Rezultate din textul definițiilor
STATUIE, statui, s. f. Sculptura care reprezinta, in trei dimensiuni, imaginea integrala a unor fiinte, a unor figuri alegorice etc., expusa de obicei intr-un spatiu deschis. ◊ Expr. (Ir. sau prin exagerare) A ridica (cuiva) o statuie = a) a-si arata recunostinta (fata de cineva); b) a aduce (cuiva) laude superlative. [Pr.: -tu-ie.Var.: (inv.) statua s. f.] – Din fr. statue. Cf. lat. statua.

STATUIE s.f. Sculptura care reprezinta in intregime si in plin relief o fiinta, figuri alegorice etc. [Pl. statui, gen. -iei, var. statua s.f. / < fr. statue, it., lat. statua].

STATUIE s. f. sculptura care reprezinta in intregime si in plin relief o fiinta, figuri alegorice etc. (< fr. statue, lat. statua)

EMBLEMA, embleme, s. f. Obiect, imagine care poarta in mod conventional un anumit inteles, care simbolizeaza o anumita idee. ♦ Simbol; figura alegorica. – Din fr. embleme, lat. emblema.

EMBLEMA s.f. Obiect, imagine care simbolizeaza o anumita idee; figura simbolica. ♦ Simbol; figura alegorica. [Var. emblem s.n. / < fr. embleme, it. emblema, cf. gr. emblema – ceea ce este inserat undeva].

JACMAR s.n. figura alegorica de metal sau de lemn la orologii monumentale, care bate orele. [< fr. jaquemart].

figura s.f. 1. Chip, fata, obraz. 2. Forma exterioara a unui corp, a unei fiinte; imaginea plastica (desenata, pictata, sculptata) a unui corp. ◊ figura geometrica = ansamblu de puncte, linii si suprafete. ♦ Carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne si personaje (valet, dama etc.). ♦ Fiecare dintre piesele de sah (cu o forma caracteristica). 3. Persoana; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolica sau alegorica. ◊ figura de stil (sau poetica) = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant in vers sau in proza. V. trop. ♦ figurile silogismului = forme de silogism determinate de pozitia termenului mediu in premise. 6. Pozitie, miscare (la dans, la scrima etc.). [< it., lat. figura].

EMBLEMA s. f. 1. (ant.) compozitie decorativa cu sens simbolic, centrata pe un semn geometric sau zoomorf si avand implicatii mitologice. ◊ mozaic incastrat in peretii salilor romane. 2. obiect, semn grafic, imagine care simbolizeaza o anumita idee. ◊ figura alegorica; simbol. (< fr. embleme, lat., gr. emblema)

JACMAR s. n. figura alegorica de metal sau de lemn la orologiile monumentale, care bate orele. (< fr. jaquemart)

figuraL, -A adj. 1. (despre sensul unui cuvant) figurat, alegoric. 2. (ornamental) cu figuri. (< it. figurale, germ. figural)

FABULATIE, fabulatii, s. f. 1. Poveste alegorica; p. ext. povestire cuprinsa intr-o opera literara, afabulatie. 2. figura retorica prin care se reda ca real ceva imaginar. 3. Prezentare a unei fapte imaginare ca reala; p. ext. minciuna. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio.

PROZOPOPEE, prozopopei, s. f. figura retorica prin care autorul pune sa vorbeasca o persoana absenta, defuncta sau un personaj alegoric. [Var.: prosopopee s. f.] – Din fr. prosopopee, lat. prosopopeia.

FABULATIE s.f. 1. figura retorica prin care se reda ca real ceva imaginar; prezentare a unor fapte, intamplari imaginare drept reale sau posibile. 2. Povestire alegorica; (p. ext.) povestire cuprinsa intr-o opera literara; afabulatie. [Gen. -iei, var. fabulatiune s.f. / cf. fr. fabulation, lat. fabulatio].

figura s. f. 1. chip, fata, obraz. ♦ (fam.) a-i face a (cuiva) = a pacali, a face cuiva o farsa. 2. forma exterioara a unui corp, a unei fiinte; imagine plastica a unui corp. ♦ (mat.) ~ geometrica = ansamblu de puncte, linii si suprafete. ◊ carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne si personaje. ◊ (sah) fiecare dintre piesele de joc. 3. persoana; personalitate. 4. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. reprezentare, imagine simbolica sau alegorica a unei persoane, a unui animal sau obiect. ♦ ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant, imbogatindu-i-se semnificatia. ♦ ĩ silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul in functie de pozitia termenilor in premise. 6. pozitie, miscare (la dans, la scrima, patinaj etc.). (< fr. figure, lat. figura)



Copyright (C) 2004-2025 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române