Rezultate din textul definițiilor
INAMIC, -A, inamici, -ce, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. Dusman, vrajmas (in razboi, in viata de fiecare zi etc.). 2. Adj. Dusmanos, ostil. [Var.: (inv.) inimic, -a adj., s. m. si f.] – Din lat. inimicus (dupa amic).
JOI s. f. Ziua a patra a saptamanii, care urmeaza dupa miercuri. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul3 Pastilor. ◊ Expr. De joi pana mai (de-)apoi = la nesfarsit, mereu; niciodata. Din joi in Pasti = din cand in cand, foarte rar. ♦ (Adverbial, in forma joia) = in cursul zilei de joi, in fiecare zi de joi. – Lat. [dies] Jovis.
PASTI s. m. 1. Sarbatoare religioasa celebrata de crestini in amintirea invierii lui Hristos, iar de evrei in amintirea iesirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise. ◊ Expr. Nu e in toate zilele Pasti sau o data pe an e Pasti = nu se petrec in fiecare zi evenimente deosebite. Din an in Pasti sau din joi in Pasti, din Pasti in Craciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Pastile cailor (sau calului) = niciodata. 2. Paine sfintita, care se imparte la biserica in ziua de Pasti (1); pasca. [Var.: Paste s. n.] – Lat. pascha, -ae.
ZI, zile, s. f. 1. Interval de timp cuprins intre rasaritul si apusul Soarelui; timpul cat Soarele ramane deasupra orizontului; p. ext. lumina solara; interval de timp de 24 de ore, corespunzator unei rotatii a Pamantului in jurul axei sale; (Astron.) interval de timp intre doua culminatii succesive ale unui astru. ◊ (Determinand notiunile „an”, „luna”, pentru a le sublinia durata, lungimea) Trei luni de zile. ◊ Loc. adj. De toate zilele sau (rar) de toata ziua = de fiecare zi; p. ext. obisnuit, comun. De zi cu zi = zilnic. ◊ Loc. adv. La zi = a) in fiecare zi, zilnic; b) la ziua, la data ceruta; fara intarziere. Zi de (sau cu) zi sau (rar) cu zi de zi = a) zilnic; p. ext. necontenit, perpetuu; b) din ce in ce; progresiv, treptat. Din zi in zi = a) de azi pe maine; fara termen precis, la infinit. Amana plecarea din zi in zi; b) pe fiecare zi; p. ext. din ce in ce. De la o zi la alta = zilnic; p. ext. repede, vazand cu ochii. In toate zilele = in fiecare zi, oricand. (Reg.) Pe toata ziua = in fiecare zi; zilnic. De (sau despre, catre) ziua = putin inainte de a se lumina; spre dimineata. Pana in (sau la) ziua sau de cu ziua = pana a nu se lumina; foarte devreme; dis-de-dimineata. Cu ziua-n cap = foarte devreme. La ziua = in zori. Peste zi = in cursul zilei, ziua. Zi si noapte sau (adverbial) ziua si noaptea = tot timpul, fara incetare; fara odihna. Nici zi, nici noapte sau (adverbial) nici ziua, nici noaptea = niciodata. Toata ziua sau ziua toata = de dimineata pana seara; p. ext. mereu, continuu. ◊ Expr. A se face ziua alba = a se lumina complet, a fi plina zi. A face noaptea zi si ziua noapte sau a face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea si a dormi ziua; p. ext. a duce o viata dezordonata. Buna ziua, formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul zilei. A da (sau a dori, a pofti cuiva) buna ziua (sau ziua buna) = a saluta pe cineva. (Pop.) A-si lua ziua buna = a-si lua ramas bun. Ca lumina zilei sau ca ziua = (pe langa adjective ca „limpede”, „clar”) foarte clar, foarte limpede. Intr-o (buna) zi sau intr-una din zile = odata, candva. Cat toate zilele (de mare) = foarte mare. A avea (sau a duce) zi buna (sau, rar, alba) cu cineva = a trai in bune relatii cu cineva. A da zi dupa zi = a lasa de azi pe maine; a amana. La zile mari = la ocazii deosebite; p. ext. rar de tot, in mod exceptional. ◊ (Compus) Zi-lumina = perioada a zilei (1) cuprinsa intre rasaritul si apusul Soarelui. Zi-munca = unitate de masura conventionala care serveste drept etalon pentru stabilirea salariului. ♦ (Adverbial, in formele ziua, zilele, zile) in timpul zilei, in fiecare zi. Ziua umbla, noaptea se odihnea. ◊ (In sintagme si loc., ca unitate de masura sau de calcul) Zi de munca = durata timpului in cursul caruia lucratorul presteaza zilnic munca. Cu ziua = cu plata socotita dupa zilele muncite; fara angajament permanent. Zi de cale (sau de drum) = distanta care se poate strabate intr-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat; urmat de o determinare in genitiv sau introdusa prin prep. „de”) Data, momentul in care s-a intamplat sau urmeaza sa se intample ceva; termen soroc. ◊ Ziua de astazi = perioada de timp, epoca in care traim, prezentul. Ziua de maine = viitorul. Ziua de ieri = trecutul. (In unele credinte religioase) Ziua de apoi = momentul in care viii si mortii vor fi chemati la judecata lui Dumnezeu. ◊ (Ca termen calendaristic) Ziua de 1 Mai. (Pop.) Zi-ntai = prima zi a fiecarei luni. ◊ (In titulatura sarbatorilor sau a anumitor date fixe) Ziua femeii. ◊ Zi aniversara sau ziua nasterii (sau de nastere) = aniversare (a zilei de nastere a cuiva). Ziua (numelui) cuiva = onomastica cuiva. 2. (La pl.) Viata, existenta, trai. ◊ Expr. A avea zile = a mai avea de trait, a-i fi dat sa (mai) traiasca. Cate zile voi (sau vei, va etc.) avea = cat voi (sau vei, va etc.) trai, tot timpul vietii. Abia isi tine zilele, se spune despre cineva care traieste prost, greu, foarte modest. (Pop.) Cu zilele in mana = a) intr-o primejdie de moarte, la un pas de moarte; b) infricosat, inspaimantat. A ridica (sau a rapune, a curma, a lua) cuiva zilele = a omori pe cineva. A i se ispravi cuiva zilele = a muri. A-si uri zilele sau a i se uri cuiva cu zilele = a se satura de viata, a nu mai voi sa traiasca. Vai de zilele mele (sau tale etc.) = vai de capul meu (sau al tau etc.), vai de mine (sau de tine etc.). De (sau in) zilele mele (sau ale tale etc.) = in timpul vietii mele (sau tale etc.). 3. (La pl.; cu determinari care precizeaza o perioada de timp) Vreme, epoca. Zilele tineretii. ◊ Expr. Mic de zile = tanar. Vechi (sau inaintat) in (sau de) zile = inaintat in varsta, batran. (Rar) Vesnic de zile = nemuritor. (A fi) invechit in zile rele = (a fi) inrait. [Var.: ziua s. f.] – Lat. dies.
ZILNIC, -A, zilnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) De fiecare zi, cotidian; p. ext. obisnuit, banal. ◊ Paine zilnica = hrana, existenta de toate zilele. – Zi + suf. -nic.
FIECE, adj. nehot. (Pop.) Care este, se socoteste, se intampla, se ia etc. fiecare in parte, in fiecare zi etc.; fitece. Fiece om. Fiece zi. [Pr.: fi-e-. – Var.: fiesce, fiestece adj. nehot.] – Fie1 + ce.
OCTOIH, octoihuri, s. n. Carte bisericeasca destinata cultului ortodox in care sunt cuprinse cantarile din fiecare zi a saptamanii (cantate succesiv pe opt glasuri); fiecare dintre cantarile cuprinse in aceasta carte. [Acc. si: octoih. – Var.: ohtoic s. n.] – Din sl. octoihu.
COTIDIAN, -A, cotidiani, -e, adj., (2) cotidiene, s. n. 1. Adj. De fiecare zi; zilnic. 2. S. n. Gazeta care apare zilnic. [Pr.: -di-an] – Din fr. quotidien, lat. quotidianus.
PRACTIC, -A, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectueaza in mod concret; care se verifica prin practica si se poate aplica in viata; care se bazeaza pe practica; concret, real. ♦ Care corespunde necesitatilor de fiecare zi; care este usor de intrebuintat, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care stie sa se orienteze in viata de toate zilele, care stie sa aplice cunostintele la viata de toate zilele, care are simtul realitatii; p. ext. indemanatic, destoinic, priceput. – Din fr. pratique, lat. practicus.
PROZA, (rar, 2) proze, s. f. 1. Mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificatie; compunere literara care foloseste acest mod de exprimare. 2. Totalitatea operelor in proza (1) ale unui scriitor, ale unui popor etc. 3. Fig. Lucruri comune, banale, vulgare, cotidiene, apartinand realitatii de fiecare zi. – Din fr. prose, lat. prosa.
PURTA, port, vb. I. 1. Tranz. A lua, a ridica, a tine pe cineva sau ceva in mana, in brate etc. pentru a-l transporta in alta parte; a duce. ◊ Expr. A purta pe cineva pe palme = a arata cuiva o grija deosebita, a rasfata pe cineva. A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva dupa bunul sau plac. (Inv.) A purta arma = a aduce arma in pozitia regulamentara de salut. ♦ A trece, a transmite ceva (dintr-o mana intr-alta, din mana in mana, de la unul la altul) ◊ Expr. A purta vorbe (sau minciuni) = a cleveti, a barfi. ♦ (Despre vehicule) A transporta, a cara. ♦ (Despre animale) A trage dupa sine. 2. Tranz. A duce dintr-o parte in alta, dintr-un loc in altul sau intr-un anumit loc; a conduce (indrumand, calauzind, dirijand); a insoti. ♦ (Inv. si pop.) A induce in eroare; a amagi, a pacali. ◊ Expr. A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fara a-si tine cuvantul (pentru a obtine un ragaz); a taragana. ♦ (Pop.) A manui o unealta. 3. Tranz. A-si duce sarcina, a avea fat in pantece. ♦ Fig. A suporta, a suferi, a rabda. 4. Refl. (Reg.) A umbla (de colo pana colo), a circula, a merge. 5. Tranz. A misca incoace si incolo corpul sau o parte a corpului; a umbla sau a-si tine corpul intr-o anumita pozitie. ♦ A face sa se miste de colo pana colo; a agita, a plimba dintr-o parte in alta. 6. Tranz. A avea, a poseda, a detine; a contine, a ascunde. ♦ A avea anumite sentimente, atitudini; a nutri. ◊ Loc. vb. A purta dusmanie (sau pica) = a dusmani. A purta interes = a se interesa de... (Reg.) A purta frica de... = a se teme de... 7. Tranz. A avea, a mosteni sau a transmite un nume. 8. Tranz. A avea, a tine asupra sa (pentru a se folosi la nevoie). 9. Tranz. A pune pe sine un obiect de imbracaminte, o podoaba etc., a fi imbracat, incaltat sau impodobit cu..., a folosi un anumit obiect de imbracaminte sau de incaltaminte. ◊ Loc. adj. De purtat = care serveste ca imbracaminte (de fiecare zi). ◊ Expr. A purta doliu = a umbla imbracat in negru (in semn de doliu) sau cu un semn negru de doliu pe imbracaminte. ♦ A avea ceva pe sine (de la natura sau datorita obiceiului, a modei etc.) Poarta un coc monumental. ◊ Expr. (Fam.) A purta coarne = (despre barbati) a fi inselat in casnicie. (Refl. impers.) Se poarta = e la moda, se obisnuieste, e modern. ♦ Refl. A se conforma unei anumite mode. ♦ Tranz. A aranja imbracamintea, accesoriile de imbracaminte, parul etc. intr-un anumit fel. Poarta parul peste cap. 10. Tranz. A suporta cheltuielile, grija cuiva; a intretine. ◊ Expr. A purta de grija cuiva = a ingriji. A purta grija cuiva = a fi ingrijorat din cauza cuiva. 11. Tranz. A detine o functie, un post, un titlu. ◊ Expr. A purta raspunderea = a fi raspunzator. 12. Tranz. A intretine, a duce, a sustine. ◊ Loc. vb. A purta (o) discutie = a discuta. A purta (o) conversatie = a conversa. A purta lupte (sau razboi) = a se lupta, a se razboi. 13. Tranz. (Despre obiecte) A avea imprimat, gravat etc. un semn distinctiv. 14. Refl. A se comporta, a se manifesta (intr-un anumit fel). – Lat. portare.
PURTARET, -EATA, purtareti, -e, adj. (Despre imbracaminte, incaltaminte) Care tine la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe usor; durabil, purtabil. ♦ (Inv.; despre carti) De dimensiuni reduse, usor de transportat, de purtat cu sine. Vocabular purtaret. – Purta + suf. -aret.
DUPA prep. I. (Introduce un complement circumstantial de loc) 1. Indaratul..., in dosul..., inapoia... Dupa casa se afla livada. 2. Mai departe de..., dincolo de..., Dupa gradina publica s-a oprit. 3. (exprima un raport de succesiune) In urma..., pe urma... Se ridica val dupa val. ◊ Loc. adv. Unul dupa altul= pe rand, in sir, succesiv. ◊ Expr. (In formule de politete) Dupa dumneavoastra! = (vin si eu) in urma dumneavoastra! (Pop.) A da (o fata) dupa cineva = A marita (o fata) cu cineva. 4.(Cu nuanta finala, dupa verbe de miscare) In urma sau pe urma cuiva sau a ceva (spre a da de el, spre a-l ajunge, a-l prinde, a-l pazi, a-l ingriji etc.). Fuge dupa vanat. ◊ Expr. A se lua (sau a se tine etc.) dupa cineva (sau ceva) = a) a urmari pe cineva (sau ceva); b) a nu lasa in pace pe cineva. 5. (Impr.) De pe. Ia un obiect dupa masa. II (Introduce un complement circumstantial de timp) In urma..., trecand de... Venea acasa dupa apusul soarelui. ◊ Loc. adv. (Si substantivat) Dupa-amiaza sau dupa-pranz, dupa masa = in partea zilei care incepe in jurul orei 12. Dupa-amiaza sau dupa-masa = (aproape) in fiecare zi in cursul dupa-amiezii. Dupa aceea (sau aceasta, asta) = apoi, pe urma. Dupa toate... = pe langa toate (neajunsurile) cate s-au intamplat. ♦ La capatul..., la sfarsitul..., o data cu implinirea... S-a dus dupa o saptamana. ♦ Ca rezultat al... Dupa multa munca a reusit. ◊ A nu avea (nici) dupa ce bea apa = a fi foarte sarac. ♦ (In loc. conj.) Dupa ce, introduce o propozitie circumstantiala de timp, aratand ca actiunea din propozitia subordonata se petrece inaintea actiunii din propozitia regenta. III. (Introduce un complement circumstantial de mod) 1. Potrivit cu..., in conformitate cu..., la fel cu... A plecat dupa propria lui dorinta. ◊ Loc. conj. Dupa cum sau cat = asa cum, precum. ◊ Expr. Dupa cum se intampla = ca de obicei. A se da dupa cineva = a cauta sa fie la fel cu cineva; a se acomoda cu cineva. A se lua dupa capul cuiva (sau dupa capul sau) = a urma sfatul cuiva (sau propriul sau indemn). Daca ar fi dupa mine = daca ar depinde de mine. A se lua dupa ceva (sau cineva) = a imita, a copia ceva (sau pe cineva). 2. Tinand seama de..., avand in vedere..., luand in consideratie... Justetea propunerii se judeca dupa rezultate. ◊ Expr. Dupa toate probabilitatile = probabil. 3. In raport cu..., pe masura..., in proportia in care... Dupa fapta si rasplata. 4. Avand ca model sau ca exemplu... Face pictura dupa natura. IV. (Introduce un complement circumstantial de scop) Pentru a gasi, a afla, a prinde, a obtine etc. Fuge dupa glorie. V. (Introduce un complement indirect) 1. Arata fiinta sau lucrul pe care cineva le iubeste, le doreste cu pasiune) Tremura dupa bani. 2. (Arata motivul, cauza care produce actiunea) A-i parea rau dupa ceva. VI. (Introduce un complement circumstantial instrumental) Cu ajutorul..., prin. A preda o limba dupa o anumita metoda.. VII. (Introduce un atribut) 1. (Arata originea, descendenta) Din partea... Var dupa mama. 2. (Dupa un substantiv verbal sau cu sens verbal, indica obiectul actiunii) Adaptare dupa o nuvela. VIII. (In loc. conj.) Dupa ce (ca)... = (leaga doua propozitii copulative, aratand adaugarea unui fapt la alt fapt) in afara de faptul ca..., pe langa ca..., nu-i destul ca... [Var.: (inv. si reg.) dupre prep.] – Lat. de post.
ZILNIC2 adv. In fiecare zi. (din zile + suf. -nic)
TOT, TOATA, toti, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s. n. I. Adj. nehot. 1. (La sg.) Intreg; integral, complet; din care nu lipseste nimeni sau nimic; cat exista, cat este, cat are; cat e de mare, cat se intinde, cat cuprinde; cat dureaza, cat tine. Tot orasul. Tot timpul. ◊ Loc. prep. Cu tot... = in ciuda... 2. (La sg.) Perfect. ♦ (Da ideea de superlativ) Cum nu exista (altul) mai mare, mai mult. ◊ Loc. adj. De tot... = cum nu se poate mai mult. 3. (La sg.) Fiecare (dintre...), oricare; care se repeta. ◊ Loc. adj. De toata ziua sau de toate zilele = care se face, se intampla, se poarta in fiecare zi. ◊ Loc. adv. Peste tot = pretutindeni. 4. (La pl.) Care este in numar complet, fara sa lipseasca nici unul; care este in serie completa, fara sa lipseasca ceva. ◊ Loc. adv. In toate partile = pretutindeni. ♦ (Alcatuieste, impreuna cu un num. card., numerale colective) Toti cinci. ◊ Expr. A vari (sau a baga) pe cineva in toti sperietii = a infricosa. II. Pron. nehot. 1. (La pl.; cu nuanta de num. nehot.) Lucrurile sau fiintele cate intra in discutie sau care sunt de acelasi fel (fara sa lipseasca nici unul). ◊ Loc. adv. Inainte de toate = in primul rand, mai presus de orice altceva. ♦ (Precedat de conj. „si”, rezuma o enumeratie) Restul care n-a fost amintit; celelalte. ♦ (Predomina ideea de varietate, de diversitate) Orice lucru, fara alegere. ◊ Expr. Toate ca toate (sau toatele), dar... (sau insa...) = celelalte ar mai merge, dar...; treaca-mearga, dar... 2. Lucrurile care, considerate impreuna, formeaza un ansamblu. ♦ Loc. adv. Cu totul (si cu totul) = pe de-a-ntregul, in intregime. Cu totul = a) in total; b) cu desavarsire, in intregime. In tot sau (in) totului tot = a) la un loc, una cu alta; in total; b) intr-un cuvant, la urma urmelor. Tot in tot = pe de-a-ntregul. De tot = a) (cu sens modal) cu desavarsire, in intregime; b) (cu sens temporal) pentru totdeauna, definitiv; c) foarte, extrem de... ◊ Loc. prep. Cu tot cu... sau cu (cineva sau ceva) cu tot = impreuna, la un loc. ◊ Expr. Asta-i tot sau atata (ori atata-i) tot = doar atat (si nimic mai mult). 3. (Intra in compunerea unor adjective) Atotcuprinzator. III. Adv. (Exprima continuitatea, persistenta) 1. Si acuma, in continuare, inca; (in constructii negative) nici acuma, pana acuma nu... ♦ Si mai departe, ca si alta data. 2. Mereu, tot timpul, toata vremea, totdeauna, pururea; necontenit, neincetat, intruna. ◊ Expr. Sa tot aiba...= ar putea sa aiba (cel mult)... Sa tot fie... = ar putea sa fie (cel mult)... ♦ Statornic, permanent. 3. De repetate ori, adeseori, de multe ori. 4. (Exprima o gradatie a intensitatii) – Din ce in ce. IV. Adv. (Stabileste identitatea, similitudinea, simultaneitatea) 1. (De) asemenea, la fel; in acelasi chip. ◊ Expr. Tot asa (sau astfel, atata, acelasi) = intocmai, exact asa (sau atata, acelasi). ◊ (In corelatie cu „asa” sau„atat de...”, formeaza gradul de egalitate al comparativului) Tot atat de bun. ◊ Expr. Mi-e tot atata = mi-e perfect egal. 2. (Urmat de substantive si pronume, arata ca fiinta sau lucrul respectiv revine, apare intr-o situatie similara) Iarasi, din nou (sau ca totdeauna). ♦ (Urmat de un substantiv precedat de art. nehot.) Acelasi. ♦ (Urmat de numeralul „unu”) Unu singur. 3. Numai, in mod exclusiv. ◊ Expr. Tot unul si unul = de seama, de frunte, ales. ♦ (Urmat de un adjectiv sau de un substantiv la pl.) Fara exceptie, unul si unul. ♦ De tot, cu totul, in intregime, pe de-a-ntregul, complet. 4. De fiecare data, intotdeauna, regulat. – V. Adv. 1. Si astfel, si asa, oricum. 2. Totusi, si inca. VI. S. n. 1. Intreg, unitate (rezultata din totalitatea partilor), totalitate. ♦ Fig. Lume, univers. 2. Fig. (Art.) Lucru esential (la care se reduc toate celelalte). ◊ Expr. Aici e totul = in asta consta tot, asta explica tot. [Gen.-dat. pl. (a) tuturor, (a) tuturora] – Lat. totus, -a, -um.
DENIE, denii, s. f. (In ritualul crestin ortodox) Slujba religioasa de seara in fiecare zi a saptamanii dinaintea Pastilor. – Din sl. [bu]denije, scr. denije.
SEARA, seri, s. f. Parte de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; interval de timp cuprins intre sfarsitul zilei si momentul cand cineva isi incheie activitatea, se duce la culcare. ◊ Loc. adv. De cu seara = inca din timpul serii precedente; o data cu venirea serii, la inceputul serii. Catre (sau spre, inspre, pe) seara = cand se lasa seara. ◊ – Expr. Buna seara! formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul serii. A da (cuiva) buna seara sau a-si lua (de la cineva) buna seara (sau seara buna) = a saluta (pe cineva) in timpul serii. ♦ (Adverbial; in forma seara) in timpul de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; in fiecare zi cand incepe sa se intunece. – Lat. sera.
CURENT, -A, curenti, -te, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. (Despre vorbire) Curgator, usor, fluent. 2. (Despre an, luna) Care este in curs; prezent. ♦ De fiecare zi, zilnic; actual. Lucrari curente. ◊ Cont curent = cont deschis la banca de o intreprindere, de o institutie sau de persoane particulare, unde se depun si de unde se ridica sumele pentru a fi utilizate dupa nevoie. 3. (Despre preturi) Existent intr-un moment dat; in curs. ◊ Moneda curenta = moneda cu valoare circulatorie. ♦ Care circula; obisnuit, uzual. Expresii curente. 4. (In sintagma) Apa curenta = instalatie de apa potabila care poate fi folosita in permanenta in locuinte. II. S. m. 1. (Si in sintagma curent de aer) Deplasare, miscare a unei mase de aer dintr-un loc intr-altul, cauzata de o diferenta de temperatura; flux. 2. Miscare a apei in directia pantei; curs. ◊ Curent marin (sau oceanic) = miscare a apei in mari si oceane. 3. (Si in sintagma curent electric) Deplasare ordonata, intr-o anumita directie, a purtatorilor de sarcina electrica. ◊ Curent electric continuu = curent electric al carui sens si a carui intensitate nu variaza periodic in timp. Curent electric alternativ = curent electric al carui sens si a carui intensitate variaza periodic in timp. ♦ Intensitate a curentului electric. III. S. n. Ansamblu de idei, opinii (politice, stiintifice, artistice) care sunt adoptate la un moment dat de un numar mai mare de oameni. ◊ Curent literar (sau artistic) = miscare artistica sau literara care reuneste un numar de scriitori sau de artisti in baza unui program estetic si a unor inclinatii (relativ) comune. ◊ Expr. A pune (sau a tine pe cineva) in (sau la) curent = a informa (pe cineva) despre mersul unui lucru. A se pune (sau a se tine, a fi) in (sau la) curent = a se informa despre mersul unui lucru. A se pune (sau a se tine, a fi) in (sau la) curent (cu ceva) = a se informa cu privire la un lucru. – Din fr. courant.
COTIDIAN1 ~ana (~eni, ~ene) Care se face in fiecare zi; de fiecare zi; zilnic; curent. [Sil. -di-an] /<fr. quotidien, lat. quotidianus
COTIDIAN2 ~ene n. Gazeta care apare in fiecare zi. [Sil. -di-an] /<fr. quotidien, lat. quotidianus
CURENT2 ~ta (~ti, ~te) 1) (despre unitati de timp) Care este in curs; in care ne aflam. Anul ~. 2) Care are loc in mod obisnuit; de fiecare zi; zilnic; cotidian. Chestiuni ~te. ◊ Cont ~ cont la o banca unde sumele se depun si se ridica la necesitate. 3) (despre preturi) Care exista in timpul de fata; in curs; actual. ◊ Moneda ~ta moneda care circula; moneda valabila. 4) (despre vorbire) Care se produce usor, fara efort; curgator; fluent; cursiv. 5): Apa ~ta apa care vine prin tevi la robinete si poate fi folosita in orice moment. /<fr. courant
DUMINICA adv. In fiecare zi de duminica. /<lat. [dies]dominica
JOIA adv. In fiecare zi de joi. /<lat. jovis
JURNALIER ~a (~i, ~e) rar Care are loc in fiecare zi; de fiecare zi; zilnic. /<fr. journalier
LUNEA adv. In fiecare zi de luni. /<lat. lunis
MARTEA adv. In fiecare zi de marti. /<lat. martis
MIERCUREA adv. In fiecare zi de miercuri. /<lat. mercuris
NEVOIE nevoi f. 1) Ceea ce este (absolut) trebuincios; trebuinta; necesitate. ◊ La ~ (sau in caz de ~) cand trebuie ceva; la o adica. Fara nici o ~ fara sa fie necesar. (Nu) este ~ (nu) trebuie. A avea (sau a fi) ~ a fi necesar; a trebui. Mare ~! putin imi pasa. Nu-i (sau n-are) ~ nu e nimic; nu importa. 2) Lucru care trebuie indeplinit neaparat. 3) Stare a celui sarac; lipsa a mijloacelor materiale (strict) necesare; saracie. ◊ La (vreme de) ~ a) in caz de mare lipsa; b) la necaz; la nenorocire. A duce ~ de ceva a nu avea ceva. A trai in (mare) ~ a trai in (mare) saracie. A fi mancat de ~ a indura multe lipsuri, necazuri. A-l paste pe cineva ~ia a-l ameninta pe cineva lipsurile, nenorocirea. A scapa de (sau a iesi din) ~, a incaleca pe ~ a scapa de lipsuri, de griji, de necazuri; a iesi din saracie. ~ia il invata pe om (sau ~ia te invata minte) lipsurile si necazurile il fac pe om sa traga invataminte folositoare. 4) Situatie (materiala) dificila; stramtoare; ananghie. A ajuta la ~. ◊ De ~ fortat de imprejurari. De voie, de ~ mai mult silit; vrand-nevrand. Cu (mare) ~ cu (mare) greu. Ia, ~! ia, incurcatura! La mare ~ intr-o situatie extrem de grea; la mare cumpana. A fi la (mare) ~ (sau a fi in ~) a) a se pomeni intr-o (mare) incurcatura; b) a fi (foarte) stram-torat. A scoate pe cineva din ~ a scapa pe cineva dintr-o situatie grea. 5) la pl. Treburi pe care le indeplineste cineva; preocupari. ◊ A-si vedea (sau a-si cauta) de nevoi a-si face lucrul de fiecare zi; a fi preocupat de propriile sale interese. 6) Fapt cu care cineva este obligat sa se impace din neputinta de a se impotrivi. ◊ A se tine ca ~ia de om a urmari permanent si insistent pe cineva, cauzandu-i neplaceri; a se tine scai de cineva. 7) Fiinta slaba si neputincioasa, care pricinuieste cuiva multe necazuri. 8) fam. Intruchipare imaginara a spiritului rau; necuratul; naiba. ~ia sa-l stie. 9): Frumos (sau harnic) ~ mare foarte frumos (sau foarte harnic). [G.-D. nevoii] /<sl. nevolja
PURTARET ~eata (~eti, ~ete) (despre imbracaminte, incaltaminte) 1) Care este pentru fiecare zi. 2) Care tine (mult) la purtare. /a purta + suf. ~et
SAMBATA adv. In fiecare zi de sambata. /<lat. sambata, sl. sonbota
ZI zile f. 1) Interval de timp dintre rasaritul si apusul soarelui. ◊ La ~ la ziua fixata. Pe ~, peste ~ in cursul zilei. ~ de ~, ~ cu ~ a) in fiecare zi; b) necontenit; mereu; c) din ce in ce; treptat. Din ~ in ~ a) de azi pe maine; b) din ce in ce. De la o ~ la alta a) zilnic; b) in scurt timp; repede. De cu ~ inca din timpul zilei. Despre (sau catre) ziua putin inainte de a se lumina. In faptul (sau zorii) zilei, in zori de ~ dis-de-dimineata. In toiul zilei, in plina ~ in amiaza zilei. De toate zilele, de toata ziua a) de fiecare zi; b) obisnuit. ~ si noapte in permanenta; necontenit. Cat toate zilele foarte mare. Cale de o ~ distanta care poate fi parcursa pe jos in timp de o zi. Cu ziua cu plata pentru fiecare zi muncita. ~ libera zi cand cineva se odihneste drept recompensa pentru o munca prestata suplimentar. A se crapa (sau a se miji) de ziua, a se face ziua a se lumina. A se face (sau a fi) ziua alba a se lumina complet. Clar ca buna ziua, limpede ca lumina zilei foarte clar. A face din noapte ~, a schimba ziua cu noaptea a lucra noaptea si a dormi ziua. Buna ziua formula de salut folosita de la sfarsitul diminetii pana la inceputul serii. A da buna ziua a saluta pe cineva. A-si lua ziua buna a) a se desparti de cineva sau de ceva; b) a saluta la despartire de cei ramasi. 2) Perioada corespunzatoare unei rotatii a Pamantului in jurul axei sale; intervalul de timp egal cu 24 de ore. ◊ ~ solara interval de timp dintre doua treceri consecutive ale Soarelui la meridian. ~ munca a) numar de ore de munca in timp de 24 de ore; b) unitate de masura a muncii prestata de membrii unei colectivitati. Zile numarate timp putin. 3) Data in care a avut loc sau urmeaza sa aiba loc ceva. Ziua de nastere. Ziua victoriei. ◊ La zile mari a) in zile de sarbatoare; la ocazii deosebite; b) foarte rar. 4) la pl. Existenta a unei fiinte; viata; trai. ◊ A avea zile a mai avea de trait. A avea zile bune cu cineva a se impaca cu cineva; a trai bine cu cineva. A fi cu zilele in mana (sau in maini) a se afla intr-o mare primejdie; a fi aproape de moarte. A ramane (sau a scapa) cu zile a ramane in viata. A lasa pe cineva cu zile a cruta cuiva viata. A curma (sau a lua) cuiva zilele a omori pe cineva. A muri cu zile a muri in urma unei boli ce putea fi tratata sau in imprejurari neprevazute. A-i manca cuiva zilele, a face cuiva zile fripte (sau negre, amare) a chinui tare pe cineva. 5) mai ales la pl. Interval de timp caracterizat prin anumite evenimente; perioada. ◊ In ziua (sau zilele) de azi in vremea in care traim; in prezent. Din zilele noastre din vremea in care traim. Ziua de ieri trecutul. Ziua de maine viitorul. [Art. ziua; G.-D. zilei] /<lat. dies
ZILNIC1 adv. In fiecare zi. /zile + suf. ~ic
ZILNIC2 ~ca (~ci, ~ce) 1) Care este de fiecare zi; curent; cotidian. 2) Care nu se deosebeste prin nimic specific; obisnuit; ordinar. /zile + suf. ~ic
RETARDATIE s.f. (Astr.) Miscare a Lunii pe sfera cereasca in sens direct (de la vest la est), precum si a planetelor, in anumite situatii, avand ca efect intarzierea in fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. [< fr. retardation].
COTIDIAN, -A adj. De fiecare zi, zilnic. ♦ Ceea ce este obisnuit, zilnic. // s.n. Publicatie periodica cu aparitie zilnica; ziar. [Pron. -di-an. / cf. fr. quotidien, it. cotidiano, lat. quotidianus].
purtaret, purtareata, adj. 1. (pop.; despre imbracaminte si incaltaminte) care tine la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe usor; durabil, purtabil. 2. (inv.; despre carti) de dimensiuni reduse, usor de transportat, de purtat cu sine, portativ. 3. (inv.; despre boli) care e mai putin grav, mai usor de suportat. 4. (inv.; despre limba) comun, popular. 5. (inv.; despre oameni) de rand, obisnuit. 6. (s.n.; reg.) fiecare dintre cele doua prajini pe care se cara fanul la locul unde se face claia (capita). 7. (s.m.; inv.; in sintagma) purtaret de viata = fiinta, om care traieste.
COTIDIAN, -A I. adj. de fiecare zi, zilnic. ◊ (fig.) obisnuit, familiar. II. s. n. publicatie cu aparitie zilnica; ziar. (< fr. quotidien, lat. quotidianus)
ECHINOCTIAL, -A adj. 1. referitor la echinoctiu. ♦ punct ~ = fiecare dintre cele doua puncte de intersectie a eclipticii cu ecuatorul ceresc, in care se afla Soarele la echinoctiu. 2. (despre flori) care ramane in fiecare zi 12 ore deschisa si 12 ore inchisa. (< fr. equionoxial, engl. equinoctial)
INGESTA s. f. pl. totalitatea substantelor care patrund in fiecare zi in organism. (< lat. ingesta)
IZURIE s. f. eliminare a unei cantitati egale de u***a in fiecare zi. (< fr. isurie)
RETARDATIE s. f. 1. retardare. 2. miscare a Lunii pe bolta cereasca in sens direct (de la vest la est), precum si a planetelor, in anumite situatii, avand ca efect intarzierea in fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. 3. (biol.) prezenta tardiva in cursul autogenezei a unor caractere, in comparatie cu stadiul filogenetic anterior. (< fr. retardation)
zi (zile), s. f. – 1. Interval de timp intre rasaritul si apusul Soarelui.; 24 de ore. – 2. Data. – 3. Termen, soroc. – 4. Sarbatoare de aniversare sau onomastica. – 6. (Pl.) Timp, epoca. – 7. (Pl.) Viata. – 8. (Adv.) Ziua, in timpul cit este zi (1), in fiecare zi. – Mr. dzi, dzua, megl. zua, istr. zi. Lat. dies (Puscariu 1940; REW 2632), cf. vegl. dai, it., prov., v. fr. di, v. it., cat., sp., port. dia. Forma art. ziua (ca stea › steaua) a dus la formarea unui dublet ziua, care se foloseste paralel, mai ales in anumite expresii, precum: se face ziua, de cu ziua, pina’n ziua, spre ziua. Der. zili (var. inzili), vb. (a da viata lunga; Olt., a minca prost, a-si duce zilele); ziler, s. m. (Trans., muncitor platit cu ziua); zilnic, adj. (cotidian); ziuar, s. m. (Banat, ziler); deunazi, adv. (intr-o alta zi, zilele trecute); preziua, s. f. (ajun). Cf. astazi, azi. Der. neol. ziar, s. n. (jurnal), dupa lat. diarium; ziarism, s. n. (jurnalism); ziarist, s. m. (gazetar); ziaristica, s. f. (gazetarie).
APOFIS (in mitologia egipteana), puterea Intunericului reprezentata sub forma unui sarpe impotriva caruia zeul Re (Ra) duce in fiecare zi un razboi victorios.
ZILNIC, -A, zilnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) De fiecare zi, cotidian; p. ext. obisnuit, banal. ◊ Paine zilnica = hrana de toate zilele. – Din zile (pl. lui zi) + suf. -nic.
ZI, zile, s. f. 1. Interval de timp cuprins intre rasaritul si apusul soarelui; timpul cat soarele ramane deasupra orizontului; p. ext. lumina solara; interval de timp de 24 de ore, dintre doua miezuri de noapte consecutive; (Astron.) interval de timp intre doua culminatii succesive ale unui astru. ◊ (Determinand notiunile „an”, „luna”, pentru a le sublinia durata, lungimea) Trei luni de zile trec ca o parere (SADOVEANU). ◊ Loc. adj. De toate zilele sau (rar) de toata ziua = de fiecare zi; p. ext. obisnuit. De zi cu zi = zilnic. ◊ Loc. adv. La zi = a) in fiecare zi, zilnic; b) la ziua, la data ceruta; fara intarziere. Zi de (sau cu) zi sau (rar) cu zi de zi = a) zilnic; p. ext. necontenit, perpetuu; b) din ce in ce; progresiv, treptat. Cresc zi cu zi plictiseala si uratul (SADOVEANU). Din zi in zi = a) de azi pe maine; fig. la infinit. Amana din zi in zi (CREANGA); b) pe fiecare zi; p. ext. din ce in ce. Observa din zi in zi surprins deosebirea dintre vacantele de pana atunci (VORNIC). De la o zi la alta = zilnic; p. ext. repede, vazand cu ochii. In toate zilele = in fiecare zi, oricand. (Reg.) Pe toata ziua = in fiecare zi; zilnic. De (sau despre, catre) ziua = putin inainte de a se lumina; spre dimineata. Pana in (sau la) ziua = pana a nu se lumina; dis-de-dimineata. De cu ziua (sau, rar, ziua) = foarte devreme, dis-de-dimineata. Cu ziua-n cap = foarte devreme. La ziua = in zori. Peste zi = in cursul zilei, ziua. Zi (si) noapte (sau ziua si noaptea) = tot timpul, fara incetare; fig. fara preget, fara odihna. Nici zi, nici noapte sau nici ziua, nici noaptea = niciodata. Toata ziua sau ziua toata = de dimineata pana seara; p. ext. mereu, continuu. ◊ Expr. A se face ziua alba = a se lumina complet, a fi plina zi. A face noaptea zi si ziua noapte sau a face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea si a dormi ziua; p. ext. a duce o viata dezordonata. Buna ziua = formula de salut. A da (sau a dori, a pofti cuiva) buna ziua (sau ziua buna) = a saluta pe cineva. A-si lua ziua buna = a-si lua ramas bun. Ca lumina zilei sau ca ziua = (pe langa adjective ca „limpede”, „clar”) desavarsit, perfect. Intr-o (buna) zi sau intr-una din zile = odata. Pe zi ce trece (sau merge) = cu cat trece timpul, din ce in ce mai mult, progresiv. Cat toate zilele (de mare) = foarte mare. A avea (sau a duce) zi buna (sau, rar, alba) cu cineva = a trai in bune relatii cu cineva. A da zi dupa zi = a lasa de azi pe maine; a amana. La zile mari = la ocazii deosebite; p. ext. rar de tot. ◊ (Cu determinari introduse prin prep. „de”) Zi de lucru (sau lucratoare) = a) zi in care se executa programul de lucru obisnuit; b) (inv.) zi de corvada obligatorie in folosul boierului sau al statului. Zi de repaus (sau de odihna) = zi in care nu se lucreaza, care este destinata odihnei. ♦ (Adverbial, in formele ziua, zilele, zile) In timpul zilei, in fiecare zi. Ziua umbla, noaptea se odihnea (CARAGIALE). ♦ (In expr., ca unitate de masura sau de calcul) Zi de munca = numarul ceasurilor de munca efectuate in interval de 24 de ore. Zi-munca = unitate de masura a muncii celor care lucreaza in gospodarii agricole colective, pe baza careia se stabileste plata cuvenita. Cu ziua = cu plata socotita dupa zilele muncite; fara angajament durabil. Zi de cale (sau de drum) = distanta care se poate strabate intr-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat, urmat de o determinare in genitiv sau introdusa prin prep. „de”) Data, momentul la care s-a intamplat sau urmeaza sa se intample ceva; termen, soroc. ◊ Expr. Ziua de astazi = timpul, vremea in care traim. Ziua de maine = viitorul. Ziua de ieri = trecutul. (In credinta crestina) Ziua de apoi = momentul in care viii si mortii vor fi chemati la judecata lui dumnezeu. ◊ (Ca termen calendaristic) Ziua de 1 Mai. (Expr.) Zi-ntai = prima zi a fiecarei luni. Ne dusese... la un zi-ntai mai, tocmai la Socola (HOGAS). ◊ (In titulatura sarbatorilor sau a anumitor date fixe) Ziua femeii. ♦ Zi aniversara sau ziua nasterii (sau de nastere) = aniversare. Ziua (numelui) cuiva = onomastica cuiva. 2. (La pl.) Viata, existenta, trai. ◊ Expr. A avea zile = a mai avea de trait, a-i fi dat sa (mai) traiasca. Cate zile va avea = cat va trai. A-si tine zilele = a se hrani, a-si intretine viata. Cu zilele in mana = a) intr-o primejdie de moarte, la un pas de moarte; b) infricosat, inspaimantat. A ridica (sau a rapune, a curma, a lua) cuiva zilele = a omori pe cineva. A i se ispravi cuiva zilele = a muri. A-si uri zilele sau a i se uri cuiva cu zilele = a se satura de viata, a nu mai voi sa traiasca. Vai de zilele mele (sau tale etc.) = vai de capul meu (sau al tau etc.), vai de mine (sau de tine etc.). De (sau in) zilele mele (sau ale tale etc.) = in toata viata mea (sau a ta etc.). 3. (La pl., cu determinari care precizeaza o perioada de timp) Vreme. Si-o adus aminte de zilele tineretii (GALACTION). ◊ Expr. Mic de zile = tanar. Vechi (sau inaintat) in (sau de) zile = inaintat in varsta, batran. (Rar) Vesnic de zile = nemuritor. O, mag de zile vesnic, la tine am venit (EMINESCU). (A fi) invechit in zile rele = (a fi) inrait. [Var.: ziua s. f.] – Lat. dies.
DOCHIA (BABA DOCHIA) (in mitologia romaneasca), semidivinitate meteorologica. Dupa mitul principal, D. era o batrana care a plecat cu oile la munte imbracata in noua cojoace. Vremea incalzindu-se, ea si-a lepadat in fiecare zi cate un cojoc, dar in ultima zi un inghet brusc a transformat-o in stana de piatra impreuna cu turma. In conceptia populara, cele noua zile, numite Zilele Babei sau Babele (corespunzand perioadei 1-9 martie) sunt capricioase si fac trecerea de la iarna la primavara.
KAABA (cuv. arab. „cub”), vechi templu, de forma cubica (avand laturile de 12 m si, respectiv, 10 m, iar inaltimea de 15 m), aflat in centrul marii moschei din Mecca si acoperit cu un val negru, ornat cu citate din Coran (reinnnoit in fiecare an). Zidit, potrivit traditiei arabe, de Adam si reconstruit de Avraam si fiul acestuia, Ismael. Aici, in coltul dinspre rasarit, se pastreaza „piatra neagra”, care, potrivit legendei, a fost adusa din cer chiar de Adam sau de arhanghelul Gabriel. Edificiul actual inlocuieste, de la sfarsitul sec. 7, pe cel distrus in timpul asediului din 683. K. a devenit, inca din epoca preislamica, principalul loc de pelerinaj al arabilor. Considerata centrul lumii, catre K. se indreapta in fiecare zi cele cinci rugaciuni canonice ale musulmanilor. K. marcheaza, pentru islam, traiectul sacru dintre Cer si Pamant, directia osiei Universului si Poarta Cerului.
COTIDIAN, -A (‹ fr., lat.) adj., s. n. 1. Adj. De fiecare zi; zilnic. 2. S. n. Gazeta care apare zilnic. Primul c. („Daily Courant”) a aparut la Londra in 1702. Primul c. in limba romana a fost ziarul „Romania” (Bucuresti, 1837-1838).
FREUD [frɔit], Sigmund (1856-1939), psihiatru austriac. Stabilit la Londra (1938). Intemeietorul psihanalizei („Introducere in psihanaliza”). A contribuit la constituirea psihologiei clinice prin tehnica explorativa a inconstientului. Cercetari asupra simptomelor nevrotice (angoase, fobii, obsesii). A studiat rolul s**********i in viata si in arta, al viselor, al actelor de fiecare zi, ca si al impulsurilor de autoafirmare („Interpretarea viselor”, „Psihopatologia vietii cotidiene”, „Trei eseuri asupra teoriei s**********i”, „Totem si tabu”).
GEN, genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezinta un obiect, o fiinta, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obtinuta prin clasificarea creatiilor artistice dupa forma, stil, tema. ◊ Pictura de gen = pictura care infatiseaza aspecte ale vietii de toate zilele. ♦ fiecare dintre diviziunile fundamentale in care se impart operele literare si care cuprind creatiile asemanatoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticala bazata pe distinctia dintre fiinte si obiecte, precum si dintre fiintele de s*x masculin si cele de s*x feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematica, subordonata familiei, care cuprinde una sau mai multe specii inrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasa de obiecte care au note esentiale comune si cuprind cel putin doua specii. – Din lat. genus, -eris.
ADAMESTEANU 1. Ion A. (1911-1976, n. Toporu, jud. Teleorman), medic veterinar roman. Prof. univ. la Bucuresti si Cluj. Unul dintre creatorii scolii romanesti de patologie medicala veterinara. A descris pentru prima oara o serie de zoonoze (stachybotriotoxicoza, anemia infectioasa a calului, micoplasmoza aviara). 2. Dinu A. (n. 1913 Toporu, jud. Teleorman -d. 2004 Policoro, Italia), arheolog italian de origine romana. Frate cu A. (1). Studii privind colonizarea greaca din S Italiei si Sicilia, rezultate in urma cercetarilor arheologice de la Gela, Metapont, Heracleea si a utilizarii aerofotoarheologiei („Civilizatii antice in Italia meridionala”). 3. Gabriela A. (n. 1942, Pitesti), scriitoare romana. Nepoata lui A. (1 si 2). Romane („Drumul egal al fiecarei zile”, „Dimineata pierduta”) si povestiri („Daruieste-ti o zi de vacanta”) de observatie socio-psihologica, redind limbajul autentic al diverselor medii umane.
CALENDE s. f. pl. Numele primei zile a fiecarei luni la romani; zi intai. ◊ Expr. La calendele grecesti = niciodata (grecii neavand „calende”). – Din lat. calendae, fr. calendes.
NUN, -A, nuni, -e, s. m. si f. Nume dat, in ziua casatoriei, fiecareia dintre persoanele care asista pe miri la cununia religioasa si care sunt solicitate sa indeplineasca obligatiile cerute de ritualul crestin; (la pl.) barbatul si femeia care indeplinesc aceste forme; nas. – Lat. nonnus.
CALENDE f. pl. (in Roma antica) Prima zi a fiecarei luni. ◊ La ~le grecesti niciodata. /<lat. calendae, fr. calendes
CINE pron. 1. (Interogativ; tine locul unui substantiv care denumeste o persoana sau un animal ori al unui pronume, asteptat ca raspuns la intrebare) Cine a venit? ◊ Expr. Cine (mai) stie? = nu stiu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu stii cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis... ◊ Expr. Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) exista om care, (nu) se gaseste persoana care... 3. (Nehotarat) fiecare, oricine, oricare. zica cine ce va vrea. [Gen.-dat.: cui] – Lat. *quene (= quem).
DRAGAICA1 ~ce f. 1) la pl. pop. Sarbatoare religioasa la crestini, inchinata coacerii granelor; sanziene. 2) Dans popular jucat in aceasta zi de sarbatoare. 3) fiecare dintre fetele ce executa acest dans. 4) la pl. folc. Fiinta imaginara, avand infatisarea unor fete frumoase imbracate in alb, care se crede ca ar aparea numai noaptea si ar face rau, in special, barbatilor; iele, vantoase; sanziene. /<bulg. dragaika
NOAPTEA adv. 1) In timpul noptii; pe timp de noapte. 2) In fiecare noapte. ◊ (Si) ziua si ~ tot timpul; mereu. Nici ziua, nici ~ nici-odata; nicicand. /<lat. nox, noctis
SAMBATA, sambete, s. f., adv. 1. S. f. A sasea zi a saptamanii, care urmeaza dupa vineri. ◊ Sambata Mare sau Sambata Pastilor = sambata din ajunul duminicii Pastilor. Sambata mortilor (sau a mosilor) = nume dat anumitor sambete din an, in care se fac slujbe de pomenire si pomeni pentru morti. ◊ Expr. A purta (sau a tine cuiva) sambetele = a dusmani, a pizmui, a uri pe cineva; a purta (cuiva) un gand rau, a cauta sa faca rau cuiva. A se duce pe apa sambetei = a se pierde, a se prapadi, a se distruge. 2. Adv. a) In sambata (1) imediat precedenta sau urmatoare, b) (Mai ales art.) Intr-o zi de sambata (1), in timpul zilei de sambata, c) (Art.) In fiecare sambata (1). – Din sl. sonbota.
ORICE pron., adj. 1. pron. ce, orisice, (inv.) verice. (zica lumea ~ o vrea.) 2. adj. v. fiecare.
MARTI1, (1) marti, s. f., (2) adv. 1. S. f. ziua a doua a saptamanii, care urmeaza dupa luni. 2. Adv. In cursul zilei de marti1 (1); in ziua de marti1. ♦ (In forma martea) In fiecare marti1 (1). – Lat. martis [dies].
VINERI, vineri, s. f. ziua a cincea a saptamanii, care urmeaza dupa joi. ◊ (In credinta crestina) Vinerea Mare (sau a Patimilor, a Pastilor) = vinerea din ajunul Pastilor, in care crestinii tin post sever. Vinerea Mare = sarbatoare ortodoxa in care se praznuieste Sfanta Paraschiva (la 14 octombrie). ♦ (Adverbial) In cursul zilei de vineri; (in forma vinerea) in fiecare vineri. – Lat. Veneris [dies].
LUNI s. f. Prima zi a saptamanii, care urmeaza dupa duminica. ♦ (Adverbial) in timpul zilei de luni; (in forma lunea) in fiecare luni. – Lat. *lunis (= lunae [dies]).
MIERCURI s. f. A treia zi a saptamanii, care urmeaza dupa marti. ♦ (Adverbial) intr-o zi de miercuri; (in forma miercurea) in fiecare miercuri; in miercurea imediat precedenta sau urmatoare. – Lat. mercuris [dies].
DUMINICA, duminici, s. f. Ultima zi a saptamanii, folosita de obicei ca zi de repaus legal. ◊ Loc. adj. De duminica = (despre haine) care se poarta in zilele de sarbatoare; care este de calitate (mai) buna. ♦ (Adverbial) In prima duminica urmatoare zilei in care ne aflam; (art.) in fiecare duminica. [Var.: dumineca s. f.] – Lat. [dies]dominica.
INDIVIziUNE ~i f. Stare a unui bun material asupra caruia au dreptul mai multe persoane, fara a fi determinata cota-parte a fiecareia dintre ele. [G.-D. indiviziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. indivision
DECATLON, decatloane, s. n. Proba sportiva combinata, alcatuita din zece probe atletice, selectionate din alergari, aruncari si sarituri care se disputa in cursul a doua zile consecutive si la care trebuie sa participe fiecare concurent. – Din fr. decathlon.
SOLIPED ~da (~zi, ~de) si substantival Care are un singur deget la fiecare picior; monodactil. (Animal) ~. /<fr. solipede
CONACAR, conacari, s. m. (Reg.) fiecare dintre cei doi flacai calari care insotesc pe mire, in ziua nuntii, cand pleaca dupa mireasa; tanar calare in alaiul nuntii; colacar. – Cf. colacar.
ECHINOCTIU ~i n. fiecare dintre cele doua date ale anului (21 martie si 23 septembrie), cand ziua este egala cu noaptea. ~ de primavara. ~ de toamna. [Sil. e-chi-noc-tiu] /<lat. aequinoctium, fr. equinoxe
UNICORD ~da (~zi, ~de) (despre instrumente muzicale) Care are cate o coarda pentru fiecare nota. /<fr. unicorde
conacar, conacari, s.m. 1. (inv.) demnitar domnesc care se ingrijea de gazduirea domnului cand acesta mergea prin tara (apoi a boierilor sau a turcilor care veneau cu misiuni in tarile romane). 2. (reg.) fiecare dintre cei doi flacai calari care insotesc pe mire, in ziua nuntii, cand pleaca dupa mireasa; tanar calare in alaiul nuntii, colacer.
PITA ~e f. reg. 1) Produs alimentar facut din aluat dospit, framantat si copt in cuptor; paine. ◊ Celui flamand numai ~a-i in gand fiecare se gandeste la ceea ce il intereseaza. 2) fig. Hrana cea de toate zilele. /<bulg. pita
ECHINOCTIU, echinoctii, s. n. fiecare dintre cele doua momente ale anului (in jurul lui 21 martie si 23 septembrie), cand ziua este egala cu noaptea. [Var.: echinox, echinoxuri s. n.] – Din lat. aequinoctium, fr. equinoxe.
INDIVIziUNE s.f. (Jur.) Drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane in acelasi timp, avand fiecare o cota-parte care nu poate fi determinata material; situatia acestor persoane. [Pron. -zi-u-, var. (rar) indivizie s.f. / cf. fr. indivision].
APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. (Local) A veni, a se duce, a se aseza aproape de ceva sau de cineva. Petre se apropie respectuos (REBREANU). ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reusi sa comunici sau sa te intelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea sa obtii ceva. Se apropie funia de par = se apropie deznodamantul, sfarsitul. ♦ Tranz. A duce, a aduce, a aseza aproape de ceva sau de cineva. fiecare pas ne apropie de casa. II. Refl. (Temporal) A veni, a fi aproape. ziua se apropie si raman singur pe mal (SADOVEANU). ♦ A ajunge aproape de o anumita varsta. Se apropie de 30 de ani. ◊ Expr. I se apropie vremea = e aproape de moarte. III. Fig. 1. Refl. si tranz. A fi, a ajunge sau a face sa fie sau sa ajunga (aproape) la fel cu altcineva sau cu altceva. Cunostintele lui se apropie de ale profesorului sau. 2. Tranz. A-si face prieten pe cineva. – Lat. appropiare.
RESPECTIV, -A adj. care priveste imprejurarea, persoana, obiectul despre care este vorba; care este legat de fiecare in parte in mod particular. ◊ corespunzator. ◊ (adv.) pentru cealalta situatie (parte); pentru al doilea caz; adica, va sa zica, cu alte cuvinte. (< fr. respectif)
CASET s.n. 1. (Frantuzism) Carnet in care se inseamna fiecare lectie pe care o tine un profesor. ♦ Plata facuta dupa numarul de lectii predate. 2. (Filat.) Plic stampilat din prima zi a emisiunii timbrelor. 3. (Farm.) Caseta. [Pl. -te, -turi. / < fr. cachet].
ECHINOCTIU s.n. fiecare dintre cele doua momente ale anului (21 martie si 23 septembrie) cand Soarele se afla pe traiectoria ecuatorului celest si cand ziua este egala cu noaptea. [Var. echinox, echinoptiu s.n. / cf. fr. equinoxe, lat. aequinoctium < aequus – egal, nox – noapte].
CASET s. n. 1. carnet in care se inseamna fiecare lectie pe care o tine un profesor. ◊ plata facuta dupa numarul de lectii predate. 2. (filat.) plic stampilat din prima zi a emisiunii timbrelor. (< fr. cachet)
ECHINOCTIU s. n. fiecare dintre cele doua momente ale anului (21 martie si 23 septembrie), in care Soarele se afla pe traiectoria ecuatorului celest si cand ziua este egala cu noaptea. (< lat. aequinoctium, fr. equinoxe)
ORICINE pron. cine, fiecare, fiecine, oricare, orisicare, orisicine, (inv. si pop.) care, (pop.) fiescare, fiescine, fitecine, (inv. si reg.) caresi, cinesi, (inv.) nestine, vericare, vericine. (zica ~ ce ar vrea.)
JOI1 s. f. A patra zi a saptamanii, care urmeaza dupa miercuri. ◊ Expr. De joi pana mai (de-)apoi = la nesfarsit, mereu. ♦ (Adverbial, in forma joia) In fiecare joi. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul pastelui. – Lat. [dies] Jovis.
SOLSTITIU ~i n. fiecare dintre cele doua momente ale anului cand Soarele atinge cea mai mare sau cea mai mica inaltime fata de orizont. ◊ ~ de vara ziua de 21 sau de 22 iunie, cand in emisfera boreala a Pamantului este cea mai lunga zi si cea mai scurta noapte a anului. ~ de iarna ziua de 21 sau de 22 decembrie, cand in emisfera boreala a Pamantului este cea mai scurta zi si cea mai lunga noapte a anului. [Sil. sol-sti-tiu] /<lat. solstitium, fr. solstice
SOLSTITIU s.n. fiecare dintre cele doua momente ale anului cand Pamantul se gaseste la cea mai mare distanta de Soare (21 iunie si 21 decembrie) care marcheaza ziua (respectiv noaptea) cea mai lunga. [Pron. -tiu. / cf. fr. solistice, it. solstizio, lat. solstitium < sol – soare, stare – a sta].
SOLSTITIU s. n. fiecare dintre cele doua momente ale anului (21 iunie si 22 decembrie) cand Pamantul se gaseste la cea mai mare distanta de Soare si care marcheaza ziua (respectiv noaptea) cea mai lunga. (< fr. solstice, lat. solstitium)
SOLSTITIU, solstitii, s. n. fiecare dintre cele doua momente ale anului cand Soarele se afla la cea mai mare inaltime fata de ecuator; datele calendaristice corespunzatoare acestor momente (21 iunie si 22 decembrie), marcand ziua cea mai lunga sau cea mai scurta din an. – Din lat. solstitium, fr. solstice.
COTA1 s. f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna sau care ii revine in urma unei imparteli. ◊ parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ contributie obligatorie, in produse agricole, impusa producatorilor de catre stat la termene si preturi fixate de el. 2. document de referinta care constata cursul valorilor inscrise la bursa2, rezultate din cotatiile unei zile. ◊ cota bursei = nivelul cursului valutar la bursa. 3. altitudine a unui punct fata de nivelul marii; nivelul unei ape curgatoare. ◊ nivelul la care navigheaza un submarin. 4. (mat.) a treia coordonata carteziana a unui punct din spatiu. ◊ fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei constructii indicate pe un desen. 5. semn in cifre si litere care arata locul unor carti, documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva, a unei piese filatelice in cataloage sau reviste de specialitate. (< fr. cote, lat. quota)
saptamina (-ni), s. f. – Perioada de sapte zile consecutive. – Mr. s(ip)tamina, megl. saptamǫna. Lat. septimāna (Diez, I, 382; Puscariu 1513; REW 7834), cf. it. settimana, port., cat. setmana, fr. semaine, sp., port. semana. – Der. saptaminal, adj. (care se petrece in fiecare saptamina).
AN2, ani, s. m. 1. Perioada de timp care corespunde unei revolutii a Pamantului in jurul Soarelui si care cuprinde 12 luni. ◊ Anul nou = ziua de 1 ianuarie (in care se serbeaza inceputul unui an). ◊ Loc. adv. In anul... = in cursul anului... La anul = in cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi etc.) in urma. De ani si ani = de multi ani, de multa vreme. An de (sau cu) an = in fiecare an, mereu. Cu anii = ani intregi, ani indelungati. La (sau intr-) un an o data = o singura data intr-un an; rar. 2. (Astron.; in sintagma) An-lumina = unitate de lungime pentru masurarea distantelor mari, egala cu distanta strabatuta de lumina intr-un an. 3. Stadiu de studiu in unele forme de invatamant. ◊ (Urmat de determinari) Anii de studentie. Anii de ucenicie. 4. Masura a varstei unei fiinte sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epoca din viata; vreme. Anii copilariei. – Lat. annus.
ROL, roluri, s. n. I. 1. Partitura scenica ce revine unui actor intr-o piesa de teatru, unui cantaret intr-o opera etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj interpretat de un actor intr-o piesa, intr-o opera etc. 2. Atributie, sarcina care ii revine cuiva in cadrul unei actiuni; misiune. II. 1. Lista care cuprinde toate procesele ce urmeaza sa se judece intr-o anumita zi de catre un organ de jurisdictie. ◊ Repunere pe rol = fixare a unui termen de judecata privitor la un proces al carui curs a fost suspendat. Scoatere de pe rol = masura prin care un organ de jurisdictie dispune intreruperea indeplinirii actelor de procedura referitoare la un proces. 2. Registru in care organele financiare tin evidenta impozitelor pentru fiecare contribuabil in parte. Rol fiscal. 3. (Mar.) Lista nominala a echipajului unei nave, constituind unul dintre documentele principale fara de care nu se poate naviga legal. – Din fr. role.
DIVIziUNE, diviziuni, s. f. 1. Impartire, fragmentare, separare; (concr.) fragment sau unitate care se obtine printr-o impartire. ◊ Diviziunea muncii = impartire, in cadrul unei intreprinderi, a procesului de creare a unui produs in mai multe operatii partiale, fiecare operatie fiind efectuata de un muncitor sau de un grup de muncitori anume specializati. Diviziunea sociala a muncii = impartire a productiei sociale pe ramuri de productie de sine statatoare (industrie, agricultura etc.), avand drept rezultat specializarea unor grupuri de producatori in anumite ramuri. ♦ Spec. Operatie logica de impartire a genului in specii. 2. Linioara care indica o anumita valoare pe scara sau pe cadranul unui instrument de masura; valoare care corespunde acestei linioare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. division, lat. divisio, -onis.