Rezultate din textul definițiilor
VAI interj. Cuvant care exteriorizeaza sentimente (intense) de: a) durere, suferinta, deprimare, deznadejde; b) compatimire, mila, regret, necaz, ciuda; c) bucurie, placere, admiratie, entuziasm; d) nerabdare; e) surpriza. ♦ Loc. adj. si adv. (Substantivizat) Ca vai de lume = (care se afla) intr-o stare foarte rea, in ultimul grad; (care este) foarte rau, foarte prost. ♦ (Substantivat, n.) Tanguire, planset, strigat jalnic; p. ext. suferinta, durere. ♦ Expr. A fi vai (si amar) de = a fi rau de cineva, a se afla intr-o situatie grea, jalnica. Cu chiu, cu vai sau cu chiu si vai = cu mare greutate, dupa multa osteneala; abia-abia. – Cf. lat. vae.
VARGA, (1) vergi, (2) vargi, s. f. I. 1. Nuia lunga, subtire si flexibila, taiata de obicei dintr-o ramura dreapta de arbore. ◊ Expr. (Adesea adverbial) A tremura varga (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frica sau de frig). (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rau, aspru, crunt. ♦ (La pl.) Manunchi de bete taiate egal, cu care se aplicau in trecut pedepse corporale. ♦ Lovitura aplicata cuiva cu varga (I 1); urma lasata pe corp de o astfel de lovitura. ♦ Bat de undita. ♦ Vergea cu care se incarcau in trecut pustile si cu care se curata teava pustii. ♦ Bagheta. ♦ Vergea subtire de metal. 2. Compus: (Bot.) varga-ciobanului = a) planta erbacee cu tulpina si ramurile tepoase, cu flori liliachii, dispuse in capitule (Dipsacus silvester); b) scaius; varga-de-aur = splinuta (Solidago virgaurea). II. (Pop.) Dunga (in special la o tesatura). – Lat. virga.
DETESTABIL, -A, detestabili, -e, adj. Vrednic de ura, de dispret. ♦ Care este foarte rau, care este cu mult sub nivelul asteptat sau cerut. – Din fr. detestable, lat. detestabilis.
PLANGE, plang, vb. III. 1. Intranz. A varsa lacrimi (de durere, de intristare, de emotie sau de bucurie); a lacrima. 2. Tranz. A boci, a jeli o persoana moarta, un lucru pierdut, o situatie dureroasa, varsand lacrimi, tanguindu-se. ♦ A regreta o fiinta sau un lucru pierdut (varsand lacrimi). ◊ Expr. A-si plange pacatele = a se cai, a regreta ceva. ♦ A avea mila de cineva, a deplange pe cineva; a compatimi. ◊ Expr. (Intranz.) A-i plange (cuiva) de mila = a-i parea foarte rau de nenorocirea, de durerea cuiva. 3. Refl. A-si arata nemultumirea, a se vaita, a se tangui, a se lamenta, a se caina. ♦ A face o reclamatie, a inainta o plangere; a reclama. – Lat. plangere.
SNOPI, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strange si a lega cerealele paioase in snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rau pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop.
NEGRU3 neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum
PACAT ~e n. 1) Fapta sau vorba care contrazice principiile moralei religioase. ◊ Cu ~ nedrept; vinovat. Fara ~ drept; nevinovat. A intra (sau a cadea) in ~ a savarsi o fapta regretabila. A-si ispasi (sau a-si spala) ~ul (sau ~ele) a-si ispasi vina. A face ~e cu cineva a invinovati pe nedrept pe cineva. A-l impinge la ~ (pe cineva) a fi indemnat de un gand rau. E ~ (sau e mai mare ~ul) e regretabil; n-ar trebui. 2) Intamplare nefasta; nenorocire. ◊ Din ~e din nefericire; cu regret. Ce ~ imi pare foarte rau. ~ele mele vai de mine. 3) fig. Imperfectiune morala caracteristica unei persoane. /<lat. peccatum
RAU2 rea (rai, rele) 1) (in opozitie cu bun) Care are insusiri negative; lipsit de calitati bune. Purtare rea. ◊ Viata rea (sau trai ~) viata plina de greutati; trai zbuciumat. Vorbe rele barfeli; calomnii. Veste rea veste care intristeaza. ~ conducator de caldura (sau de electricitate) care nu transmite caldura (sau electricitate). A duce casa rea cu cineva a se certa tot timpul; a trai in dusmanie. A-si face sange ~ (sau inima rea) a se mahni; a se intrista. 2) Care este cainos la suflet; plin de rautate; avan. Om ~. ◊ Poama rea (sau soi ~) persoana cu apucaturi, deprinderi urate. ~ de mama focului foarte rau. ~ la inima lipsit de omenie; hain. 3) (despre actiuni, fapte ale oamenilor) Care contravine regulilor moralei. Purtare rea. Deprinderi rele. 4) (in superstitii) Care aduce sau prevesteste nenorociri. Semn ~. Vis ~. /<lat. reus
CAPA s.f. 1. Pelerina (scurta) de blana sau de stofa. 2. Dispozitiv de protectie impotriva accidentelor la masini, la ferastraie etc. 3. Pozitia pe care o ia o nava pe un timp foarte rau si care ii permite sa reziste in cele mai bune conditii. [< fr. cape, cf. it. cappa].
musurlui, musurluiesc, vb. IV (reg.) a bate foarte rau.
potangi, potangesc, vb. IV (reg.) 1. a coase prost; a carpi. 2. a (se) cocosa, a (se) ghebosa. 3. a bate foarte rau; a schilodi in bataie. 4. a asupri, a impila.
DETESTABIL, -A adj. demn de dispret, de ura. ◊ (despre lucruri) foarte rau, cu mult sub nivelul cerut. (< fr. detestable, lat. detestabilis)
OTRAVA, otravuri, s. f. 1. Substanta chimica toxica, care, introdusa sau formata in organism, provoaca tulburari importante, leziuni grave etc. si uneori moartea; venin. 2. Fig. Ceea ce provoaca un rau (moral), un necaz, o suparare; p. ext. amaraciune, rautate, venin. ♦ Epitet dat unei persoane foarte rele. [Pl. si: otravi] – Din sl. otrava.
CIUMA, ciume, s. f. 1. Boala infectioasa si epidemica foarte grava, caracterizata prin febra mare, diaree, delir, tumefactii ale ganglionilor etc.; pesta. 2. Fig. Persoana foarte urata (si foarte rea). 3. Fig. Mizerie, napasta, nenorocire mare. ◊ Ciuma bruna = nazism; fascism. 4. Compus: ciuma-apelor = planta erbacee acvatica cu tulpina lunga, subtire, ramificata, care se fixeaza prin radacini pe fundul apelor (Elodea canadensis). – Lat. cyma „umflatura”.
NAPARCA, naparci, s. f. 1. 1. Specie de soparla lipsita de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenusie, acoperit cu solzi stralucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Soparla. 2. (Pop.) Vipera. ◊ Expr. Pui de naparca = om rau, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. a**l. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui garbaci. 2. Luntre mica si ingusta. [Pl. si: (reg.) naparce] – Cf. alb. neperke, nepertke.
NAPARCA ~ci f. 1) Sarpe veninos, cu capul triunghiular, pe care are un semn negru in forma de V; vipera. 2) Soparla fara membre, cu corp cilindric, solzos, raspandita prin poieni si locuri umede. 3) fig. Persoana foarte rea, perfida si extrem de periculoasa. ◊ Pui de ~ om rautacios. /cf. alb. neperke, nepertke
OTRAVA ~avuri f. 1) Substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; venin; toxina. 2) fig. Stare de tristete adanca; mahnire; venin. 3) fig. Persoana foarte rea si insuportabila. [G.-D. otravei; Sil. -tra-; Pl. si otravi] /<sl. otrava
ponegru, -eagra, adj. (inv. si reg.) 1. foarte negru. 2. (s.f.) femeie foarte rea.
aspida f., pl. e (ngr. aspida, vgr. aspis, -idos; vsl. aspida). Vechi. Vipera. Azi. Fig. Femeie foarte rea.
MAT, mate, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Intestin1. ◊ Expr. A-i chiorai (cuiva) matele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. ◊ Compuse: (Iht.) mate-negre = scobar; (fam.) mate-goale = om sarac; mate-pestrite = om rau si foarte zgarcit; mate-fripte = a) om sarac, care n-are nici ce manca; b) om rau, afurisit; c) om zgarcit. 2. (Pop.) Tub flexibil (de cauciuc); furtun. – Lat. matia.
GRAV adj., adv. 1. adj. greu, malign, periculos, primejdios, serios, (rar) sever, (fam.) urat. (O boala ~; o forma ~ a bolii.) 2. adv. foarte, greu, rau, serios, tare. (E ~ bolnav.) 3. adj. v. critic. 4. adj. v. serios. 5. adj. v. serios. 6. adj. v. gros. 7. adj. v. sobru.
GRAV1 adv. foarte tare; rau. A fi ~ ranit. /<fr. grave, lat. gravis
GREU1 adv. 1) Cu mari eforturi. A citi ~. A trai ~. ◊ A-i veni ~ a) a-i fi neplacut; b) a ezita. 2) Incet si cu osteneala. Timpul trece ~. 3) Cu (toata) greutatea; greoi. A se lasa ~ pe pat. 4) foarte tare; rau; grav. A fi ~ bolnav. /<lat. grevis
VARGA vergi f. 1) ramura lunga, subtire si flexibila, curatata de ramificatiile laterale si de frunze; nuia; jordie. ◊ A tremura ca ~a a tremura foarte tare ( de frig, de spaima etc.). ~a-ciobanului planta erbacee perena, cu tulpina si ramuri ghimpoase, cu flori liliachii, dispuse in capitule. ~de-aur planta erbacee perena, cu flori galbene, in forma de ciorchini. 2) inv. Nuia cu care se aplicau pedepse corporale. ◊ ~a (sau biciul) lui Dumnezeu se spune despre un om foarte crud, rau. A-i duce cuiva vergile a se ingrijora de soarta cuiva. 3) Lovitura aplicata cu o astfel de nuia. 4) inv. Unealta cu care se incarca pusca sau se curata teava ei; arbiu. 5) Betisor subtire si flexibil (din lemn, metal, os etc.) avand diferite intrebuintari; bagheta. [G.-D. vergii] /<lat. virga
NAIADA s.f. (Mit.) Nimfa, divinitate a izvoarelor si a raurilor. ♦ (Fig.) Femeie foarte frumoasa, gratioasa. [Pron. na-ia-. / < fr. naiade, it. naiadi, cf. lat., gr. naias].
NAIADA s. f. (mit.) nimfa a izvoarelor si a raurilor. ◊ (fig.) femeie foarte frumoasa, gratioasa. (< fr. naiade)
ciuma f., pl. e (cp. cu lat. cyma, cuma [d. vgr. kyma], mugur, ciocan de varza, de unde si alb. kima, par, verme [!] de apa, un fel de ulcer; vsl. bg. rus. cuma; turc. cuma; ung. csuma, csoma). Pestilenta, pesta, o epidemie febrila foarte ucigatoare. Ciuma bubonica, ciuma care se manifesta pin [!] buboane care se inflameaza si se gangrenizeaza. Fig. Iron. Femeie foarte urita sau rea (holera, urgie). A fi pentru unii muma, si pentru altii ciuma, a favoriza pe unii si a persecuta pe altii. Ciuma fetei, V. ciumafaie.
REPEZIS, repezisuri, s. n. 1. Miscare violenta; goana, alergatura; navala. ♦ Fig. Izbucnire, precipitare. 2. Panta abrupta; povarnis foarte inclinat. 3. Portiune din cursul unui rau unde apa curge foarte repede. – Repede + suf. -is.
FIERE f. 1) Lichid galben-verzui, amar, pe care il secreta ficatul si care contribuie la digestie; bila. ◊ Amar ca ~ea foarte amar. 2) fig. Dispozitie rea. 3) Vezicula biliara; bila. [G.-D. fierii; Sil. fie-re] /<lat. fele
PREA adv. Peste masura (de mult, de tare etc.); extrem (de bine, de frumos etc.). ◊ A fi ~ din cale-afara (sau ~ de tot) a fi iesit cu totul din comun. Nici ~-~, nici foarte-foarte nici bine, nici rau; potrivit; asa si asa. Se ~ poate s-ar putea; este posibil. /<sl. pre
REPEZIS ~uri n. 1) Panta abrupta a unei inaltimi (munte sau deal); versant abrupt; pripor. 2) Portiune in cursul unui rau unde apa curge foarte repede. 3) fig. rar Mani-festare violenta a unei stari; izbucnire. /repede + suf. ~is
paclisit1, paclisita, adj. (reg.) 1. rau la suflet, ticalos; foarte zgarcit. 2. morocanos. 3. care nu reuseste sa faca corect un lucru.
rapezis (repezis), rapezisuri, s.n. (pop.) 1. panta mult inclinata, povarnis, pripor. 2. portiune din cursul unui rau, unde apa curge foarte repede. 3. miscare violenta; goana, alergatura; navala; (fig.) izbucnire, precipitare.
PESTRIT, -A, pestriti, -e, adj. 1. Care are pete mici sau picaturi, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru); p. ext. cu culori diferite; pestritat. ◊ Fonta pestrita = amestec de fonta cenusie cu fonta alba. ♦ (Pop.) Dungat, vargat. 2. P. ext. Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (si adesea eterogen); pestritat. Lume pestrita. 3. Fig. (Pop. si fam.) Prefacut, ipocrit, viclean, fals; rautacios. ◊ Expr. (Pop. si fam.) A fi pestrit la mate (sau cu mate pestrite) = a fi rau la suflet; a fi foarte zgarcit – Din sl. pĩstrĩ.
MANIE ~i f. 1) Stare de iritare puternica, dar trecatoare, provocata de un fapt care contrariaza; furie stapanita. ◊ Iute (grabnic, rau) la ~ care se enerveaza foarte repede; irascibil; iritabil. Intr-o ~ intr-un moment de enervare, de iritare. 2) Atitudine rezervata si ostila fata de cineva; suparare. 3): ~a lui Dumnezeu (Domnului, cerului) dezlantuire a fortelor naturii; stihie; prapad. /<lat. mania
DEBONAR, -A adj. blajin, indulgent, foarte slab; incapabil de fapte rele. (< fr. debonnaire)
arat, a arata v. tr. (din mai vechiu aret, areata, sa arete, uzitat si azi in Trans., d. lat. ad-rectare d. arrigo, -igere, -ectum, a ridica. V. direct. – Arat, arati, arata, – sa arate si sa arate). Indrept ochii cuiva spre ceva, indic: a arata drumu, ceasornicu arata ceasu. Demonstrez: a arata periculu. Scot, dau la iveala: a arata pasaportu. Fac sa vada ca am putere (de ex., razbunindu-ma, pedepsind) lasa, ca-i arat eu! Vechi. Mustru. V. intr. Am infatisare, par: arati foarte bine (la fata), arati rau (esti bolnav). V. refl. Apar, ma ivesc: luna se arata. Ma revelez: dupa zazboi multi viteji s' arata (Prov.).
VENIN, (rar) veninuri, s. n. 1. Substanta toxica secretata de glandele unor animale (serpi, insecte sau arahnide) si de unele plante ca mijloc de atac sau de aparare, ori preparata de om (din plante otravitoare). ♦ Fig. rautate; dusmanie. 2. (Anat.; pop.) Fiere; fig. suparare, mahnire, necaz; furie. ◊ Expr. A face venin = a se supara foarte tare, a-si face sange rau. A pune (cuiva) venin la inima = a face ca cineva sa se supere foarte tare. A-si varsa veninul = a-si manifesta supararea, mania, furia fata de cineva. – Lat. venenum.
PREA adv. 1. Mai mult decat (este necesar), din cale afara de..., peste masura, extrem de..., foarte (mult). ◊ Expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale-afara (sau prea de tot) = a depasi orice limita admisa. A nu sti prea multe = a fi suparacios, irascibil, a reactiona impulsiv; a nu sti de gluma. (Fam.) Asta e prea-prea = asta intrece masura. Mult prea... = excesiv, exagerat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte = asa si asa, nici bine, nici rau; potrivit; mediocru. ◊ (Ajuta la formarea superlativului absolut) Nu e nici prea mult, nici prea putin. 2. Element de compunere care inseamna „foarte”, „peste masura” si care serveste la formarea unor substantive, a unor adjective si a unor verbe. – Din sl. pre.
PECINGINE, pecingini, s. f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin eruptii cu basicute, care, uscandu-se, lasa niste pete scortoase ce produc mancarimi; p. gener. eczema. ◊ Expr. A se intinde (sau, rar, a se raspandi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestavilit, pretutindeni; a se lati. ♦ Fig. rau care se extinde repede si nestavilit. 2. Fig. Portiune de teren (intr-o semanatura) de pe care vegetatia a disparut din cauza unor plante parazite sau a unei boli. 3. Fig. Pata de mucegai, de murdarie, de igrasie pe un zid, pe o cladire etc. – Lat. petigo, -ginis.
PRAVAL, pravaluri, s. n. 1. Depresiune naturala (putin adanca) care face legatura intre balti sau intre acestea si rauri; spec. garla din regiunea inundabila a Dunarii. 2. (Reg.) Portiune pe cursul unui rau, al unui parau etc., unde apa curge foarte repede (formand o cascada mica). 3. (Reg.) Povarnis, panta (1), coasta. [Pl. si: pravale. – Var.: prival s. n.] – Cf. bg. preval, rom. pravali.
SCOABA, scoabe, s. f. 1. Piesa metalica formata dintr-o bara cu capetele indoite in unghi drept si ascutite la varf, folosita mai ales in constructii provizorii, pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. si fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba si rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemanatoare ca forma sau ca functie cu scoaba (1), folosite in lucrari de dulgherie, de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pesti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.
TIGOARE ~ori f. pop. 1) Om foarte lenes. 2) Fiinta slaba lipsita de putere. 3) Persoana rea, ticaloasa. /Orig. nec.
ANGHILA s.f. 1. Anghila-de mare. Peste comun in Oceanul Atlantic, de 0,50-1,5 m lungime, putand ajunge pana la o greutate de 15 kg (Conger conger). 2. Anghila-de-rau. Peste migrator avand forma unui sarpe, cu carnea foarte grasa, consumat proaspat sau afumat, cu precadere in tarile scandinave si in partea de nord a Germaniei (Anguilla anguilla)
PERNICIOS, -OASA adj. care cauzeaza un rau; vatamator, daunator; nociv. ♦ anemie oasa = forma de anemie foarte grava, cu evolutie rapida, putand cauza moartea. (< fr. pernicieux, lat. perniciosus)
RIAS (cuv. sp.) subst. Tip de tarm marin cu aspect dantelat, care se formeaza prin patrunderea apelor marii pe vaile largi ale raurilor dintre culmi muntoase perpendiculare pe linia tarmului. Este foarte caracteristic pentru litoralul NV al Pen. Iberice.
NADUF ~uri n. pop. 1) Stare atmosferica ce se caracterizeaza prin temperatura inalta si sufocanta a aerului; caldura inabusitoare; naduseala; zaduf; zapuseala. 2) Senzatie de sufocare pe care o simte cineva in cazul unor boli. 3) Suparare amestecata cu parere de rau sau cu invidie. ◊ A fi plin de ~ a fi foarte suparat. A-si varsa ~ul a-si spune necazul. /<sl. naduch
PESTRIT ~a (~i, ~e) 1) Care are pete mici de diferite culori. 2) Care consta din elemente de natura sau de origine diferita; amestecat; eterogen. 3) pop. fam. Care nu este sincer; prefacut; fatarnic; ipocrit. ◊ A fi cu matele ~e (sau ~ la mate) a) a fi rau la inima; lipsit de mila; hain; b) a fi foarte zgarcit. /<sl. pistri
A SE SCALDA ma scald intranz. (despre fiinte) A se cufunda in apa, in alt lichid sau intr-o substanta pulverulenta (cu scop igienic, curativ sau din placere). ~ in rau. Gainile se scalda in praf. ◊ ~ in bani a fi foarte bogat. ~ in bine a trai in lux. ~ in sange a omori din cruzime. /<lat. excaldare
ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. ♦ (Inv.) Veche moneda austriaca de argint (care a circulat in trecut si in tara noastra), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 2. (In basme) Pasare foarte mare, cu doua capete. 3. Fig. Epitet dat unui om rau, avar, hraparet. [Var.: zgripsor s. m.] – Comp. ngr. gryps.
catea f., pl. ele (lat. catella). Femeia cinelui [!]. Fig. Fam. Ranita (V. catusa). A da pe cineva cateaua (adv.), a-l da de a dura, si (fig.) a-l bate rau. Ce catea de vreme, de femeie, ce vreme, ce femeie rea! Tipa cateaua (sau coteica) de ger, e foarte ger.
CANION, canioane, s. n. Vale adanca si foarte stramta, cu pereti abrupti si cu fundul ingust, prin care raurile curg vijelios, formand vartejuri. [Pr.: -ni-on] – Din fr. canon, germ. Canon.
A INTARCA intarc 1. tranz. 1) (s****i) A opri definitiv de la supt. ◊ Unde si-a ~t d****l copiii a) unde nimeni nu stie; b) undeva foarte departe. 2) fig. A face sa se lase de o deprindere (rea); a dezvata; a dezobisnui. 2. intranz. (despre femelele mamifere) A nu mai da lapte; a nu se mai mulge. /in + tarc
MEDIU3 ~e (~i) 1) Care se afla la mijloc; situat intre doua parti extreme sau intre doua lucruri de acelasi fel; de mijloc; mijlociu. Cursul ~ al unui rau. 2) Care este de proportii sau de valoare moderata; de natura foarte obisnuita. Pret ~. Alimentatie ~e. 3) Care reprezinta o medie; cu valoare de mijloc. /<lat. medius
MALIGN, -A, maligni, -e, adj. (Despre boli) De natura grava, foarte primejdios. ◊ Tumoare maligna = tumoare canceroasa. Pustula maligna = dalac. ♦ (Rar.) Inclinat spre rau, care face rau. [Var.: (inv.) malin, -a adj.] – Din lat. malignus. Cf. fr. malin.
ZODIE, zodii, s. f. 1. Fiecare dintre cele douasprezece constelatii ale zodiacului (1); p. ext. constelatie, planeta. ♦ Fig. Interval de timp determinat. 2. Constelatie corespunzand unei anumite luni a anului in care se naste cineva si avand, dupa credintele superstitioase, o influenta (buna sau rea) asupra destinului acestuia; p. ext. destin, soarta, ursita. ◊ Expr. A se naste intr-o zodie buna (sau rea, a norocului, norocoasa etc.) = a avea un destin bun (sau rau, norocos etc.). (Glumet) A se naste in zodia porcului = a fi foarte norocos, a avea noroc porcesc. A se naste in zodia ratelor = a fi mereu insetat. A-i da (cuiva) in zodii = a-i prezice (cuiva) soarta. 3. (Rar) Ursitoare. – Ngr. zodion.
RASNITA, rasnite, s. f. 1. Masina rudimentara de macinat sare, porumb etc., compusa din doua pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se invarteste cu ajutorul unui maner. ◊ Expr. A ajunge de la moara la rasnita = a ajunge dintr-o situatie buna intr-una rea; a scapata. A-i umbla cuiva gura ca o rasnita = a vorbi foarte mult; a vorbi intruna; a nu mai tacea din gura. ♦ Moara primitiva miscata cu ajutorul animalelor de tractiune. 2. Instrument de bucatarie cu care se macina boabele de cafea, de piper etc. – Din bg. rasnica.
NEGRU1 n. 1) Culoare neagra; negreala. ◊ A asterne ~ pe alb a scrie. A deosebi albul de ~ a deosebi binele de rau. A face albul ~ si ~l alb (sau a face din ~ alb si din alb ~) a prezenta lucrurile altfel decat sunt in realitate; a denatura; a falsifica. A vedea (sau a zugravi) totul (sau toate) in ~ a considera lucrurile mai rele decat sunt in realitate; a fi pesimist. (Nici) cat (e) ~ sub unghie foarte putin. 2) Intuneric de nepatruns; intunecime; bezna. ◊ A i se face cuiva ~ inaintea (sau pe dinaintea) ochilor a i se face cuiva rau din cauza unei dureri sau a unei emotii negative puternice. 3): (A fi) in ~ a fi imbracat in vesminte de doliu; (a fi) indoliat. 4) Preparat cosmetic (pentru gene, sprancene etc.) de culoare neagra; rimel. /<lat. nigrum
CEVA pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre ceva care iese din comun (in bine sau in rau), care provoaca uimire, spaima etc. Asa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calitati. 2. Un lucru (cat de) mic, o cantitate, o parte (cat de) neinsemnata, (cat de) putin. Sa fac si eu ceva cat stau aici. 3. Lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecat, catva. 2. (Fam.) foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seama, mai frumos, mai bun sau mai rau, mai urat etc. III. Adv. Intrucatva, putin, cat mai (sau cat de) putin. ♦ (Repetat) Cat de cat, macar, (foarte) putin. – Ce + va.
SOMON s.m. Peste rapitor de mare, care intra vara in rauri pentru a-si depune icrele si care are o carne de culoare roz, foarte grasa. [< fr. saumon].
pricolici (pricolici), s. m. – Strigoi, duh rau care ia infatisarea de lup. – Var. tricolici, pricolic. Origine necunoscuta. Apartine unei mitologii populare foarte raspindite, cf. germ. Werwolf, fr. loup-garou, care ajunge pentru a convinge ca in ultima parte a cuvintului trebuie sa vedem ngr. λύϰος „lup”. Prima parte ramine nesigura; gr. θρίξ „par” (Scriban) este improbabila fonetic si dificila semantic; πρίϰός „amar, trist” convine fonetic, dar nu si in privinta sensului. Legatura cu rom. vircolac (Tiktin) nu este sigura. Din rom. provine mag. pirkorics (Edelspacher 24).
PRAJINA, prajini, s. f. 1. Bucata de lemn lunga si subtire, de obicei folosita pentru a fixa sau a sustine ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prajina la nas, se spune despre un om increzut, infumurat. A paste (pe cineva) cu prajina = a urmari (pe cineva) pentru a-i face rau. A lua (pe cineva) cu prajina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoana foarte inalta (si slaba). 2. Tija lunga (de metal) cu diverse intrebuintari (tehnice). 3. Bara de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosita in atletism la saritura in inaltime; proba atletica practicata cu acest instrument. 4. Veche unitate de masura pentru lungimi, echivalenta cu circa 5- 7 metri; veche unitate de masura pentru suprafete, egala cu circa 180-210 metri patrati. ♦ (Concr.) Instrument cu care se facea altadata masuratoarea acestor lungimi si suprafete. – Et. nec.
ATATICA adj. invar. (Adesea substantivat) foarte mic, o nimica toata. ♦ Catusi de putin. N-am gasit la omul asta macar atatica rau (CARAGIALE). – Din atat1 + suf. -ica.
SCORPIE, scorpii, s. f. 1. (Pop.) Scorpion (1). ♦ (In basme) Fiinta cu insusiri supranaturale, inchipuita de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flacari pe nari si al carei sange ar avea insusiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. (Astron.; pop.) Scorpion (2). 3. Compus: scorpie-de-mare = peste teleostean marin cu aspect respingator, cu tepii inotatoarelor foarte veninosi (Scorpaena porcus). – Din sl. skorpija.
CEAS1 ~uri n. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi); ora. Un ~ si jumatate. 2) Interval (scurt) de timp. ◊ Cu ~urile (sau cu ~ul) foarte mult timp. ~ul mortii momentul de sfarsit al vietii. ~ul incercarilor moment in care cineva trebuie sa dea dovada de tarie de caracter si de prezenta de spirit. Intr-un ~ rau (sau greu) intr-un moment neprielnic, nefast. Intr-un ~ bun intr-un moment prielnic. Din ~ in ~ foarte curand. In ~ul al doisprezecelea in ultima clipa. 3) Lectie predata timp de 45 de minute intr-o institutie de invatamant; ora. ~ academic. 4) Aparat care masoara si indica timpul; ceasornic. ~ de mana. ~ de masa. ~ de buzunar. ~ de perete. ◊ A merge ca ~ul a functiona foarte bine. /<sl. tasi
VENIN ~uri n. 1) Substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; otrava; toxina. 2) fig. Atitudine rautacioasa plina de dusmanie. Vorbe cu ~. 3) pop. Lichid galbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. Stare de tristete adanca; otrava; mahnire; necaz. ◊ A avea ~ la (sau pe) inima a fi foarte necajit, mahnit. A-si face ~ a se amari foarte tare. A pune cuiva ~ la (sau pe) inima a-i produce cuiva mari neplaceri; a strica rau dispozitia. A-si varsa ~ul (asupra cuiva) a-si manifesta ura, dusmania (fata de cineva). /<lat. venenum
PERNICIOS, -OASA perniciosi, -oase adj. (Livr.) Care cauzeaza un rau, care este periculos (in special pentru sanatate); vatamator, daunator. ◊ Anemie pernicioasa = forma grava de anemie cu evolutie foarte rapida, care poate cauza moartea. Febra pernicioasa = forma grava a paludismului. [Pr.: -ci-os] – Din lat. perniciosus, fr. pernicieux.
POCEALA, poceli, s. f. 1. Uratenie fizica, slutenie. ◊ Expr. (Arg.) A lua la poceala (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurandu-l). 2. (Pop.) Boala a oamenilor (care, dupa credintele populare, ar fi provocata de duhuri rele); spec. epilepsie. – Poci + suf. -eala.
BUFNITA ~e f. 1) Pasare rapitoare nocturna, sedentara, de talie medie, cu penaj brun-ruginiu, cu cap mare si cu ochi rotunzi, foarte apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi. 2) fig. fam. Femeie (sau fata) uracioasa si rea. [G.-D. bufnitei] /bufna + suf. ~ita
CAINE ~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit si folosit la paza, vanatoare etc. ◊ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o pozitie bine determinata. A taia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trai ca ~ele cu pisica (a se manca ca ~ii) a fi in relatii rele; a se dusmani. (Undeva) umbla ~ii cu colaci in coada se spune cand cineva crede, ca undeva se traieste foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coada mai sunt oameni sau situatii de felul acesta. 2) fig. Om rau, cainos. ◊ Porc de ~ om ticalos. Coada de ~ om de nimic. 3): ~ele-Mare constelatie boreala in care intra si Sirius. ~le-Mic constelatie boreala intre Hydra si Orion. ~-de-mare rechin din Marea Neagra de talie mica si culoare albastra-cenusie. /<lat. canis
PUTI, put, vb. IV. Intranz. A raspandi un miros greu, neplacut; a mirosi urat. ◊ Expr. A puti locul sub cineva sau a-i puti cuiva urma, se spune despre cineva foarte lenes. A puti a pustiu = a fi gol. Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rau; e asa si-asa. Parca ii tot pute ceva, se spune despre cel care este mereu nemultumit. A-i puti a... = a simti miros de... ♦ Fig. (Fam.; urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A avea ceva in cantitate mare, a fi plin de... Pute piata de mere. – Lat. *putire (= putere).
GRAV, -A, gravi, -e, adj. 1. Care este extrem de important prin consecintele neplacute pe care le poate avea, care poate avea urmari rele; p. ext. important. ♦ (Despre boli, rani) Periculos, primejdios; care poate provoca moartea. 2. (Despre oameni, despre figura, privirea sau manifestarile lor) foarte serios, sever; solemn. 3. (Despre voce, sunete, ton, timbru) Care se afla la registrul cel mai de jos; jos, profund, adanc, gros. 4. (In sintagma) Accent grav = accent (orientat oblic de la stanga la dreapta) purtat in unele limbi de o vocala deschisa. – Din fr. grave, lat. gravis.
cristal n., pl. e (lat. crystallum si crystallus, vgr. krystallos, d. kryos, frig, ger, gheata [!], it. cristallo, fr. cristal; pol. krysztal. V. criolita, clondir). Forma simetrica pe care o iau unele substante minerale (sau si neminerale) cind trec din stare lichida in solida: cristale de cuart, de zahar. Sticla de cea mai buna calitate, foarte curata si limpede. Cristal de stinca, cuart. – Vulg. clestar (cu toate ca Delv. Iosif Anghel s.a. au avut rau gust de a zice asa supt [!] pretext ca asa zice poporu. In realitate, poporu nu stie de acest cuvint). Biblia d. 1688 zice cristal, probabil dupa pol. ori dupa ung. kristaly, de unde Ardelenii zic cristal. Alte forme vulgare is crestal si clistar.
ZODIE, zodii, s. f. 1. Fiecare dintre cele douasprezece constelatii ale zodiacului (1); p. gener. constelatie, planeta. ♦ Interval de timp determinat cand Soarele se afla intr-un astfel de sector. 2. Constelatie corespunzand unei anumite luni a anului in care se naste cineva si avand, dupa unele credinte, o influenta (buna sau rea) asupra destinului acestuia; interval de timp corespunzator; p. ext. destin, ursita. ◊ Expr. (Glumet) A se naste in zodia porcului = a fi foarte norocos, a avea noroc porcesc. A sa naste in zodia ratelor = a fi mereu insetat. A-i da (cuiva) in zodii = a-i prezice cuiva soarta, viitorul dupa pozitia stelelor. 3. (Rar) Ursitoare. – Din ngr. zodhion.
A ZGARIA zgarii tranz. 1) (fiinte sau parti ale corpului) A rani usor (cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascutit). ◊ Mata blanda zgarie rau v. MATA. 2) (obiecte) A taia la suprafata lasand o urma; a scrijeli; a cresta. ◊ ~ pamantul a ara rau. ~ hartia a) a scrie necitet si necaligrafic; b) a scrie literatura lipsita de valoare artistica. Zgarie-branza calificativ dat unei persoane foarte zgarcite. Zgarie-nori cladire foarte inalta, cu multe etaje. 3) (urechea, auzul) A supara cu o senzatie auditiva neplacuta. [Sil. -ri-a] /<lat. scaberare
HOLERA, holere, s. f. 1. Boala epidemica grava, adesea mortala, caracterizata prin crampe stomacale foarte dureroase, varsaturi si diaree, care duce la o puternica deshidratare a organismului. ◊ Expr. A da holera in cineva = a se speria foarte tare, a intra spaima in cineva. 2. Boala infectioasa a pasarilor, cu evolutie grava, provocata de un microb; pasteureloza. 3. Epitet dat unei fiinte urate si rele. – Din lat. cholera, ngr. cholera, ucr. holera.
ELEFANT s. m. mamifer din Asia si Africa, foarte mare, cu nasul modificat in forma de trompa si cu colti mari, de fildes. ♦ a avea memorie de ~ = a fi ranchiunos, a nu uita un rau facut de cineva. (< fr. elephant, lat. elephantus)
DULCE2 ~i adj. 1) Care are gustul zaharului sau al mierii. Struguri ~i. 2) Care a fost indulcit (cu zahar sau cu miere). 3): Lapte ~ lapte proaspat. 4): Apa ~ apa de izvor sau de rau. 5): Cas ~ cas nesarat. 6) fig. Care produce placere (vizuala, auditiva, olfactiva etc.). Zambet ~. Somn ~. ◊ Vorba ~ mult aduce cu binele poti multe. 7) (despre persoane) La care cineva tine (foarte) mult; drag; scump. Mama ~. 8) (despre fiinte vii, de obicei mici) Care trezeste simpatie. 9): Clima ~ clima temperata, moderata. /<lat. dulcis
PRAPADIT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A PRAPADI si A SE PRAPADI. 2) (despre obiecte, cladiri etc.) Care a ajuns intr-o stare rea sub actiunea unor factori nocivi; deteriorat; uzat. 3) si substantival (despre persoane) Care este distrus fiziceste sau/si moraliceste; epuizat; vlaguit. ◊ Om ~ om care trezeste compatimire. 4) Care este foarte sarac. /v. a (se) prapadi
VIPERA, vipere, s. f. 1. Sarpe mic, foarte veninos, avand pe cap o pata de culoare inchisa in forma de V si pe spate o dunga lata, neagra, in zigzag; naparca (Vipera berus). ◊ Expr. Pui de vipera = om rau, femeie rea. ◊ Compus: Vipera-cu-corn = specie de vipera mai mare si mai veninoasa decat vipera comuna, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. Persoana rea, perfida. – Lat. vipera.
foarte adv. 1. tare, (pop.) hat. (~ departe.) 2. extrem, tare, (prin Bucov.) praci, (inv.) vartos. (~ de dimineata.) 3. deosebit, exceptional, extraordinar, extrem, grozav, minunat, neinchipuit, nemaiauzit, nemaipomenit, teribil. (~ bun.) 4. tare. (E ~ bucuros.) 5. (inv. si reg.) prea. (~ bine!) 6. grav, greu, rau, serios, tare. (E ~ bolnav.)
MATA ~e f. 1) pop. Mamifer carnivor de talie mica, cu blana neteda, cu ochi ageri (care vad si in intuneric), foarte sprinten, cu gheare ascutite retractile; pisica. ◊ A trai ca ~a cu cainele a trai in dusmanie; a nu se impaca. A umbla cu ~a in sac a se ocupa cu lucruri necinstite. ~a blanda zgarie rau se spune despre oamenii in aparenta buni, cu infatisare inofensiva, dar cu fire plina de venin. A trage ~a de coada a) a duce un trai greu; b) a-si indeplini obligatiile cu mare greutate, anevoios. ~ blanda om fatarnic. 2) Femela motanului si a unor animale salbatice (a jderului, rasului etc.). 3) rar Obiect (unealta, instrument, dispozitiv) cu care se apuca, se trage sau se fixeaza ceva. /Onomat.
CIUMA ~e f. 1) Boala contagioasa si epidemica, foarte grava, cauzata de o infectie bacteriana, manifestata prin febra, astenie, delir etc.; pesta. 2) fig. Fiinta nesuferita care inspira groaza. ◊ A fi pentru unii muma si pentru altii ~ se spune despre cei care sunt buni cu unii si rai cu altii. 3) fig. Nenorocire grea care se abate asupra cuiva; napasta; urgie. [G.-D. ciumei] /<lat. cyma
PANTERA ~e f. 1) Mamifer exotic carnivor, foarte agil, de talie mare, avand corp puternic si mladios, coada lunga si blana galbena cu pete inchise; leopard. ◊ ~ neagra specie de leopard cu blana neagra, care traieste in insulele din Sud-Vestul Asiei. 2) Blana a acestui mamifer. 3) fig. Femeie rea, manioasa si violenta. /<fr. panthere
MAL, maluri, s. n. 1. Margine (ingusta) de pamant situata (in panta) de-a lungul unei ape; tarm; p. ext. regiune de langa o apa. ◊ Expr. A iesi la mal = a duce ceva la bun sfarsit, a o scoate la capat. A se ineca (ca tiganul) la mal = a renunta sau a fi obligat sa renunte la ceva tocmai cand telul era aproape atins. 2. Perete, margine (abrupta) a unui rau, a unui sant, a unei gropi. ♦ Rapa, prapastie. ♦ (Reg.) Ridicatura de pamant mai putin inalta decat dealul, avand coastele cu povarnisuri repezi sau abrupte. ◊ Expr. Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un barbat (sau o femeie) foarte mare. Cat un mal = (despre fiinte) mare, matahalos. – Cf. alb. mall „munte”.
SCANTEIE, scantei, s. f. 1. Particula solida incandescenta care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care insoteste o descarcare electrica, si care se stinge foarte repede. ◊ Expr. A i se face (cuiva) scantei (pe dinaintea ochilor), se zice cand cineva primeste o lovitura puternica (si are senzatia ca vede scantei). A se invata (sau a se deprinde) ca tiganul cu scanteia = a se deprinde cu raul. ♦ P. ext. Lumina slaba, de-abia intrezarita, cu sclipiri intermitente; licarire. 2. Fig. Fapt in aparenta neinsemnat care declanseaza o actiune, un sentiment etc. 3. Fig. Particica neinsemnata din ceva; farama, pic. O scanteie de talent. [Pr.: – te-ie. – Var.: (inv.) schinteie s. f.] – Lat. *scantillia (= scintilla).
TIGAN, -A, tigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoana ce face parte dintr-o populatie originara din India si raspandita in mai toate tarile Europei, traind in unele parti inca in stare seminomada. ◊ Expr. A arunca moartea in tigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca tiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se ineca ca tiganul la mal = a nu reusi, a esua intr-o actiune tocmai cand era pe punctul de a o duce la bun sfarsit. Tot tiganul isi lauda ciocanul, se spune despre cei care se lauda cu ceea ce le apartine. E invatat ca tiganul cu ciocanul (sau cu scanteia), se spune despre cei deprinsi cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucaturi rele. II. Adj. (Rar) Tiganesc. – Din sl. ciganinu. Cf. rus. tagan.
PROST2 proasta (prosti, proaste) si substantival 1) (despre persoane sau despre manifestari ale lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; netot; neghiob; natarau; natang; nerod; tont; stupid; tamp; nauc. ◊ Da in gropi de ~ ce e, ~ ca noaptea, un ~ si jumatate foarte prost. A o face pe ~ul a se preface ca-i prost. 2) inv. Care se trage din popor; de jos; de rand. ◊ Soldat ~ soldat fara grad. 3) inv. Care nu stie carte; nestiutor de carte; neinvatat. 4) Care este de calitate inferioara; lipsit de valoare; nesatisfacator; necorespunzator; ordinar. Poezii proaste. 5) (despre situatii, stiri etc.) Care provoaca neplacere, nemultumire; care supara; suparator. ◊ Gluma proasta gluma care nu starneste rasul, ci jigneste. Vorba proasta vorba care insulta. 6) (despre timp sau despre perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urat; rau. 7) Care are pregatire slaba intr-un domeniu de activitate; care este sub nivelul cerintelor unei specialitati; necalificat; nepregatit. /<sl. prostu
rau1 adv. (in opozitie cu bine) 1) Contrar regulilor morale; asa cum nu se cuvine; aiurea. ◊ A se pune ~ cu cineva a intra in conflict cu cineva. A sta ~ a o duce greu. A-i merge (cuiva) ~ a nu avea noroc; a avea o viata grea. (E) ~ cu ~, dar mai ~ (e) fara ~ nu este tocmai bine asa cum este, dar poate fi si mai grav, daca vei pierde si ceea ce ai. A-i fi (cuiva) ~ (sau a se simti ~) a) a duce o viata grea; b) a se simti bolnav. A-i sedea (sau a-i sta) ~ a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) ~ a simti (pe neasteptate) o senzatie de indispozitie fizica. A se avea ~ cu cineva a fi in cearta cu cineva. A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu dusmanie. A-i parea (cuiva) ~ a regreta. 2) foarte tare. A bate ~ pe cineva. ◊ Cum e mai ~ mai prost nici nu se poate. /<lat. reus