Rezultate din textul definițiilor
OLIGARHIE s. f. 1. forma de guvernamant in care puterea este exercitata de un numar mic de persoane sau de familii. ◊ grup de persoane care exercita puterea intr-o asemenea forma de guvernamant. 2. ~ financiara = grup restrans de reprezentanti ai capitalului financiar care detin sau controleaza ramurile principale ale economiei. (< fr. oligarchie)

PROIECT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intentie de a intreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima forma a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmeaza sa fie discutat si aprobat pentru a primi un caracter oficial si a fi pus in aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, care urmeaza sa fie supus dezbaterii organului legiuitor (si opiniei publice). 3. Lucrare tehnica intocmita pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instructiunile etc. necesare executarii unei constructii, unei masini etc. ◊ Proiect de diploma = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza careia studentii institutelor politehnice, institutelor de arhitectura etc. obtin diploma la sfarsitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus.

OLIGARHIE, oligarhii, s. f. 1. forma de conducere a statului, in care puterea politica si economica este detinuta de un numar restrans de persoane. ♦ Grup de persoane care exercita puterea intr-o astfel de forma de guvernamant. 2. (In sintagma) Oligarhie financiara = grup restrans de mari posesori ai capitalului financiar, care domina viata economica a unui stat. – Din ngr. oligarhia, fr. oligarchie.

LICHIDA, lichidez, vb. I. Tranz. 1. A termina, a pune capat unei actiuni, unui fapt, unei activitati etc. 2. Spec. A indeplini toate formele necesare pentru ca o situatie juridica sau financiara sa ia sfarsit. ♦ A plati (o datorie). 3. (Arg.) A omori; a asasina. – Din fr. liquider.

afacere (afaceri), s. f.1. Tranzactie financiara, comerciala sau industriala. – 2. Treaba, indeletnicire, ocupatie. – 3. (Arg.) Organ genital. format de la facere, dupa paralelismul fr. faire, affaire. Substituie o formatie strict identica, bazata pe a- si inf. scurt; cf. ce-are aface? au de aface cu un derbedeu inteligent (Galaction); cf. v. sp. afazer „a avea de-a face”. – Der. afacerist, s. m. (om de afaceri fara scrupule, escroc); aferat, adj. (care este foarte ocupat); galicism, din fr. affaire.

REMIZA s. f. I. 1. partida de sah in care cei doi jucatori consimt reciproc la un rezultat de egalitate. 2. forma de retribuire a muncii sub forma de cota procentuala in functie de munca prestata si rezultatele obtinute. 3. operatie financiara de achitare a unei datorii in strainatate prin transmiterea catre un creditor a unui document de plata. ◊ comision; reducere, rabat. II. 1. cladire destinata pentru adapostirea (auto)vehiculelor rutiere, masinilor agricole, locomotivelor etc. 2. padurice care serveste ca loc de adapost pentru vanat. (< fr. remise)

ACTIONAR, -A (‹ fr.) s. m. si f. Posesor de actiuni (II). Intr-o societate financiara, comerciala, productiva, a. este un asociat si in aceasta calitate are dreptul: sa participe la beneficiile societatii sub forma incasarii dividendelor, sa participe la adunarea generala a societatii, sa primeasca rambursarea valorii nominale a actiunilor prin remize simple (titlu la purtator) sau prin transfer asupra registrului societatii (titlu nominativ).

CONSORTIU s.n. I. Participare la domnie in vechea Roma. II. 1. forma a monopolurilor capitaliste constand in asocierea unor banci mari sau a unor societati comerciale pentru efectuarea in comun a unor operatii financiare. 2. (Biol.) Ansamblu de organisme legate prin activitatea lor vitala. [Pron. -tiu. / < fr., lat. consortium, cf. germ. Konsortium].

COMUNITATILE EUROPENE, sistem de organizatii internationale guvernamentale, cu sediul la Bruselles, creat prin Tratatul de la Bruxelles din 1965, intrat in vigoare in 1967, in scopul coordonarii activitatii a trei entitati: Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.), Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM). Tote cele trei comunitati au aceiasi membri si aceleasi organe principale. Membri fondatori: Belgia, Franta, R.F.G., Italia, Luxenburg si Olanda. Alti membri: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie (din 1973), Grecia (din 1981, membru plin in 1986), Spania si Portugalia (din 1986). Principalele organe sint Comisia Comunitatilor Europene, Consiliul European (format din sefi de state si de guvern), Consiliul Ministerial, Parlamentul (Vest-) European (Adunarea Europeana), Curtea de Justitie si Curtea de Control financiar. Alte organe comune: Banca Europeana de Investitii, Comitetul Economic si Social, Fondul European de Cooperare Monetara s.a. In 1971, Consiliul Ministerial a adoptat un program privind realizarea unei uniuni economice si monetare, in vederea deplasarii treptate a centrelor de decizie economica de pe plan national pe plan comunitar si a crearii unui sistem monetar de flotare concertata.

AUTONOMIE s.f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei nationalitati conlocuitoare etc.) de a se administra singur in cadrul unui stat condus de o putere centrala; situatie a celui care nu depinde de nimeni, care are deplina libertate in actiunile sale. 2. Distanta maxima pe care o poate parcurge un vehicul cu motor (nava, avion etc.) fara alimentare. ◊ Autonomie financiara = situatia unui serviciu cu gestiune financiara independenta de aceea a organului care l-a creat si care il controleaza. Autonomia artei = diferentierea artei si a valorilor ei de celelalte forme ale constiintei sociale si de valorile corespunzatoare acestora. [Pron. a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. autonomie, it. autonomia, cf. gr. autos – insusi, nomos – lege].

RENTABILITATE (‹ fr.) s. f. (FIN.) Capacitatea unei intreprinderi sau investitii de a genera profit. Se poate exprima in termeni monetari, prin marimea profitului si in termeni de rate, prin rata r. sau rata profitului, respectiv prin raportul procentual dintre o forma a capitalului (brut sau net) sau cifra de afaceri. La nivel de intreprindere se calculeaza rata r. economice (profit brut raportat la capitalul investit), rata r. financiare (profit net raportat la capitalul propriu), rata r. activelor (profit net raportat la valoarea activelor totale), rata r. comerciale sau a vanzarilor (profit net raportat la cifra de afaceri).

LEASING [LIZING] s. n. forma de inchiriere de masini si utilaje moderne, de mijloace de transport etc. de catre intreprinderi, de la producatori sau societati specializate, pe o perioada determinata. ♦ contract ~ = contract financiar prin care este prevazut un import temporar, la expirarea caruia beneficiarul poate cumpara bunurile mobile si imobile ce i-au fost inchiriate de producator. (< engl. leasing)

BANCA EUROPEANA PENTRU RECONSTRUCTIE SI DEZVOLTARE (B.E.R.D.), institutie financiara interguvernamentala la care participa 39 de state, creata in 1991, la Londra, in scopul efectuarii de operatiuni de credit pentru tarile Europei Centrale si de Est. Este condusa de un consiliu al guvernatorilor, format din reprezentantii tarilor membre. Are un capital initial de 10 miliarde ECU (12 miliarde dolari).

ASIGURARE, asigurari, s. f. Actiunea de a (se) asigura si rezultatul ei. 1. Punere in siguranta; garantare. 2. Incredintare, promisiune ferma. 3. Operatie financiara, decurgand dintr-un contract sau dintr-o obligatie prevazuta de lege, prin care asiguratorul se obliga ca, in schimbul unei prime, sa despagubeasca pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi in urma unor intamplari independente de vointa lui. ◊ Asigurari sociale = forma de ocrotire a oamenilor muncii constand in acordarea de ajutoare materiale si medicale in cazuri de boala, in trimiterea la odihna sau la cura etc.

ASIGURARE, asigurari, s. f. Actiunea de a (se) asigura si rezultatul ei. 1. Punere in siguranta. 2. Incredintare, promisiune ferma. 3. Operatie financiara, decurgand dintr-un contract sau dintr-o obligatie prevazuta de lege, prin care asiguratorul se obliga ca in schimbul unei sume primite periodic sa despagubeasca pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi in urma unor intamplari independente de vointa lui. ◊ Asigurari sociale = forma de ocrotire a populatiei, constand in acordarea de ajutoare materiale si asistenta medicala. – V. asigura.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)