Rezultate din textul definițiilor
INSCRIE, inscriu, vb. III. 1. Tranz. si refl. A(-si) scrie, a(-si) trece numele intr-un catalog, intr-o condica etc.; a (se) inregistra, a (se) inmatricula. ◊ Expr. (Refl.) A se inscrie in fals = a sustine in fata unei instante judiciare ca dovada (scrisa) adusa de partea adversa este falsa. ♦ Tranz. A consemna ceva in scris. 2. Tranz. A construi o figura geometrica in perimetrul alteia, astfel incat unele puncte ale celei dintai sa fie tangente la cealalta. 3. Tranz. (Sport) A marca unul sau mai multe goluri, seturi, cosuri etc. [Perf. s. inscrisei, part. inscris] – In + scrie (dupa fr. inscrire).
SEMICERC, semicercuri, s. n. 1. Segment de cerc a carei coarda este un diametru; figura geometrica formata dintr-o jumatate de cerc. ♦ (Sport) Linie semicirculara care traseaza si limiteaza o suprafata semicirculara privilegiata de reguli speciale de joc (la baschet, handbal etc.); 2. Sir de fiinte sau de lucruri asezate in forma de semicerc (1); linie, miscare arcuita. ◊ Loc. adv. In semicerc = in forma de semicerc (1). – Semi- + cerc.
PERIFERIE, periferii, s. f. (Adesea fig.) Tinut, regiune, cartier, zona, punct situate la margine in raport cu centrul sau cu un punct de referinta. ◊ Loc. adj. De periferie = a) provincial; b) de calitate sau importanta redusa; c) care apartine sau este specific mahalalei. ♦ (Rar) Curba inchisa care limiteaza o figura geometrica sau o suprafata; circumferinta. – Din lat. peripheria, germ. Peripherie, fr. peripherie.
PERSPECTIVITATE, perspectivitati, s. f. Corespondenta intre o figura geometrica si imaginea ei, obtinuta prin perspectiva (1). – Perspectiva + suf. -itate.
OPUNE, opun, vb. III. 1. Tranz. A pune in fata cuiva sau a ceva, ca impotrivire, un lucru, un argument etc. ♦ Refl. A se impotrivi (rezistand sau facand uz de forta), a pune piedici, a tine piept; a zadarnici. 2. Tranz. A pune fata in fata doua sau mai multe fiinte sau lucruri pentru a scoate in evidenta, prin comparatie, deosebirile dintre ele. 3. Refl. (Despre unghiuri) A fi asezat, intr-o figura geometrica, in fata altui unghi sau in fata uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi asezat in fata altei laturi sau in fata unuia dintre unghiuri. [Prez. ind. si: (reg.) opui] – Din lat. opponere, fr. opposer (dupa pune).
OPUS2, -A, opusi, -se, adj. 1. Care este asezat in fata cuiva sau a ceva, in partea dimpotriva; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate impaca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este asezat, intr-o figura geometrica, in fata altui unghi sau in fata uneia dintre laturi; (despre laturi) care este asezat in fata altei laturi sau in fata unuia dintre unghiuri. – V. opune.
ORTODIAGONAL, -A, ortodiagonali, -e, adj. (Despre o figura geometrica) Ale carei diagonale se intersecteaza sub un unghi drept. [Pr.: -di-a-] – Din germ. Orthodiagonale.
CONSTRUI, construiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un intreg (o cladire, o masina etc.) legand in mod trainic si in ordinea ceruta partile lui componente dupa un plan prestabilit; a realiza o constructie de proportii vaste, care necesita lucrari numeroase, variate si complexe. 2. A desena o figura geometrica. 3. (Lingv.) A aseza cuvintele in fraza tinand seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmarit. ♦ Refl. (despre partile de vorbire) A se folosi in anumite constructii gramaticale. – Din fr. construire, lat. construere.
EXINSCRIE, exinscriu, vb. III. Tranz. A construi o figura geometrica in afara alteia astfel incat unele puncte ale celei dintai sa fie tangente la a doua. – Ex- + inscrie.
LATURA ~i f. 1) Parte laterala a unui obiect; margine. 2) Fiecare dintre cele doua parti laterale ale corpului omenesc. 3) Directie a unei miscari (in spatiu sau in timp). ◊ In laturi la o parte; intr-o parte. 4) Aspect sub care poate fi privit un lucru. 5) Fiecare dintre liniile care marginesc o figura geometrica sau dintre semidreptele care formeaza un unghi. [G.-D. laturii] /<lat. latora
ORTODIAGONAL ~a (~i, ~e) (despre o figura geometrica) Care are diagonalele perpendiculare (una pe alta). [Sil. -di-a-] /<germ. Orthodiagonale
TRANSVERSALA ~e f. 1) Galerie orizontala in interiorul unei mine care trece prin roci sterile de-a curmezisul directiei stratului. 2) mat. Dreapta indefinita care taie o figura geometrica (poligon, curba, suprafata etc.). /<fr. transversal
INSCRIE vb. III. tr. 1. A scrie, a mentiona (ceva) intr-o lista etc.; a inregistra. ◊ A inscrie in fals = a cere unei instante sa constate ca un act scris este fals. 2. (Fig.) A insemna, a consemna. 3. A construi o figura geometrica in interiorul altei figuri geometrice. 4. (Sport) A realiza un punct (la joc); a marca. [Pron. -scri-e, p.i. -scriu, 5 -scrieti, ger. -scriind, perf. s. -scrisei, part. -scris. / cf. fr. inscrire, lat. inscribere].
CONSTRUI vb. IV. tr. 1. A face, a ridica o cladire, un edificiu etc. ♦ (Fig.) A alcatui, a cladi. 2. A desena, a trasa o figura geometrica. 3. A aseza cuvintele intr-o fraza conform regulilor gramaticale sau tinand cont de efectul stilistic urmarit. ♦ refl. (Despre cuvinte) A se folosi in anumite constructii gramaticale. [< fr. construire, cf. lat. construere, rus. construirovati].
PERSPECTIVITATE s.f. Corespondenta dintre o figura geometrica si imaginea ei in perspectiva. [< perspectiva + -itate].
TANGENT, -A adj. (Despre drepte, planuri) Care atinge intr-un singur punct o linie, o suprafata sau alta figura geometrica, fara a o taia. [Cf. fr. tangent, lat. tangens].
CIRCUMSCRIE vb. tr. 1. a construi o figura geometrica circumscrisa. 2. a delimita, a incadra intre anumite limite; a demarca. (dupa lat. circumscribere)
CONSTRUI vb. I. tr. 1. a face, a ridica o cladire, un edificiu, o masina etc. ◊ (fig.) a alcatui, a organiza; a dispune, a combina. 2. a desena, a trasa o figura geometrica. 3. (lingv.) a realiza o constructie (4). II. (refl. despre cuvinte) a se folosi de anumite constructii gramaticale. (< fr. construire, lat. construere)
DIEDRU s. n. figura geometrica din doua semiplane limitate de aceeasi dreapta, de intersectie. ♦ (adj.) unghi ~ = unghi care se formeaza prin intersectarea a doua plane. (< fr. diedre)
EXINSCRIE vb. tr. a construi o figura geometrica in afara alteia, astfel ca unele puncte ale celei dintai sa fie tangente la a doua. (< ex2- + inscrie)
IZOPERIMETRU s. n. figura geometrica ale carei perimetre sunt egale. (< fr. isoperimetre)
INSCRIE vb. I. tr. 1. a consemna in scris, a mentiona intr-o lista, intr-un registru etc. ♦ a~ in fals = a cere unei instante sa constate ca un act scris este fals; (p. ext.) a contesta, a demonstra un fals. 2. (fig.) a insemna, a consemna. 3. a construi o figura geometrica in perimetrul alteia. 4. (sport) a realiza un punct; a marca. II. tr., refl. a (se) inregistra, a se inmatricula. ◊ a intra, a primi intr-o organizatie, intr-un partid etc. (dupa fr. /s'/inscrire)
LUNULA s. f. 1. figura geometrica formata din doua arce de cerc cu aceleasi extremitati, de aceeasi parte a coardei comune. ♦ ele lui Hipocrate = cele doua lunule obtinute prin constructia unor semicercuri pe ipotenuza si catetele unui triunghi dreptunghic. 2. zona alba in forma de semiluna, la baza unghiei. (< fr. lunule)
PERSPECTIVITATE s. f. corespondenta intre o figura geometrica si imaginea ei in perspectiva. (< perspectiva + -itate)
RECONSTITUIRE s. f. 1. actiunea de a reconstitui; restabilire. 2. (lingv.) reconstructie. 3. (biol.) reasamblare a celulelor diferentiate si izolate pentru a forma un nou individ. 4. problema de perspicacitate constand in a reface un careu de cuvinte, un proverb, o figura geometrica prin alaturarea de diverse fragmente; puzzle. (< reconstitui)
TANGENT, -A I. adj. (despre drepte, plane) care atinge intr-un singur punct o linie, o suprafata sau o alta figura geometrica, fara a o taia. II. s. f. 1. dreapta care atinge o curba intr-un singur punct. 2. functie trigonometrica, catul dintre sinus si cosinus. ♦ (fig.) in (sau prin) ~ = tangential. (< fr. tangent/e/, lat. tangens)
TRIEDRU I. adj. cu trei fete plane. II. s. n. figura geometrica din trei plane care au un punct comun (varf). (< fr. triedre)
VOLUM s. n. I. 1. carte brosata sau legata. 2. diviziune a unei lucrari editate in mai multe volume (I, 1); tom. II. 1. spatiu ocupat de un corp. ◊ figura geometrica cu trei dimensiuni. ◊ marimea spatiului unui corp, cu ajutorul unei formule. 2. cantitate globala. ◊ debit (de apa) al unei fantani, al unui izvor, fluviu etc. 3. forta, amploare a sunetelor emise de o voce, produse de un instrument. ◊ nivelul de intensitate sonora al semnalelor audio. (< fr. volume, lat. volumen)
ABSTRACTIONISM s. n. Curent in artele plastice europene, a carui trasatura o constituie incercarea de a elimina din reprezentarea operei de arta orice referire la realitatile exterioare, ideile si sentimentele fiind relatate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice; arta abstracta. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. abstractionnisme.
ASEMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemanator; spec. (despre figuri geometrice) = care au unghiurile corespunzatoare egale si laturile corespunzatoare proportionale. 2. Care este astfel (de...), atare, asa. O asemenea problema. II. Adv. 1. Tot asa, in acelasi fel, deopotriva (de...), asijderea. 2. Pe langa aceasta; inca, mai. [Var.: (reg.) asemeni, asemene, asemine adj. invar., adv.] – Lat. assimile.
GRAFIC, -A, grafici, -ce, adj., GRAFIC, grafice, s. n., GRAFICA s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o marime, variatia unei marimi sau raportul dintre doua sau mai multe marimi variabile; care apartine acestei metode. 2. Care tine de sau privitor la felul in care se realizeaza o tiparitura. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei marimi, a variatiei unei marimi sau a raportului dintre doua sau mai multe marimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, harti etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramura a artei plastice la baza careia se afla desenul de sine statator si care foloseste diverse procedee tehnice si diferite materiale. – Din fr. graphique.
IZOGON, -A, izogoni, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care are (doua) unghiuri egale. – Din fr. isogone.
ECHILATERAL, -A, echilaterali, -e, adj. (Despre unele figuri geometrice) care are toate laturile egale. – Din fr. equilateral, lat. aequilateralis.
EXCENTRIC, -A, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obisnuitului, foarte original; neobisnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se afla in afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au centru comun. II. S. n. Organ de masina in forma de disc, fixat pe un arbore rotativ si servind la transformarea miscarii circulare in miscare rectilinie si invers. – Din fr. excentrique.
MEDIAN, -A, mediani, -e, adj. Care se afla la mijloc; medial. ♦ Situat la mijlocul unei figuri geometrice. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un varf al unui triunghi cu mijlocul laturii opuse varfului. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un varf al unui tetraedru cu centrul de greutate al fetei opuse. [Pr.: -di-an] – Din fr. median, lat. medianus.
PENTAGRAMA, pentagrame, s. f. figura geometrica plana in forma de stea cu cinci colturi, considerata de antici ca simbol al perfectiunii si folosita adesea ca talisman. – Din fr. pentagramme.
CUBISM s. n. Miscare artistica aparuta la inceputul sec. XX, care prezinta obiectele din realitate descompuse in cele mai simple figuri geometrice, fara a tine seama de asemanarea exterioara cu obiectele reprezentate. – Din fr. cubisme.
OMOLOG, -OAGA, omologi, -oage, adj., s. m. 1. Adj. (Despre doua elemente apartinand unor figuri geometrice intre care exista o corespondenta determinata) Care corespunde, care se afla in corespondenta. Laturi omoloage. 2. Adj. (Despre o substanta organica) Care are o structura chimica diferita de structura altei substante prin prezenta unei grupe in care carbonul se afla in combinatie cu doi atomi de hidrogen. Hidrocarburi omoloage. 3. Adj. (Biol.; despre unele organe) Care are structura asemanatoare si origine comuna, dar forma externa si functiuni diferite. 4. S. m. Persoana care detine o functie oficiala intr-o organizatie sau intr-un stat, privita in raport cu o alta persoana care detine aceeasi functie oficiala intr-o alta organizatie sau intr-un alt stat. – Din fr. h*******e.
ORTOGONAL, -A, ortogonali, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care formeaza unghiuri drepte. ◊ Proiectie ortogonala = proiectie obtinuta prin trasarea unei perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiectie. ♦ (Despre curbe) Care se intretaie astfel incat tangentele lor in punctul de intersectie sa fie perpendiculare. ♦ (Despre suprafete) Care se intretaie astfel incat planurile lor tangente in orice punct al curbei de intersectie sa fie perpendiculare. – Din fr. orthogonal.
CONGRUENT, -A, congruenti, -te, adj. 1. Care concorda, care coincide; corespunzator, coincident, echivalent. 2. (Despre numere intregi) Care dau acelasi rest la impartirea cu un numar intreg. 3. (Despre figuri geometrice) Care sunt egale sau care pot fi facute sa coincida una cu alta printr-o deplasare. [Pr.: -gru-ent] – Din fr. congruent, lat. congruens, -ntis.
COPLANAR, -A, coplanari, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care se afla in acelasi plan. – Din fr. coplanaire.
ECHIVALENT, -A, echivalenti, -te, adj., s. n. I. Adj. (Adesea substantivat) Care are aceeasi valoare, acelasi efect, aceeasi semnificatie sau acelasi sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeasi suprafata sau acelasi volum cu alta figura, fara a fi identica cu aceasta. II. S. n. 1. Marime, numar etc. care caracterizeaza egalitatea sau echivalenta, dintr-un anumit punct de vedere, a doua efecte sau a doua actiuni. 2. Marfa care, avand inglobata in ea aceeasi cantitate de munca sociala cu o alta marfa, serveste la exprimarea valorii acesteia din urma. ◊ Echivalent general = marfa care serveste la exprimarea valorii tuturor celorlalte marfuri, indeplinind rolul de bani. – Din fr. equivalent, lat. aequivalens, -ntis.
DREPTUNGHIC, -A, dreptunghici, -ce, adj. (Despre figuri geometrice) Care are unul sau mai multe unghiuri drepte. – Dreptunghi + suf. -ic.
TIPOMETRIE s. f. Procedeu mai vechi de reproducere a hartilor si figurilor geometrice, folosind forme compuse din elemente tipografice si clisee. – Din fr. typometrie.
TRASA, trasez, vb. I. Tranz. 1. A insemna pe o suprafata linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; spec. a insemna pe o piesa bruta conturul suprafetelor de prelucrat. 2. A indica, a da directive in vederea unei actiuni sau a unei activitati; a arata prin cateva idei generale ceea ce este esential intr-o problema, intr-o situatie etc.; a schita. – Din fr. tracer.
TRIEDRU, triedre, s. n. figura geometrica formata din trei semidrepte concurente aflate in planuri diferite. [Pr.: tri-e-] – Din fr. triedre.
TANGENTA, tangente, s. f. Pozitie, stare a doua figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legatura, contact. ♦ Fig. Relatie, legatura trecatoare, indirecta. – Din fr. tangence.
RECTILINIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o miscare) Care este in linie dreapta. ◊ (Despre figuri geometrice) Care este marginit de linii drepte. Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouazeci de grade. – Din fr. rectiligne.
REFERINTA, referinte, s. f. l. Informatie pe care o da cineva cu privire la situatia unei persoane. ♦ P. gener. Informatie, lamurire, explicatie. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ Sistem de referinta = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raporteaza pozitiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul fata de altul, la care se raporteaza pozitiile corpurilor sau pozitiile in campurile de forta. ♦ (In loc. adj.) De referinta = la care te poti referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. reference.
DIEDRU, diedre, s. n. figura geometrica formata din doua semiplane marginite de dreapta lor de intersectie; portiune de spatiu cuprinsa intre aceste semiplane. ◊ (Adjectival) Unghi diedru. [Pr.: di-e-] – Din fr. diedre.
SIMETRIC, -A, simetrici, -ce, adj. 1. (Despre lucruri sau forme) Care prezinta simetrie (1), care se caracterizeaza prin simetrie, ale carui parti sunt asezate cu simetrie; (despre elemente care alcatuiesc un tot) care este asezat intr-o anumita ordine; cu simetrie (1). 2. Spec. (Mat.; despre doua puncte apartinand aceleiasi figuri geometrice sau la doua figuri diferite; p. ext. despre doua figuri geometrice) Care prezinta simetrie (2). ♦ (Substantivat, n. si f.) Dreapta sau punct asezat in simetrie cu alta dreapta sau cu alt punct. ♦ Functie simetrica = functie a mai multor variabile care nu se schimba, orice permutari ar suferi aceste variabile. – Din fr. symetrique.
SIMETRIE, simetrii, s. f. 1. Proprietate a unui ansamblu spatial de a fi alcatuit din elemente reciproc corespondente si de a prezenta, pe aceasta baza, anumite regularitati; proportionalitate, concordanta, armonie intre partile unui tot, intre elementele unui ansamblu etc.; distributie egala, regulata, armonioasa a partilor unui tot, a elementelor unui ansamblu; corespondenta exacta (ca forma, pozitie etc.) intre partile (opuse ale) unui tot. 2. Spec. Proprietate a doua puncte apartinand aceleiasi figuri geometrice sau la doua figuri diferite de a fi asezate la aceeasi distanta de un plan, de o dreapta sau de un punct; proprietate corespunzatoare a doua figuri geometrice; proprietate a doua figuri geometrice de a se suprapune exact. – Din lat. symmetria, fr. symetrie.
RIGLA s. 1. (TEHN.) linie, (Transilv.) lineal. (~ pentru trasarea unei figuri geometrice.) 2. (CONSTR.) cusac.
SUPRAPUNE vb. 1. (rar) a (se) superpune. (Doua figuri geometrice care se ~.) 2. a coincide, a se incaleca. (Orele celor doua sedinte se ~.)
SUPRAPUS adj. 1. (rar) superpus. (Doua figuri geometrice ~.) 2. incalecat. (Straturi ~.)
ASEMENEA1 adj. invar. 1) Care seamana cu cineva sau cu ceva; asemanator. 2) (despre figuri geometrice) Care au unghiurile corespunzatoare egale cu laturile corespunzatoare proportionale. 3) Care este astfel de...; atare; asa. ~ om. /<lat. assimile
CERC ~uri n. 1) Linie curba inchisa ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix, numit centru. Suprafata ~ului. ◊ ~ polar paralela care marcheaza limita zonelor polare ale Pamantului. ~ diurn cerc descris de astri in timpul miscarii lor aparente in jurul Pamantului. 2) figura geometrica plana formata de o astfel de linie. 3) Obiecte de forma acestei figuri geometrice. ~ de butoi. ~ la roata unei carute. 4) Figura, desen, miscare in forma de inel. 5): ~ vicios greseala de logica care consta in demonstratia unei teze cu ajutorul alteia ce este la randul ei demonstrata cu ajutorul celei dintai. 6) fig. Grup de persoane unite prin interese si activitati comune. In ~ul familiei. ~ politic. 7) fig. Limita de cunostinte sau de preocupari; sfera; domeniu. ~ de atributii. /<lat. circus
A CIRCUMSCRIE ~u tranz. 1) (probleme, discutii etc.) A restrange la un anumit cadru (delimitand de rest). 2) (figuri geometrice) A construi in jurul altei figuri, atingandu-i limitele in anumite puncte. ~ un cerc in interiorul patratului. /<lat. circumscribere
A COINCIDE pers. 3 coincide intranz. 1) (despre actiuni, evenimente, fenomene) A se produce simultan; a avea loc in acelasi timp. 2) (despre scopuri, sarcini etc.) A se potrivi intocmai; a corespunde exact. 3) (de-spre figuri geometrice) A se suprapune perfect. [Sil. co-in-] /<fr. coincider, it. coincidere
A CONSTRUI ~iesc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrari de constructie; a zidi; a cladi; a ridica; a inalta; a dura; a edifica. 2) (masini) A face dupa un anumit proiect. 3) (figuri geometrice) A desena pe baza dimensiunilor date. 4) fig. A infaptui printr-un efort creator. ~ o viata noua. 5) (enunturi, fraze, propozitii) A forma selectand si asezand cuvintele in conformitate cu regulile gramaticale sau cu efectul stilistic scontat. [Sil. -stru-i] /<fr. construire, lat. construere
COPLANAR ~a (~i, ~e) (despre figuri geometrice) Care sunt situate in acelasi plan. /<fr. coplanaire
CUBISM n. Curent in arta plastica care reprezinta obiectele din natura prin cele mai simple figuri geometrice (cuburi, linii, cercuri etc.). /<fr. cubisme
DIEDRU ~e n. figura geometrica formata in spatiu de doua planuri care incep de la linia lor de intersectie. [Sil. di-e-] /<fr. diedre
DREPTUNGHIC ~ca (~ci, ~ce) (despre figuri geometrice) Care are unul sau mai multe unghiuri drepte; cu mai multe unghiuri drepte. Trapez ~. Tri-unghi ~. /dreptunghi + suf. ~ic
ECHILATERAL ~a (~i, ~e) (despre figuri geometrice) Care are toate laturile egale. /<fr. equilateral, lat. aequilateralis
EXCENTRIC1 ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre puncte geometrice) Care este situat in afara centrului unei figuri. 2) (despre figuri geometrice, piese etc.) Care au centre diferite. 3) fig. (despre persoane si despre manifestarile lor) Care depaseste bunul simt; iesit din comun; extravagant; neobisnuit. [Sil. ex-cen-tric] /<fr. excentrique
IZOEDRIC ~ca (~ci, ~ce) (despre figuri geometrice) Care are toate fetele egale. /<fr. isoedrique
IZOGON ~a (~i, ~e) si substantival (de-spre figuri geometrice) Care are toate unghiurile egale. ◊ Curba ~a curba pe o harta geometrica ce uneste punctele cu aceeasi valoare unghiulara. /<fr. isogone
INALTIME ~i f. 1) Distanta de la pamant pana la un anumit punct de deasupra lui. ~ea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luata de la baza lui orizontala pana la varf. ~ea unui copac. 3) mai ales la pl. Spatiu situat la o distanta mare de deasupra pamantului; bolta cereasca; cer. 4) Perpendiculara coborata din varful unei figuri geometrice pe baza ei. ~ea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) Forma inalta de relief (munte, deal). A ocupa o ~. 7) fig. Stare de superioritate (corespunzatoare momentului sau situatiei). ◊ A fi la ~ a corespunde cerintelor in situatia data. 8) Calitate a unui sunet de a fi ascutit. 9) inv. (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, folosit la adresa unei persoane de rang inalt. ~ea sa. ~ea voastra. [G.-D. inaltimii] /inalt + suf. ~ime
A INSCRIE ~u tranz. 1) (mai ales nume de persoane) A fixa in scris; a inregistra; a nota; a consemna. 2) (persoane) A face sa figureze intr-o lista (drept membru al unui grup, posesor al unei demnitati). ~ un copil la scoala. 3) sport (goluri, puncte) A trece la activul sau sau al echipei sale; a marca. 4) (figuri geometrice) A construi in interiorul altei figuri, atingandu-i limitele in anumite puncte. [Sil. in-scri-] /in + a scrie
LINEAR ~a (~i, ~e) 1) (despre miscare) Care se desfasoara in linie dreapta; rectiliniu. 2) (despre figuri geometrice) Care este marginit de linii drepte. /<fr. lineaire
OMOLOG1 ~oaga (~ogi, ~oage) 1) mat. (despre elemente ale diferitelor figuri geometrice luate in raport unul cu altul) Intre care exista o anumita corespondenta, bazata pe o relatie. 2) biol. (despre organe luate in raport unul cu altul) Care se aseamana dupa structura si origine, dar difera ca forma externa si functii. /<fr. h*******e
PATRAT1 ~e n. 1) Patrulater cu toate laturile egale si cu toate unghiurile drepte; dreptunghi echilateral. 2) fig. Grup de elemente aranjate in forma acestei figuri geometrice; careu. Case construite in ~. 3) mat. Produs obtinut prin inmultirea unui numar cu el insusi; numar ridicat la puterea a doua. [Sil. -trat] /Din patru
POLIGON ~oane n. 1) geom. figura geometrica plana formata de o linie franta inchisa. 2) mil. Teren amenajat pentru exercitii de tragere cu diferite tipuri de arme de foc. 3) sport Loc special amenajat pentru exercitii si probe de tir. 4) Teren special amenajat pentru efectuarea practicii de conducere a autovehiculelor. /<fr. polygone
RECTILINIU ~e (~i) 1) (despre miscari) Care se desfasoara in linie dreapta; in forma de linie dreapta. 2) (despre figuri geometrice) Care este alcatuit din linii drepte. /<fr. rectiligne
SUPRAFATA ~ete f. 1) Partea de deasupra a unui corp. ~ata Pamantului. La ~ata apei. ◊ La ~ a) in partea exterioara; b) fara a patrunde in esenta lucrurilor; in mod superficial. De ~ care este lipsit de profunzime; superficial. 2) fig. Partea de dinafara a unui lucru; aparenta; exterior. 3) figura geometrica formata prin deplasarea unei linii; arie. ~ arabila. ~ata unui triunghi. ◊ ~ de receptie teritoriu pe care isi aduna apele un bazin, un rau, un lac sau o mare. [G.-D. suprafetei] /supra- + fata
TANGENTA ~e f. mat. 1) Stare a doua figuri geometrice care au un singur punct de contact. 2) fig. Contact local si trecator. Punct de ~. /<fr. tangence
TRIEDRU ~e n. figura geometrica marginita de trei plane ce pornesc dintr-un varf comun. [Sil. tri-e-dru] /<fr. triedre
TRIUNGH/I ~iuri n. 1) Poligon cu trei laturi si trei unghiuri. ◊ ~ echilateral triunghi cu toate laturile egale. ~ dreptunghic triunghi cu un unghi drept. 2) fig. Grup de trei elemente aranjate in forma acestei figuri geometrice. [Sil. tri-unghi] /<lat. triangulum, fr. triangle
UNGHI ~iuri n. 1) figura geometrica formata din doua semidrepte care pleaca din acelasi punct. ◊ ~ facial unghi format de doua drepte care pleaca de la baza nasului, una spre partea superioara a fruntii, alta spre deschizatura urechii. 2) Loc unde se intretaie doua laturi sau doua suprafete; colt. ◊ ~ de vedere felul cum intelege cineva o chestiune; punct de vedere. /<lat. angulus
VARF ~uri n. 1) Partea de deasupra (ascutita) a obiectelor inalte; creasta. ~ul acoperisului. ~ul copacului. ◊ Cu ~ incarcat pana sus; foarte plin. Cu ~ si indesat mai mult decat trebuie; cu prisosinta. Asta pune (sau face) ~ (la toate) asta e peste orice masura; asta este din cale-afara. 2) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; culme; creasta; coama; spinare; crestet; pisc. 3) Capatul (de obicei mai ascutit) al unui obiect sau organ. ~ul cutitului. ~ul degetului. ◊ Din ~ul buzelor a) de man-tuiala; b) cu dispret; sfidator. 4) Punct de intretaiere a doua laturi ale unei figuri geometrice. 5) fig. Moment central in desfasurarea unei activitati. ~ul adunarii. ◊ Ore de ~ ore cu o mare aglomeratie sau cu o solicitare intensa. 6) la pl. Totalitate a persoanelor de frunte ale unei societati, clase, organizatii. /<sl. vruhu
CARELAJ s.n. Dispunere a elementelor care invelesc o constructie in forma de figuri geometrice. ♦ Pardoseala, pavaj alcatuit din piese asezate in carouri. [< fr. carrelage].
CONGRUENTA s.f. Acord, concordanta; coincidenta. ♦ Relatie care arata ca doua numere sunt congruente in raport cu un anumit divizor comun. ♦ Egalitate a figurilor geometrice. [Cf. fr. congruence, it. congruenza, lat. congruentia].
COPLANARITATE s.f. Calitatea a doua sau a mai multor figuri geometrice de a fi continute in acelasi plan. [Et. incerta].
DIEDRU s.n. figura geometrica formata de doua planuri care se intersecteaza dupa o dreapta. ◊ (adj.) Unghi diedru = unghi care se formeaza prin intersectarea a doua planuri. [Pron. di-e-. / < fr. diedre, cf. gr. dis – doi, hedra – baza].
ECHILATER, -A, echilateri, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Cu elemente liniare congruente. ◊ Con echilater = con circular drept care are generatoarea congruenta cu diametrul bazei; hiperbola echilatera = hiperbola cu asimptotele perpendiculare. (din fr. equilatere)
PERIMETRU s.n. 1. Suma lungimilor laturilor unei figuri geometrice plane. 2. Contur, linie marginala, limita a unei zone dintr-un teren, dintr-un cartier etc. ♦ (Fig.) Sfera, cuprins, domeniu. 3. (Med.) Instrument pentru masurarea campului vizual. [Cf. fr. perimetre, lat., gr. perimetros < gr. peri – imprejur, metron – masura].
RECTILINIU, -IE adj. In linie dreapta. ♦ (Despre figuri geometrice) Marginit de linii drepte. [Pron. -niu, var. rectilin, -a adj. / cf. fr. rectiligne].
CENTRU s.n. si m. I. 1. (Mat.) Punct fata de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se afla la egala departare. ♦ Punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raporteaza celelalte puncte ale ansamblului. 2. Punct de mijloc, central, al unui spatiu, al unei suprafete. ♦ (Sport) Centru-inaintas = jucator de la mijlocul liniei de inaintare (la anumite jocuri). II. Loc, punct unde sunt localizate anumite functii, activitati; sediu al unei activitati. ♦ Loc catre care converg anumite forte. ♦ Oras mare in care sunt concentrate organele de conducere ale judetului, ale regiunii etc. ♦ Institutie superioara conducatoare; putere administrativa centrala. ♦ Centri nervosi = parti ale sistemului nervos unde se primesc e*********e periferice si de unde pornesc e*********e centrale. [Pl. -re, -ri. / < lat. centrum, cf. it. centro, fr. centre].
CIRCUMSCRIS, -A adj. (Despre figuri geometrice) Incadrat, inscris intr-un cerc. / < circumscrie].
CONGRUENT, -A adj. Care se potriveste exact cu altceva; corespunzator, echivalent. ◊ Numere congruente = numere care dau acelasi rest cand sunt impartite la un divizor comun; figuri congruente = figuri geometrice care coincid exact una cu alta. [Pron. -gru-ent. / < fr. congruent, cf. lat. congruens – care se potriveste].
ECHIVALENT, -A adj. De valoare egala. ♦ (Despre cuvinte, locutiuni etc.) Identic ca sens cu altul. ♦ (Despre figuri geometrice) Egal ca arie cu alta figura, fara a coincide ca forma. // s.m. Cantitate de materie, de forta etc. egala cu o alta. [Cf. fr. equivalent, lat. aequivalens].
EXCENTRIC, -A adj. 1. (Geom.; despre un punct) Situat departe de centru, care nu se gaseste in centrul unei figuri; (despre figuri geometrice) care nu au un centru comun. 2. Neobisnuit, deosebit de original; extravagant. // s.n. Organ de masina format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ si a carui axa nu este in centru, servind la transformarea miscarii circulare in miscare rectilinie si invers. [< fr. excentrique, cf. lat. ex – afara de, centrum – centru].
FIGURA s.f. 1. Chip, fata, obraz. 2. Forma exterioara a unui corp, a unei fiinte; imaginea plastica (desenata, pictata, sculptata) a unui corp. ◊ figura geometrica = ansamblu de puncte, linii si suprafete. ♦ Carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne si personaje (valet, dama etc.). ♦ Fiecare dintre piesele de sah (cu o forma caracteristica). 3. Persoana; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolica sau alegorica. ◊ Figura de stil (sau poetica) = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant in vers sau in proza. V. trop. ♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de pozitia termenului mediu in premise. 6. Pozitie, miscare (la dans, la scrima etc.). [< it., lat. figura].
GEOMETRIC, -A adj. 1. Care formeaza obiectul geometriei, de geometrie. ◊ Loc geometric = figura plana sau in spatiu ale carei puncte se definesc toate prin aceeasi proprietate; progresie geometrica = progresie matematica in care fiecare numar este egal cu produsul dintre numarul precedent si un numar constant, numit ratia progresiei. 2. (Fig.) In forma figurilor geometrice; schematic. ♦ Stil geometric = stil ornamental bazat pe combinatii de figuri geometrice, caracteristic productiilor artistice ale epocilor oranduirilor primitive si inceputului artei grecesti. ♦ (Rar) Riguros, sistematic, precis. [Cf. fr. geometrique, lat. geometricus].
plasa, plase, plasi, plese, s.f. (inv. si reg.) 1. fel, gen, soi, categorie, clasa. 2. fel de mancare (servit la masa). 3. latura (a unei figuri geometrice).
MATLASA vb. I. tr. A captusi o stofa, o haina etc. cu lana sau cu vata, cosand astfel materialul incat sa formeze figuri geometrice regulate in relief. [< fr. matelasser].
MEDIAN, -A adj. Situat la mijloc, de la mijloc. ♦ (Mat.) Situat in mijlocul unei figuri geometrice. ◊ Linie mediana = linie care imparte o figura in doua parti egale. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. [cf. fr. median, lat. medianus].
ORTODIAGONAL, -A adj. (Despre figuri geometrice) Care are diagonalele perpendiculare. [Pron. -di-a-. / cf. germ. Orthodiagonale].
PENTAGRAMA s.f. figura geometrica in forma de stea cu cinci colturi. [< fr. pentagramme, cf. gr. pente – cinci, gramma – scriere].
POLIGON s.n. 1. figura geometrica formata dintr-o linie franta inchisa. 2. Teren pentru trageri de instructie cu arme de foc. ♦ Teren de tir. [< fr. polygone, cf. lat., gr. polygonos < gr. polys – numeros, gonia – unghi].
SEMICERC s.n. 1. figura geometrica formata dintr-o jumatate de cerc. 2. Sir de fiinte, de lucruri etc. asezate in semicerc (1); linie arcuita. [< semi- + cerc, dupa fr. demicercle].
TANGENTA s.f. Pozitie, stare a doua figuri geometrice tangente. ♦ (Fig.) Atingere, legatura, contact. [< fr. tangence].
TIPOMETRIE s.f. (Poligr.) Procedeu de reproducere de harti si figuri geometrice, folosind forme compuse din elemente tipografice si clisee. [Gen. -iei. / < fr. typometrie].
TRIEDRU s.n. figura geometrica formata din trei planuri care se intersecteaza doua cate doua. [Pron. tri-e-. / < fr. triedre, cf. gr. tri – cu trei, hedra – baza].
ANALITIC, -A adj. 1. bazat pe analiza. ♦ chimie ~a = ramura a chimiei care studiaza elementele componente ale substantelor; limba ~a = limba flexionara in care raporturile gramaticale se exprima prin cuvinte izolate; filozofie ~a = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice si conceptuale ale cunoasterii. 2. care utilizeaza calculul algebric si infinitezimal. ♦ geometrie ~a = ramura a geometriei care studiaza proprietatile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric. (< fr. analytique, lat. analythicus)
CENTRU1 I. s. n. 1. (mat.) punct fata de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se afla la egala departare. ◊ punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raporteaza celelalte puncte ale ansamblului. 2. punct central al unui spatiu, al unei suprafete. ◊ punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc. 3. loc(alitate) in care sunt concentrate anumite activitati (politico-administrative, economice, culturale etc.) ◊ institutie superioara conducatoare; putere administrativa centrala. ◊ institutie care concentreaza o activitate stiintifica. 4. (fiz.) punct de aplicatie al rezultantei unui sistem de forte. 5. pozitie politica de mijloc, intre conceptiile de dreapta si de stanga. II. s. m. 1. (anat.) punct in care sunt localizate anumite functii. ♦ ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc e*********e periferice si de unde pornesc e*********e centrale. 2. jucator aflat in mijlocul liniei de atac sau de aparare la anumite jocuri sportive. (< fr. centre, lat. centrum)
CONGRUENT, -A adj. care concorda, coincide; corespunzator, echivalent. ♦ numere e = numere care dau acelasi rest cand sunt impartite la un divizor comun; figuri e = figuri geometrice care coincid exact una cu alta. (< fr. congruent, lat. congruens)
COPLANAR, -A adj. (despre puncte, drepte, figuri geometrice) situat in acelasi plan. (< fr. coplanaire)
COPLANARITATE s. f. calitate a doua sau a mai multor figuri geometrice de a fi continute in acelasi plan. (< fr. coplanarite)
DIFERENTIAL, -A I. adj. 1. care diferentiaza. 2. care comporta, lucreaza cu diferente. ◊ (mat.) referitor la diferente care tind catre zero. ♦ ecuatie ~a (si s. f.) = ecuatie care contine o variabila, functia recunoscuta si derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor si al diferentialelor; geometrie ~a = ramura a geometriei care studiaza figurile geometrice folosind calculul diferential. II. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei functii si cresterea variabilei ei independente. III. s. n. angrenaj constituit din doua roti dintate planetare asezate pe acelasi ax si din doua roti satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roti turatii diferite la viraje, iar la masini de lucru pentru a varia in mod deosebit turatia. (< fr. differentiel)
EGAL, -A I. adj. 1. la fel, asemenea. ◊ uniform. 2. (despre expresii matematice) care are aceeasi valoare cu o alta expresie sau cu un numar dat. ◊ (despre multimi) format din aceleasi elemente. ◊ (despre figuri geometrice) care se suprapun exact. 4. (despre oameni; si s. m.) de acelasi rang, de aceeasi valoare. II. s. n. semn (=) care exprima o egalitate. (< fr. egal)
EXCENTRIC, -A I. adj. 1. (mat.; despre un punct) situat in afara centrului; (despre figuri geometrice) fara un centru comun. 2. neobisnuit, foarte original; extravagant, bizar. II. s. n. organ de masina format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ, si a carui axa nu este in centru, servind la transformarea miscarii de rotatie in miscare rectilinie alternativa si invers. (< fr. excentrique)
geometric, -A adj. 1. care formeaza obiectul geometriei, de geometrie. ♦ loc ~ = figura plana sau in spatiu ale carei puncte se definesc toate prin aceeasi proprietate. 2. (fig.) in forma figurilor geometrice; regulat, schematic. ♦ stil ~ = stil ornamental bazat pe combinatii de figuri geometrice, caracteristic productiilor artistice ale oranduirii primitive si inceputului artei grecesti. 3. (fig.) precis, (riguros). (< fr. geometrique, lat. geometricus)
MOZAIC1 s. n. 1. lucrare ornamentala din bucati mici de marmura, sticla etc. colorate diferit, care formeaza figuri geometrice, flori etc. 2. combinatie de diferite elemente, culori etc. ◊ opera literara care contine multe elemente armonios ordonate. ◊ compozitie de caractere tipografice deosebite. 3. (biol.) organ(ism) care cuprinde doua tipuri de tesuturi diferite genetic. 4. boala a unor plante cauzata de un virus, un amestec de pete galbui pe frunze. 5. (fig.) amestec eterogen. (< fr. mosaique, it. mosaico)
RECTILINIU, -IE adj. 1. (despre miscari) care se desfasoara in linie dreapta; drept. 2. (despre figuri geometrice) marginit de linii drepte. (< fr. rectiligne)
TANGENTA s. f. 1. pozitie, stare a doua figuri geometrice tangente. ♦ linie de ~ = linie de-a lungul careia doua suprafete sunt tangente; punct de ~ = punct in care doua linii sau suprafete sunt tangente. 2. atingere, legatura, contact. ◊ (fig.) relatie trecatoare. (< fr. tangence)
TIPOMETRIE s. f. procedeu de reproducere de harti si figuri geometrice folosind forme compuse din elemente tipografice si clisee. (< fr. typometrie)
punct (puncte), s. n. – 1. Semn (grafic). – 2. figura geometrica, valoare. – 3. Parte, moment, etapa. – 4. Unitate de masura. Lat. punctum (sec. XVIII). Este dubletul lui pont. – Der. punct(u)a, vb., din fr. ponctuer; punctual, adj., din fr. ponctuel; punctualitate, s. f., din fr.; punctuati(un)e, s. f., din fr.; punctiune, s. f., din fr.; contrapunct, s. n., din fr. contrepoint.
ASEMENEA1 adj. invar. 1. Asemanator; (despre figuri geometrice) care au unghiurile corespunzatoare egale si laturile corespunzatoare proportionale. 2. Astfel de..., atare. ♦ (Cu nuanta de superlativ) Atat de (mare, puternic, bun etc.). [Var.: asemene, asemeni, asemine adj. invar.] – Lat. assimilis.
ECHIVALENT, -A I. adj. 1. (si s.) care are aceeasi valoare, semnificatie, acelasi efect cu altceva. 2. (despre figuri, corpuri geometrice) cu aceeasi arie, fara a coincide ca forma. II. s. n. 1. cantitate de materie, de forta etc. egala cu o alta. 2. marime, numar, etc. care caracterizeaza egalitatea de valoare sau de semnificatie a doua efecte sau actiuni. 3. marfa care, avand inglobata in ea aceeasi cantitate de munca sociala cu o alta marfa, serveste la exprimarea valorii acesteia. (< fr. equivalent, lat. aequivalens)
ZECIURI s. n. pl. (Pop.) Figuri desenate; motive (geometrice) decorative. – Et. nec.
COAXIAL, -A adj. (Despre figuri sau corpuri geometrice) Care are o axa comuna cu altul. [Pron. co-a-xi-al. / < fr. coaxial].
COAXIAL, -A adj. (despre figuri sau corpuri geometrice) care are o axa comuna cu altul. (< fr. coaxial)
GEOMETRIE s. f. 1. ramura a matematicii care studiaza formele si proprietatile figurilor spatiale. ♦ ~ descriptiva = ramura a geometriei care se ocupa cu reprezentarea corpurilor din spatiu prin figuri plane. 2. structura geometrica a unui sistem tehnic. 3. (arte) aranjament, compozitie. (< fr. geometrie)
DIMENSIUNE, dimensiuni, s. f. 1. Marime (lungime, latime sau inaltime) necesara la determinarea intinderii figurilor si a corpurilor (geometrice). ◊ Expr. (Fam.) A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput inca de mintea omeneasca. ♦ Spec. Marime fizica considerata din punctul de vedere al legaturii dintre unitatea sa de masura si unitatile marimilor fundamentale ale unui sistem de unitati de masura. 2. Marime, masura, proportie. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dimension, lat. dimensio, -onis.
ARABESC ~uri n. 1) Ornamentatie specifica artei arabe (constand dintr-un amestec de linii, frunze, forme geometrice etc.). 2) Linie sinuoasa, formata din curbe. 3) figura de balet (inspirata din dansul oriental). /<fr. arabesque
ABSTRACTIONISM s.n. 1. Folosirea excesiva a abstractiilor. 2. Curent in artele plastice care se foloseste de pete colorate sau de constructii geometrice complicate pentru redarea imaginilor sau a figurilor concrete. ♦ Directie generala in arta contemporana, caracterizata prin intelectualizarea, reductia abstracta si incifrarea imaginii. 3. (Fil.) Tendinta de a da abstractiilor o valoare egala aceleia a realitatilor concrete. [ Pron. -ti-o-. / < fr. abstractionnisme].
ABSTRACTIONISM s. n. Curent decadent in arta plastica din tarile burgheze, care reprezinta figurile concrete prin pete colorate sau constructii geometrice complicate. [Pr.: -ti-o-] – Fr. abstractionnisme.
figuraRE s.f. Aranjare a materialelor de constructie granulare sub forma de corpuri geometrice regulate pentru a li se masura volumul. [< figura].
INVERSIUNE s.f. Rasturnare, schimbare de sens; inversare. ◊ Inversiune s*****a = h*************e. ♦ (Mat.) Transformare geometrica care permite sa se deduca dintr-o figura o alta figura punct cu punct. ♦ (Gram.) Procedeu stilistic constand in schimbarea topicii normale a cuvintelor intr-o fraza. 2. Inversiune de relief = stadiu avansat de evolutie a reliefului cand formele initiale pozitive devin negative si invers. 3. V. inversie. [Pron. -si-u-. / cf. fr. inversion, lat. inversio].
INVERSIUNE s. f. 1. rasturnare, schimbare de sens, inversare. ♦ ~ uterina = deplasare spre inapoi si evaginare in zona perimetrica a uterului; ~ s*****a = h*************e. 2. (mat.) transformare geometrica ce permite sa se deduca dintr-o figura o alta figura, punct cu punct. 3. procedeu stilistic constand in schimbarea topicii normale a cuvintelor intr-o fraza. 4. (med.) ~ termica = cresterea temperaturii in raport cu inaltimea (invers fata de situatia obisnuita); ~ de relief – stadiu avansat de evolutie a reliefului cand formele initiale pozitive devin negative si invers. 5. (fot.) operatie urmarind obtinerea unei imagini pozitive pe insasi emulsia fotosensibila folosita la fotografiere. (< fr. inversion, lat. inversio)
BOUTS [bəuts], Dierich (Dirk, Thierry) (c. 1415-1475), pictor flamand. Influentat de R. van der Weyden. Echilibru geometric al compozitiei („Altarul cinei de taina”), expresivitate a figurilor si luminozitate a culorilor („Implinirea sentintei nedrepte a imparatului Othon”).
PROIECTIE, proiectii, s. f. 1. Operatie geometrica de reprezentare a unui obiect in spatiu, a unei figuri etc. pe o dreapta, pe un plan; (concr.) corp, figura obtinuta prin aceasta operatie. ◊ Proiectie cartografica = procedeu de reprezentare pe o harta a suprafetei pamantului sau a unei portiuni din suprafata pamantului. 2. Reproducere pe ecran a imaginilor inregistrate pe un film transparent, cu ajutorul unui fascicul luminos. ◊ Aparat de proiectie = aparat care serveste la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o pelicula cinematografica si la reproducerea sunetelor inregistrate pe pista sonora. [Pr.: pro-iec-. – Var.: proiectiune s. f.] – Din fr. projection, lat. projectio, -onis.
GEOMETRIC, -A, geometrici, -ce, adj. 1. Care apartine geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spatiu definite printr-o proprietate comuna. Medie geometrica = radacina patrata extrasa din produsul a doua numere. Desen geometric = desen executat fara a tine seama de perspectiva. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geometrique, lat. geometricus.
ELIPSA, elipse, s. f. 1. Locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care suma distantelor la doua puncte fixe, numite focare, este constanta. 2. (figura de stil care consta in) omiterea din vorbire sau din scris a unor elemente care se subinteleg sau care nu sunt absolut necesare pentru intelesul comunicarii. – Din fr. ellipse, lat. ellipsis.
HIPERBOLA, hiperbole, s. f. 1. (Mat.) Curba reprezentand locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care diferenta distantelor fata de doua puncte fixe, numite focare, este constanta. 2. figura de stil care consta in exagerarea marimii, importantei etc. reale a lucrurilor. [Var.: iperbola s. f.] – Din fr. hyperbole.
EMBLEMA s. f. 1. (ant.) compozitie decorativa cu sens simbolic, centrata pe un semn geometric sau zoomorf si avand implicatii mitologice. ◊ mozaic incastrat in peretii salilor romane. 2. obiect, semn grafic, imagine care simbolizeaza o anumita idee. ◊ figura alegorica; simbol. (< fr. embleme, lat., gr. emblema)
ARABESC, arabescuri, s. n. 1. Ornament specific decoratiei arabe, care consta din combinatii de linii si de motive geometrice sau din combinari de motive reprezentand plante (stilizate). 2. Ornament muzical; p. ext. scurta combinatie muzicala cu caracter gratios si avantat. 3. Una dintre figurile baletului clasic (inspirata din dansul oriental). – Din fr. arabesque.
FATA fete f. 1) Partea de dinainte a capului la om; obraz. 2) Ansamblu de trasaturi specifice ale acestei parti; chip; figura; fizionomie. ~ acra. 3) pop. Individ considerat in raport cu societatea; persoana. ◊ ~ bisericeasca slujitor al cultului. 4) mat. Fiecare dintre suprafetele plane ale unui corp geometric. Fetele cubului. 5) rar Partea de deasupra a unui corp sau a unui obiect. ~a plapumei. 6) Aspect exterior. ~a Pamantului. ◊ A-si pierde ~a a se decolora. 7) Prima pagina a unei foi de hartie. [G.-D. fetei] /<lat. facies
HIPERBOLA s.f. 1. figura de stil prin care se exagereaza realitatea, folosindu-se expresii si imagini sugestive pentru a impresiona mai puternic. 2. Curba care reprezinta locul geometric al punctelor dintr-un plan a caror diferenta a distantelor la doua puncte fixe (focare) este constanta. [Var. iperbola s.f. / < fr. hyoerbole, lat., gr. hyperbole].
HIPERBOLA s. f. 1. figura de stil, constand in folosirea unor expresii si imagini exagerate, pentru a reda mai plastic ideea si a impresiona mai puternic. 2. curba loc geometric al punctelor dintr-un plan, a caror diferenta a distantelor la doua puncte fixe (focare) este constanta. (< fr. hyperbole)
TRANSLATIE s. f. 1. deplasare a unei figuri plane sau a unui corp astfel incat toate punctele acestora sa se miste de-a lungul unor drepte paralele, parcurgand distante egale. 2. (mat.) transformare geometrica punctuala, determinata de un vector, astfel incat unui punct din spatiu sa-i corespunda un alt punct. 3. (inform.) decalaj automatic al programului intr-o zona oarecare a memoriei centrale prin modificarea continutului registrelor de baza. 4. (biol.) traducere a informatiei genetice. 5. (stra)mutare. (< fr. translation, lat. translatio)
ELIPSA s.f. 1. Curba, loc geometric al punctelor dintr-un plan a caror suma a distantelor la doua puncte fixe, numite focare, este constanta. 2. Omisiune din scriere sau din vorbire a unor cuvinte care se subinteleg. ♦ figura de stil care consta in omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare pentru a scurta fraza, dandu-i astfel mai multa expresivitate. [< fr. ellipse, cf. gr. elleipsis – lipsa].
ELIPSA s. f. 1. curba loc geometric al punctelor dintr-un plan a caror suma a distantelor la doua puncte fixe (focare) este constanta. 2. omisiune din vorbire, ori din scriere a unor cuvinte sau chiar propozitii care se subinteleg. 3. figura de stil constand in omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare, pentru mai multa expresivitate. (< fr. ellipse)
figura s. f. 1. chip, fata, obraz. ♦ (fam.) a-i face a (cuiva) = a pacali, a face cuiva o farsa. 2. forma exterioara a unui corp, a unei fiinte; imagine plastica a unui corp. ♦ (mat.) ~ geometrica = ansamblu de puncte, linii si suprafete. ◊ carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne si personaje. ◊ (sah) fiecare dintre piesele de joc. 3. persoana; personalitate. 4. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. reprezentare, imagine simbolica sau alegorica a unei persoane, a unui animal sau obiect. ♦ ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant, imbogatindu-i-se semnificatia. ♦ ĩ silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul in functie de pozitia termenilor in premise. 6. pozitie, miscare (la dans, la scrima, patinaj etc.). (< fr. figure, lat. figura)
PROIECTIE ~i f. 1) Operatie geometrica de reprezentare a unui obiect din spatiu pe un plan sau pe o dreapta (prin ducerea perpendicularelor din toate punctele acestuia). ◊ ~ cartografica mijloc matematic de reprezentare plana a suprafetei terestre sau a unei parti din ea in scopul intocmirii hartilor. 2) figura obtinuta printr-o asemenea operatie. 3) v. A PROIECTA si A SE PROIECTA. ◊ Aparat de ~ aparat pentru proiectarea imaginilor de pe o pelicula cinematografica pe ecran. [G.-D. proiectiei; Sil. -iec-ti-e] /<fr. projection, lat. projectio, ~onis