Dex fulg de zapada

SPIC ~ce n. 1) Inflorescenta caracteristica gramineelor, alcatuita din mai multe flori mici dispuse pe o axa centrala. ◊ A da in ~ a incepe sa formeze spicul, sa se apropie de maturizare. ~ de zapada fulg de zapada ratacit printre picaturile de ploaie. 2) Varf al firelor de par mai lungi din blana unor animale (avand si o culoare mai deschisa sau mai inchisa decat a blanii). 3) Partea cea mai inalta a unui deal, a unui munte sau a unui acoperis. /<lat. spicum

pilinguta, pilingute, s.f. (reg.) fulg de zapada.

omat (-meti), s. m. – Zapada. Sl., cf. sl. omesti, ometą „a arunca”, rus. omet „morman”, sb. omet „maturat” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 210; Conev 37), cf. namete. – Der. omata, vb. (a ninge); omatos, adj. (cu zapada); omatuta, s. f. (planta, Leocoium vernum); (in)ometi, vb. (a acoperi cu zapada); ometita, s. f. (fulg de zapada; praf de faina), din sb. umetica (Candrea).

NINGE, pers. 3 ninge, vb. III. Intranz., impers. 1. A cadea zapada. ◊ Expr. (Parca) ii tot ninge si-i ploua (intruna), se spune despre o persoana vesnic nemultumita, posomorata. A-i ninge in barba (sau pe cap, in par) = a incarunti. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu zapada. 2. A cadea ca fulgii de zapada; a cerne. ♦ Tranz. A lasa sa cada (ca fulgii de zapada). – Lat. ningere.

STELUTA, stelute, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelisoara. ♦ Fig. Scanteie. II. P. a**l. 1. Obiect, desen etc. in forma de stea (mica). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pasta fainoasa taiata in forma de stea (care se pune in supa). 3. Cusatura in forma de stea. 4. Pata de par alb pe fruntea unor animale. 5. fulg de zapada. 6. Stea (II 2) (mica). II. 1. Planta erbacee cu frunze ovale si cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: stelute-de-munte = floare-de-colt. – Stea + suf. -uta.

A IMPANZI ~esc tranz. 1) A acoperi asemenea unei panze. fulgii de zapada au ~it campia. 2) (regiuni, tinuturi, tari) A cuprinde in intregime; a invada. 3) A face sa se impanzeasca. /in + panza

A NINGE pers. 3 ninge 1. intranz. A cadea zapada. Peste noapte a nins. ◊ Ploua-ninge, drumul nu sta se spune pentru a sublinia, ca viata nu se intrerupe orice s-ar intampla. Ii tot ninge si-i ploua (intruna) se spune despre cineva care este mereu nemultumit. 2. tranz. 1) A acoperi cu ninsoare. 2) fig. A acoperi cu par carunt. 3) fig. A lasa sa cada (ca fulgii de zapada). /<lat. ningere

STELUTA ~e f. (diminutiv de la stea) 1) Pata mica de culoare alba pe fruntea unor animale. 2) la pl. Pasta fainoasa in forma de stele mici. 3) fulg de zapada. 4) Cusatura in forma de stea. 5) Ochi de grasime pe suprafata unor alimente lichide ferbinti. 6) Plan-ta erbacee cu tulpina paroasa, cu frunze late, alungite, cu flori albe, ce creste prin locuri umbroase si umede. /stele + suf. ~uta

stura, pers. 3 sg. stureaza, vb. I (reg.) 1. (refl.; despre fulgii de zapada sau picaturile de ploaie) a se solidifica; a ingheta. 2. (inv.) a bruma. 3. a bura.

SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescenta caracteristica plantelor graminee, alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axa centrala lunga. ◊ Expr. A da in spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul (1); a inspica. 2. Stilizare decorativa in forma de spic (1), frecventa in arta populara pe cusaturi, tesaturi etc. 3. Varful firelor de par, mai lungi (si de alta culoare), din blana unor animale. 4. (In sintagma) Spic de zapada (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zapada amestecati cu stropi de ploaie, care cad pe pamant. 5. (Pop.) Varf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai inalta a acoperisului casei. [Pl. si: spicuri] – Lat. spicum.

flogotoi s.m. (reg.) fulg mare de zapada.

flotac, flotace, s.n. (reg.) fulg mare de zapada; (la pl.) ninsoare.

somoltoc, -oaca, adj., s.m., f. si n. 1. (reg.; s.m. si f.) (om) mic de statura. 2. (reg.; s.m. si f.) (om) incet, moale, bleg. 3. (reg.; s.m. in forma: solmotoc) fulg mare de zapada. 4. (pop.; s.n.) somoiog, mototol. 5. (reg.; s.n. in forma: solmotoc) smoc (de par sau de lana). 6. (reg.; s.n.; in forma: solmotoc) bucata rupta dintr-un cojoc. 7. (reg.; s.n.) buchet, manunchi.

FOLOSTINA, folostine, s. f. 1. Ramasita de la vegetale fierte, de la boabe de struguri tescuite, etc. 2. (Rar) zapada care cade in fulgi mari. – Et. nec.

NINSOARE ~ori f. Precipitatie atmosferica sub forma de fulgi compusi din cristale de gheata; zapada; omat. ◊ Pe ~ atunci cand ninge. /nins + suf. ~oare

NEA¹ f. poet. Precipitatie atmosferica in forma de fulgi albi, ce se asterne pe pamant; zapada. [Art. neaua] /<lat. nix, nivis

OMAT ~uri n. pop. Precipitatie atmosferica sub forma de fulgi albi (compusi din cristale de gheata); zapada; nea. /<sl. ometu

zapada ~ezi f. Precipitatie atmosferica sub forma de fulgi albi (compusi din cristale de gheata), ce se asterne pe pamant; omat; nea. Strat de ~. [G.-D. zapezii] /<sl. zapada

zapada, zapezi, s. f. Precipitatie atmosferica in forma de fulgi albi, compusi din cristale de apa inghetata; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi; omat, nea. – Slav (comp. v. sl. zapadati „a cadea”).

zapada, zapezi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica solida, sub forma de fulgi albi, alcatuiti din cristale de apa inghetata; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, cand temperatura solului este sub 0° C; omat, nea, ninsoare. 2. (Chim.; in sintagma) zapada carbonica = bioxid de carbon in stare solida. – Cf. sl. zapadati „a cadea”.

fulg (fulgi), s. m. 1. Mici cristale de apa care alcatuiesc zapada. 2. Pana subtire si moale. – Identitatea semantica pare a indica faptul ca este vorba de o var. de la f**c (< lat. f**ccus), cu metateza (*folcus) si cu aceeasi schimbare a finalei ca in stang, vitreg. Nu par deloc probabile ipotezele emise de Puscariu 665 si DAR, cf. REW 3554a, care pune in legatura acest cuvant cu lat. fulgere „a straluci”; de Korting 3864, din lat. fluxus; si inca si mai putin opinia lui Giuglea, Dacor., III, 626, care pleaca de la v.germ. vlugel (> germ. Flugel). – Der. fulgui, vb. (a ninge cu fulgi rari); fulguitura, s. f. (ninsoare cu fulgi rari). – [3512]

fulg s. 1. (Transilv.) piha. (Un ~ de pasare.) 2. (MET.) (rar) puf, (prin Ban.) fluture. (Un ~ de zapada.)

fulg, fulgi, s. m. 1. Pana subtire, de marime mijlocie, pe jumatate moale si matasoasa, care creste pe pantecele pasarilor si printre penele mai mari. ◊ Loc. adj. Ca fulgul = foarte usor. ◊ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau sa-i mearga) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apa = la voia intamplarii. 2. Asociere de mici cristale de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care, cazand pe pamant, alcatuiesc zapada. 3. (La pl.) Crapaturi intermitente, grupate si fine, care se formeaza mai ales in lingourile sau in piesele de otel aliat cu nichel si cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub forma de foite subtiri, obtinut din boabe de ovaz alimentar decorticat, din porumb sau din cartofi taiati fin. – Et. nec.

fulg ~gi m. 1) Pana de marime medie, pe jumatate pufoasa si foarte moale. 2) Cristale albe de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care cad pe pamant, alcatuind zapada. 3) Produs alimentar in forma de floricele sau placi subtiri, obtinut din boabe de cereale sau din legume. ~gi de porumb. /Orig. nec.