Rezultate din textul definițiilor
RAZMOT s. n. zbor orizontal al unui avion la inaltime foarte mica, la firul ierbii. (< fr. rase-mottes)
TIF s. m. (Rar) iarba cu firul cilindric, fara foi. – Et. nec.
CIUGULI vb. a ciupi, (pop.) a piguli. (Pasarea ~ un fir de iarba.)
CIUPI vb. 1. a pisca, (pop.) a ticura, (reg.) a picura, a piscura, (Transilv.) a pitiga. (Cine te-a ~ asa de piele?) 2. a ciuguli, (pop.) a piguli. (Pasarea ~ un fir de iarba.) 3. v. intepa. 4. (fam. fig.) a scarpina. (~ un instrument muzical cu coarde.) 5. v. pisca. 6. a se pisca. (Pantalonii s-au cam ~.)
ciupara vb. I (reg.) 1. a jumuli (o pasare de pene), a ciupeli. 2. (refl.; despre pasari) a se curati cu ciocul. 3. (despre animale si pasari) a rupe cu gura (firele de iarba), a ciuguli, a ciupi; (despre om) a manca cite putin, a ciuguli. 4. a adauga cate ceva (la ceva). 5. a fura cate putin, a ciupi, a pisca.
ALBEI s. m. Specie de iarba albicioasa, cu fire tari si cu spic ramificat. – Alb + suf. -ei.
ALBEI s. m. Specie de iarba albicioasa, cu fire tari si cu spic ramificat. – Din alb2 + suf. -ei.
MANUNCHI, manunchiuri, s. n. 1. Cantitate de fire de grau, de iarba etc. care poate fi cuprinsa cu mana; mana, manusa (2). 2. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Buchet de flori. ♦ Legatura de mai multe obiecte de acelasi fel, stranse laolalta. 3. Maner (la unele arme), coada, plasea. [Pl. si: (rar, m.) manunchi. – Var.: manuchi s. n.] – Lat. manuclus.
STEBLA ~e f. pop. 1) Tulpina de planta erbacee. 2) Ramura a acestei tulpini. 3) (despre flori, iarba, fan etc.) Cantitate de fire cate se pot apuca intr-o mana; manunchi. /<sl. stibli, stebli
SMOC, smocuri, s. n. 1. Manunchi de par sau de pene pe care il au unele animale pe urechi, pe cap, la coada etc. 2. Cantitate de fire (de par, de lana, de iarba etc.) care se poate prinde sau smulge deodata cu mana sau (de catre animale) cu gura. – Cf. scr. smotak.
spegma, spegme, s.f. 1. (pop.) ata de canepa, rasucita si impletita, in doua fire. 2. (pop.) smoc format din fire de canepa, de bumbac, de lana, dupa daracit; calti de proasta calitate care cad la melitat; smoc de par sau de iarba.
stim s.n. (pop.) 1. fire de lana (scurte si de proasta calitate) care raman, dupa daracit, in coltii daracului; resturi de lana sau de canepa ce ies din tesaturi, cand se dau la piua. 2. (fig.) par (de pe capul omului). 3. (reg.) iarba deasa, scurta si greu de cosit. 4. (reg.) planta cu tulpina rigida, cu frunze subtiri si cu spicuri lungi; taposica.
BATATURA ~i f. 1) Loc batatorit din fata caselor (taranesti), unde nu creste iarba; curte. 2) Portiune de piele (pe corpul omului sau al animalelor) intarita si ingrosata sub actiunea unor factori externi nocivi. Palme pline de ~i. ◊ A calca (pe cineva) pe ~ a atinge (pe cineva) unde-l doare; a supara tare. 3) firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obtine tesatura; bateala. ~ de lana. /<lat. battitura,
PERIE ~i f. 1) Obiect constand dintr-o placa (de lemn sau de alt material), in care sunt infipte manunchiuri mici de fire (de par, metalice sau sintetice) folosit, in special, la curatat. ~ de haine. ~ de dinti. ~ de scarmanat. ◊ Des ca ~a foarte des. 2) Pensula mare de vopsit sau de varuit. 3) Instrument pentru varuit constand dintr-un manunchi compact si uscat de iarba sau de papura, legat bine la unul din capete. 4) Orice obiect avand functie sau forma asemanatoare. 5) Piesa la masinile electrice care realizeaza contactul cu colectorul. [G.-D. periei; Sil. -ri-e] /Orig. nec.