Rezultate din textul definițiilor
INFIRMERIE, infirmerii, s. f. Local sau incapere unde se ingrijesc sau se examineaza bolnavii si care functioneaza pe langa formatii militare, internate etc. – Din fr. infirmerie.

POLCOVNIC, polcovnici, s. m. (Inv.) 1. Comandant al unui polc; grad militar corespunzator colonelului. 2. Comandant al unei formatii militare de paza a ordinii publice. – Din ucr., rus. polkovnic.

CONCAV, -A, concavi, -e, adj. Care prezinta o scobitura; in forma de adancitura. ♦ (Inv.; despre formatii militare) Dispus in semicerc. – Din fr. concave, lat. concavus.

LEGIUNE, legiuni, s. f. 1. Mare unitate militara romana; p. gener. denumire data unor formatii militare sau paramilitare din diferite epoci. ◊ Legiune straina = (in Franta si in Spania) formatie militara, compusa in cea mai mare parte din mercenari, cu garnizoana in colonii. 2. Fig. Multime; ceata, gloata. [Pr.: -gi-u-.Var.: (inv.) legioana s. f.] – Din fr. legion, lat. legio, -onis.

REVISTA ~e f. 1) Publicatie periodica care trateaza probleme dintr-o anumita specialitate sau din domenii variate; magazin. ◊ Trecere in ~ a) trecerea prin fata unei formatii militare care da onorul; b) examinare pe rand a anumitor fapte. 2) Spectacol de varietati. /<it. rivista

LEGIUNE s.f. 1. Unitate militara romana compusa din aproximativ 6000 de oameni (infanteristi si cavaleristi). 2. Nume al unor formatii militare neregulate din diferite epoci. ◊ Legiunea de onoare = unul dintre cele mai inalte ordine, in Franta, care se acorda pentru distinctii militare si civile; legiunea straina = (in Franta si in Spania) corp de trupa format din mercenari, cu garnizoana in colonii si care era destinat asigurarii autoritatii statului si administratiei colonialiste. 3. (Fig.) Multime mare, organizata; ceata. [Var. leghion s.n., leghiune s.f. / cf. fr. legion, it. legione, lat. legio].

LEGIUNE s. f. 1. unitate de baza a armatei romane cu un efectiv intre 4200 si 6000 de oameni, in cohorte, manipule si centurii. 2. nume ale unor formatii militare neregulate din diferite epoci. ♦ ~ la de onoare = unul dintre cele mai inalte ordine, in Franta, care se acorda pentru merite militare si civile; L~ straina = (in Franta si Spania) corp de armata din mercenari, cu garnizoana in colonii, destinat asigurarii autoritatii statului si administratiei colonialiste. 3. (fig.) multime organizata; ceata. (< fr. legion, lat. legio)

SOC s. n. 1. ciocnire brusca si volenta intre doua corpuri. ♦ (tehn.) ~ termic = procedeu in procesul de fabricatie a unor vase de laborator, produse refractare etc., constand in racirea brusca a pieselor. 2. de ~ = (despre formatii militare) specializat in operatii indraznete asupra anumitor obiective. 3. tulburare grava a functiilor organismului, ca urmare a unui traumatism, a unei operatii chirurgicale, anestezii etc. ♦ ~ nervos = dezechilibru acut al unor functii psihice, provocat de o emotie puternica; tratament de ~ = metoda terapeutica prin crearea unei perturbatii bruste bolnavului; terapie de ~ = ansamblu de masuri drastice, hotarate in reformele economice si social-politice, in trecerea la economia de piata. 4. emotie puternica; stres. (< fr. choc)

BATALION, batalioane, s. n. Unitate militara formata din mai multe companii. ♦ (Mai ales la pl.) Multime de fiinte (organizate, incolonate). [Pr.: -li-on] – Din pol. batalion, rus. batalion. Cf. it. battaglione, fr. bataillon.

BRIGADA, brigazi, s. f. 1. Mare unitate militara, formata dintr-un numar variabil de regimente, batalioane si divizioane. 2. formatie (stabila) de lucru, compusa din muncitori organizati adesea pe echipe si pe schimburi sau pe faze de operatie, in vederea indeplinirii unei sarcini de productie. 3. (In sintagma) Brigada silvica = subunitate silvica formata din unul sau din mai multe cantoane, si condusa de un brigadier silvic. 4. (Iesit din uz; in sintagma) Brigada artistica = colectiv in cadrul miscarii artistice de amatori, care prezenta programe artistice (scurte) inspirate din viata colectivului din care facea parte. – Din fr. brigade, rus. brigada.

VANATOR, vanatori, s. m. 1. Persoana care vaneaza, care practica vanatoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoana care cauta sa obtina prin orice mijloace o situatie, un post (pe care nu-l merita), sa parvina. 2. Soldat dintr-o veche unitate militara (formata din pedestrasi si calarime). 3. (In sintagma) Vanator de munte = ostas infanterist special instruit, echipat si inzestrat pentru a lupta in regiuni muntoase. – Lat. venatorem.

DEPOZIT, depozite, s. n. 1. Loc, cladire in care se pastreaza materiale de constructie, marfuri etc., magazie. ♦ formatie militara care aprovizioneaza unitatile armatei cu materiale, munitii etc. 2. Ceea ce se depune spre pastrare; (in special) bani sau hartii de valoare depuse in pastrare la o institutie bancara. ◊ Loc. adv. In depozit = in pastrare. ♦ Depozit legal = fond de carti constituit prin predarea obligatorie de catre tipografii si edituri a unui numar de exemplare din fiecare volum tiparit marilor biblioteci publice din tara. 3. Strat format prin sedimentarea substantelor solide dizolvate sau aflate in suspensie intr-un lichid; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri dupa fr. depot).

ESCADRILA, escadrile, s. f. Subunitate a fortelor aeriene militare, formata din cateva patrule. – Din fr. escadrille.

FANFARA, fanfare, s. f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care canta la instrumente de suflat (din alama) si de percutie. 2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alama (cu sunete naturale). 3. (Inv.) Compozitie muzicala executata de o fanfara (1) sau la un instrument de suflat. – Din fr. fanfare.

ZOARH s.m. Conducator de elefanti in formatiile militare antice grecesti. (din gr. zoarkhos)

MOLETIERA, moletiere, s. f. Obiect de imbracaminte militara format dintr-o fasie de stofa, cu care se infasoara pulpa piciorului, peste pantalon, de la glezna pana sub genunchi. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. molletiere.

EFECTIV, -A, efectivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Real2, adevarat. 2. S. n. Numarul indivizilor care fac parte dintr-o colectivitate, mai ales dintr-o unitate sau formatie militara. – Din fr. effectif, lat. effectivus.

RECUNOSCUT, -A, recunoscuti, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adevarat, ca valabil); marturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate in materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca indreptatit sa-si exercite puterea si sa intretina relatii diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o pozitie, o formatie militara etc.) Cercetat indeaproape, cunoscut. – V. recunoaste.

ARMATA ~e f. 1) Totalitate a fortelor militare ale unui stat; oaste; ostire. ◊ A face ~a a executa serviciul militar. 2) formatie militara operativa alcatuita din mai multe unitati tactice. 3) Colectivitate care actioneaza in vederea unui scop comun. 4) pop. Multime de indivizi; gramada. [G.-D. armatei] /<it. armata

BRIGADA ~azi f. 1) formatie militara ampla, superioara regimentului. 2) formatie de lucru, compusa, in special, din muncitori sau din tarani, adesea impartiti in echipe, in vederea realizarii anumitor sarcini de productie. ◊ ~ silvica subunitate a ocolului silvic, care ingrijeste anumite suprafete de padure. [G.-D. brigazii] /<fr. brigade, rus. brigada

BULUC2 ~uri n. 1) Multime mare de oameni, stransi la un loc in dezordine; droaie; gloata. 2) (in evul mediu) Unitate militara formata din mercenari, avand aproximativ efectivul unei companii. /<turc. boluk

CORP1 ~uri n. 1) Organism considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ◊ ~ neinsufletit cadavru. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla fata in fata. A face ~ comun cu cineva (sau cu ceva) a se asocia, a se solidariza cu cineva. 2) Parte a organismului omenesc fara cap si membre; trunchi; trup. 3) Partea principala a unui obiect, a unei constructii sau masini. ~ul navei.~ de case ansamblu de cladiri, reunite prin ceva comun. 4) : ~ ceresc element al universului; astru. 5): ~ geometric corp, marginit de fete definite geometric. 6) : ~ delict dovada materiala a incalcarii legii. 7) Unitate cu care se masoara, in tipografie, marimea literelor. ~ de litera. 8) Grup de persoane care formeaza o unitate profesionala. ~ didactic. ~ diplomatic. 9) Mare unitate militara formata din mai multe divizii. ~ de infanterie. 10) Totalitate a volumelor unei colectii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corpus. ~ de legi. /<fr. corps, lat. corpus

CORDON s.n. I. 1. Cingatoare (de panza, de piele etc.), centura, curea. 2. Conductor electric de lita (rasucita), izolat si strans intr-un invelis protector. 3. Corp fibros. ♦ Structura anatomica cilindrica lunga. 4. Cordon litoral = forma de relief din zona tarmurilor joase, rezultand din acumularea aluviunilor aduse de valuri si de curenti marini, care separa un golf de mare; perisip. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. Sir de posturi militare care efectueaza serviciul de paza; linie, sir de soldati care pastreaza ordinea in anumite situatii. ◊ Cordon sanitar = totalitatea masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara bantuita de o contagiune; (concr.) patrula, formatie militara care asigura aceasta izolare. [Pl. -oane, var. cordun s.n. / < fr. cordon, cf. it. cordone].

ZOARH s.m. (Ist.) Conducator de elefanti in formatiile militare antice grecesti. [Pron. zo-arh. / cf. it. zoarco < gr. zoarchos].

ARMATA s.f. 1. Totalitatea unitatilor militare si a serviciilor lor dintr-un stat; oaste. ♦ Mare unitate militara formata din mai multe corpuri de armata si din unitati din diferite arme. 2. (Fig.) Mare colectivitate de oameni (actionand pentru un scop comun); masa. ♦ Multime; ceata; sir. [Dupa it. armata, fr. armee].

DIVIZION s.n. Subunitate de artilerie sau de cavalerie cuprinzand mai multe baterii sau escadroane. ◊ Divizion de nave = unitate in fortele maritime militare, formata din mai multe nave de acelasi tip. [Pron. -zi-on. / cf. fr. division, rus. divizion].

batalion (batalioane), s. n. – Unitate militara formata din mai multe companii. It. battaglione, prin intermediul pol. batalion (sec. XVII).

brigada (brigazi), s. f.1. Mare unitate militara. – 2. formatie de lucru pe schimburi sau pe faze. – Fr. brigade.Der. brigadier (inv., brigadir, bragadir), s. m. (general de brigada; in armata, grad inferior), din fr. brigadier.

PLUTON1 s.n. 1. Subunitate mai mica decat compania. ♦ Pluton de executie = formatie militara care executa prin impuscare pe cei condamnati la moarte. 2. Grup de concurenti la o intrecere de fuga, la curse cicliste etc. care merg laolalta. [Var. ploton s.n. / < it. plotone, cf. fr. peloton].

UNITATE s.f. 1. Numarul unu; fiecare dintre partile intregi care compun un lucru. ♦ Numerele mai mici decat zece. ♦ Cantitate care serveste ca masura de baza pentru toate obiectele de acelasi fel. 2. Insusirea a tot ceea ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune; omogenitate; integritate. 4. formatie economica, administrativa etc. care actioneaza dupa un plan comun. ♦ formatie militara, regiment, divizie etc. [Cf. lat. unitas, fr. unite].

CORDON s. n. I. 1. cingatoare (de stofa, de piele etc.) 2. conductor electric de lita, izolat si strans intr-un invelis protector. 3. corp fibros. ◊ structura anatomica cilindrica lunga. 4. ~ litoral = fasie ingusta de uscat rezultata din acumularea aluviunilor aduse de valuri si de curentii marini, care separa marea de un golf sau de o laguna; perisip. 5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. 6. (arhit.) mulura orizontala pe un perete. II sir de posturi militare de paza; sir de soldati care pastreaza ordinea in anumite pozitii. ♦ ~ sanitar = totalitatea masurilor de izolare la care este supusa o zona bantuita de o contagiune; formatie militara care asigura aceasta izolare. (< fr. cordon)

UNITATE s. f. 1. numarul unu; fiecare dintre partile intregi care compun un lucru. ♦ ~ astronomica = unitate pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, distanta medie de la Soare la Pamant. ◊ numerele mai mari decat zero. ◊ cantitate ca masura de baza pentru toate obiectele de acelasi fel. 2. insusirea a tot ceea ce constituie un intreg indivizibil. 3. coeziune; omogenitate, unire; integritate. 4. formatie economica, administrativa etc. care actioneaza dupa un plan comun. 5. formatie militara, regiment. ♦ ~ de foc = cantitatea de munitie (numar de lovituri) pentru o gura de foc. 6. ~ furajera = unitate de masura pentru aprecierea valorii nutritive a furajelor. (< fr. unite, lat. unitas)

BATALION, batalioane, s. n. Subunitate militara formata din mai multe companii. ♦ Fig. Multime, masa. [Pr.: -li-on] – It. battaglione (rus. batalion).

BULUC, bulucuri, s. n. 1. Numar mare de oameni stransi la un loc; droaie, gloata. ♦ (Adverbial) In masa, in randuri stranse, cu gramada; unul peste altul, inghesuindu-se; repede, iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tarile romanesti) Unitate militara tactica formata din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbasie; p. ext. ceata de oameni inarmati. – Din tc. boluk.

AMBULANTA ~e f. 1) formatie sanitara militara, care da ranitilor primul ajutor. 2) Vehicul pentru transportul la spital al accidentatilor si bolnavilor. /<fr. ambulance

FRONT ~uri n. 1) Teritoriu pe care se desfasoara actiuni militare in timp de razboi. 2) Grupare operativa compusa din mai multe armate, aflata sub o comanda unica pe un astfel de teritoriu. ~ul de nord. 3) formatie de militari, de elevi sau de sportivi, aliniati cu fata la persoana care da dispozitii. 4) Sfera de activitate; domeniu; taram. ~ ideologic. 5) fig. Grupare de forte obstesti in vederea unei activitati comune. 6) fig. Partea din fata a ceva. /<fr. front

FRONT s.n. 1. Loc, teritoriu, pe care se poarta luptele intr-un razboi. ♦ Grupare operativa constituita din forte militare numeroase sub o comanda unica. 2. formatie de militari, de sportivi etc. asezati in linie. 3. (Fig.) Grupare unitara de forte stranse in vederea unei lupte comune. 4. (Arhit.) Plan vertical in care este situata fatada unei cladiri. ♦ Perete in care se executa taierea rocilor sau a minereurilor. 5. (Met.) Zona de tranzitie intre doua mase de aer diferite, caracterizata prin schimbari meteorologice bruste si cu consecinte directe asupra mersului vremii. ◊ Front de furtuna = masa de aer rece care, impinsa de furtuna, provoaca deplasarea aerului mai cald din fata ei. [< fr. front, cf. rus. front].

MARS s.n. 1. Mers, miscare a unei trupe (intr-o anumita formatie). ♦ Actiune militara puternica de mare amploare, indreptata contra unui obiectiv. ♦ Proba atletica pedestra, in timpul careia concurentii sunt obligati sa mearga repede fara a alerga. 2. Piesa muzicala cu ritm puternic, dupa care se potriveste cadenta pasului unei trupe, a unui cortegiu etc. 3. Poezie lirica patriotica scrisa pentru a putea fi cantata dupa melodia unui mars (2). [Cf. fr. marche, germ. Marsch, rus. mars, it. marcia].

FRONT1 s. n. 1. teritoriu pe care se poarta luptele intr-un razboi. ◊ grupare operativ-strategica constituita din forte militare numeroase, sub o comanda unica, destinata ducerii unor operatii de amploare. 2. formatie de militari, sportivi etc. in linie. 3. (fig.) grup organizat de oameni in vederea unei lupte comune. 4. (arhit.) fatata principala a unei cladiri, latura dinspre strada a unei parcele. ◊ perete in care se executa taierea rocilor sau a minereurilor. ♦ ~ de lucru = existenta conditiilor pentru ca echipele specializate de lucratori sa-si poata desfasura activitatea de executie. 5. (met.) zona de separatie a doua mase de aer cu proprietati diferite. 6. (fiz.) ~ de unda = totalitatea punctelor pana la care ajunge o oscilatie la un moment dat. 7. (herald.) centrul partii superioare a unui scut. (< fr. front)

PATRULA, patrule, s. f. Subunitate militara care indeplineste o misiune de cercetare. de paza, de control etc.; persoana care face parte dintr-o astfel de subunitate. ◊ Patrula de aviatie = subunitate formata din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle.

PIVOTA, pivotez, vb. I. Intranz. 1. (Tehn.; despre doua corpuri in contact; la pers. 3) A se roti in jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor doua corpuri in punctul de contact. ♦ Fig. (Despre actiuni, procese etc.) A se baza pe anumite elemente specifice, a se desfasura in jurul a ceva. 2. Spec. (Mil.) A executa o miscare de rotatie in jurul unui militar, al unei formatii etc. ♦ A-si rasuci (brusc) corpul; (Sport) a se rasuci pe un singur picior (pentru a manevra mingea). – Din fr. pivoter.

MUZICA s. f. 1. arta care exprima cu ajutorul sunetelor sentimente si atitudini. ♦ a sferelor = pretinse sunete bizare emise de vanturile solare si de pulsatiile corpurilor planetelor. 2. stiinta sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului si armoniei. 3. opera, bucata muzicala, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. ♦ ~ usoara = muzica cu caracter distractiv, adesea in ritmuri de dans. 4. formatie instrumentala; orchestra. ♦ ~ militara = fanfara; (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal. (< lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik)

TRIPLA INTELEGERE (ANTANTA), denumire a blocului militar si politic, format in anii 1904-1907 de Marea Britanie, Franta si Rusia. In cursul primului Razboi Mondial i s-au alaturat si alte state. Era indreptata impotriva Triplei Aliante.

UNITATE, unitati, s. f. 1. Numarul unu. ♦ Marime care serveste ca masura de baza pentru toate marimile de acelasi fel. Unitate de masura. ◊ (In sintagma) Unitate astronomica = unitate folosita pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, egala cu distanta medie de la Soare la Pamant. 2. Insusirea a tot ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. * Regula celor trei unitati (de loc, de timp si de actiune) = regula caracteristica teatrului clasic (antic si modern), dupa care opera dramatica trebuie sa fie dezvoltarea unei actiuni unice, care se desfasoara in acelasi loc si intr-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mica formatie, organizatie economica, administrativa, militara, sanitara etc. care alcatuieste un intreg si actioneaza dupa un plan general. – Din fr. unite, lat. unitas, -atis.

TERITORIAL, -A, teritoriali, -e, adj. Care apartine unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = portiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei tari. (In vechea organizare militara) Armata teritoriala = armata formata din soldati rezervisti varstnici, destinata apararii interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial.

MARS1 ~uri n. 1) Mers ordonat si cadentat. A merge in ~. 2) Miscare a unor unitati militare (intr-o anumita formatie). ◊ ~ fortat mars executat cu o viteza mai sporita decat cea obisnuita (de o unitate militara). 3) Compozitie muzicala cu ritm vioi, cadentat. 4) Poezie lirica patriotica. 5) sport Proba atletica caracterizata prin deplasarea la pas. /<fr. marche, germ. Marsch

MUZICA s.f. 1. Arta de a imbina in mod armonios sunete pentru a exprima idei, sentimente. 2. Stiinta sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului si armoniei. 3. Opera, bucata muzicala, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. 4. formatie instrumentala; orchestra. ◊ Muzica militara = fanfara; (fam.) a-i face (cuiva) muzica = a-i face (cuiva) galagie, scandal. [Var. musica s.f. / < lat., it. musica, fr. musique < gr. mousike – arta poeziei si a cantecului].

ARMATA s. f. 1. totalitatea fortelor militare ale unui stat; oaste. ◊ serviciu militar. ◊ mare unitate operativa formata din mai multe unitati de arme intrunite. 2. (fig.) mare colectivitate de oameni; multime, ceata. (< it. armata)

DESFASURA, desfasor, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect sa nu mai fie infasurat sau ghemuit, a desface, a intinde in toata lungimea sau suprafata. ◊ Refl. Un sul de hartie se desfasoara.Refl. (Despre unitati militare) A trece la o formatie de lupta. 2. Refl. si tranz. Fig. (Despre locuri si privelisti din natura) A (se) infatisa, a (se) arata treptat (in toata amploarea); a (se) intinde, a (se) asterne pana departe. ♦ Refl. (Despre fapte, evenimente etc.) A se petrece, a decurge; a evolua in fazele sale succesive. 3. Tranz. A infaptui o actiune de durata, pe etape succesive si pe un plan larg. ◊ Refl. Ce viata trepidanta trebuie sa se desfasoare acolo! [Prez. ind. si: desfasur] – Lat. disfasciolare sau rom. des1- + [in]fasura.

STRANSURA, stransuri, s. f. I. 1. Adunare, gramada, multime (stransa la un loc); stransatura. ♦ (Peior.) Oameni lipsiti de valoare; adunatura. ◊ Loc. adj. De stransura = de tot felul; comun, mediocru, improvizat. Oaste de stransura = (in organizarea militara medievala a Moldovei) oaste formata din tarani, targoveti si boieri cu slugile lor, care luptau alaturi de trupele regulate. 2. Plante erbacee care se culeg de pe camp si se pun la pastrare; recolta; nutret. II. Apasare, presare; presiune. – Strans2 + suf. -ura.

CAZAC ~ca (~ci, ~ce) m. si f. 1) Membru al comunitatii militare-agricole de colonisti privilegiati de la periferia statului rus, care participau activ la apararea hotarelor. 2) Taran urmas al acestor colonisti in unele regiuni din sudul Rusiei. 3) Militar din unitatile de cavalerie formate din cetateni recrutati din aceste regiuni. /<rus. kazak

AVIATIE s. f. 1. zbor cu ajutorul avioanelor. ◊ disciplina care studiaza tehnica si zborul vehiculelor aeriene mai grele decat aerul. 2. personalul si mijloacele de zbor ale unei tari, ale unei societati comerciale etc. ◊ forta aeriana ingloband personalul si avioanele militare ale unei armate. ♦ ~ sanitara = formatie sanitara dotata cu avioane pentru acordarea asistentei medicale de urgenta. (< fr. aviation)

gloata (gloate), s. f.1. Multime. – 2. Droaie, puzderie. – 3. Adunatura, plebe. – 4. (Inv.) Politie locala, trupe de infanterie formate din tarani fara pregatire militara speciala, a caror recrutare era decretata in cazuri de urgenta. – 5. (Trans., Bucov.) Familie. Sl. (bg., sb., cf., slov.) glota (Miklosich, Lexicon, 120; Cihac, II, 129; DAR), cf. pol. gołotaholota, s. f. (Mold., inv., „multime”), si sb. glota „familie”. – Der. glotas, s. m. (soldat din politia locala; copil, prunc); ingloti, vb. (a aduna, a concentra; a inrola; a ingramadi; a publica), inv.

CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].

CORDON, cordoane, s. n. I. 1. Cingatoare (de material plastic, de panglica, de panza, de piele etc.); centura, curea. ♦ Panglica lata de matase purtata diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoratii inalte; gradul cel mai inalt al unei decoratii. 2. (Geogr.; in sintagma) Cordon litoral = fasie de uscat care desparte o laguna sau un liman de mare; sageata litorala, perisip. 3. Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite in telefonie. 4. (Anat.; in sintagma) Cordon ombilical =ombilic. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. 1. Sir de posturi militare insarcinate cu un serviciu de paza; linie compacta, formata de obicei din soldati care au ca sarcina sa asigure ordinea in cazul unei afluente de oameni. ◊ Cordon sanitar = ansamblul masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara unde bantuie o boala molipsitoare; (concr.) patrula sau grup de patrule care asigura aceasta izolare. 2. (Inv.) Frontiera, granita. – Din fr. cordon.

PIVOT, (1, 2, 3) pivoturi, s. n., (4) pivoti, s. m. 1. S. n. (Tehn.) Fus de forma cilindrica, tronconica, conica etc., care se roteste ori aluneca intr-un lagar la care sarcina actioneaza in directia axului. 2. S. n. Radacina principala, verticala, ingrosata a unor plante ca morcovul, sfecla etc. 3. S. n. Fig. Element, punct de sprijin esential care asigura desfasurarea unei activitati sau a unui proces. 4. S. m. Spec. (Mil.) militarul in raport cu care se executa miscarea unei formatii. ♦ (Sport) Jucator cu atributii bine precizate, care actioneaza ca varf de atac, la unele jocuri cu mingea. – Din fr. pivot.

REICHSWEHR [raihsve:r] (cuv. germ. „Apararea Imperiului”) Denumire data fortelor armate germane, create in 1919 prin Tratatul de Pace de la Versailles, care fixa efectivul acestora la 100.000 de oameni. R. era format din fortele armate de uscat (Reichsheer) si fortele militare maritime (Reichsmarine). Prin adoptarea legii cu privire la serviciul militar obligatoriu (16 mart. 1935), Germania nazista a lichidat toate ingradirile impuse prin clauzele militare ale tratatului, transformand R. in Wehrmacht.

STAT1, state, s. n. 1. Teritoriul si populatia asupra carora isi exercita autoritatea aceasta organizatie; tara. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emana de la stat1; b) care e condus si controlat de stat1, care apartine statului1; c) care angajeaza statul1, care se refera la stat1. ♦ Om (sau barbat) de stat = persoana care are un rol important in conducerea treburilor tarii. 2. (La pl., in evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite tari. 3. (Mil.; in sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofiteri, care functioneaza pe langa comandamentele marilor unitati militare sau la nivelul intregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. – Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri dupa fr. etat).

CAVALER s.m. I. (Ist.) Membru al ordinului ecvestru din vechea Roma, format din cetateni bogati. ♦ Nobil feudal admis intr-un ordin militar in cadrul unei ceremonii speciale; (si astazi in unele tari) membru al unui ordin militar religios. ♦ Membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoratii. ♦ Cavaler de industrie = imbogatit in urma speculatiilor, sarlatan, escroc. II. 1. Om generos, nobil, plin de abnegatie; om cu purtari alese. 2. Barbat care insoteste o femeie in societate. 3. Barbat necasatorit; holtei, burlac. [< it. cavaliere, fr. chevalier].

PLATOU s. n. 1. ses in regiunea inalta a dealurilor sau a muntilor; podis. ♦ ~ continental = portiune de teritoriu sub mare, in continuarea solului, pana la adancimea de 200 m. ◊ camp de instructie si exercitii militare. ◊ suprafata (neteda) pe o portiune mai inaltata a unei formatii anatomice. 2. incinta a unui studio cinematografic pentru turnarea filmelor. 3. piesa metalica plana pe care se fixeaza piese pentru prelucrare. 4. farfurie, tava mare pentru servit mancaruri si prajituri. (< fr. plateau)

PLATOU s.n. I. Loc ses situat in regiunea inalta a dealurilor sau a muntilor; podis. ♦ Camp destinat pentru instructie si exercitii militare. ♦ Arie (neteda) situata pe o portiune mai inaltata a unei formatii anatomice. II. 1. Suprafata utilata pentru turnarea filmelor. 2. Piesa metalica plana pe care se fixeaza piese pentru prelucrare. 3. Farfurie sau tava mare pentru servit mancaruri si prajituri. [Pl. -uri. / < fr. plateau].

BRIGADA s.f. 1. Echipa organizata pentru anumite sarcini de productie. ◊ (Iesit din uz) Brigada artistica (de agitatie) = echipa artistica de amatori (care, in programe scurte, isi propuneau sa faca agitatie politica in jurul problemelor importante din viata unei colectivitati). 2. Unitate militara compusa din doua sau trei regimente din aceeasi arma. 3. Subunitate silvica formata din mai multe cantoane (2) si supravegheata de un brigadier silvic. [Pl. -gazi, -gade. / < fr. brigade, rus. brigada].

ALINIERE ~i f. 1) v. A ALINIA si A SE ALINIA. 2) Linie dreapta formata de oameni aliniati sau de cladirile unei strazi drepte. 3) art. Comanda (data militarilor, sportivilor etc.) de a se alinia. /v. a alinia

PALC, palcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”, care arata felul, componenta) Grup mic si neorganizat de oameni: p. ext. grup de pasari, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. In palcuri sau palcuri-palcuri = in grup. ♦ Gramada mica, adunatura de lucruri. 2. (Inv.) Unitate militara la sfarsitul evului mediu, in Moldova si in Tara Romaneasca. corespunzatoare unui regiment, formata dintr-un anumit numar de ostasi; stol, ceata. – Din sl. pluku.

AVIATIE, aviatii, s. f. 1. Zbor cu ajutorul avioanelor sau al altor aeronave mai grele decat aerul; tehnica acestui zbor. ♦ Ramura a aeronauticii care se ocupa cu constructia si functionarea acestor aeronave. 2. Totalitatea avioanelor de care dispune o tara, o societate de transport etc. ◊ Aviatie sanitara = formatie sanitara dotata cu avioane in vederea acordarii asistentei medicale de urgenta; aviasan. ♦ Spec. Forta militara aeriana; diviziune a armatei care cuprinde aceasta forta. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviation.

UNITATE ~ati f. 1) Numarul si cifra unu. 2) Fiecare dintre numerele de la unu pana la noua inclusiv; unime. 3) mai ales la pl. Ultima cifra a unui compus. 4) Marime luata ca etalon pentru masurarea marimilor de acelasi fel. ~ de timp. 5) Caracter unitar. ~ dialectica. 6) formatie care intra in componenta unui sistem superior si activeaza dupa un plan unic. ~ administrativa. ~ militara. [G.-D. unitatii] /<fr. unite, lat. unitas, ~atis

PATRULA s.f. Mic detasament militar insarcinat cu recunoasterea terenului, a pozitiilor, a miscarilor ianmicului etc. sau cu supravegherea ordinii. ♦ formatie de zbor compusa din trei-patru avioane de lupta. [Cf. germ. Patrouille, rus. patrul, fr. patrouille].

DETASAMENT s. n. 1. grup de militari, de luptatori inarmati caruia i se incredinteaza o anumita misiune. 2. unitate; echipa, grup. ◊ grupare temporara formata dintr-un numar variabil de nave. (< fr. detachement)

formatie, formatii, s. f. 1. Alcatuire, intocmire, organizare, constituire. 2. (Geol.) Strat de roci caracterizate prin anumite particularitati ale constitutiei lor si care s-au format in anumite conditii geologice dintr-o anumita perioada de timp. 3. Fel in care este dispusa o unitate militara pentru adunare, mars sau lupta. 4. Ansamblu, echipa artistica. 5. Componenta unei echipe sportive; echipa sportiva. ♦ Modul de dispunere (in coloana sau in linie) a unui grup de sportivi. 6. Combinatie de cifre, de figuri sau de pozitii la unele jocuri sportive, distractive sau de noroc (sah, loto, pronosport etc.). [Var.: formatiune s. f.] – Din fr. formation, lat. formatio, -onis.

CAPELA s. f. 1. biserica mica, paraclis. ♦ altar lateral al unei biserici. ♦ incapere intr-o cladire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasa. 2. formatie vocala sau instrumentala a unei capele (1) sau curti princiare. ♦ grup de coristi. ♦ orchestra de proportii reduse; fanfara (militara). 3. grinda superioara a unui cadru de lemn care sustine tavanul unei lucrari miniere. (< it. cappella, /2/germ. Kapelle)

PARAmilitaR, -A, paramilitari, -e, adj. (Despre formatii, detasamente, grupari, organizatii etc.) Care este organizat si dotat dupa modelul unei armate; (despre actiuni) care are un pronuntat caracter militar (agresiv). – Din fr. paramilitaire.

formatIE ~i f. 1) Mod de aranjare, de organizare a unor fiinte sau a unor obiecte. 2) Mod de dispunere a unei unitati militare. ~ de mars. 3) Ansamblu artistic. ~ de dansuri. 4) Combinatie de cifre sau de figuri la unele jocuri. 5) Imbinare de elemente genetic legate intre ele (prin comunitatea conditiilor de aparitie). ◊ ~ social-economica treapta istorica a dezvoltarii societatii. ~ geologica complex de roci alcatuite intr-o anumita perioada geologica. [Art. formatia; G.-D. formatiei; Sil. -ti-e] /<fr. formation, lat. formatio, ~onis

PATRULA s. f. 1. mic detasament militar insarcinat cu recunoasterea terenului, a pozitiilor, a miscarilor inamicului etc. sau cu supravegherea ordinii; nava, avion cu misiune de supraveghere. 2. formatie de zbor din trei-patru avioane de lupta. (< germ. Patrulle)

INDICATIV, -A adj. Care indica, indrumator. ◊ (Gram.) Modul indicativ (si s.n.) = mod care exprima o actiune reala. // s.n. 1. Denumire conventionala pentru unitati militare, comandanti etc. 2. (La un post de radio-televiziune) Semnal de identificare la inceputul sau sfarsitul emisiunii. ◊ Indicativ de apel = apelativ conventional format din litere sau cifre care serveste pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic. [Cf. lat. indicativus, fr. indicatif].

MERCENAR s.m. 1. militar angajat cu plata intr-o armata straina; lefegiu. 2. (Fig.) Persoana care pentru bani, se pune in serviciul oricui, luptand pentru interese de orice natura. // adj. Care apartine mercenarilor; format din mercenari. ♦ Care actioneaza platit. [Cf. fr. mercenaire, lat. mercenarius < merces – salariu].

MERCENAR, -A I. s. m. 1. militar angajat cu plata intr-o armata straina. 2. (fig.) cel care, pentru bani, se pune in serviciul oricui, luptand pentru interese de orice natura. II. adj. care apartine mercenarilor; format din mercenari. (< fr. mercenaire, lat. mercenarius)

INDICATIV, -A, indicativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Care indica, care indruma. 2. Adj. (Gram.; in sintagma) Mod indicativ (si substantivat, n.) = mod personal care exprima, de obicei, o actiune prezentata de catre vorbitor ca reala. 3. S. n. Tot ceea ce serveste pentru a indica ceva. 4. S. n. Denumire conventionala atribuita unitatilor militare, comandantilor si unor ofiteri din statele-majore in scopul pastrarii secretului si pentru a nu fi recunoscute de inamic. 5. S. n. Semnal de identificare la inceputul sau sfarsitul programului (de radio si de televiziune). ◊ Indicativ de apel = apelativ conventional format din litere sau cifre al unei statii de radioemisie care permite ca aceasta sa fie distinsa de alte statii sau sa fie chemata. – Din fr. indicatif, lat. indicatiws.

formatIE s.f. 1. Intocmire, alcatuire, organizare; formare. ♦ Complex de strate din scoarta Pamantului depuse intr-o anumita perioada geologica. 2. formatie social-economica = categorie ce desemneaza o treapta istorica determinata a dezvoltarii societatii, caracterizata printr-un nivel determinat al fortelor de productie, prin relatiile de productie corespunzatoare acestora si o suprastructura generata de aceste relatii. 3. Asezare, dispozitiv al unei unitati militare in vederea unei actiuni. 4. Ansamblu, echipa. 5. Combinatie de cifre, de figuri sau de pozitii la unele jocuri (la loterie etc.). [Gen. -iei, var. formatiune s.f. / < fr. formation, it. formazione, lat. formatio].

BRIGADA s. f. 1. formatiune (stabila) de lucru format din muncitori, organizata pentru anumite sarcini de productie. ◊ formatiune de politie intr-un anumit scop, cu un anumit profil. ◊ ~ artistica = echipa de artisti amatori care prezinta programe scurte, inspirate din viata colectivului din care fac parte. 2. echipa de specialisti care controleaza si indruma activitatea unei institutii, intreprinderi etc. 3. mare unitate militara din doua sau trei regimente din aceeasi arma, mai mica decat divizia. ◊ mare unitate navala din sase-noua nave mijlocii (distrugatoare, submarine) sau doua-trei nave mici (vedete) ◊ ~azi internationale = mari unitati militare constituite in Spania din voluntari de diferite nationalitati in razboiul din 1936-1939. 4. subunitate silvica din mai multe cantoane (3) si supravegheata de un brigadier (2). (< fr. brigade, rus. brigada)



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)