Rezultate din textul definițiilor
dubala (dubeala), dubeli, s.f. (reg.) 1. tabaceala, argaseala. 2. materie cu care se tabaceste; argaseala. 3. fiinta mare si lenesa.

MAL, maluri, s. n. 1. Margine (ingusta) de pamant situata (in panta) de-a lungul unei ape; tarm; p. ext. regiune de langa o apa. ◊ Expr. A iesi la mal = a duce ceva la bun sfarsit, a o scoate la capat. A se ineca (ca tiganul) la mal = a renunta sau a fi obligat sa renunte la ceva tocmai cand telul era aproape atins. 2. Perete, margine (abrupta) a unui rau, a unui sant, a unei gropi. ♦ Rapa, prapastie. ♦ (Reg.) Ridicatura de pamant mai putin inalta decat dealul, avand coastele cu povarnisuri repezi sau abrupte. ◊ Expr. Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un barbat (sau o femeie) foarte mare. Cat un mal = (despre fiinte) mare, matahalos. – Cf. alb. mall „munte”.

POGAN, -A, pogani, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre fiinte) mare, voinic, vanjos. 2. (Despre stari, actiuni) Intens, in toi; strasnic, grozav. 3. (Despre oameni) Urat, slut, hidos. ♦ Fara mila, rau, crud. (Adverbial) Stalcit, stricat. [Acc. si: pogan] – Din sl. poganu, magh. pogany.

GRAMADA, gramezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale stranse ori aflate la un loc (unele peste altele); ingramadire. ♦ (Adverbial) In mare cantitate (la un loc), formand o gramada (1). ◊ Expr. A cadea (sau a se prabusi) gramada = a cadea jos (in nesimtire). A da (sau a face, a pune etc.) (pe cineva) gramada (jos) = a dobori; p. ext. a omori (pe cineva). 2. Cantitate, numar mare de fiinte (stranse, aflate la un loc); multime. ♦ Spec. Ingramadire (organizata) de jucatori la rugbi; meleu. – Din sl. gramada.

MULTIME, multimi, s. f. 1. (La sg., adesea cu determinari) Numar mare de fiinte sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multa stransa laolalta, gramada de oameni; spec. masele largi ale populatiei; colectivitate. 3. (Mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietati caracteristice lor si numai lor. ◊ Multime vida = multime care nu contine nici un element. Multimi disjuncte = multimi care nu au nici un element comun. Multimi echivalente = multimi intre care se poate stabili o corespondenta biunivoca. – Mult + suf. -ime.

DEZVOLTA, dezvolt, vb. I. 1. Refl. (Despre materie si despre fenomenele naturii si ale societatii) A trece de la o stare calitativa veche la alta noua, de pe o treapta inferioara la alta superioara, de la simplu la complex. ♦ Tranz. A amplifica in mod creator (o doctrina, o teorie, o idee), a completa cu idei noi. ♦ A se extinde dobandind proportii, insemnatate, forta; a creste, a se mari. ♦ (Despre fiinte) A evolua crescand treptat (in sens fizic); a creste; (despre oameni) a evolua treptat (in ceea ce priveste intelectul). 2. Tranz. A expune in mod amanuntit; a desfasura. Oratorul dezvolta subiectul. 3. Tranz. A produce, a degaja. Unele fermentatii dezvolta caldura.Et. nec.

PLURALITATE, pluralitati, s. f. 1. Numar, cantitate mare (de fiinte, de lucruri etc.), multime; multiplicitate, diversitate. 2. Numarul cel mai mare, partea cea mai mare a membrilor unei colectivitati; majoritate. – Din lat. pluralitas, -atis, fr. pluralite.

POTOP, potopuri, s. n. 1. (In Biblie) Revarsare uriasa de ape care ar fi inecat intreaga lume si toate vietuitoarele de pe pamant (afara de cele de pe corabia lui Noe). 2. Ploaie mare, torentiala; revarsare mare de ape, inundatie mare. ♦ P. gener. Calamitate, dezastru, nenorocire. 3. P. a**l. Cantitate imensa; numar mare de fiinte sau de lucruri; multime, gramada. – Din sl. potopu.

NOIAN, noiane, s. n. 1. Cantitate, volum mare din ceva; belsug. ♦ Multime, numar mare de fiinte, de lucruri, de fenomene. 2. Intindere mare de apa; nemarginire, imensitate. 3. Genune, abis, hau. [Pr.: no-ian.Pl. si: noianuri] – Et. nec.

STOL, stoluri, s. n. 1. Grup (mare) de pasari zburatoare de acelasi fel. 2. Grup (mare) de fiinte omenesti; palc, ceata. ♦ Spec. (Inv.) Coloana de soldati; grosul unei armate. ♦ (Rar) Multime, gramada de lucruri de acelasi fel. 3. (Reg.) Manunchi, buchet. – Din ngr. stolos „flota”.

BUIAC ~iaca (~ieci, ~iece) pop. 1) (despre plante) Care creste foarte repede si mare. 2) (despre fiinte) Care este foarte vesel si energic; neastamparat. [Sil. bu-iac] /<sl. bujaku

HUDUBAIE ~ai f. pop. 1) Cladire sau incapere foarte mare. 2) folc. fiinta fantastica in chip de monstru.

MULTITUDINE ~i f. Cantitate mare de fiinte, de obiecte etc., considerata ca un ansamblu; multime. /<lat. multitudo, ~inis, fr. multitude

MULTIME ~i f. 1) Numar sau cantitate mare de fiinte sau de lucruri de acelasi fel. 2) Grup numeros (de fiinte) neorganizat; droaie; gramada. [G.-D. multimii] /mult + suf. ~ime

NEGURA ~i f. 1) Ceata deasa care se formeaza dimineata, reducand vizibilitatea. 2) fig. Cantitate mare (de fiinte sau lucruri); multime nenumarata. /<lat. nebula

ODOR1 odoare n. 1) Obiect confectionat din metal pretios si pietre scumpe folosit ca podoaba; giuvaier; bijuterie. 2) Obiect de mare valoare. 3) fiinta iubita. 4) la pl. Vesminte scumpe si obiecte de cult pretioase. /<sb. odor

SODOM n. pop. 1) Multime mare de fiinte vii aflate in necontenita miscare. 2) Intamplare nefasta care aduce dureri si suferinta; nenorocire. /Din Sodom n. pr.

DEZVOLTA vb. I. refl. (despre materie, fenomene) a trece de la o stare calitativa veche la alta noua, de la o treapta inferioara la alta superioara, de la simplu la complex. ◊ a se extinde, a creste, a se mari. ◊ (despre fiinte) a evolua treptat. II. tr. 1. a amplifica in mod creator (o doctrina, o teorie), a imbogati cu principii, cu teze noi. 2. a expune pe larg, amanuntit. 3. a produce, a emana, a degaja caldura, energie etc. (dupa lat. disvolvere)

INALT, -A, inalti, -te, adj. 1. Care se ridica mult in sus; foarte ridicat. ◊ Frunte inalta = frunte mare, lata. ♦ (Substantivat, n.) Inaltime. ♦ (Despre fiinte) De statura mare. ♦ Care se gaseste la inaltime (mare). 2. (Despre sunete) Ascutit2, subtire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau masura mare. ♦ (Despre frecventa) Cu un numar mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treapta ridicata in scara valorilor sau a importantei; superior; deosebit, important; distins, maret. ◊ Inalta fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cat mai fidel semnalele sonore (inregistrate); hi.-fi. [Var.: nalt, -a adj.] – Lat. in altum.

NEGURA, neguri, s. f. 1. Ceata densa care se formeaza indeosebi dimineata si seara, reducand mult vizibilitatea; negureala. ♦ Intuneric, bezna; obscuritate. 2. Fig. (Rar) Multime, cantitate, numar mare, imens de fiinte sau de lucruri. O negura de lacuste. – Din lat. nebula.

NAMILA, namile, s. f. fiinta sau lucru foarte mare; matahala, colos. ♦ fiinta fantastica de marime enorma si de obicei cu infatisare ingrozitoare. – Et. nec.

DEZVOLTAT adj. 1. evoluat. (fiinta ~.) 2. v. crescut. 3. mare. (Falci ~; nas ~.) 4. avansat, civilizat, evoluat, inaintat. (O tara ~; un popor ~.) 5. v. ama-nuntit.

CLAIE clai f. 1) (din snopi de cereale, fan etc.) Gramada mare si inalta, cladita in forma conica; stog; capita. 2) fig. (din obiecte, fiinte etc.) Gramada mare in dezordine. ◊ ~ peste gramada la intamplare; in dezordine. [G.-D. claii; Sil. cla-ie] /<bulg., sb. kladnja

DUIUM n. pop. Multime mare, compacta de fiinte sau lucruri. ◊ Cu ~ul in numar mare; cu gramada. [Sil. du-ium] /<turc. doyum

GROAZA f. 1) Spaima foarte mare. A inmarmuri de ~. 2) fig. (despre fiinte, lucruri) Multime mare; grozavenie; sumedenie; puzderie. [G.-D. groazei] /<sl. groza

GROS2 groasa (grosi, groase) (in opozitie cu subtire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferinta si diametru mare. Stalp ~. 2) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gras. ◊ (A fi) ~ de (sau la) obraz a) (a fi) nerusinat; b) (a fi) nesimtit. 3) pop. (despre femei) Care este gravida; insarcinata. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ◊ ~ la punga cu multi bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare intre baza si suprafata. 6) Care are dimensiunea sectiunii transversale in plan orizontal mare. Perete ~. 7) (despre tesaturi) Care este tesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se imprastie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepatruns; des; dens. Ceata groasa. Umbra groasa. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilatii cu frecventa joasa; profund; jos; grav. /<lat. grossus

GROZAVENIE ~i f. 1) v. GROZAVIE. 2) fig. (despre fiinte, lucruri) Multime mare; groaza; sumedenie. /grozav + suf. ~enie

PRODUCTIV ~a (~i,~e) 1) Care are proprietatea de a produce; rodnic; fertil. Livada ~a. 2) (despre activitati, actiuni etc.) Care da un mare randament. 3) (despre fiinte) Care are proprietatea de a se inmulti usor si repede; fecund; prolific. 4) gram. Care este activ; care da nastere mereu la noi elemente. Sufix ~. /<fr. productif

PUZDERIE ~i f. 1) Masa constand din resturi marunte de tulpini, rezultate din melitarea sau ragilarea canepei, inului. 2) (despre fiinte, lucruri) Multime mare; sumedenie. [G.-D. puzderiei; Sil. -ri-e] /<sl. pozdere

MONSTRU s. m. 1. fiinta fantastica cu corpul din elemente specifice oamenilor si animalelor. ◊ colos, namila, fiinta, lucru de proportii colosale. ◊ (adj.; fam.) de mare amploare, colosal. 2. fiinta care prezinta o anomalie fizica din nastere; pocitanie. 3. om crud, degenerat, denaturat. 4. ~ sacru = mare vedeta a cinematografiei sau teatrului. (< fr. monstre, lat. monstrum)

HUDUBAIE, hudubai, s. f. (Reg.) 1. Casa mare; incapere foarte spatioasa. 2. fiinta monstruoasa, fantastica; monstru. [Pr.: -ba-ie] – Et. nec.

PARALEU, paralei, s. m. (Mai ales in corelatie cu leu) Leu foarte mare si puternic; fig. fiinta puternica, viteaza. ◊ Expr. A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) infuria peste masura. ♦ (Depr.) Barbat care se considera inzestrat cu calitati exceptionale, care vrea sa para important, remarcabil. – Para1- + leu.

A SE DEZVOLTA ma dezvolt intranz. 1) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a face progrese; a avansa; a inainta; a progresa; a propasi; a evolua. 2) A lua proportii (ca numar, intensitate etc.); a creste. 3) (despre fiinte, plante) A se mari treptat si continuu; a creste. 4) (despre persoane) A evolua treptat sub aspect intelectual. /Orig. nec.

DIHANIE ~anii f. 1) Animal salbatic; jigodie; jiganie; jivina; lighioana. 2) fiinta imaginara de dimensiuni mari si neproportionate; namila; monstru. 3) pop. fiinta vie; vietate. [Art. dihania; G.-D. dihaniei; Sil. -ni-e] /<sl. dyhanije

MATAHALA ~e f. 1) fiinta (sau mai rar lucru) de dimensiuni mari si neproportionate; namila. 2) fiinta imaginara fioroasa de dimensiuni mari si neproportionate; monstru; dihanie. 3) Faptura cu infatisare fioroasa. 4) Schelet de lemn infasurat cu paie si acoperit cu zdrente, care se pune pe un teren cultivat pentru a speria pasarile daunatoare; momaie. [G.-D. matahalei] /Orig. nec.

PLURALITATE ~ati f. Cantitate mare (de elemente, de fiinte, de lucruri); multiplicitate. /<lat. pluralitas, ~atis, fr. pluralite

SUPRANATURAL ~a (~i, ~e) 1) Care este de origine divina. 2) Care este mai presus de natura si de legile ei; care exista in afara naturii; inexplicabil prin realitatea naturala perceputa prin simturi. 3) si substantival Care depaseste capacitatea de intelegere a omului; incapabil de a fi cuprins de mintea omului. 4) Care este inexplicabil si de proportii prea mari pentru lucrurile si fiintele naturale. Frumusete ~a. /supra- + natural

REGN s.n. Fiecare dintre cele trei mari diviziuni, categorii ale fiintelor si ale corpurilor din natura; vegetal, animal, mineral. [< fr. regne, cf. it. regno, lat. regnum].

GENERAL2-A I. adj. 1. comun, aplicabil unui mare numar de persoane, fiinte sau obiecte dintr-o anumita categorie. ◊ care priveste pe toti, la care ia parte multa lume. 2. universal. ◊ care priveste, se ocupa de ceva in linii mari, in ceea ce are esential. ◊ (despre notiuni) care rezulta dintr-o generalizare. 3. care are loc, exista pe o mare intindere. 4. (despre functii, grade etc.) de rang superior; care poarta raspunderea unei directii, a unei institutii, intreprinderi etc. II. s. n. categorie desemnand unitatea trasaturilor fundamentale, esentiale ale unei clase de obiecte si procese, care se manifesta ca lege a existentei si dezvoltarii acestora. (< fr. general, lat. generalis)

MONSTRU, monstri, s. m. 1. fiinta mitologica cu corpul format din parti ale unor animale diferite sau din unele parti de om si altele de animal. 2. fiinta care se naste cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat. 3. Namila, matahala. ♦ (Fig.) (Adjectival) De proportii mari, extraordinar, neobisnuit. – Din lat. monstrum, fr. monstre.

PLETORA s. f. 1. Cantitate de sange sau de lichide depasind valorile normale in intreg organismul sau numai in anumite parti ale lui; stare morbida provocata de aceasta supraincarcare si care se manifesta prin roseata pielii si a mucoaselor, palpitatii, puls accelerat, respiratie scurta etc. 2. Cantitate mare de obiecte sau de fiinte (lipsite de valoare). ◊ Pletora semantica = aglomerare (excesiva) de sensuri la unele cuvinte. – Din fr. plethore.

RASPANDI, raspandesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre lumina, caldura etc.) A se imprastia in toate partile sub forma de unde, emanatii, vapori etc.; a se degaja. ♦ Tranz. A transmite, a propaga lumina, caldura etc. 2. Refl. (Despre stiri, vesti, publicatii) A se difuza, a deveni cunoscut. ♦ (Despre lichide) A se intinde pe o suprafata mare. 3. Refl. si tranz. (Despre fiinte) A porni sau a determina sa porneasca in directii diferite; a (se) razleti, a (se) imprastia. – Din sl. rasponditi.

SPAIMA, spaime, s. f. 1. Emotie puternica si violenta provocata de ceva neprevazut si primejdios; groaza. ◊ Loc. adj. si adv. De spaima = infiorator, ingrozitor; extraordinar, neobisnuit. ◊ Loc. vb. A baga spaima (in cineva) = a infricosa, a inspaimanta (pe cineva). A da spaima in cineva = a se infricosa, a se inspaimanta. ◊ Expr. A intra spaima in cineva, se spune cand cineva e mereu inspaimantat, se sperie usor (dupa ce a trecut printr-o sperietura mare). A trai cu frica-n san = a fi stapanit continuu de frica. A trage o spaima = a trece printr-o sperietura mare ♦ (Pop.) Frica bolnavicioasa, nevroza. 2. fiinta, lucru, fenomen care infricoseaza. – Et. nec.

DELICIU, delicii, s. n. Placere deosebit de mare; desfatare. ♦ Fig. (Fam.) Lucru, fiinta incantatoare. – Din lat. delicium, fr. delice.

A COPLESI ~esc tranz. 1) (despre stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a napadi; a navali. 2) (despre fiinte) A inconjura in numar mare. 3) (persoane) A emotiona puternic. /<lat. complexire

MAGAOAIE ~oi f. pop. 1) Sperietoare de pasari. 2) fiinta imaginara fioroasa, de dimensiuni mari si neproportionate; matahala. /Orig. nec.

MONSTRU ~stri m. 1) (in mitologia antica) fiinta imaginara cu corpul format din parti ale unor animale diferite sau din unele parti de om si altele de animal. 2) fiinta urata cu defecte fizice; pocitura; momaie. 3) Persoana cu mari devieri de la comportarea normala. 4) fiinta imaginara, fioroasa de dimensiuni mari si neproportionale; matahala; dihanie. /<lat. monstrum, fr. monstre

MULT3 ~e n. Numar mare (de obiecte sau de fiinte). ◊ ~e si de toate fel de fel de lucruri. ~e si marunte a) fel de fel; b) fleacuri; lucruri neinsemnate. A nu sti ~e a) a se supara usor; b) a trece la actiune. /<lat. multus

PACOSTE f. 1) Fapt, intamplare care pricinuieste mari necazuri; napasta. 2) pop. depr. fiinta care cauzeaza cuiva neplaceri; raie. /<sl. pakosti

SUMEDENIE ~i f. (despre persoane, fiinte sau despre lucruri) Multime mare; puzderie. [G.-D. sumedeniei] /Din suma

GENERAL, -A adj. 1. Comun, aplicabil unui mare numar de persoane, de fiinte sau de lucruri dintr-o anumita categorie. ♦ Care priveste multa lume, la care ia parte multa lume. 2. Universal. ♦ Care priveste (se ocupa de) ceva in linii mari, in ansamblu, in ceea ce are esential. ♦ (Despre notiuni) Care rezulta dintr-o generalizare. 3. Care are loc, care exista pe o mare intindere. 4. (Despre functii, grade etc.) De rang superior; care poarta raspunderea unei directii, a unei institutii, a unei intreprinderi etc. // s.n. (Fil.) Categorie filozofica care desemneaza unitatea trasaturilor fundamentale ale unei clase de obiecte si procese care, desemnand esentialul, se manifesta ca lege a existentei si dezvoltarii acestora. [Cf. fr. general, it. generale, lat. generalis].

ARATOS, -OASA, aratosi, -oase, adj. (Despre fiinte) Frumos, chipes. ♦ (Despre lucruri) mare, impozant, frumos. – Din arata + suf. -os.

GOANA, goane, s. f. 1. Deplasare cu pasi mari si repezi; urmarire in fuga. ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) pe goana sau a lua (pe cineva) la goana = a goni; a fugari. ♦ Viteza mare cu care se deplaseaza un vehicul; graba mare cu care se deplaseaza o fiinta. 2. Vanatoare (cu gonaci si caini); haita. 3. (Rar) Prigoana, persecutie. 4. (Pop.) Imperechere a vacii cu taurul. – Din goni (derivat regresiv).

PUHOI1, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apa care curge cu repeziciune si forta; apa curgatoare umflata de ploi, care se revarsa cu forta; suvoi. ♦ Ploaie mare, torentiala. ♦ Fig. Multime mare de oameni sau de alte fiinte care se deplaseaza navalnic in aceeasi directie. ♦ (Adverbial) In cantitate sau in numar foarte mare, gramada. [Var.: (reg.) pohoi, povoi s. n.] – Din sl. povonĩ.

MISUNA, pers. 3 misuna, vb. I. Intranz. (Despre fiinte) A se misca in numar mare de colo pana colo; a forfoti, a viermui, a se foi2, a colcai, a misui. – Cf. misina.

SCHINGIUIT2, -A, schingiuiti, -te, adj. 1. (Despre fiinte) Care a fost supus la (mari) suferinte fizice; chinuit, torturat. 2. Fig. (Despre cuvinte, limba, vorbire etc.) Pronuntat, scris sau reprodus incorect; deformat, schimonosit. – V. schingiui.

A SE IMBULZI ma ~esc intranz. (despre fiinte) A se aduna in numar mare (intr-un spatiu restrans) miscandu-se in dezordine; a se buluci; a se inghesui. ~ la intrare. /in + bulz

A SE INDESA ma indes intranz. fam. (despre fiinte) A se aduna in numar mare intr-un spatiu restrans, impingandu-se in dezordine; a se buluci; a se inghesui; a se imbulzi. /<lat. inde[n]sare

A SE INGHESUI ma inghesui intranz. (despre fiinte) A se aduna in numar mare intr-un spatiu restrans, impingandu-se in dezordine; a se buluci; a se imbulzi. /in + ghes + suf. ~ui

porobot, poroboturi, s.n. (reg.) 1. multime, gramada (de fiinte); inghesuiala. 2. zarva, larma, harmalaie, galagie mare.

PRAPAD, prapaduri, s. n. 1. Dezlantuire de forte, provocata de fiinte sau de elementele naturii, care pricinuieste mari distrugeri de bunuri sau de vieti omenesti; urgie, ruina, dezastru. ◊ Expr. Prapadul pamantului (sau Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire ingrozitoare, despre ceva insuportabil, coplesitor. 2. Cantitate foarte mare, enorma; multime imensa; puhoi. – Din prapadi (derivat regresiv).

SOLID2, -A, solizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp) care poseda capacitatea de a-si mentine forma si dimensiunile, de a se opune fortelor deformatoare, avand o structura compacta si o mare coeziune; p. ext. (corp) dur, tare, rigid, rezistent. 2. Adj. Care este astfel facut incat rezista mult timp; rezistent, trainic, durabil. 3. Adj. mare (ca dimensiuni si greutate); (fam., despre fiinte) voinic, robust. 4. Adj. Fig. Temeinic, serios; p. ext. sigur, statornic. ♦ Care infrunta cu tarie greutatile; darz. – Din fr. solide, lat. solidus.

SLUTENIE, slutenii, s. f. Faptul de a fi slut; schilodeala, infirmitate, diformitate; p. ext. uratenie mare (fizica sau morala); hidosenie, slutie. ♦ (Conc.) fiinta schiloada, diforma sau foarte urata; pocitanie, slutitura, monstru. [Var.: (inv.) slutenie s. f.] – Sluti + suf. -enie.

A SE MUSUROI se ~iesc intranz. fig. (mai ales despre fiinte) A se aduna laolalta in numar mare; a se strange gramada (ca un musuroi). /Din musuroi

A TREPIDA ~ez intranz. 1) (despre motoare, masini etc.) A produce v******i puternice cu frecventa mare si cu amplitudine mica. 2) fig. (despre fiinte) A fi cuprins de o emotie puternica; a palpita; a fremata; a vibra. /<fr. trepider

MANCACIOS, -OASA, mancaciosi, -oase, adj., s. m. si f. (fiinta) care mananca mult (si des), care are mare pofta de mancare; (om) mancau. – Manca + suf. -acios.

DELICIU ~i n. 1) Placere mare si aleasa; desfatare; incantare. 2) fig. Lucru sau fiinta incantatoare. [Sil. -li-ciu] /<lat. delicium, fr. delice

A PLODI ~esc tranz. 1) A face sa se plodeasca. 2) pop. (fiinte) A naste periodic si intr-un numar mare; a odrasli. /<sl. ploditi

A ROI ~iesc intranz. 1) (despre albine) A parasi stupul, devenind roi. 2) (despre insecte, pasari) A zbura in numar mare (ca un roi). 3) fig. (despre multimi de fiinte) A se misca fara intrerupere, grabit si haotic; a foi; a furnica; a forfoti; a misuna; a fojgai; a fosni. /<bulg. roja, sb. rojiti

comun, -a adj. (lat. com-munis, d. munus, insarcinare [!]. V. i-mun, muni-cipiu, re-muneratiune). La care iau sau pot lua parte toti: fintina comuna. Ceia ce e propriu mai multora: interes comun. General, universal: limba comuna. Ordinar, obisnuit: intrebuintare comuna. Abundant, frecuent: merele-s poame comune. Ordinar, ignobil: obiceiuri comune, fata comuna. Mediocru, ieftin: marfa comuna. Viata comuna, la un loc. Gram. Nume comun, care convine tuturor fiintelor aceleiasi specii. S. n. Cel mai mare numar: comunu oamenilor. In comun, la un loc cu altu: a trai in comun.

INVALMASEALA, invalmaseli, s. f. 1. Ingramadire dezordonata de lucruri sau de fiinte; forfoteala a unei multimi; neoranduiala; p. ext. zgomot mare, zarva. ♦ Fig. Confuzie, zapaceala. 2. Lupta, incaierare, invalmasag. – Invalmasi + suf. -eala.

DUIUM s. n. Multime, gramada, gloata, droaie (de fiinte, obiecte, intamplari etc.). ◊ Loc. adv. Cu duiumul = in mare numar sau cantitate; unul dupa celalalt. [Pr.: du-ium] – Din tc. doyum.

A CASAPI ~esc tranz. 1) A taia in bucati. ~ carnea. 2) (fiinte) A omori in mod barbar si in numar mare (prin taiere); a macelari. /Din casap

A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere

NAMILA ~e f. fiinta sau (mai rar) lucru de dimensiuni neobisnuit de mari si ne-proportionale; matahala. /Orig. nec.

MACROBIE s.f. Durata exceptionala a vietii unei fiinte; longevitate. [Gen. -iei. / < fr. macrobie, cf. gr. makrosmare, bios – viata].

PLANCTON s.n. Totalitatea fiintelor vii (plante si animale) care plutesc libere in mari si lacuri. ♦ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide si lichide care se gasesc in suspensie in atmosfera. [Pl. -nuri. / < fr. plancton, germ. Plankton, cf. gr. plankton – ratacitor].

A*****N, a******i, s. m. fiinta nascuta inainte de termen; p. ext. om degenerat, cu mari deficiente. ♦ Fig. Opera (literara, artistica) ratata. – Din fr. a*****n.

PROPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care apartine in mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se da unui lucru sau unei fiinte spre a le deosebi de alte lucruri sau fiinte din aceeasi categorie si care se scrie cu initiala mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care reda exact ideea ce trebuie exprimata. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De baza, prim. – Din lat. proprius, fr. propre.

SCUMP, -A, scumpi, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpara la un pret ridicat; costisitor; (despre preturi) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere preturi mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, pretios, de pret. Daruri scumpe. 3. (Despre fiinte) Foarte drag, iubit. 4. (Inv. si pop.) Zgarcit. ◊ Expr. (A fi) scump la vorba = (a fi) tacut. A fi scump la ras = a rade rar, a fi posac. A fi scump la vedere = a se arata rar in societate, printre ceilalti oameni; a fi greu de gasit. ◊ (Substantivat) Lenesul mai mult alearga, scumpul mai mult pagubeste. – Din sl. skonpu.

A SE BULUCI ma ~esc intranz. (despre fiinte) A se aduna buluc; a se ingramadi in numar mare intr-un spatiu restrans, impingandu-se in dezordine; a se imbulzi; a se inghesui. /Din buluc

MASIV1 ~a (~i, ~e) 1) Care are o masa bine inchegata; cu masa constituita din parti unite strans. 2) Care constituie o masa grea si compacta; cu masa compacta si lipsita de goluri. 3) (despre fiinte, constructii etc.) Care se caracterizeaza prin dimensiuni impunatoare; de mari proportii. 4) Care se produce pe scara larga; realizat in masa. Bombardament ~. Plecare ~a. /<fr. massif, germ. massiv

A ODRASLI pers.3 ~este 1. intranz. 1) (despre plante) A da multi lastari, mladite; a lastari; a mladi. 2) A se acoperi cu muguri; a da muguri; a inmuguri. 3) inv. A aparea prima data; a lua fiinta; a se naste. 2. tranz. (despre fiinte si plante) A naste periodic si intr-un numar mare; a plodi; a prasi. [Sil. -dras-] /Din odrasla

PUTERNIC ~ca (~ci, ~ce) (in opozitie cu slab) 1) (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) Care are o mare putere fizica; voinic; tare. 2) Care rezista la actiunea fortelor din afara; tare; dur; solid. Stalp ~. Gard de fier ~. 3) (despre masini, motoare, mecanisme etc.) Care are putere mecanica mare. 4) (despre sunete, lumini etc.) Care are intensitate sporita; intens. 5) (despre medicamente) Care actioneaza cu putere. 6) (despre actiuni, procese, fenomene) Care se produce cu putere. Ploaie ~ca. 7) (despre sentimente, senzatii) Care se caracterizeaza prin profunzime. 8) (despre persoane oficiale, colectivitati, organizatii, state etc.) Care se bucura de autoritate si influenta. 9) fig. Care este important prin continut sau valoare. Eveniment ~. /putere + suf. ~nic

IDOL, idoli, s. m. Divinitate pagana; (concr.) chip, figura, statuie reprezentand o asemenea divinitate si constituind, in religiile politeiste, obiecte de cult religios. ♦ Fig. fiinta sau lucru care reprezinta obiectul unui cult sau al unei mari iubiri. – Din sl. idolu.

TEAPAN, -A, tepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mladiaza; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Intepenit, anchilozat. ♦ Incremenit, inlemnit, inert; p. ext. lipsit de viata, mort. 2. (Despre constructii, obiecte) Solid2, trainic. 3. (Despre fiinte) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strasnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. cepenu.

ANGOASA s.f. 1. (Frantuzism) Neliniste, tulburare cauzata de o teama puternica. ♦ Sentimentul instrainarii omului in viziunea filozofiei existentialiste; constiinta conditiei umane de fiinta muritoare. 2. (Med.) Stare provocata de contractia regiunii epigastrice insotita de mari dificultati respiratorii si de tristete excesiva. [< fr. angoisse].

joimarita1 s.f. (pop.) 1. fiinta mitologica avand infatisarea unei femei urate si spurcate, cu cap mare si cu parul despletit, cu dintii mari si ranjiti; muma-padurii, sperietoare, ciuha. 2. obicei taranesc legat de ziua de joi (flacaii controleaza fetele daca au tors lana si inul pana joi; daca nu, ei percep o taxa in oua, pentru a nu da foc lanii si inului netors). 3. buha, bufnita. 4. (fig.) fata batrana.

ANGOASA s. f. 1. neliniste, tulburare cauzata de o teama puternica fara obiect real, concret, adesea patologica. 2. (fil.) sentimentul instrainarii omului; constiinta conditiei umane de fiinta muritoare. 3. (med.) stare provocata de contractia regiunii epigastrice, insotita de mari dificultati respiratorii si de tristete excesiva. (< fr. angoisse)

corp n., pl. uri (lat. corpus). Ori-ce substanta, organica sau anorganica: toate corpurile-s solide, lichide sau gazoase. Partea materiala a unei fiinte, trup: corp de om, de vita. Parte de armata mai mare de cit diviziunea: armata romaneasca are sapte corpuri. Regiment: banii corpului. Corporatiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toti la un loc: corpu didactic (corepunde terminatiunii -ime cind e vorba de profesiuni: corpu studentesc = studentimea). Parte principala din ceva: casa asta are doua corpuri, corp de pompa. Corp ceresc, stea sau bolid. Corp de garda, post militar, soldati de paza. Corp al delictului, obiect care probeaza existenta delictului, cum ar fi un cutit ramas de la asasin. Corpuri legiuitoare, Camera si Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu ori cu societatea din care faci parte. A te constitui in corp, a te aduna, a te stringe formind un corp. In Let. corpus (rus. pol. korpus) si (grecizat) corpos, pl. uri, corp de armata (ca 3, 266-267).

GROZAVENIE, grozavenii, s. f. (Pop. si fam.) 1. Faptul de a fi groaznic; aspect groaznic, situatie groaznica. 2. (Concr.) Lucru sau fiinta infricosatoare. 3. Faptul de a iesi cu totul din comun prin calitatile sale; insusirea unui lucru cu deosebite calitati; grozavie. 4. (Concr.) Lucru sau fiinta care intruneste calitati deosebite, iesite din comun; grozavie. 5. Fig. Numar, cantitate mare; multime (de...). – Grozav + suf. -enie.

ADANC1, adancuri, s. n. 1. Parte adanca, adancime (considerata vertical); loc situat departe (spre interior). ♢ Expr. Din adancul sufletului (sau al inimii, al fiintei) = din tot sufletul. ♦ Prapastie, abis; fig. infern, iad. 2. (La pl.) Departare mare; spatiu intins; p. ext. loc ascuns, asezat departe. – Lat. aduncum.

ISSA (pe numele adevarat Kobayashi Nobuyuki) (1763-1827), poet japonez. Unul dintre marii maestri ai haiku-ului. Versuri inchinate iubirii sau compasiunii pentru toate fiintele Universului, caracterizate prin simplitatea exprimarii sentimentelor, pasticitatea imaginii, umorul de inspiratie populara („Jurnalul mortii tatalui meu”, „Primavara mea”).

RAR, -A, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, intr-un sir de lucruri sau de fiinte de acelasi fel, se afla fata de celelalte la o distanta mai mare decat cea obisnuita. 2. (Despre un intreg) Care are elementele componente mai departate unele de altele decat de obicei. Panza rara. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectueaza sau se succeda la intervale mai departate sau intr-un timp mai lung decat cel obisnuit; care se desfasoara intr-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este putin numeros, care se gaseste numai in putine locuri sau apare la intervale mai departate. ♦ Neobisnuit, exceptional. 5. Distins, ales, scump, pretios (prin faptul ca nu se intalneste prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatra rara = piatra pretioasa. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreaja de pescuit, cu o impletitura rara (I 2). – Lat. rarus.

DEZVOLTAT, -A, dezvoltati, -te, adj. 1. (Despre fiinte si insusirile lor) Care a ajuns la gradul normal de dezvoltare. ♦ Proeminent, mare. ♦ Ajuns intr-un stadiu inaintat, superior. Cultura dezvoltata. 2. Expus in mod amanuntit; amplu. Plan dezvoltat.V. dezvolta.

PURICE ~i m. 1) Insecta parazita hematofaga, de talie mica, de culoare cafenie-inchisa, avand membrele posterioare adaptate pentru sarit. ◊ A i se face cuiva inima cat un ~ a trece prin momente de (mare) spaima; a trage o (mare) spaima. A nu face (multi) ~i a nu ramane mult timp intr-un loc (de lucru). 2) Insecta parazita de talie mica, de diferite culori, care distruge diferite plante. ◊ ~-de-apa crustaceu dulcicol de talie foarte mica. 3) fiinta foarte mica. 4) Obiect lipsit de valoare. 5) la pl. Tinte mici cu floarea mare (folosite de tapiteri, cizmari etc.). 6) la pl. Punctisoare negre pe panza nealbita de bumbac. /<lat. pulex, ~icis

MONSTRU s.m. 1. fiinta fantastica, avand corpul alcatuit din elemente specifice oamenilor si animalelor. ♦ fiinta care are o anomalie fizica din nastere; pocitanie. 2. Colos, namila; fiinta sau lucru de proportii colosale. 3. Om crud, degenerat, denaturat. // adj. Urias, foarte mare, colosal. [Cf. fr. monstre, lat. monstrum].

ALCATUI1, alcatuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a construi, a injgheba; a compune, a intocmi, a concepe. ♦ Refl. A lua fiinta, a se forma. 2. A forma impreuna; a constitui. Alcatuiau un fel de familie mare (REBREANU). ♦ Refl. A fi format, a consta din... Auditoriul se alcatuia din dame batrane (NEGRUZZI). 3. (Pop.) A strange, a aduna; a aranja. ♦ A face, a incheia un legamant. – Magh. alkotni.

MATAHALA, matahale, s. f. 1. fiinta sau lucru de proportii exagerate (cu contururi vagi, greu de identificat); namila, colos. 2. fiinta fantastica de marime enorma si cu infatisare ingrozitoare; p. ext. aratare, naluca. 3. Sperietoare, momaie (mare). [Var.: matahala s. f.] – Et. nec.

OANNES (in mitologia mesopotamiana), zeu sau fiinta supranaturala, cu aspect ihtioform, care dupa relatarea istoricului Berosos, in „Babyloniaka”, iesea din apa marii la rasaritului Soarelui, pentru a-i invata pe oameni scrisul, stiinta si alte felurite arte, seara cufundandu-se din nou in mare.

ODOR1, (1) odoare, s. n. 1. Obiect lucrat dintr-un metal pretios (impodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) pret; giuvaier. (La pl.) Vesminte scumpe si alte obiecte pretioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. fiinta iubita, pretuita; spec. copil. – Din scr. odor „prada”.

GRAMADA2 ~ezi f. 1) Cantitate mare de lucruri, de materiale puse unele peste altele in neoranduiala. 2) Grup numeros si neorganizat (de fiinte); droaie; multime. ~ de haine. ~ de bani. [G.-D. gramezii] /<sl. gramada

A INCERCA incerc tranz. 1) (obiecte sau fiinte) A verifica printr-o proba (pentru a se convinge de ceva). ~ un costum. ~ un vehicul.~ marea cu degetul a se apuca de o actiune irealizabila. 2) (actiuni) A intreprinde ca tentativa. ~ sa compuna muzica. 3) A cunoaste din proprie experienta. 4) (despre senzatii, sentimente etc.) A pune stapanire; a apuca. /<lat. incircare

GIGANT s.m. (Mit.) Nume dat unor fiinte fabuloase de statura uriasa, care s-au rasculat impotriva lui Zeus. ♦ Urias. ♦ Constructie, cladire de mari dimensiuni. ♦ (Fig.) Om de geniu; om vestit prin calitatile sale exceptionale. [< lat., gr. gigas, cf. it. gigante, germ. Gigant].

NASCUT2, -A, nascuti, -te s. m. si f., adj. (Cel) care a capatat viata, a luat fiinta, a venit pe lume. ◊ Intaiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) nascut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-nascut = a) copil care abia s-a nascut; s****i; b) fig. renascut. – V. naste.

TARAM, taramuri, s. n. (Pop. si fam.) 1. Tinut, regiune, meleag. ◊ (In basme) Celalalt (sau alt) taram = regiune indepartata (subpamanteana), dincolo de lumea reala, populata de fiinte mitice. ♦ (Rar) Intindere de teren. 2. Domeniu, sfera de activitate. – Cf. tc. tarim „locuinta”, magh. terem „sala mare”.

PUHOI ~oaie n. 1) Curs vijelios de apa format in urma ploilor mari sau a topirii zapezii; torent; suvoi. 2) Ploaie torentiala. 3) fig. Multime nenumarata (de oameni sau de alte fiinte) care se indreapta navalnic in aceeasi directie. /<sl. povoni

CANTAR, cantare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutatii unui obiect sau a unei fiinte, de obicei a unei marfi. ◊ Expr. A trage la cantar = a) a cantari (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanta. ♦ Cantarire. Insala la cantar. 2. Unitate pentru masurarea greutatilor folosita in trecut, a carei valoare a variat in timp si pe regiuni. – Din tc. kantar.

TRUP, trupuri, s. n. 1. (Pop.) Corp (al unei fiinte). ◊ Loc. adv. (Cu) trup si suflet = cu totul, in intregime, fara rezerve. ◊ Expr. (A fi) trup din trupul cuiva = a) (a fi) nascut din...; b) (a face) parte integranta din ceva. A fi trup si suflet cu cineva = a se identifica cu aspiratiile cuiva; a fi foarte strans legat de cineva. ♦ Corpul fara cap (si fara membre) al unei fiinte; trunchi (2). ♦ Cadavru. 2. Parte principala a unui obiect, a unei constructii etc.; p. gener. obiectul insusi. 3. (Inv.) Intindere mare de pamant care alcatuieste un singur lot. Trup de mosie. 4. (Inv.) mare unitate militara. – Din sl. trupu.

PACOSTE, pacoste, s. f. 1. Ceea ce provoaca cuiva mari neplaceri, necazuri, suferinte; situatie in care se afla cel asupra caruia s-a abatut o asemenea napasta. 2. fiinta care provoaca cuiva neplaceri, necazuri, suferinte. – Din sl. pakostĩ.

MACROBIAN, -A adj. (Despre fiinte) Care are o viata mai lunga decat cea obisnuita; macrobit. [Pron. -bi-an. / < fr. macrobien, cf. gr. makrosmare, bios – viata].

JOIMARITA, joimarite, s. f. fiinta imaginara cu infatisare de femeie respingatoare, despre care se credea in popor ca pedepseste, in noaptea care preceda Joia mare, pe fetele si femeile tinere lenese la tors sau la daracit. ◊ Fig. (Pop.) Femeie foarte urata. – Joi + mare + suf. -ita.

SACRIFICIU, sacrificii, s. n. 1. Renuntare voluntara la ceva (pretios sau considerat ca atare) pentru binele sau in interesul cuiva sau a ceva; jertfa. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegatie). ◊ Echipa de sacrificiu = grup de oameni care infrunta o mare primejdie ca sa indeplineasca o misiune, o datorie. 2. Ofranda rituala adusa unei divinitati, in cadrul careia se jertfeste o fiinta; jertfa. – Din fr. sacrifice, lat. sacrificium.

CLAIE, clai, s. f. Gramada mare de fan, de snopi de cereale etc., de obicei in forma conica. ♦ Fig. Multime, ingramadire dezordonata (de lucruri sau de fiinte). ◊ Expr. Claie peste gramada = unul peste altul, in dezordine, la intamplare. – Din bg., scr. kladnja.

COMOARA ~ori f. 1) Cantitate mare de bani sau de obiecte pretioase. 2) Totalitate a bunurilor care se afla in posesia cuiva; avere; avut. 3) fig. Lucru sau fiinta foarte pretuita si draga; odor. [G.-D. comorii] /<sl. komora

GIGANT1 I. s. m. 1. (mit.) nume dat unor fiinte fabuloase de statura uriasa si foarte puternice, care s-au rasculat impotriva lui Zeus. 2. urias. ◊ (fig.) constructie, cladire, avion de mari dimensiuni. 3. (fig.) persoana care se remarca prin calitati exceptionale. II. s. f. (astr.) stea de mare luminozitate. (< it. gigante, lat. gigas, -ntis)

BRANDENBURG 1. Land in E Germaniei, traversat de riul Spree si cuprinzind si landul Berlin; 27,6 mii km2; 2,6 mil. loc. (1989). Centru ad-tiv: Postdam. Ind. constr. de masini, textila, alim. Culturi de secara, orz, cartofi. Cresterea porcinelor. 2. Oras, in E Germaniei, la V de Berlin, port pe Havel; 95 mii loc. (1988). Nod de comunicatii. Filaturi si tesatorii, constr. navale, otelarii, produse chimice, fabrica de jucarii. Monumente: catedrala (sec. 10-12), biserica Sankt Gotthard (sec. 15), turnuri din zidul de incinta (sec. 15). 3. Veche prov. istorica in Germania. Marca infiintata de Carol cel mare, stapinita de dinastia ascaniana (pina in 1319) si apoi de Hohenzollerni (din 1415). B. a fost nucleul in jurul caruia a luat fiinta Prusia.

CATEGORIE, categorii, s. f. 1. Notiune fundamentala si de maxima generalitate care exprima proprietatile si relatiile esentiale si generale ale obiectelor si fenomenelor realitatii. 2. Grup de fiinte, de obiecte sau de fenomene de acelasi fel sau asemanatoare intre ele. 3. (Biol.; in sintagma) Categorie sistematica (sau taxonomica) = fiecare dintre marile grupe de plante sau de animale asemanatoare si inrudite (clase, ordine, familii etc.). 4. (Sport) Fiecare dintre grupele in care sunt impartiti sportivii sau echipele dupa criterii de greutate, varsta, s*x, clasificare sportiva sau grad de pregatire. ◊ Categorie de greutate = categorie de concurs sportiv stabilita in raport cu greutatea corporala a concurentului. – Din fr. categorie, lat. categoria.

SCARBA ~e f. 1) Sentiment de mahnire provocat de o nenorocire sau de o mare neplacere; suferinta morala. 2) Sentiment sau senzatie de neplacere fata de ceva sau de cineva; sila; dezgust; repulsie; aversiune; antipatie. 3) fig. rar fiinta dezgustatoare care produce neplaceri; om marsav. [ G.-D. scarbei ] /<sl. skruvi

TARAM ~uri n. 1) pop. Teritoriu de mare intindere, avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut. ◊ Celalalt (sau alt) ~ tinut fantastic subpamantean, locuit de fiinte ireale. 2) Sfera de activitate; domeniu. /cf. turc. tarim, ung. terem

CLASA s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinte cu insusiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente avand anumite insusiri comune care satisfac o conditie sau un criteriu dat. 2. ~ sociala = grup mare de oameni, istoriceste constituit, carora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelasi loc in sistemul productiei sociale, acelasi raport fata de mijloacele de productie, acelasi rol in organizarea muncii , acelasi mod de obtinere a partii de care dispun din bogatia societatii, o psihologie si o constiinta sociala proprie. 3. categorie sistematica a regnului animal sau vegetal, intre increngatura si ordin. 4. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. 5. unitate de baza in invatamant, cuprinzand elevi de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de pregatire, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. ◊ sala in care se tin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite dupa valoare, dupa merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioara, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)

SOLITAR, -A, solitari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se gaseste singur; izolat, singuratic. ◊ Floare (sau frunza etc.) solitara = floare (sau frunza etc.) care creste singura pe tulpina. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre fiinte; adesea substantivat) Care traieste sau caruia ii place sa traiasca singur, izolat, departe de societate. 2. S. n. Piatra pretioasa (in special diamant de mare valoare) montata singura la o bijuterie (sau iesind in evidenta intr-o montura dintr-un grup de pietre mai mici). – Din fr. solitaire, lat. solitarius.

DORSAL, -A, dorsali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se afla in regiunea posterioara (a unei fiinte sau a unui organ al ei), privitor la aceasta regiune. 2. S. f. (Geogr.) Forma complexa de relief care se intinde pe distanta foarte mare pe fundul oceanelor, separand doua bazine. – Din fr. dorsal.

PARJOLI, parjolesc, vb. IV. 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui in flacari o fiinta. 3. Intranz. (Despre soare) A incalzi peste masura; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a vesteji, a usca din cauza arsitei prea mari. – Din magh. porzsolui.

FECUND ~da (~zi, ~de) 1) (despre fiinte) Care este apt de reproducere; capabil sa se reproduca. 2) (despre fiinte) Care se inmulteste usor si repede; cu proprietatea de a se inmulti usor si repede; productiv; prolific. 3) (despre sol, terenuri etc.) Care da recolte mari; cu productivitate mare; roditor; manos; fertil. 4) fig. (despre persoane) Care produce mult si repede; cu capacitatea de a produce mult si repede. 5) (despre idei, imaginatie, principii, subiecte etc.) Care ofera posibilitati variate de dezvoltare. /<fr. fecond, lat. fecundus

SERIE s.f. 1. Insirare de termeni care se succeda potrivit unei anumite legi; insiruire, succesiune de fiinte, de lucruri sau de fapte de acelasi fel sau asemanatoare. ♦ Repetare a aceluiasi tip, a aceleiasi actiuni etc. ♦ In serie = (produs, fabricat) in numar mare, dupa acelasi tip. 2. Grup de compusi organici care se caracterizeaza prin aceea ca fiecare are in molecula lui cate un atom de carbon si doi atomi de hidrogen mai mult decat compusul precedent al grupului. 3. Expresie matematica formata dintr-o infinitate de termeni dedusi unul din altul dupa anumite reguli si legati prin semnele plus sau minus. 4. (Geol.) Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei epoci. 5. Totalitatea fiintelor, lucrurilor sau faptelor care urmeaza deodata la rand. ♦ Totalitatea marcilor postale emise cu o anumita ocazie sau care au o anumita tema. ♦ Parte dintr-o colectie sau publicatie periodica, avand uneori un titlu aparte, in afara de cel general. 6. Numar de ordine aplicat pe marfurile fabricate intr-un numar mare de exemplare de acelasi tip; numar de fabricatie. 7. (Fon.) Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trasatura comuna. [Gen. -iei. / < fr. serie, it. serie, lat. series].

FRAMANTA, framant, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul intr-o masa omogena, apasandu-l si amestecandu-l. ◊ Expr. A framanta pamantul = a bate pamantul cu picioarele prin lovituri puternice si repetate. ♦ A lovi indelung si repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoana trantita la pamant, a calca in picioare. 2. Tranz. Fig. A examina amanuntit si in detaliu o idee, un plan, etc. ♦ Tranz. si refl. A-si supune mintea le eforturi. ♦ Tranz. si refl. A (se) misca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre fiinte) A umbla incolo si incoace; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre fiinte) A umbla incolo si incoace, a nu avea astampar. ♦ Tranz. A invarti, a rasuci un obiect in mana. ◊ Expr. A-si framanta mainile = a manifesta o mare neliniste, o tulburare prin frecarea puternica a mainilor. – Lat. fragmentare.

A INCARCA incarc tranz. 1) (vehicule, recipiente etc.) A umple cu o povara (pentru a fi transportata). ~ carul cu fan.A-si ~ sufletul a se face vinovat de ceva; a-si impovara constiinta. 2) (fiinte) A pune sa care greutati. 3) (poveri de transportat) A ridica pentru a pune intr-un vehicul, intr-un recipient sau pe spinarea unei fiinte. 4) (arme de foc) A umple cu incarcatura. 5) A face sa poarte multe poveri; a impovara. ◊ Incarcat de ani a fi batran. 6) rar (datorii, socoteli etc.) A mari inseland. ~ nota de plata. 7) A umple de murdarie. Incarcat de noroi. 8) (acumulatoare electrice) A dota cu energie (prin cuplare la o retea de curent continuu). ~ o baterie electrica. /<lat. incarricare

TEZAUR ~e n. 1) Cantitate mare de monede, pietre scumpe, metale pretioase sau de obiecte de pret adunate impreuna. 2) Totalitate de bani sau de obiecte pretioase ascunse de mult timp (in pamant) si descoperite intamplator; comoara. 3) Ansamblu de mijloace financiare efective care se afla in depozitul unei banci de emisie. 4) Loc unde se pastreaza finantele statului sau ale unei banci; vistierie. 5) fig. Lucru sau fiinta pretioasa si draga; comoara. 6) Patrimoniu spiritual al unei societati sau al unei epoci acumulat pe parcursul istoriei de o anumita comunitate de oameni. 7) Opera culturala de mare valoare si de proportii deosebite (enciclopedie sau dictionar). [Sil. -za-ur] /<lat. thesaurus

REGIUNE ~i f. 1) Teritoriu de proportii mari, care are anumite caracteristici specifice (de clima, relief, resurse economice etc.); tinut; meleag. ~ alpina. 2) Unitate administrativ-teritoriala constand din mai multe raioane si orase. 3) Portiune a corpului unei fiinte sau a unui obiect, determinata numai in linii generale. ~ cervicala. [G.-D. regiunii; Sil. -gi-u-] /<fr. region, lat. regio, ~onis

A CUNOASTE cunosc tranz. 1) (aspecte ale vietii materiale sau spirituale) A poseda in memorie pe baza experientei sau a studiului; a sti. ~ orasul. ~ o limba. ~ opera unui scriitor.~ viata (sau lumea) a avea mare experienta de viata. 2) (persoane) A sti din diferite puncte de vedere. Il cunosc de mic copil.A nu ~ moarte a) a fi durabil; b) a lasa o amintire vie. 3) (fiinte, lucruri) A deosebi de altele de acelasi fel (dupa anumite semne); a recunoaste. 4) A patrunde cu mintea; a intelege; a sti; a pricepe. Cunosc intentiile lui. /<lat. connoscere

AN2, ani, s. m. 1. Perioada de timp care corespunde unei revolutii a Pamantului in jurul Soarelui si care cuprinde 12 luni. ◊ Anul nou = ziua de 1 ianuarie (in care se serbeaza inceputul unui an). ◊ Loc. adv. In anul... = in cursul anului... La anul = in cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi etc.) in urma. De ani si ani = de multi ani, de multa vreme. An de (sau cu) an = in fiecare an, mereu. Cu anii = ani intregi, ani indelungati. La (sau intr-) un an o data = o singura data intr-un an; rar. 2. (Astron.; in sintagma) An-lumina = unitate de lungime pentru masurarea distantelor mari, egala cu distanta strabatuta de lumina intr-un an. 3. Stadiu de studiu in unele forme de invatamant. ◊ (Urmat de determinari) Anii de studentie. Anii de ucenicie. 4. Masura a varstei unei fiinte sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epoca din viata; vreme. Anii copilariei.Lat. annus.

A MISUNA pers. 3 misuna intranz. 1) (despre multimi de fiinte) A se misca fara intrerupere, grabit si haotic; a forfoti; a roi; a fosni; a foi; a fojgai; a furnica; a viermui. 2) (despre insecte, pasari etc.) A fi in numar mare. /cf. misina

SIRENA s.f. I. (Mit.) fiinta fabuloasa, jumatate femeie si jumatate peste, care ademenea prin cantecele ei pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ (Fig.) Femeie seducatoare. II. 1. Aparat emitator de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele in fabrici, in navigatie etc. sau in cazuri de alarma. 2. Aparat folosit in laborator pentru masurarea inaltimii sunetelor. [< fr. sirene, it. sirena, cf. lat. siren].

A FRIGE frig 1. tranz. 1) (alimente, in special carne sau peste) A prepara prin supunere la actiunea focului (in tigaie, in ceaun, la gratar, in frigare). 2) (fiinte sau parti ale corpului) A face sa suporte o durere fizica (prin ceva fierbinte). 3) A face sa se friga. 2. intranz. (surse de caldura) A emana radiatii fierbinti; a raspandi caldura foarte mare; a arde; a dogori; a parjoli; a parli; a pali. Soarele frige. /<lat. frigere

joi s. f. – Ziua a patra a saptaminii. – Mr. gioi(a), megl. joi. Lat. (dies) Iōvis (Diez, I, 213; Puscariu 911; Candrea-Dens., 906; REW 4594; DAR); cf. it. giove(di), prov. jous, fr. jeu(di), sp. jueves. Der. joian (var. jo(i)can), s. m. (nume dat de obicei boilor care se nasc intr-o joi); joica, s. f. (nume de vaca); joimarita, s. f. (fiinta imaginara cu puteri malefice care le ameninta pe femeile lenese; obicei popular, conform caruia un flacau merge din casa in casa, prefacindu-se ca este un duh rau), de la joia mare sau joimari.

EXISTENTA s. 1. (FILOZ.) fiinta. 2. (FILOZ.) realitate. 3. trai, viata, zile (pl.), (inv. si pop.) petrecere, vietuire, (pop. si fam.) veac, (inv.) petrecanie. (~ lui se scurgea in liniste.) 4. (fig.) paine. (Cum isi castiga ~?) 5. v. prezenta. (S-a semnalat ~ lor la mari adancimi.)

ZGRIPTOR ~i m. 1) Pasare sedentara rapitoare asemanatoare cu vulturul, dar de talie mai mare. 2) inv. Simbol reprezentand o astfel de pasare, care era imprimat pe o stema. 3) inv. Moneda austriaca de argint, avand imprimata pe o parte a ei imaginea unei astfel de pasari cu doua capete. 4) (in basme) fiinta inchipuita ca o pasare uriasa cu doua capete. /cf. ngr. ghrips

COMPARATIE, comparatii, s. f. 1. Examinare a doua sau a mai multor lucruri, fiinte sau fenomene, facuta cu scopul de a se stabili asemanarile si deosebirile dintre ele. ◊ Grad de comparatie = forma pe care o ia adjectivul si unele categorii de adverbe pentru a arata masura mai mica sau mai mare in care un substantiv sau un verb poseda insusirea sau caracteristica exprimata de acel adjectiv sau adverb. Termen de comparatie = cuvant, expresie sau notiune care serveste pentru a compara ceva. ◊ Expr. In comparatie cu... = comparativ, fata de... A nu suferi comparatie = a fi mai presus de orice alt obiect sau fiinta cu care ar putea fi comparat. 2. Figura de stil care consta in alaturarea a doua obiecte, persoane, actiuni etc. pe baza unor insusiri comune. [Var.: (inv.) comparatiune s. f.] – Din lat. comparatio, -onis.

SIRENA s. f. I. 1. (mit.) fiinta fabuloasa cu cap de femeie si trup de peste sau de pasare, care ademenea, prin cantecele ei, pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. 2. (fig.) femeie seducatoare. II. 1. aparat emitator de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele in fabrici, in navigatie etc. sau in cazuri de alarma. 2. aparat in laborator pentru masurarea inaltimii sunetelor. (< fr. sirene, it. sirena, lat. siren)

CONCEPTIE (‹ lat. conceptio, -onem) s. f. 1. Fel de a vedea, vedere sau ansamblu de vederi, de idei cu privire la problemele filozofice, stiintifice, literare etc. ◊ (FILOZ.) C. despre lume = punct de vedere general, viziune de ansamblu asupra existentei. Din perspectiva marilor constructii ontologice clasice, filozofia este prezentata drept c. generala despre lume (Weltanschauung), vizind constituirea unui tablou ontologic complet si definitiv care sa includa o filozofie a naturii si una a omului. 2. (FIZIOL.) Proces prin care ia fiinta un nou individ animal, prin fecundarea ovulului de catre un s**********d; procreatie. ◊ (REL.) C. imaculata = dogma catolica potrivit careia Fecioara Maria a fost ferita de pacatul originar; sarbatoare prin care Biserica catolica cinsteste acest mister (8 dec.).

VIU adj. 1. (inv. si pop.) traitor, vietuitor. (Fiinte ~.) 2. insufletit. (Oameni ~ si oameni morti.) 3. v. deschis. 4. (pop.) verde. (Plante ~ si plante uscate.) 5. v. intens. 6. intens, stralucitor, (fig.) aprins. (Culori ~.) 7. puternic, tare, (frantuzism) criant, (fig.) aprins. (O nuanta ~ a unei culori.) 8. v. chinuitor. 9. v. acut. 10. adanc, intens, mare, profund, puternic. (O impresie, o emotie ~.) 11. intens, puternic, (fig.) aprins, arzator, fierbinte, inflacarat, infocat, pasionat. (O dorinta ~.) 12. v. vivace. 13. febril, intens, incordat, insufletit. (Ritm ~ de munca.) 14. animat, insufletit. (O discutie ~.) 15. v. sustinut. 16. v. vesnic. 17. actual, proaspat. (O amintire mereu ~.) 18. v. expresiv.

STRIGA, strigi, s. f. 1. (In superstitii) fiinta imaginara inchipuita ca o femeie care chinuieste copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. Pasare rapitoare de noapte, de culoare galbena-roscata, cu pete brun-inchis, care se hraneste mai ales cu soareci (Tyto alba guttata). 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemanatoare cu un cap de mort, care zboara numai in amurg si care, cand este prins, scoate un zgomot ascutit ca un strigat; cap-de-mort (Acherontia atropos).Lat. striga.

SCORPIE, scorpii, s. f. 1. (Pop.) Scorpion (1). ♦ (In basme) fiinta cu insusiri supranaturale, inchipuita de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flacari pe nari si al carei sange ar avea insusiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. (Astron.; pop.) Scorpion (2). 3. Compus: scorpie-de-mare = peste teleostean marin cu aspect respingator, cu tepii inotatoarelor foarte veninosi (Scorpaena porcus). – Din sl. skorpija.

PUI1 ~ m. I. 1) Pasare de la iesirea din gaoace si pana la maturitate. ~ de gaina. ~ de curca. ◊ ~ de cuc (sau de bogdaproste) copil al nimanui. 2) Carne de gaina tanara. Zeama de ~. 3) Orice fiinta vie in prima faza de dezvoltare. ~ de om. ~ de urs. ◊ ~ de lele a) persoana usuratica, amorala; b) copil nelegitim; bastard. ~ de vipera (sau de naparca, de sarpe) om rau, perfid. 4) Ramura tanara care porneste de la radacina unei plante; copilet. 5) fig. fam. fiinta scumpa, draga. 6) la pl. pop. Cusatura decorativa in forma de cruciulite marunte facuta pe pieptul si pe manecile camasilor taranesti. II. (in imbinari cu valoare de superlativ): ~ de ger ger cumplit. ~ de somn somn bun, reconfortant. ~ de chef chef mare. ~ de bataie bataie zdravana. /<lat. pulleus

TIP s.n. 1. Forma sau model caruia ii corespunde o anumita grupa de obiecte sau de fenomene. ♦ Model, exemplar, esantion. ♦ Specie. 2. Exemplar care are toare caracterele si pretul unui produs pus in vanzare. 3. Forma exemplara la care se pot referi o serie de alte exemplare cu caractere comune. 4. Schema ideala, exemplificatoare a unei categorii de persoane, fiinte sau lucruri. 5. Fizionomie caracteristica a unei rase, a unei populatii etc. // s.m. 1. Individ care intruneste anumite trasaturi caracteristice pentru un grup, o rasa etc. 2. Planta ale carei caractere formeaza trasaturile esentiale ale unei specii. 3. (Fam.) Persoana de o mare originalitate. ♦ (Peior.) Individ. 4. Personaj care intruneste trasaturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezinta. // Element secund de compunere savanta cu semnificatia „exemplar”, „model”, „imprimat”, „matrita”. [< fr. type, it. tipo, lat. typus – caracter, gr. typos – model].

A SE RIDICA ma ridic intranz. 1) (despre copii) A creste in inaltime; a se face mare. 2) fig. A dobandi anumite succese (inaltandu-se pe scara sociala). 3) (despre lichide) A atinge un nivel mai inalt, crescand pe verti-cala. 4) A se indrepta in sus; a se inalta. Soarele s-a ridicat. ◊ A i ~ (cuiva) parul (maciuca) a se ingrozi. 5) (despre fiinte) A se scula de jos. ◊ ~ in scari a se inalta in sa, sprijnindu-se in scari. ~ dupa (o) boala a se insanatosi. 6) (despre persoane sau despre colectivitati) A intreprinde actiuni energice impotriva cuiva; a porni la lupta. 7) pop. (despre fenomene, stari ale naturii, razboaie etc.) A se incepe pe neasteptate si cu violenta; a se dezlantui; a izbucni; a se starni; a se declansa. S-a ridicat o furtuna. 8) A ajunge la o anumita valoare, exprimata in cifre. Veniturile se ridica la doua millioane. /<lat. eradicare

STRIGA ~gi f. 1) Fluture mare de noapte, care are pe spate pete albe, ce infatiseaza un cap de mort; fluture cap-de-mort; fluturele mortii. 2) Pasare rapitoare de noapte, cu penaj cenusiu-ruginiu, cu pete albe si brune-intunecate, care se hraneste, mai ales, cu soareci. 3) (in superstitii) fiinta imaginara despre care se crede ca chinuie copii mici sau ca ia mana de la vaci. /<lat. striga

REGIUNE, regiuni, s. f. 1. Intindere mare de pamant mai mult sau mai putin omogena, dintr-o tara sau de pe glob, care prezinta caractere comune; tinut, zona. 2. Unitate administrativa si teritoriala in Romania (intre 1950 si 1968) alcatuita din raioane si din unul sau mai multe orase importante. 3. Portiune determinata a unei fiinte sau a unui obiect. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. region, lat. regio, -onis.

LANT, lanturi, s. n. 1. Sir de verigi, de placi, de zale etc. metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etc. ♦ Instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite. 2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 4. Sir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ◊ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare. Lant cauzal inchis = feedback. ◊ Expr. A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Sir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din bg. lanec.

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvarcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage sa moara. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni, a palpita. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. (Reg.) A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere).

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zbate foarte tare; a se lupta cu moartea, a fi pe moarte. ♦ A se chinui, a se zbuciuma. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. exbattere (= battuere).

SIRENA, sirene, s. f. I. 1. Aparat (actionat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate si cu care se dau semnale in fabrici, in navigatie etc. ♦ Sunetul emis de un astfel de aparat. 2. Aparat format dintr-un disc prevazut cu mai multe gauri, prin care trece un curent de aer si care serveste la determinarea inaltimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. II. (In mitologia greaca) fiinta fabuloasa, cu aspect de femeie, cu picioare si aripi de pasare, mai tarziu cu coada de peste, care, prin cantecele ei, ademenea pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ Fig. Femeie seducatoare. – Din fr. sirene, it. sirena, lat. siren, -enis.

DELICAT, -A, delicati, -te, adj. 1. (Despre fiinte si lucruri, cu privire la forma, la aspectul lor) Fin, gingas, subtirel, gratios; p. ext. fragil; (despre fiinte) plapand, subred, slabut. ♦ (Despre culori, nuante) Discret, atenuat, pal, estompat. 2. De calitate buna (in ceea ce priveste finetea materialului si a executiei). ♦ (Despre mancaruri, bauturi, parfumuri) Fin, ales. 3. (Despre oameni si despre manifestarile lor; adesea adverbial) Plin de atentie, de grija; lipsit de asprime, de brutalitate, prevenitor. 4. (Despre probleme, situatii etc.) Care cere mare bagare de seama, prudenta, rezerva, subtilitate; gingas. – Din fr. delicat, lat. delicatus.

UNIVERSAL, -A, universali, -e, adj. 1. Care apartine Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra intregii lumi, care cuprinde tot ce exista si este comun tuturor; care se refera la toate fiintele sau lucrurile luate in consideratie intr-un caz dat; general, obstesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Exista o unitate dialectica intre universal si particular. ◊ (Log.) Judecata universala = judecata care afirma (sau neaga) un predicat in legatura cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = mostenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucura de o mare faima; vestit, ilustru, celebru. 3. Care poseda cunostinte din toate domeniile, care are o cultura generala vasta. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operatii, bun pentru mai multe situatii. ♦ (Substantivat, n.) Mandrina de strung. – Din fr. universel, lat. universalis.

TUN, tunuri, s. n. 1. Arma de artilerie care arunca proiectile la distanta mare; p. gener. nume dat tuturor armelor de artilerie. ◊ Expr. A scapa ca din (gura de) tun, se spune cand cineva reuseste sa fuga (scapand de o situatie neplacuta). (Poti) sa dai cu tunul, se spune despre cineva care doarme adanc si nu se trezeste usor sau despre un loc unde nu se afla nici o fiinta vie. ◊ (Pus pe langa un verb, ii intensifica actiunea; pe langa un adjectiv, ii da valoare de superlativ; adverbial) A inghetat tun. Sanatos tun. 2. (In sintagma) Tun electronic = parte a unor tuburi electronice care produce un fascicul filiform de electroni cu aceeasi viteza. 3. (Inv. si pop.) Tunet. – Lat. tonus.

A SE ZBATE ma zbat intranz. 1) (despre fiinte) A face miscari bruste si convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scapa dintr-o stransoare); a se smuci; a se zvarcoli. 2) A fi fara astampar; a se misca incolo si incoace; a nu sta locului; a nu-si gasi locul; a se zvarcoli; a se agita; a se framanta. ◊ ~ ca pestele pe uscat a depune eforturi mari pentru a scapa dintr-o situatie critica. ~ de moarte a fi in ghearele mortii; a fi in primejdie de moarte. 3) (despre inima) A bate mai repede si mai puternic ca de obicei sau a bate neregulat (din cauza unei emotii, a unui efort sau a unei boli); a zvacni; a bate; a palpita. 4) A depune eforturi deosebite. ~ pentru a deveni student. /<lat. exbattere

A ZBURA zbor 1. intranz. 1) (despre pasari si despre insecte) A se porni in zbor; a-si lua zborul. 2) (despre aparate de zbor) A se ridica in aer; a decola. 3) (despre pasari si despre insecte) A se misca in aer cu ajutorul aripilor; a se afla in zbor. 4) (despre aparate de zbor) A se deplasa pe calea aerului sau prin spatiul interplanetar. 5) (despre obiecte) A fi purtat de vant prin aer. 6) (despre proiectile) A se misca prin aer cu mare viteza. 7) (despre persoane) A calatori cu un aparat de zbor. 8) fig. A se misca foarte repede; a goni. ~ ca gandul. 9) (despre timp) A trece repede si pe neobservate. 10) (despre zvonuri, vesti etc.) A se raspandi cu repeziciune. 11) (despre ganduri, idei etc.) A se succeda cu repeziciune. 2. tranz. 1) fig. fam. (persoane) A da afara dintr-o functie sau dintr-un post ca fiind necorespunzator; a scoate; a concedia; a destitui. 2) (obiecte sau fiinte) A culca la pamant; a pravali; a dobori. ◊ ~ cuiva capul a decapita pe cineva. A(-si) ~ creierii a (se sin)ucide cu o arma de foc. /<lat. exvolare

GRAS ~sa (~si, ~se) 1) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gros. ◊ Litere (sau caractere) ~se litere (sau caractere) tipografice aldine. 2) (de-spre par, piele) Care este unsuros datorita secretiei abundente a glandelor sebacee. 3) Care contine multa grasime; bogat in grasimi. Carne ~sa. Smantana ~sa. 4) (despre fructe, legume) Care este plin; bogat in miez; carnos. 5) (despre plante) Care are multa seva; plin de seva; mustos. 6) (despre pamant) Care contine suficiente substante hranitoare. 7) fig. fam. Care este de mare insemnatate; considerabil. 8): Acid ~ acid care formeaza grasimi (in combinare cu glicerina). /<lat. grassus

3) aleg, ales, a alege v. tr. (lat. pop. allego, allegere, cl. eligo, eligere. V. culeg, inteleg). Iau un lucru sau o fiinta din mai multe, prefer: a alege un loc. Numesc pin [!] alegere: a alege un deputat. Hotarasc: urma alege. Separ: a alege griu de neghina, smintina din lapte. A ales pin' a cules, a tot facut nazuri la ales pina cind nu i-a mai ramas de ales de cit ceva prost (cind o fata ii tot refuza pe cei ce o cer in casatorie). V. refl. Cistig, imi ramine, imi rezulta: nu m' am ales cu nimic din atita munca, praf s' a ales de el (s' a nimicit). Ma deosebesc: mic, mare: nu se mai alege.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)