].
ANASTOMOZA s. f. 1. comunicatie naturala sau chirurgicala intre doua sau mai multe vase sangvine, fibre nervoase sau musculare etc. 2. reunire a diferitelor organe vegetale. (< fr. anastomose, gr. anastomosis)
fibra s.f. 1. Fir subtire, flexibil, obtinut din anumite tesuturi vegetale sau pe cale sintetica si folosit la fabricarea tesaturilor, a hartiei etc. 2. (Anat.) Formatie cu aspect de fir care alcatuieste un tesut organic. // (In forma fibr-, fibri-, fibro-) Element prim de compunere savanta cu sensul de „(referitor la) fibra”, „cu aspect de fibra”, „compus din fibre”. [< fr. fibre, it., lat. fibra].
CELULOZA f. Substanta organica existenta in membrana celulelor vegetale, care are diferite intrebuintari in industrie (la fabricarea hartiei, a fibrelor sintetice, a lacurilor, a maselor plastice, a explozivilor etc.). [G.-D. celulozei] /<fr. cellulose
fibra, fibre, s. f. 1. Material in forma de fir subtire, netors, de provenienta vegetala, animala sau minerala ori produs pe cale sintetica, folosit de obicei ca materie prima la fabricarea tesaturilor. 2. Celula vegetala alungita situata in tesutul diverselor parti ale unei plante. 3. Formatie anatomica alungita, care reprezinta celule modificate sau prelungiri celulare si care alcatuieste tesuturile animale. 4. (Tehn.; in sintagma) fibra optica = fibra de sticla cu compozitie speciala, folosita pentru transmiterea informatiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra.
COVOR (‹ rus., ucr.) s. n. 1. Tesatura groasa de lina, de fibre sintetice, de iuta, de bumbac etc. (cu motive multicolore) folosita pentru ornamentarea si confortul incaperilor (asternuta pe podea, pe paturi sau atirnata pe pereti). Pot fi c. netede, la care figurile se obtin prin modul de tesere (ex. c. oltenesti, scoarte) si c. paroase, la care figurile se executa din smocuri de fire (ex. c. de Persia). 2. C. vegetal = patura de plante care acopera suprafata uscatului pe o anumita regiune. 3. (TEHN.) C. izolant = material izolant sintetic sau natural, folosit pentru izolarea electrica fata de pamint a omului, in timpul lucrului cu aparate electrice sub tensiune.