Rezultate din textul definițiilor
DOGMATIC, -A I. adj. 1. referitor la dogme; cu caracter de dogma. 2. care respecta cu strictete dogmele, respingand principiul verificarii critice al gandirii creatoare. ◊ marginit, inchistat in dogme. II. s. f. parte a teologiei cuprinzand expunerea sistematica a dogmelor unei religii; tratat despre dogme. III. s. m. f. dogmatist. (< fr. dogmatique, lat. dogmaticus)
OCCAMISM (‹ n. pr. Ockham) s. n. Termen folosit de istoricii gandirii medievale pentru atitudinea critica si sceptica, dominanta a sec. 14, fata de teologia rationala si metafizica traditionala si explicata prin dezvoltarea anumitor tendinte critice, empiriste si sceptice latente la W. Ockham. O. constituia, in sec. 14 si 15, via moderna in contrast cu via antiqua, asociata scolasticii in sec. 13. Reprezentanti: R. Holkot, A. Woodham, Gregorio da Rimini, J. d’Mirecourt, N. d’Autrecourt, J. Buridan, Albert din Saxonia, Nicole Oresme.