Rezultate din textul definițiilor
INTOTDEAUNA adv. 1. In tot timpul, mereu, oricand. 2. De fiecare data, in orice ocazie; p. ext. de obicei. – In + totdeauna.

VOLTA, volte, s. f. 1. Miscare in forma de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. Schimbare (brusca) in atitudine, trecere subita de la o conceptie la alta. ♦ (Scrima) Miscare (de rotatie) facuta pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevra de rotatie facuta de o ambarcatie sau de o nava cu panze pentru schimbarea bordului din care primeste vantul. ◊ Volta in vant = manevra pentru schimbarea directiei impotriva vantului. Volta sub vant = manevra pentru schimbarea directiei in sensul vantului. 3. Semn care indica repetarea unui fragment muzical, de fiecare data cu un alt sfarsit. – Din fr. volte.

OARA1, ori, s. f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul in care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumuland valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decat cel construit anul trecut.Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de cate ori! = in repetate randuri, adesea. De putine ori = rareori. De cate ori = de fiecare data. ◊ Loc. conj. Ori de cate ori = in toate randurile, in toate cazurile cand..., de fiecare data. – Lat. hora.

OSTINATO s. n. (Muz.) Procedeu care consta in revenirea staruitoare a unui motiv melodic sau ritmic, insotit de fiecare data de alte motive. – Cuv. it.

TOTDEAUNA adv. 1. In tot timpul (de pana acuma); mereu, pururea, necontenit, oricand. ◊ Pentru totdeauna = definitiv; pe vecie. 2. De fiecare data, in orice ocazie. ♦ De obicei, de regula. [Var.: (reg.) totdeuna adv.] – Tot + de + a + una.

INTOTDEAUNA adv. In orice timp; in tot timpul; mereu; oricand; totdeauna. ◊ ~ cand de fiecare data cand; ori de cate ori. Ca ~ ca de fiecare data; ca de obicei. /in + totdeauna

OARA ori f. (la sing. precedat de un numeral ordinal; la pl. in componenta numeralelor adverbiale) Fiecare dintre cazurile cand se produce o intamplare sau un fapt care se repeta; data. Prima ~. A treia ~. De cinci ori. ◊ Ori de cate ori de fiecare data. /<lat. hora

TOTDEAUNA adv. 1) In orice timp; in tot timpul; in permanenta; intotdeauna; mereu; oricand. ◊ Pentru ~ pentru tot timpul; definitiv. 2) Cu orice ocazie; de fiecare data. /tot + de + a + una

LOGOGRIF s.n. Joc distractiv care consta in a gasi un cuvant caruia, daca i se adauga sau i se indeparteaza pe rand cate o litera, capata de fiecare data un alt inteles. ♦ (Fig.) Lucru spus in termeni obscuri, greu de descifrat; enigma. [< fr. logogriphe, cf. gr. logos – cuvant, griphos – enigma].

STROFIC, -A adj. 1. (Despre versuri) Care formeaza strofe. ♦ (Despre o piesa vocala) Care se repeta identic, de fiecare data insa pe versuri diferite. 2. (Geol.) Miscare strofica = miscare tectonica verticala. [Cf. fr. strophique, it. strofico, germ. strophisch].

STROFIC, -A adj. 1. (despre versuri) care formeaza strofe. ◊ (despre o piesa vocala) care se repeta identic, de fiecare data insa pe versuri diferite. 2. (geol.) miscare ~a = miscare tectonica verticala. (< fr. strophique)

cite adv. (lat. cata, d. vgr. kata, din care, cind n´avea acc., s´a facut rom. cata, apoi, supt [!] infl prep. in -e, cate, pastrat in catelin ori supt infl. lui cit; lat. cata mane, in fiecare dimineata; it. cada-uno, cad-uno, pv. cada-un, vfr. che-un, sp. pg. cada). – In unire cu un num., formeaza num. distributive (lat. singuli, bini s. a.): cite unu (doi, doua s. a.) sau unu cite unu (doi, doua s. a.). Cite ceva, in fiecare data ceva: de cite ori vine, imi aduce cite ceva. Cite putin sau putin cite putin, incet, treptat, in fie-care data putin: malu s´a daramat [!] cite putin.

SANTIAGO DE LOS CABALLEROS, oras in N Rep. Dominicane, situat pe Rio Yaque del Norte, la 56 km S de Puerto Plata; centrul ad-tiv al provinciei Santiago; 365,4 mii loc. (2002). Piata agricola pentru tutun, cafea, cacao, fructe tropicale, trestie de zahar s.a. Ind. prelucr. a lemnului (mobila) si tutunului (tigarete), pielariei, farmaceutica, jucariilor (papusi) si alim. (rom, produse lactate). Universitate catolica (1962), Universitate politehnica (1974). Parcul Duarte. Catedrala Santiago el Mayor. Fundat, probabil, de Cristofor Columb in 1494 sau de fratele acestuia, Bartolomeu Columb, in 1495, fiind printre primele asezari din America. In 1504, 30 de cavaleri (caballeros) din Ordinul Sf. Iacob (Santiago) s-au stabilit la Santiago, denumind asezarea S. de la C. Orasul a fost ruinat de cutremurele din 1562 si 1842 si mistuit de incendiul din 1863, fiind refacut de fiecare data.

APOSTOL, (I) apostoli, s. m. I. 1. (In religia crestina) Nume dat fiecaruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos. ♦ Misionar crestin de la inceputul crestinismului. 2. Adept si propagator inflacarat al unei idei, al unei doctrine etc. II. (La sg.) Carte de ritual crestin, cuprinzand fapte atribuite Apostolilor (I 1) si scrisorile lor adresate diferitelor persoane si comunitati. – Din sl. apostolu.

PUNIC, -A, punici, -ce, adj. Care apartine Cartaginei sau locuitorilor ei, privitor la Cartagina sau la locuitorii ei; cartaginez. ◊ Razboi punic = nume dat fiecaruia dintre cele trei razboaie purtate de Roma antica impotriva Cartaginei. – Din lat. punicus, fr. punique.

fiecare pron. nehot. (Indica fiintele sau lucrurile luate in parte dintr-un grup sau dintr-o categorie) si unul, si altul; oricare. ◊ (Adjectival) fiecare om. [Pr.: fi-e-.Gen.-dat. fiecaruia, fiecareia.Var.: (inv. si pop.) fiescare, fiestecare, fistecare pron. nehot.] – Fie1 + care.

NOBIL, -A, nobili, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care da dovada de generozitate, de cinste, de spirit de abnegatie; capabil de sentimente inalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onoreaza, care pune intr-o lumina favorabila pe cineva. O actiune nobila. 2. Distins, elegant, desavarsit; gratios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ Metal nobil = metal pretios, v. pretios. Gaz nobil = nume dat fiecaruia dintre gazele inerte, incolore si inodore care se gasesc in atmosfera in mici cantitati. II. S. m. si f., adj. (Persoana) care face parte din nobilime (1). – Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.

RETUR, retururi, s. n. 1. Intoarcere, revenire (in punctul de plecare). ♦ Indicatie pentru serviciul postal pe un plic sau pe un colet, aratand ca obiectul trebuie inapoiat trimitatorului. 2. (Sport) Denumire data duratei unei competitii la care participa mai multe echipe care, dupa ce s-au intrecut o data fiecare, se intalnesc inca o data, in revansa. ♦ Intalnire sportiva revansa intre doua echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj aditional. 3. (Tehn.) Conducta de intoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalatie de incalzire, respectiv de racire, dupa ce acesta a trecut prin instalatie si a cedat sau a preluat caldura. – Din fr. retour.

RUNDA, runde, s. f. 1. fiecare dintre seriile de partide din cadrul unui turneu de sah, in cursul careia un participant joaca o singura data. 2. fiecare dintre reprizele (de trei minute) care compun un meci de box; repriza. 3. Repriza, tur (la un joc). [Var.: (2) rund s. n.] – Din germ. Runde, fr. round. Cf. engl. round.

SUBOFITER, subofiteri, s. n. Nume dat fiecaruia dintre gradele superioare sergentului si inferioare sublocotenentului; persoana care poarta unul din aceste grade. – Sub1- + ofiter (dupa fr. sous-officier).

APOSTOL ~i m. 1) (in religia crestina) Nume dat fiecaruia dintre cei doisprezece ucenici ai lui Isus Hristos. 2) fig. Propagator al unei idei, al unei cauze, al unei doctrine. /<sl. apostolu

CAV, -A adj. (Tehn.) Gol, care nu are nimic in interior. ♦ Vana cava = nume dat fiecareia dintre cele doua vine principale care aduc sangele la inima. [< fr. cave, cf. lat. cavus – gaunos].

DANAIDA s.f. 1. (Mit.) Nume dat fiecareia dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care pentru faptul de a-si fi ucis sotii in noaptea nuntii, au fost pedepsite ca dupa moarte, in infern, sa umple cu apa un vas urias fara fund. 2. Deschizatura calibrata, folosita in masurarea cu precizie a debitelor in conducte. [< fr. Danaides].

DICASTER s.n. 1. Nume dat fiecareia dintre cele zece sectiuni ale tribunalului heliastilor in vechea Atena. 2. Tribunal bisericesc care judeca procesele de divort. ♦ (Fig.) Tribunal, instanta de judecata. [Var. dicasteriu s.n. / < fr. dicastere, gr. dikasterion, cf. dikazein – a judeca].

PROEDRU s.m. Nume dat fiecaruia dintre cei noua cetateni din Atena alesi prin tragere la sorti ca sa prezideze adunarile consiliului celor cinci sute si adunarile populare. [Pron. pro-e-. / < gr. proedros, cf. pro – inainte, hedra – scaun].

apostol (-li), s. m.1. Nume dat fiecaruia dintre cei 12 discipoli ai lui Cristos. – 2. Carte de cult ortodox cuprinzind faptele atribuite apostolilor. Gr. ἀπόστολος „trimis”, in parte prin intermediul sl. apostolu (Murnu 6). – Der. apostolat, s. n., din fr.; apostolesc, adj. (apostolic); apostolic, adj. (care apartine apostolilor); apostol(ic)este, adv. (in chip apostolic; ca saracii; mergind pe jos); apostolie, s. f. (apostolat).

MULTIPLU, -A adj. 1. (Despre numere) Care cuprinde de mai multe ori un alt numar; in care se cuprinde de un numar exact de ori un alt numar. 2. Numeros, felurit. // s.m. 1. Numar intreg divizibil cu un alt numar intreg dat. 2. fiecare unitate de masura care este mai mare decat unitatea de masura fundamentala a unui sistem metric, considerata in raport cu aceasta. [< fr. multiple, it. multiplo, cf. lat. multiplex].

MULTIPLU, -A I. adj. 1. (despre numere) care cuprinde de mai multe ori un alt numar; in care se cuprinde de un numar exact de ori un alt numar. 2. numeros, felurit. II. s. m. 1. numar intreg divizibil cu un alt numar intreg dat. 2. fiecare dintre unitatile de masura mai mari decat unitatea fundamentala a unui sistem de masuri de greutati. (< fr. multiple)

APOSTOL, (I) apostoli, s. m. I. 1. (In religia crestina) Nume dat fiecaruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos care au raspandit invatatura lui. ♦ Misionar crestin la inceputul erei crestine. 2. Fig. Adept si propagator inflacarat al unei idei, al unei doctrine etc. II. (La sg. art.) Carte de ritual cuprinzand faptele apostolilor (I 1) si scrisorile lor adresate diferitelor persoane si comunitati crestine. – Slav (v. sl. apostolu < gr.).

CAVA, cave, adj. f. (In expr.) Vana cava = nume dat fiecareia dintre cele doua vine care duc sangele la inima. – Fr. [veine] cave.

data2 dati f. fiecare dintre cazurile cand se produce o intamplare sau un fapt care se repeta; oara. O singura ~. Ultima ~.De alta ~ din trecut; de candva. O ~ pentru totdeauna definitiv; categoric. De fiecare ~ de cate ori are loc. De ~a aceasta in cazul de fata. /<fr. date

FORMULAR ~e n. 1) Hartie cu textul unui document partial tiparit, urmand ca spatiile libere sa fie completate de fiecare cu datele sale individuale. 2) rar Culegere de formule dintr-o ramura a stiintei. /<fr. formulaire

HERTZ [pr.: hert] ~i m. fiz. Unitate de masura a frecventei, egala cu frecventa unui proces periodic, care se repeta o data la fiecare secunda. /<fr. hertz

EXPUNERE s.f. Faptul de a (se) expune. ♦ Naratiune, povestire. ♦ (Muz.) Expozitie; (spec.) parte a unei fugi in care subiectul apare in intregime la una din voci sau trece o data la fiecare dintre vocile participante. ♦ Explicatie, parte explicativa (a unei legi, a unei hotarari etc.). [< expune].

CONVEX, -A (‹ fr., lat.) adj. 1. Care prezinta o proeminenta. 2. (MAT.; despre un arc de curba in raport cu un punct exterior) Ale carui coarde sint situate, toate, in intregime pe partea opusa punctului dat; (despre o curba inchisa) care este situata, in intregime, pe aceeasi parte a oricarei tangente a sa. ◊ Multime c. (de puncte din plan sau din spatiu) = multime care are proprietatea ca, o data cu fiecare doua puncte, contine intregul segment ce le uneste.

SOCIODRAMA, sociodrame, s. f. Test sociometric bazat pe improvizarea unui scenariu pe o tema data in care fiecare subiect primeste un anumit rol. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. sociodrame, engl. sociodrama.

COMBINARE s. f. 1. actiunea de a (se) combina. 2. (mat.; pl.) totalitatea grupurilor care se pot forma cu un numar de elemente date, astfel incat fiecare grup sa contina sau numai elemente diferite intre ele, sau numai elemente identice. (

COMBINARE s.f. Actiunea de a (se) combina; imbinare. ♦ (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot forma cu un numar de elemente date, astfel incat fiecare grup sa contina sau numai elemente diferite intre ele, sau numai elemente identice. [< combina].

EFOR s.m. 1. (Ant.) Nume dat in Sparta fiecaruia dintre cei cinci demnitari alesi, care aveau largi puteri de control, fiind instituiti ca o contrabalansare a puterii regale. 2. Membru in conducerea unei eforii. [< ephore, gr. ephoros < ephoran – a supraveghea].

NUN, -A, nuni, -e, s. m. si f. Nume dat, in ziua casatoriei, fiecareia dintre persoanele care asista pe miri la cununia religioasa si care sunt solicitate sa indeplineasca obligatiile cerute de ritualul crestin; (la pl.) barbatul si femeia care indeplinesc aceste forme; nas. – Lat. nonnus.

EFOR, efori, s. m. 1. Membru in consiliul de conducere al unei eforii; epitrop. 2. Nume dat in Sparta antica fiecaruia din cei cinci magistrati cu largi atributii in politica interna si externa a statului. – Din ngr. eforos.

SACRAMENT, sacramente, s. n. Nume dat in religia catolica fiecareia dintre cele sapte taine bisericesti. – Din fr. sacrement, lat. sacramentum.

ECHINOCTIU ~i n. fiecare dintre cele doua date ale anului (21 martie si 23 septembrie), cand ziua este egala cu noaptea. ~ de primavara. ~ de toamna. [Sil. e-chi-noc-tiu] /<lat. aequinoctium, fr. equinoxe

TRIUMVIR s.m. Titlu dat in vechea Roma fiecaruia dintre cei trei membri ai unei magistraturi care avea atributii administrative, politice etc. ♦ Nume dat participantilor la cele doua triumvirate care au condus Roma in anii 60 si 43 i.e.n. [Pron. tri-um-. / < lat., fr. triumvir].

ANUAL, -A adj. (adesea adv.) Care se intampla, se face in fiecare an sau o data la un an. ♦ Care dureaza un an; corespunzator unui an. [Pron. -nu-al. / < lat. annualis, cf. it. annuale, fr. annuel].

ANIVERSAR, -A adj. care aminteste de un eveniment petrecut la aceeasi data; care revine in fiecare an. (< fr. anniversaire)

TRECUT1 s. n. 1. Timpul care s-a scurs (pana in prezent); intamplarile, faptele, starea de lucruri din acest timp. ◊ Loc. adj. si adv. Din trecut = de altadata, de odinioara, de demult. ◊ Loc. adv. In trecut = altadata, odinioara. ◊ Expr. A o rupe cu trecutul = a pune capat unei situatii sau unei stari de lucruri de care cineva se mai simte inca legat, a nu mai vrea sa stie de ceea ce a fost. 2. Denumire data grupului de timpuri (sau fiecaruia dintre timpurile) verbale care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii sau inainte de un moment de referinta. – V. trece.

ANUAL ~a (~i, ~e) 1) Care are loc o data pe an sau in fiecare an. Revista ~a. 2) Care traieste sau dureaza un an. Planta ~a. 3) Care corespunde unui an. Venit ~. [Sil. -nu-al] /<fr. annuel, lat. annualis

ENANTIOZA s.f. Nume dat in anumite sisteme filozofice fiecareia dintre cele zece opozitii socotite ca sursa a oricarui lucru. [< gr. enantiosis, cf. fr. enantiose].

RUNDA s.f. Repriza, tur (la un joc). ♦ Una dintre seriile de partide din cadrul unui turneu de sah, in cursul careia fiecare participant joaca o singura data. ♦ Repriza (de trei minute) a unui meci de box. 2. Parte dintr-un sir de actiuni, manifestari etc. de acelasi fel. [< germ. Runde, fr. round < engl. rounde].

ENANTIOZA s. f. nume dat in anumite sisteme filozofice fiecaruia dintre cele zece opozitii socotite ca sursa a oricarui lucru. (< fr. enantiose)

ECHIPARTITIE s. f. 1. repartizare egala a unei substante, forte etc. intre diversele componente ale unui tot. 2. ipoteza potrivit careia datele se repartizeaza uniform in interiorul fiecarei clase a unei serii statistice. (< fr. equipartition)

IREVERSIBILITATE (‹ fr.) s. f. Proprietate a unei transformari de a fi ireversibila. ◊ (BIOL.) Ireversibilitatea evolutiei = legitate conform careia un organism nu mai poate reveni, nici macar partial, la starea o data parcursa in sirul stramosilor sai, deoarece fiecare specie, fiecare etapa in evolutia filogenetica a unei ramuri filetice reprezinta un unicat din punct de vedere genetic, morfofiziologic, ecologic, biogeografic. De ex. vertebratele terestre au provenit filogenetic din grupul pestilor; unele mamifere, in mod secundar, s-au readaptat la mediul acvatic (ex. cetaceele), dar nu au redevenit pesti, ci au ramas mamifere.

ORICARE pron. nehot. Indiferent care, care vrei, fiecare, orisicare. ◊ (Adjectival) Il intereseaza oricare problema. [Gen.-dat.: (ca pron. nehot.) sg. m. oricaruia si (rar) oricarui, sg. f. oricareia, pl. oricarora; (cu valoare adjectivala) sg. m. oricarui, sg. f. oricarei, pl. oricaror] – Ori + care.

MULTIPLU, -A, multipli, -e, s. m. adj. 1. S. m. (Mat.) Numar intreg divizibil cu un numar intreg dat; produs rezultat din inmultirea unui numar dat cu un numar intreg. 2. S. m. (Mat.) fiecare dintre unitatile de masura mai mari decat unitatea-tip, considerate in raport cu aceasta. 3. Adj. (La pl.) Care este in numar mai mare si de mai multe feluri; numeros, felurit. 4. Adj. (La sg.) Care are o structura complexa, care prezinta aspecte diverse; multilateral. – Din fr. multiple, lat. multiplus.

JUBILEU s.n. 1. Sarbatoare pe care vechii evrei o praznuiau la fiecare cincizeci de ani. 2. Anul in care, o data la douazeci si cinci de ani, papa acorda credinciosilor catolici o indulgenta plenara. 3. Sarbatoare in onoarea unei persoane care detine de cincizeci de ani o functie; aniversare a cincizeci de ani, (p. ext.) a unui numar rotund de ani de la un eveniment, de la infiintarea unei institutii etc. 4. Cantec al populatiei de culoare din S.U.A. caracterizat prin referiri la un viitor fericit, liber. [Pron. -leu, pl. -ee (pron. -le-e), -euri. / < fr. jubile, cf. lat. iubilaeus, ebr. yobel].

ARANJAMENT s.n. Acord, intelegere. ◊ Aranjament muzical = transcriere a unei bucati muzicale pentru instrumente sau voci. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilitatilor de asezare a unui numar dat de obiecte, astfel incat doua grupe oarecare sa difere intre ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor, fiecare obiect neputand intra decat cel mult o data intr-o grupa. [Pl. -te. / < fr. arrangement].

ROCADA s.f. 1. Miscare la jocul de sah intre rege si tura, pe care fiecare jucator o poate efectua numai o singura data in cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce langa rege, iar acesta trece peste ea. ♦ (Rar) Fel anumit de schimb de locuinta. 2. Comunicatie paralela cu linia frontului pe care se misca rezervele unei armate. ♦ Artera de rocada = artera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. [< fr. rocade, cf. germ. Rockade].

ROCADA s. f. 1. (sah) mutare pe care fiecare jucator o poate efectua numai o singura data in cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce langa rege, iar acesta trece peste ea. ♦ fel anumit de schimb de locuinta. 2. comunicatie paralela cu linia frontului pe care se misca rezervele unei armate. ♦ artera de ~ = artera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. (< fr. rocade, germ. Rockade)

REDDE CAESARI QUAE SUNT CAESARIS, ET QUAE SUNT DEI DEO (lat.) da-i Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu – Matei, 22, 21. La intrebarea fariseilor daca trebuie sa plateasca tibut romanilor, Iisus a aratat o moneda pe care era gravata efigia imparatului si a dat acest raspuns. Sensul cuvintelor este: a da fiecaruia ce i se cuvine.

PASTI s. m. 1. Sarbatoare religioasa celebrata de crestini in amintirea invierii lui Hristos, iar de evrei in amintirea iesirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise. ◊ Expr. Nu e in toate zilele Pasti sau o data pe an e Pasti = nu se petrec in fiecare zi evenimente deosebite. Din an in Pasti sau din joi in Pasti, din Pasti in Craciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Pastile cailor (sau calului) = niciodata. 2. Paine sfintita, care se imparte la biserica in ziua de Pasti (1); pasca. [Var.: Paste s. n.] – Lat. pascha, -ae.

CINE pron. 1. (Interogativ; tine locul unui substantiv care denumeste o persoana sau un animal ori al unui pronume, asteptat ca raspuns la intrebare) Cine a venit?Expr. Cine (mai) stie? = nu stiu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu stii cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis...Expr. Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) exista om care, (nu) se gaseste persoana care... 3. (Nehotarat) fiecare, oricine, oricare. Zica cine ce va vrea. [Gen.-dat.: cui] – Lat. *quene (= quem).

SEPTEMVIR, septemviri, s. m. (La romani) fiecare dintre cei sapte preoti insarcinati cu organizarea serbarilor date in cinstea zeilor. – Din lat. septemvir.

PRENUME ~ n. Nume individual dat unui om la nastere, prin care se distinge fiecare membru al unei familii; nume mic; nume de botez. /<fr. prenom, lat. praenomon

TRIMESTRIAL ~a (~i, ~e) 1) Care cuprinde o perioada de un trimestru. 2) si adverbial Care are loc o data in trimestru. 3) (despre publicatii periodice) Care apare in fiecare trimestru. [Sil. -mes-tri-al] /<fr. trimestriel

CALOTA, calote, s. f. 1. Partea de deasupra a unei palarii, care acopera capul si este marginita de boruri. ♦ Tichie care acopera crestetul capului. 2. (In expr.) Calota craniana = denumire data oaselor care alcatuiesc partea de sus a cutiei craniene. 3. fiecare dintre cele doua parti ale unei sfere, obtinute prin taierea sferei cu un plan. 4. Bolta de tunel; partea superioara a unei excavatii de teren, p. ext. a unei turele, a unei constructii (in forma de calota (3)). 5. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere interna; p. ext. piesa tehnica asemanatoare cu o calota (3). 6. (In expr.) Calota glaciara = masa de gheata care acopera regiunile polare sau partile superioare ale muntilor inalti. – Fr. calotte.

COMBINARE, combinari, s. f. 1. Actiunea de a (se) combina; imbinare, impreunare; combinatie. 2. (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcatui cu un numar dat de elemente (alese dintr-un numar mai mare), astfel incat fiecare grup sa contina sau numai elemente diferite intre ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substante, cu insusiri diferite de cele ale substantelor de la care s-a pornit. – V. combina.

ARGEA, argele, s. f. (Pop.) 1. Razboi de tesut. ♦ Nume dat celor doua scanduri care unesc transversal extremitatile razboiului de tesut. ♦ fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte si de alta a unei plute pentru a tine stranse lemnele care o compun. 2. Constructie rudimentara de scanduri in care se asaza, vara, razboiul de tesut. 3. Bolta ori acoperis al unei cladiri. – Et. nec.

FACTOR, factori, s. m. I. 1. Element, conditie, imprejurare care determina aparitia unui proces, a unei actiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) fiecare dintre termenii unei inmultiri. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se imparte exact un numar dat. Factor comun = numar care imparte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate. 3. Marime a carei valoare intra prin multiplicare intr-o relatie care caracterizeaza un sistem fizico-chimic. 4. Marime caracteristica pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilita prin raportul altor doua marimi diferite. II. Functionar al postei care duce corespondenta la destinatie; postas. [Acc. si: (II) factor] – Din fr. facteur, lat. factor.

FACTOR ~i m. 1) Conditie esentiala care determina aparitia unui proces sau fenomen; element care contribuie la producerea unui fenomen sau proces. 2) mat. Element constitutiv al unui produs; termen al unei inmultiri. ◊ ~ prim fiecare dintre numerele prime la care se imparte exact un numar dat. ~ comun numar cu care se inmultesc toti termenii unei sume. 3) fiz. Raport dintre doua valori ale aceleiasi marimi. ~ de presiune. /<fr. fracteur, lat. factor, ~oris

ETAJ s.n. 1. fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. Nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ♦ (Spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei varste geologice. 4. Etaj de vegetatie = element structural al unui arboret constand din totalitatea arborilor ale caror coroane se situeaza la o anumita inaltime, formand un strat distinct. [< fr. etage].

ETAJ s. n. 1. fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ◊ (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. succesiune de terenuri corespunzand in timp unei varste geologice. 4. ~ de vegetatie = strat de vegetatie intr-o biocenoza, determinat de modificarea regimului termic si hidric in functie de altitudine. (< fr. etage)

FACTOR s. m. 1. conditie, element, imprejurare care poate determina, influenta sau explica un proces, un fenomen, o actiune etc. ♦ ~ de productie = componenta a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale. 2. (mat.) fiecare dintre termenii unui produs. ♦ ~ prim = fiecare dintre numerele prime prin care se imparte exact un numar dat; ~ comun = numar sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume. 3. marime pentru un sistem tehnic, un material etc., reprezentand raportul a doua marimi de natura diferita. 4. coeficient; postas. 5. functionar, agent postal care distribuie corespondenta. (< fr. facteur, lat. factor)

JUBILEU s. n. 1. sarbatoare pe care vechii evrei o praznuiau la fiecare 50 de ani de la un eveniment. 2. anul in care, o data la 25 de ani, papa acorda credinciosilor catolici o indulgenta plenara. 3. sarbatoare in onoarea unei persoane care detine de 50 de ani o functie; aniversare a 50 de ani; (p. ext.) a unui numar rotund de ani de la un eveniment. 4. cantec al populatiei de culoare din SUA prin referiri la un viitor fericit, liber. (< fr. jubile, lat. iubilaeus)

NAPARCA, naparci, s. f. 1. 1. Specie de soparla lipsita de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenusie, acoperit cu solzi stralucitori (Anguis fragilis).P. gener. (Reg.) Soparla. 2. (Pop.) Vipera. ◊ Expr. Pui de naparca = om rau, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. a**l. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui garbaci. 2. Luntre mica si ingusta. [Pl. si: (reg.) naparce] – Cf. alb. neperke, nepertke.

DECEMVIR, decemviri, s. m. fiecare dintre cei zece magistrati romani ce au alcatuit comisia care a dat Romei (in anii 451 si 450 a. Cr.) un cod de legi („cele 12 table”). – Din lat. decemvir, fr. decemvir.

BARBATUS ~i m. 1) Mascul al unor animale sau al unor pasari. 2) Nume dat masculului unor animale sau unor pasari, care nu au denumiri speciale pentru reprezentantii fiecarui s*x. /barbat + suf. ~us

COORDONATA ~e f. 1) mat. fiecare dintre numerele care precizeaza pozitia unui punct fata de un sistem de referinta dat. 2): ~e geografice marimi care determina pozitia unui punct pe suprafata Pamantului (latitudinea, longitudinea si inaltimea in raport cu nivelul marii). 3): ~e astronomice numere cu ajutorul carora se determina pozitia unui astru. [Sil. co-or-] /<fr. coordonnee

COORDONATA s.f. 1. (Mat.) fiecare dintre numerele care precizeaza pozitia unui punct fata de un sistem de referinta dat. ♦ (Fig.) Directie; cadru. 2. (La pl.) Sistem de linii imaginare prin care se determina pozitia unui punct de pe glob. 3. Sistem de determinare a pozitiei astrilor prin raportare la diferite sisteme de referinta. [Var. coordinata s.f. / cf. fr. coordonnee, it. coordinata].

FLANC1 s.n. 1. Extremitate, parte laterala a unei formatii, a unui dispozitiv de lupta; latura. ◊ De flanc = dintr-o parte; in flanc (cate unul) = unul in spatele altuia. 2. Carton special care serveste la confectionarea, prin presare, a matritelor de stereotipie. 3. (Teatru) Nume dat panourilor care servesc la alcatuirea decorurilor. 4. Partea laterala a unei cute de teren. 5. fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale peretelui abdominal. [< fr. flanc].

BIENAL, -A I. adj. 1. care dureaza doi ani; bi(s)anual. 2. care are loc o data la doi ani. II. s. f. expozitie, festival, targ care se organizeaza la fiecare doi ani. (< fr. biennal, lat. biennalis)

COORDONAT, -A I. adj. pus de acord. ♦ propozitie ~a (si s. f.) = propozitie care se afla in raport de coordonare cu alta. II. s. f. 1. (mat.) fiecare dintre numerele care precizeaza pozitia unui punct fata de un sistem de referinta dat. 2. (pl.) sistem de cercuri imaginare (meridiane si paralele) prin care se determina pozitia unui punct de pe glob. ♦ e astronomice = sistem de linii care permit determinarea pozitiei astrilor pe bolta cereasca. 3. (fig.) directie, reper; situatie; cadru. (< fr. coordonne)

URS, ursi, s. m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blana bruna-negricioasa sau roscata, cu botul ascutit si cu coada scurta (Ursus arctos). * Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana alba, care traieste in regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expr. A vinde pielea ursului din padure = a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poti obtine. A trage nadejde ca ursul de coada = a nadajdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna in numar foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Reg.) Bot de mamaliga cu branza la mijloc. 3. (Reg.) fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ fiecare dintre stalpii care sustin talpa prispei la casele taranesti. – Lat. ursus.

AN2, ani, s. m. 1. Perioada de timp care corespunde unei revolutii a Pamantului in jurul Soarelui si care cuprinde 12 luni. ◊ Anul nou = ziua de 1 ianuarie (in care se serbeaza inceputul unui an). ◊ Loc. adv. In anul... = in cursul anului... La anul = in cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi etc.) in urma. De ani si ani = de multi ani, de multa vreme. An de (sau cu) an = in fiecare an, mereu. Cu anii = ani intregi, ani indelungati. La (sau intr-) un an o data = o singura data intr-un an; rar. 2. (Astron.; in sintagma) An-lumina = unitate de lungime pentru masurarea distantelor mari, egala cu distanta strabatuta de lumina intr-un an. 3. Stadiu de studiu in unele forme de invatamant. ◊ (Urmat de determinari) Anii de studentie. Anii de ucenicie. 4. Masura a varstei unei fiinte sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epoca din viata; vreme. Anii copilariei.Lat. annus.

FISA, fise, s. f. 1. Foaie (mica) de hartie sau de carton pe care isi face insemnari cel ce strange material pentru elaborarea unei opere, pe care se redau extrase dintr-o lucrare etc. ♦ (In biblioteci) Foaie de carton de format unitar pe care se trec datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la o publicatie periodica. ♦ Fisa personala = act in care se trec datele personale ale unui salariat. Fisa de sanatate = document in care se trec date in legatura cu sanatatea cuiva. Fisa de evidenta = foaie volanta folosita in lucrarile de evidenta contabila pentru urmarirea sistematica a fiecarui mijloc economic, proces sau sursa sub aspectul cresterii, al diminuarii si al existentei soldului la o anumita data. Fisa tehnologica = (formular care contine) totalitatea indicatiilor privitoare la fazele unui anumit proces de productie. 2. (Tehn.) Piesa de la capatul unui cordon de retea, care se introduce intr-o priza, intr-un cuplu etc. spre a stabili legatura cu o linie electrica, telefonica etc. – Din fr. fiche.

SOLSTITIU, solstitii, s. n. fiecare dintre cele doua momente ale anului cand Soarele se afla la cea mai mare inaltime fata de ecuator; datele calendaristice corespunzatoare acestor momente (21 iunie si 22 decembrie), marcand ziua cea mai lunga sau cea mai scurta din an. – Din lat. solstitium, fr. solstice.

PATRIARH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai inalt rang in ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoana care detine acest rang. 2. (In Vechiul Testament) fiecare dintre capii de familie conducatori (spirituali si politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Barbat in varsta, cu rol de sef al familiei in comunitatea gentilica. ♦ Fig. Batran venerabil, cu numerosi descendenti. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhu, ngr. patriarhis.

COMPONENT, -A, componenti, -te, adj., subst. 1. Adj. Care intra ca parte intr-un intreg; alcatuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) fiecare dintre substantele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. f. (Fiz.) fiecare dintre vectorii in care se descompune un anumit vector si ale caror efecte insumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; in sintagmele) Componente active = denumire generica pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generica pentru rezistoare, capacitoare etc. – Din germ. Komponente, it. componente.

VOCE, voci, s. f. 1. Facultate specifica omului de a emite sunete articulate; ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; glas. ◊ Expr. A ridica vocea = a vorbi rastit. 2. Insusire, aptitudine pe care o au unele persoane de a canta frumos din gura. ♦ Registru de sunete muzicale, mai inalte sau mai profunde, in care cineva poate canta. ◊ Voce calda = voce in care predomina componentele de frecventa joasa, accentuate natural sau artificial. Voce metalica = voce dura, aspra, in care predomina componentele de frecventa inalta. Voce profesionala = voce care corespunde unor exigente inalte, specifica cantaretilor, actorilor, crainicilor. Voce robot = denumire data vocilor lipsite de inflexiunile specifice vocii umane. Voce sintetica = voce produsa prin intermediul unui sintetizor de vorbire. 3. Linie melodica incredintata fiecarui instrument dintr-o compozitie. – Din lat. vox, vocis.

DUBLET, dublete, s. n. 1. Al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marca etc.), pastrat intr-o colectie. 2. fiecare dintre cuvintele cu acelasi etimon, dar cu aspect fonetic si uneori cu sens diferit, care au intrat intr-o limba data in momente sau pe cai diferite. 3. (Fiz.) Dipol. 4. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de unda apropiate. – Din fr. doublet.

CUANTIFICATOR s. m. 1. operator logic prin care se fixeaza sfera de aplicativitate a unei variabile intr-o anumita expresie. 2. (mat.) fiecare dintre simbolurile care arata daca o proprietate se aplica tuturor elementelor unei multimi sau numai unora dintre ele. 3. (lingv.) denumire data determinantilor care indica cantitatea prin care un nume este definit. (< fr. quantificateur)

BREAK (cuv. englezesc) [breic] s. n. (SPORT) 1. Comanda data de arbitrul unui meci de box atunci cind loviturile nu sint regulamentare si la care boxerii sint obligati sa faca fiecare cite un pas inapoi, pentru a se distanta unul de altul. 2. (In tenis) Ghem2 cistigat pe serviciul adversarului.

CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. Cu catel, cu purcel = cu toata familia si cu intreg avutul. 2. Fig. Om lingusitor si fara scrupule, dispus sa faca orice. 3. Compuse: catelul-pamantului = nume generic dat mai multor familii de animale din ordinul rozatoarelor, care traiesc sub pamant; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.

FLANC s. n. 1. extremitate laterala a unei formatii, a unui dispozitiv de lupta. ♦ din ~ = dintr-o parte; in ~ (cate unul) = unul in spatele altuia. 2. carton special care serveste la confectionarea, prin presare, a matritelor de stereotipie. 3. (teatru) nume dat panourilor care servesc la alcatuirea decorurilor. 4. portiune laterala dintr-o cuta de teren, in care straturile isi mentin inclinarea aproximativ constanta. ◊ fiecare dintre partile laterale exterioare ale unei nave. 5. fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale peretelui abdominal. (< fr. flanc)

VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticla, de metal, de lemn, de pamant etc., de diferite forme si marimi, care serveste la pastrarea (si transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ Vase comunicante v. comunicant. ♦ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masa si la pregatirea mancarii. 2. Vehicul pentru transportul pe apa al calatorilor si al marfurilor; nava. 3. fiecare dintre formatiile tubulare inchise prin care circula sangele, limfa etc. in interiorul organismului. ♦ Celula vegetala alungita sau tub capilar gol prin care circula seva in plante. – Lat. vasum.

FOFEAZA, fofeze, s. f. Nume dat mai multor obiecte in forma de aripa sau de brat: a) aripa unei ferestre, a unei usi sau a unei porti; b) fiecare dintre bratele care poarta scaunele unui scranciob; c) fiecare dintre aripile unei mori de vant; d) fiecare dintre talpile razboiului de tesut; e) fiecare dintre lopatelele pe care se intinde tortul cand se pune pe vartelnita; f) fiecare dintre aripile unei grape articulate. ◊ Expr. A umbla ca o fofeaza = a umbla repede. [Pl. si: fofezi] – Et. nec.

SFICHI ~uri n. 1) Capatul subtire, neimpletit, al harapnicului, care produce pocnituri. 2) Lovitura data cu varful biciului (insotita de o pocnitura). 3) reg. Smoc de par care ramane neimpletit sau care iese de sub broboada ori caciula. 4) fiecare dintre varfurile mustatilor. 5) fig. Vorba usturatoare; impunsatura; intepatura. ◊ A lua pe cineva in ~ a lua in ras pe cineva; a ironiza. / Onomat.

sulinar, sulinari, s.m. si sulinare, s.n. 1. (s.m.; reg.) variatate de crap de forma lunguiata; sulac. 2. (s.n.; inv. si reg.) tub de canal, pentru scurgerea apei. 3. (s.n.; inv. si reg.) copac tanar sau trunchi de copac inalt, subtire si drept. 4. (s.n.; inv. si reg.) lemn gros, drept si rotund; carambul loitrei carului sau carutei. 5. (reg.) fiecare dintre cele doua tepuse de pe coama caselor taranesti; bold, sageata, sulita, teapa. 6. (s.n.; reg.) mana curenta. 7. (s.n.; reg.) lastar dat din taietura trunchiul unei salcii.

TERMEN I. s. n. 1. data dinainte fixata pentru executarea unei plati, obligatii etc.; scadenta. 2. interval de timp (dinainte stabilit) in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca, sa se intample ceva. 3. eveniment viitor si sigur in ce priveste producerea lui, dar incert in ceea ce priveste data la care se va produce. 4. (despre ostasi) in termen = in curs de satisfacere a serviciului militar. II. s. m. 1. cuvant, vorba, expresie. 2. fiecare dintre elementele unei comparatii. 3. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcatuiesc o progresie sau un raport. 4. element primar al unui enunt sau sistem logic. ♦ fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. 5. (fiz.) termen spectral = marime proportionala cu energia oricareia dintre starile in care se poate afla un atom. 6. (fig.; pl.) relatie (buna sau rea) cu cineva. (< lat. termen, dupa fr. terme)

FLOTOR, flotoare, s. n. Nume dat unor obiecte care plutesc la suprafata apei, destinate sa efectueze masuratori sau reglaje ori sa sustina la suprafata corpuri submersibile; plutitor. ♦ Flotor de hidroavion = fiecare dintre cele doua dispozitive etanse si umplute cu aer, fixate de aripi si de fuzelaj, care asigura plutirea unui hidroavion. – Din fr. flotteur.

data, date, s. f. I. Timpul precis (exprimat in termeni calendaristici) cand s-a produs sau urmeaza sa se produca un eveniment. ♦ Indicatia acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. (pusa la intocmirea lor). II. fiecare dintre numerele, marimile, relatiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obtinute in urma unei cercetari si urmeaza sa fie supuse unei prelucrari. – Din fr. date.

FRATE ~ti m. 1) Persoana de s*x masculin luata in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ◊ ~ bun (drept, adevarat) fiecare dintre copiii de s*x masculin luat in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ~ vitreg frate numai dupa tata sau numai dupa mama. ~ geaman frate nascut o data cu alt frate sau cu o sora. ~ti de lapte copii nascuti de mame diferite, dar alaptati de aceeasi femeie. ~ de cruce prieten nedespartit al cuiva (legat prin juramant si prin amestecul simbolic al sangelui). 2) fig. fiecare dintre persoanele (sau colectivitatile) legate prin activitate si viata dusa in comun, luate in raport una cu alta. 3) inv. Calugar insarcinat cu treburi gospodaresti. 4) (la unele plante) Lastar crescut la subsuoara unei frunze. /<lat. frater

podnog, podnogi, s.m. 1. (pop.) fiecare dintre cele doua pedale asezate in partea de jos a razboiului de tesut, cu ajutorul caruia se schimba itele; iapa, talpig, talpa, schimbator. 2. (reg.; in forma „pomnoaje”) nume dat uneia dintre curelele de la sa. 3. (reg.; in forma „podnoaje”) legatura de zdrente.

UNDA s. f. fiecare din seria de miscari concentrice care se propaga intr-un mediu fluid sub influenta unei impulsiuni. ♦ lungime de ~ = distanta la care se propaga o unda intr-un interval dat; ~ de soc = a) suflul unei bombe; b) unda seismica de mare intensitate; ~ verde = procedeu pentru asigurarea fluentei maxime a traficului auto urban, realizat printr-un sistem de comanda coordonata a semafoarelor. (< lat. unda, dupa fr. onde)

FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea din stanga sau din dreapta a unei formatii sau a unui dispozitiv de lupta. ◊ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. ◊ Loc. adv. In flanc (cate unul) = unul in spatele altuia. 2. fiecare dintre cele doua parti laterale ale peretelui abdominal, cuprinse intre ultima coasta si sold. ♦ fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale peretelui abdominal la animale. 3. fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc. 4. Foaie de carton special, folosita in poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matritelor de stereotipie. 5. Nume dat panourilor care servesc la alcatuirea decorurilor. – Din fr. flanc.

SATIR, satiri, s. m. fiecare dintre divinitatile rustice din mitologia greaca, reprezentata printr-o fiinta cu corp omenesc acoperita cu par, cu coarne si picioare de tap (sau de cal), care personifica instinctele brutale. ♦ Epitet dat unui om cinic si d*******t. [Acc. si: satir] – Din fr. satyre, lat. Satyrus.

ARGEA, argele, s. f. (Pop.) 1. Razboi de tesut. ♦ Nume dat celor doua scanduri care unesc in sens transversal extremitatile razboiului si pe care stau femeile cand tes. 2. Mica constructie de scanduri in care se asaza, vara, razboiul de tesut. 3. Acoperis. 4. fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte si de alta a unei plute, pentru a tine stranse lemnele care o compun.

VIZITA s.f. 1. Faptul de a merge in casa cuiva din politete, din obligatie etc. pentru a-l vedea. ◊ Carte de vizita = a) bucata de carton pe care este scris numele unei persoane si informatii privind adresa, telefonul etc ale acesteia; b) joc a carui dezlegare se obtine prin anagramarea literelor din numele dat spre a se obtine un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc.; a fi in vizita cu cineva = a-si face vizite reciproc; a avea relatii particulare cu cineva. 2. fiecare deplasare a medicului in casa unui bolnav pentru a-l consulta sau in saloanele unui spital pentru a examina bolnavii si a cerceta starea sanatatii lor. 3. Deplasare a unui colectiv la un muzeu, la o intreprindere etc. [< fr. visite, it. visita].

SIGNATURA s. f. 1. semn pus pe prima pagina a fiecarei coli de tipar a unei carti, care usureaza legatorului numerotarea colilor. 2. mic sant taiat in blocul de litere care inlesneste zetarului recunoasterea pozitiei ei. 3. (mat.) a unei substitutii = (pentru o substitutie data) numarul +1 daca substitutia echivaleaza cu un numar par de traspozitii, numarul -1 daca acesta echivaleaza cu un numar impar de transpozitii. (< fr. signature)

MIJLOCAS, -A, mijlocasi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Iesit din uz) (Taran sau taranime) care poseda pamant si alte mijloace de productie cu ajutorul carora isi asigura existenta. II. S. m., adj. 1. (Nume dat unor obiecte, fiinte sau unor parti ale lor) care, intr-un anumit ansamblu, ocupa locul din centru sau care sunt situate intre obiecte, fiinte de acelasi fel. 2. (La unele jocuri cu mingea) (fiecare dintre jucatorii) care actioneaza intre inaintarea si apararea unei echipe. – Mijloc + suf. -as.

DEBIT1 s. n. 1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece in unitatea de timp printr-o sectiune data a unei conducte, a unui canal ◊ cantitate de material transportata, prelucrata sau furnizata de o masina, instalatie etc. in unitatea de timp. ♦ ~ c*****c = cantitatea de sange expulzata din ventricolul stang in aorta la fiecare contractie a inimii; ~ de foc = numarul de lovituri trase de o gura de foc in unitatea de timp; (inform.) ~ de informatie = cantitatea de informatii transmise in unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicatie. ◊ numarul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum in unitatea de timp. ◊ cantitatea de forte si mijloace care pot trece in unitatea de timp peste un curs de apa. 2. cantitatea de calorii pe care o produce o instalatie in unitatea de timp. 3. (fig.) suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. 4. vanzare (de marfuri) cu amanuntul. ◊ local unde se vinde cu amanuntul; tutungerie. (< fr. debit)

sarciner, sarcinere, s.n. si sarcineri, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par lung si gros infipt in pamant, facut din trunchiul unui copac tanar, cu crengile retezate aproape de tulpina, pe care taranii si ciobanii atarna, la tara, diferite obiecte gospodaresti; prepeleac, olar, sarcior; cuier. 2. (s.n.) lemn fixat vertical pe pluta, de care plutasii isi agata hainele sau alte obiecte. 3. (s.n.) nume dat unor obiecte asemanatoare ca forma cu sarcinerul si care au diverse intrebuintari: a) trunchi de copac tanar, cu crengile retezate aproape de tulpina, infipt in pamint, pe care se cladeste claia de fan; b) fiecare dintre prajinile legate cate doua crucis si asezate in partile claii de fan; c) arac pentru sustinut fasolea; d) par la gard. 4. (s.m.) persoana care transporta o greutate, o sarcina.

ROMANY (ROMANI, TIGANEASCA) (‹ (rom2) adj. Limba indo-europeana din ramura indo-iraniana, grupul indic. Are patru mari grupuri dialectale (caldaresc, ursaresc, carpatic si spoitoresc), fiecare cu mai multe graiuri. Limba r., cu c. 3 mil. vorbitori, este utilizata in tari de pe toate continentele, cei mai multi in E Europei. Din 1990 exista un alfabet standard al limbii r., ale carei inceputuri dateaza din prima jumatate a sec. 20. Sin. subst. romanes.

CONTRAR, -A, contrari, -e, adj., adv., s. n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ◊ Notiuni contrare = notiuni care se afla intr-un raport in care acceptarea uneia presupune inlaturarea celeilalte fara ca inlaturarea uneia sa presupuna admiterea celeilalte. 2. Adv. Impotriva, in contra, neconform cu... 3.S. n. (La pl.; in forma contrarii) Denumire data notiunii care desemneaza laturi, insusiri sau tendinte ale obiectelor si proceselor opuse unele altora, astfel incat se exclud reciproc, aceasta opozitie constituind forta motrice si continutul principal al dezvoltarii acelui obiect sau proces; (si la sg.) fiecare din termenii unei contradictii (1). 4. Prep. Contra, impotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contrariu, -ie adj., s. n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius.

MIRONOSITA, mironosite, s. f. 1. (Bis.) fiecare dintre femeile care au dus balsamuri la mormantul lui Isus pentru a-i unge trupul; p. gener. femeie cucernica, smerita. ◊ Expr. A face pe mironosita = a-si lua aere de nevinovatie, a simula pietate si modestie. ♦ Epitet dat unei femei prefacute, care simuleaza nevinovatia, modestia. 2. Specie de fluture cu aripile din fata albe cu pete cafenii si cu cele din spate cenusii-albastrii (Lymantria monacha). – Din sl. mironosica.

FURCA ~ci f. 1) Unealta agricola formata din cativa dinti curbati, fixati intr-o coada de lemn, folosita la diferite lucrari. ~ de fier. 2) Cantitate de material care poate fi luata dintr-o singura data cu aceasta unealta. 3) Unealta constand dintr-o vergea de lemn la capatul careia se pune caierul, pentru a-l toarce. 4) Obiect cu o parte bifurcata. ◊ ~ca telefonului parte componenta a aparatului de telefon pe care se pune receptorul. 5) fiecare dintre stalpii de care se fixeaza grinzile si care sustin acoperisul si peretii unei case taranesti. /<lat. furca

DOMENIU, domenii, s. n. 1. Proprietate funciara feudala intinsa, care a stat la baza societatii medievale in Europa Apuseana. 2. Sector al unei stiinte, al unei arte; sfera de activitate. 3. (Mat.) Multime de puncte situate pe o dreapta, pe o suprafata, in spatiu, caracterizata prin aceea ca pentru fiecare punct exista o vecinatate a lui cuprinsa in multime si prin faptul ca oricare pereche de puncte din multime se pot uni printr-o linie poligonala cuprinsa in acea multime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de masura. – Din fr. domaine. Cf. lat. dominium.

NIVEL1 ~uri n. 1) Inaltime a unui loc in raport cu un plan orizontal dat. ◊ ~ul marii nivelui zero al marii in raport cu care se determina altitudinile formelor de relief. Curba (sau linie) de ~ linie de pe harta care uneste punctele cu aceeasi altitudine. Pasaj de ~ punct de intretaiere, la aceeasi altitudine, a doua cai de comunicatie. 2) fiecare dintre partile care cuprind incaperile de pe acelasi plan orizontal dintr-o cladire; etaj; cat. 3) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru. ~ de dezvoltare. ~ stiintific. ~ artistic. ~ intelectual. ◊ ~ de trai (sau ~ul vietii) masura in care sunt satisfacute necesitatile materiale si spiri-tuale ale populatiei unei tari, intr-o anumita perioada de timp; grad al bunastarii. La acelasi ~ pe aceeasi treapta; pe acelasi plan. A fi la ~ a corespunde (perfect) cerintelor. 4) geol. Subdiviziune a etajelor si a subetajelor. 5) fiz. tehn. Valoare a unei marimi in raport cu o valoare de referinta. ~ de energie. /v. a nivela

MISCARE ~ari f. 1) v. A MISCA si A SE MISCA. ◊ A (se) pune in ~ a intra sau a face sa intre la actiune. In doi timpi si trei ~ari foarte repede; momentan. Nici o ~! a) liniste; b) comanda data cuiva, ca sa ramana in pozitia in care se afla. A prinde ~area cuiva (sau a ceva) a) a ghici intentiile sau planurile cuiva; b) a pricepe mersul unei actiuni. 2) fiz. Variatie in timp a pozitiei unui corp in raport cu un sistem de referinta. 3) fiecare mutare de piese la unele jocuri (de sah, de table etc.). 4) Actiune care include un numar mare de oameni cu interese sau conceptii comune (in sprijinul unei idei, al unui scop unic etc.). ~ sindicala. ~area pentru pace. [G.-D. miscarii] /v. a misca

RECIPROC, -A adj. (despre fapte, fenomene, sentimente) care actioneaza unul asupra celuilalt. ♦ (mat.) ecuatie ~a = ecuatie care, pe langa orice solutie data, admite ca solutie si valoarea inversa a acesteia; teorema ~a (si s. f.) = teorema ale carei premise sunt concluziile altei teoreme si invers; judecati ce = judecati in care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte si invers; reflexiv ~ = reflexiv care arata ca actiunea este facuta simultan de doua subiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele actiunii celuluilt. ◊ (despre conventii, obligatii) care angajeaza in egala masura partile contractante; mutual. (< fr. reciproque, lat. reciprocus)

PAGINA, pagini, s. f. 1. fiecare dintre cele doua fete ale unei foi de hartie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., fata; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fete; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune in pagina = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de retinut, data importanta; episod insemnat din viata unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina.

CLASA s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinte cu insusiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente avand anumite insusiri comune care satisfac o conditie sau un criteriu dat. 2. ~ sociala = grup mare de oameni, istoriceste constituit, carora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelasi loc in sistemul productiei sociale, acelasi raport fata de mijloacele de productie, acelasi rol in organizarea muncii , acelasi mod de obtinere a partii de care dispun din bogatia societatii, o psihologie si o constiinta sociala proprie. 3. categorie sistematica a regnului animal sau vegetal, intre increngatura si ordin. 4. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. 5. unitate de baza in invatamant, cuprinzand elevi de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de pregatire, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. ◊ sala in care se tin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite dupa valoare, dupa merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioara, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)

SEARA, seri, s. f. Parte de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; interval de timp cuprins intre sfarsitul zilei si momentul cand cineva isi incheie activitatea, se duce la culcare. ◊ Loc. adv. De cu seara = inca din timpul serii precedente; o data cu venirea serii, la inceputul serii. Catre (sau spre, inspre, pe) seara = cand se lasa seara. ◊ – Expr. Buna seara! formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul serii. A da (cuiva) buna seara sau a-si lua (de la cineva) buna seara (sau seara buna) = a saluta (pe cineva) in timpul serii. ♦ (Adverbial; in forma seara) in timpul de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; in fiecare zi cand incepe sa se intunece. – Lat. sera.

SAMBATA, sambete, s. f., adv. 1. S. f. A sasea zi a saptamanii, care urmeaza dupa vineri. ◊ Sambata Mare sau Sambata Pastilor = sambata din ajunul duminicii Pastilor. Sambata mortilor (sau a mosilor) = nume dat anumitor sambete din an, in care se fac slujbe de pomenire si pomeni pentru morti. ◊ Expr. A purta (sau a tine cuiva) sambetele = a dusmani, a pizmui, a uri pe cineva; a purta (cuiva) un gand rau, a cauta sa faca rau cuiva. A se duce pe apa sambetei = a se pierde, a se prapadi, a se distruge. 2. Adv. a) In sambata (1) imediat precedenta sau urmatoare, b) (Mai ales art.) Intr-o zi de sambata (1), in timpul zilei de sambata, c) (Art.) In fiecare sambata (1). – Din sl. sonbota.

MERIDIAN, -A I. adj. referitor la un meridian. ♦ cerc ~ = instrument cu ajutorul caruia se determina trecerea unui astru la meridian (II, 1) si care serveste la masurarea inaltimii astrului; distanta ~a = diferenta de longitudine dintre doua puncte situate pe meridiane diferite; linie ~a = meridiana locului. II. s. n. 1. fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului terestru. ♦ plan ~ = plan determinat de verticala locului si paralela axei de rotatie a Pamantului. 2. intersectia unei suprafete de revolutie cu un plan care trece prin axa suprafetei. ♦ ~ ceresc = cercul mare din intersectia sferei ceresti cu planul care trece prin axa universului. 3. (in acupunctura) linie imaginara a suprafetei pielii care uneste diferite puncte corespunzand unui anumit organ. II. s. f. 1. intersectie a unei suprafete de revolutie cu un plan care trece prin axa suprafetei. ♦ (astr.) a locului = intersectia planului meridian cu planul orizontal intr-un loc dat; linie meridiana. 2. (arheol.) cadran solar care indica ora amiezii. 3. canapea cu spatar si brate inegale, care tine loc de sezlong. (< lat. meridianus, it. meridiano, fr. meridien)

BARA, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmeaza sa fie prelucrat). ♦ Bucata de lemn sau de metal, de lungime si grosime variabila, avand diferite intrebuintari. 2. fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-un sul de metal fixat pe doi stalpi. 3. Bariera care desparte, la instantele judecatoresti, pe judecatori de avocati si impricinati; p. ext. locul de unde se pledeaza in fata instantei. 4. Semn grafic in forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare in interiorul unui text; (Muz.) semn in forma de linie verticala, intrebuintat la separarea masurilor pe portativ. 5. Ridicatura a fundului marii la gura unui fluviu, formata prin ingramadirea nisipului sau a malului. 6. Valul care urca de la gura unui fluviu spre amonte o data cu fluxul, la marile cu maree importanta. – Fr. barre.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)