Rezultate din textul definițiilor
general de armata s. m. + prep. + s. f., pl. generali de armata

GENERAL2 ~i m. Ofiter cu grad superior celui de colonel. ◊ ~-maior ofiter cu grad superior celui de colonel si inferior celui de general-locotenent. ~-locotenent ofiter cu grad superior celui de general-maior si inferior celui de general-colonel. ~-colonel ofiter cu grad superior celui de general-locotenent si inferior celui de general de armata. ~ de armata ofiter cu grad superior celui de general-colonel. /<fr. general, germ. General

RACOVITA, Mihail (1889-1954, n. Bucuresti), general roman. A parcurs treptele ierarhiei militare de la sublocotenent (1918) la general de armata (1946). Comandant al Corpului de cavaleri (1941-1942), remarcandu-se in campania de eliberare a Basarabiei si in ofensiva din Caucaz a trupelor motomecanizate (1943-1944), si al armatei a IV-a (ian.-aug. 1944). Ministru de Razboi (23 aug.-4 nov. 1944). Arestat in 1950, a fost inchis la Sighet, unde a si murit.

serdar (-ri), s. m.1. general turc, de cavalerie. – 2. (Mold.) Comandant militar de la frontiera Nistrului. – 3. (Munt.) Boier de rang mijlociu, primul din categoria lui, seful armatei, inspector general al postelor si comunicatiilor. – 4. In sec. XVIII-XIX, titlu nobiliar, boier de rangul al treilea, asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de capitan. – Var. sardar. Tc. (per.) serdar (Roesler 603; Seineanu, II, 319; Lokotsch 1851). – Der. serdareasa, s. f. (nevasta de serdar); serdaresc adj. (de serdar); serdarie, s. f. (functia de serdar); circserdar, s. m. (in primele decenii ale sec. XIX, capitan de jandarmerie rural), din tc. kirkserdar.

IPSILANTI, familie de fanarioti. Mai importanti: 1. Alexandru I., domn al Tarii Romanesti (1774-1782, 1796-1797) si al Moldovei (1786-1788). A reorganizat fiscalitatea, administratia si justitia si a promulgat un nou cod de legi, Pravilniceasca condica (1780). 2. Constantin I., domn al Moldovei (1799-1801) si al Tarii Romanesti (1802-1806, 1806-1807, iul.-aug. 1807). Fiul lui I. (1). A urmarit emanciparea de sub dominatia Portii Otomane, sprijinind rascoala sarbilor (1804); mazilit in 1806, s-a reintors cu trupele ruse, dar conflictele interne l-au obligat sa se retraga in Rusia (1807). 3. Alexandru I. (1792-1828). Fiul lui I. (2). general in armata rusa; a fost sef suprem al „Eteriei”. In 1821 a trecut in Moldova, apoi in Tara Romaneasca. Dezavuat de tarul Aleksandru I si intrand in conflict cu Tudor Vladimirescu, a pus la cale uciderea acestuia. Infrant de turci la Dragasani (1821), s-a refugiat in Transilvania si apoi la Viena, unde a fost inchis (1821-1827).

JUIN [ʒuẽ], Alphonse (1888-1967), maresal francez. Sef de stat major (1938) si comandant al trupelor franceze si coloniale din Algeria (1941-1942), Maroc si Tunisia (1942-1943). Comandant al Corpului expeditionar francez din Italia (1943-1944). Sef al Statului major al Comitetului Apararii Nationale (1944-1947), inspector general al armatei (1951-1955). A comandat (1951-1953) fortele terestre ale NATO din Europa Centrala. S-a opus politicii lui de Gaulle (1961) in rezolvarea crizei algeriene, fiind pus in retragere (1962). Memorii.

AMIRAL, amirali, s. m. I. Cel mai mare grad in marina militara, corespunzator gradului de general-colonel din armata terestra; persoana care poarta acest grad. II. Fluture de zi, mare, foarte frumos colorat, ale carui larve traiesc pe urzici (Vanessa atalanta). – Din fr. amiral.

VICEAMIRAL, viceamirali, s. m. Grad in marina militara, inferior amiralului si superior contraamiralului, corespunzator generalului-locotenent din armata terestra; persoana care are acest grad. [Pr.: -ce-a-] – Din fr. vice-amiral.

AMIRAL s.m. I. Cel mai inalt grad in marina militara (care corespunde gradului de general-colonel din armata terestra); militar care are acest grad. ◊ Vas-amiral = nava care poarta pavilionul amiralului. II. Fluture de zi, mare, frumos colorat, ale carui larve traiesc pe urzici. [< fr. amiral, cf. it. ammiraglio < ar. amir – sef].

CONTRAAMIRAL s.m. Grad in marina militara corespunzator celui al generalului-maior din armata terestra; grad imediat inferior viceamiralului; ofiter care are acest grad. [Dupa fr. contre-amiral].

CONTRAAMIRAL s. m. grad in marina militara echivalent celui de general-maior din armata de uscat. (< fr. contre-amiral)

AMIRAL, amirali, s. m. I. Grad in marina militara, corespunzator gradului de general-colonel din armata terestra; persoana care poarta acest grad. II. Fluture de zi mare, foarte frumos colorat, ale carui larve traiesc pe urzici (Vanessa atalanta). – Fr. amiral.

brigada (brigazi), s. f.1. Mare unitate militara. – 2. Formatie de lucru pe schimburi sau pe faze. – Fr. brigade.Der. brigadier (inv., brigadir, bragadir), s. m. (general de brigada; in armata, grad inferior), din fr. brigadier.

serdar, serdari, s.m. (inv.) 1. (in sec. XVI-XVII) comandant de oaste, mai ales de calarime. 2. (in sec. XVIII-XIX) boier de rang mijlociu. 3. general de cavalerie in armata otomana. 4. (reg.) calau.

TRIUMF s.n. 1. Celebrare a victoriei in vechea Roma, constand din intrarea solemna in oras a generalului biruitor, insotit de armata sa, de captivi si de prazile facute. 2. Victorie, biruinta; (fig.) succes moral, reusita, izbanda. [Pron. tri-umf. / < lat. triumphus, cf. fr. triomphe].

TRIUMF s. n. 1. celebrare a victoriei in Roma antica, din intrarea solemna in oras a generalului biruitor, insotit de armata sa, de captivi si de prazile facute. 2. victorie, biruinta (in razboi). 3. (fig.) succes moral, reusita, izbanda. (< lat. triumphare, fr. triumphe)

hatman (hatmani), s. m.1. In Polonia, general in fruntea unei armate. – 2. In Moldova, incepind din sec. XVI, boier de divan, sef al armatei, pircalab si portar al Sucevei. – 3. In Muntenia, incepind din 1797, aprod al divanului domnesc, mai tirziu sef peste zapcii si aprozi. Pol. hetman, din germ. Hauptman (Cihac, II, 137; Berneker 378), cf. rut. ataman, de unde ataman, s. m. (inv., capetenie a cazacilor), rut. vataman, de unde vataman (var. vataman), s. m. (Mold., aprod).

APPOMATTOX [æpəmætəks], localit. in E S.U.A. (V******a); 1,3 mii loc. (1980). In timpul Razboiului de Secesiune armatele „Nordului”, conduse de generalul W.S. Grant, au obtinut aici o victorie decisiva (9 apr. 1865), care a determinat capitularea trupelor „Sudului”, comandate de generalul R.E. Lee.

BULL RUN [bul-ran], piriu in E S.U.A. (V******a). Aici s-au desfasurat doua batalii importante in timpul Razboiului de Secesiune. In prima (21 iul. 1861) trupele federale au invins. In cea de-a doua (29-30 aug. 1862) armatele confederate, sub conducerea generalului R. Lee, au obtinut o stralucita victorie.

CIHOSKI, Henry (1871-1950, n. Tecuci), general roman. Inspector de armata (1927), ministru de Razboi (1928-1930). S-a remarcat in timpul primului razboi mondial in luptele de pe Valea Oltului, a Topologului, precum si la Marasti.

BANSKA BYSTRICA [bansca bistrita], oras in Ceho- Slovacia, pe riul Hron; 85,3 mii loc. (1989). Centrala atomoelectrica. Metalurgie neferoasa, constr. de masini, ind. chimica, textila, prelucr. lemnului. Aici, in timpul celui de as doilea razboi mondial, armata I Romana, comandata de generalul Vasile Atanasiu, a purtat lupte grele impotriva trupelor hitleriste (mart. 1945). Monumentul Ostasului Roman.

SANATESCU, Constantin (1885-1947, n. Craiova), general roman. A comandat Corpul 4 armata (1941-1943) care a participat la eliberarea Basarabiei, precum si la operatiunile militare de la Odessa si Cotul Donuli. Comandant la Armatei a IV-a (1943-1944). Presedinte al Consiliului de Ministri (23 aug.6 dec. 1944). Sef al Marelui Stat Major (dec. 1944-iun. 1945). Rol important la pregatirea si infaptuirea loviturii de stat de la 23 aug. 1944 si la crearea conditiilor de stabilire a noului statut politic si juridic intern si international al tarii.

CARTIER s. n. 1. parte a unui oras, deosebita de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi. 2. comandament al unei mari unitati militare. ♦ marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei in timp de razboi. ◊ loc unde este cantonata o armata; tabara. 3. portiune a unei nave in fiecare bord inapoia traversului, deasupra liniei de plutire. ◊ portiune a unei vergi, intre baza si capatul ei. 4. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut. (< fr. quartier)

BRADLEY [brædli], Omar N(elson) (1893-1981), general american. A comandat corpul de armata american in campania din Africa de Nord (1943) si, in acelasi an, a participat la debarcarea Aliatilor in Sicilia. La comanda Grupului 12 Armate a participat la debarcarea din Normandia (iun. 1944), apoi a inaintat din Franta pina in Cehoslovacia. Sef al Marelui Stat Major (1948-1949).

SAMSONOVICI, Nicolae (1877-1950, n. Stefanesti, jud. Botosani), general roman. Nationalist-taranist. A condus armata I (1917-1918) in Razboiul de Intregire. Sef (1927-1932, 1934-1937) al Marelui Stat-Major general. Ministru al Apararii Nationale (1932-1933). S-a numarat printre sustinatorii regimului de autoritate monarhica. Arestat (1950) si intemnitat la Sighet, unde a si murit.

BASTA, Giorgio (1544-1607), general austriac de origine italiana. Comandant al armatei imperiale din Transilvania. A pus la cale uciderea miseleasca a lui Mihai Viteazul.

BRUSILOV, Aleksei Alekseevici (1853-1926), general rus. A condus marea ofensiva a armatelor ruse in vara anului 1916, realizind strapungerea frontului austro-german la Lutk (ofensiva lui B.). In 1920 a intrat in armata Rosie.

CORNWALLIS [cɔ:nuɔlis], Charles (1738-1805), general si om politic britanic. Comandant al armatei engleze in America de Nord; a capitulat la Yorktown (19 oct. 1781). Guvernator general al Indiei (1786-1793) si vicerege al Irlandei, unde a reprimat rascoala din 1798.

MESAJ s.n. 1. Comunicare oficiala adresata de seful statului catre armata, catre popor etc. ♦ Document oficial continand in general puncte de vedere deosebite in probleme la ordinea zilei sau care reclama o urgenta solutionare. 2. Stire, veste. ♦ Comunicare telefonica facuta la biroul postal si transmisa destinatarului pe cale postala. 3. Continutul de idei al unei opere de arta; nota speciala a unui scriitor; semnificatie. 4. Mesaj genetic = cantitatea de informatii inmagazinata in moleculele acidului ribonucleic ale unui organism dat. 5. (Cib.) Lot de informatii formand un tot inteligibil sau exploatabil si transmis deodata. [Var. mesagiu s.n. / < fr. message].

clucer m. (vsl. kliucaru, intendent, d. kliuci, cirlig, cheie; rus. kliucari, intendent, ung. kulcs, cheie, kulcsar, intendent). Vechi. Intendent. Un rang de boierie (intre medelnicer si serdar). Clucer de arie, intendentu care ingrijea de nutret. Clucer de pivnita, care ingrijea de bauturi. Mare clucer, intendentu general (mare ispravnic) al camarilor domnului si al armatei. – Si culcer (ramas ca nume de familie). V. sluger si chelar.

ORSINI, familie romana. Guelfi, traditional adversari ai familiei Colonna, ghibelina. Mai importanti: 1. Giacinto di Bobone, papa (1191-1198, sub numele de Celestin III). 2. Matteo Rosso (?-1246) general; nepotul precedentului. A respins atacul lui Frederic II indreptat impotriva Romei (1241) 3. Giovanni Gaetano, fiul precedentului. Papa sub numele de Nicolae III (1277-1280). 4. Clarice, sotia lui Lorenzo Mgnificul (din 1468). 5. Nicolo (1442-1510), condotier in serviciul lui Lorenzo Magnificul, capitan general al fortelor pontificale (1489) si comandant suprem al armatei venetiene (1496).

general1 s. m. 1. cel mai mare grad in ierarhia militara; (p. ext.) sef al unei armate, comandant militar. 2. superior al unui ordin religios. (< fr. general, rus. gheneral)

BAGRATION, Piotr Ivanovici, print (1765-1812), general rus. In timpul Razboiului ruso-turc (1806-1812), a condus armata rusa din Principatele Romane (1809-1810). S-a distins in bataliile de la Austerlitz (1805), Eylau si Friedland (1807). Ranit mortal in batalia de la Borodino (sept. 1812).

BOTHA [bota], Louis (1862-1919), general si om politic sud-african. Comandant suprem al armatei bure (din 1900) in timpul Razboiului Anglo-Bur (1899-1902). Prim-min. al Transvaalului (1907-1910). Primul prim-min. al Uniunii Sud-Africane (1910-1919).

CLARK [cla:c], Mark Wayne (1896-1984), general american. In al doilea razboi mondial a comandat armata V Americana in Italia (1943-1944); comandant al armatei de uscat al S.U.A. (1949-1952) si comandant suprem (1952-1953) al fortelor armate ale S.U.A. si ale aliatilor ei in timpul Razboiului din Coreea (1950-1953).

CARTIER, cartiere, s. n. 1. Parte a unui oras deosebita de celelalte prin caracteristici proprii (geografice, istorice etc.) si care formeaza o unitate organica. ♦ Locuitorii acestei parti a orasului. 2. Parte din comandamentul unei mari unitati, compusa din personalul de deservire si din mijloacele de transmisiuni. ◊ Marele cartier general = (in timp de razboi) organul suprem de conducere a armatei in frunte cu comandantul sau suprem. ♦ Loc (intarit) unde stationeaza trupele timp mai indelungat in vederea efectuarii de exercitii practice pe teren, cu efective mari de unitati; tabara. 3. Fiecare dintre partile laterale ale navei de la mijlocul ei spre pupa. [Pr.: -ti-er] – Din fr. quartier.

general s.m. Cel mai mare grad in ierarhia militara; (p. ext.) sef al unei armate, comandant militar. ♦ Persoana care detine acest grad. [Cf. fr. general, rus. gheneral, germ. general].

AGRIPPA, Marcius Vipsanius (c. 63-12 i. Hr.), general roman. Principalul colaborator militar al imparatului August. A comandat armata la Actium (31 i. Hr.). A initiat numeroase constructii la Roma (Panteonul, apeducte, terme).

RADETZKY VON RADETZ [radetski fon radets], Joseph, conte (1766-1858), feldmaresal austriac. S-a remarcat, in 1813-1815, in luptele impotriva Frantei in Razboaiele napoleoniene; ca sef al Statului Major, el a intreprins modernizarea armatei austriece. In calitate de comandant-sef al armatei austriece in N Italiei (1831-1857) a reprimat sangeros miscarea revolutionara. Guvernator general al Regatului Lombardo-Venetian (1849-1857). Cel mai popular comandant de armata al Austriei. L-a inspirat pe J. Strauss-tatal, care a compus celebrul „Mars al lui Radetzky”.

JEEP s.n. Masina mica de campanie adaptata pentru misiuni de recunoastere si legatura pe orice teren, folosita intai de armata americana. [Pron. gip. / < americ. jeep < G. P. – prescurtare de la general purpose – de uz general].

BLOMBERG, Werner von (1878-1946), general-feldmaresal german. Ministru de razboi (1933-1938) si comandant suprem al fortelor armate (1935-1938); a contribuit la crearea Wehrmachtului.

CERNAT, Alexandru (1828-1893, n. Galati), general roman. Ministru de razboi (apr.-aug. 1877, mart.-nov. 1878); comandant al armatei romane de Operatii (iul.-dec. 1877) in timpul Razboiului pentru Independenta.

JEEP [dʒi:p] (‹ fr.; {s} engl. General Purpose „utilizare generala”) s. n. Autovehicul militar, proiectat (1939) de K. Probst pentru fortele armate americane. A intrat in productia de serie in 1942. Dupa razboi, companiile Bantam, Ford, Willys Overland l-au adaptat pentru a deveni autovehicul de teren si i-au diversificat modelele, fiind utilizat in prezent pe scara larga. Cantareste c. 1 tona si este echipat cu un motor avand patru cilindri (60 CP); robust si cu tractiune pe toate cele patru roti, opereaza pe terenuri accidentate, urca in panta pana la 60º, traverseaza ape putin adanci etc.

LA MARMORA-FERRERO, Alfonso, marchiz di (1804-1878), general si om politic italian. Ca ministru de Razboi (1848-1859), a reorganizat armata piemonteza. In Razboiul Sardo-Austriac (1848-1849) s-a afirmat in bataliile de la Pastrengo (3 apr. 1848), Borghetto si Peschiera (mai 1848). Comandant al armatei Piemontului (1855-1856) in Razboiul Crimeii. Prim-min. al Regatului Sardiniei (1859-1860) si al Italiei (1864-1866). Comandant sef al armatei in Razboiul Prusiano-Italo-Austriac, a fost infrant la Custozza (24 iun. 1866).

BEM, Josef (1794-1850), general polonez. A luat parte la revolutia poloneza din 1830-1831. Unul dintre conducatorii armatei revolutionare ungare in timpul Revolutiei din 1848-1849. Dupa citeva succese impotriva armatei austriece, a fost invins de armata tarista la Albesti (iul. 1849); s-a refugiat in Imp. Otoman unde a adoptat islamul.

ALVEAR, Carlos Maria de (1789-1853), general argentinian. Unul dintre conducatorii luptei pentru independenta Argentinei; comandant suprem al fortelor armate argentiniene in timpul razboiului cu Brazilia (1825-1828).

BERTHELOT [bertlo], Henri Mathias (1861-1931), general francez. Ca sef al misiunii militare in Romania, a contribuit la reorganizarea armatei romane in primavara anului 1917. A sprijinit aspiratiile poporului roman pentru realizarea statului national unitar. M. de onoare al Acad. Romane (1926).

REVOLUTIA DIN 1905-1907 DIN RUSIA, ansamblu de actiuni ca urmare a crizei economice din 1900-1903, agravata de pierderile suferite in Razboiul Ruso-Japonez (1904-1905). A inceput prin manifestatia pasnica din 9/22 ian. 1905, de la Sankt-Petersburg, reprimata violent („Duminica sangeroasa”), careia i-a urmat in primavara si vara anului 1905, mari greve politice, in principalele centre industriale si puternice rascoale taranesti in regiunea Volgai. Au avut loc framantari in randurile armatei, culminand cu rascoala din iun. 1905 a marinarilor de pe cuirasatul „Potemkin” din flota Marii Negre. Revolutia isi propunea rasturnarea tarismului, confiscarea pamanturilor mosieresti, ziua de munca de opt ore. In toamna lui 1905 miscarea revolutionara s-a extins in toata tara, creandu-se detasamente de muncitori inarmati. In oct., in urma unei puternice geve generale, tarul Nicolae II a dat la 17/30 oct. un manifest in care fagaduia satisfacerea unor revendicari general-democratice si convocarea Dumei de Stat. Miscarile au continuat, culminand cu insurectia armata din dec. 1905. Dupa infrangerea ei la Moscova, revolutia a intrat in declin, fiind, pana in 1907, inabusita.

RIDGWAY [ridguei], Mattew B. (1895-1993), general american. In cel de-al Doilea Razboi Mondial s-a remarcat la comanda unor unitati aeropurtate si de parasutisti care au invadat Sicilia (iul. 1943) si au participat la debarcarea din Normandia (iun. 1944). Comandant al armatei a 8-a americane in Razboiul din Coreea (declansat in 1950). I-a succedat generalului D. Mac Arthur la comanda fortelor aliate din Extremul Orient (1951), devenind apoi comandant suprem al fortelor N.A.T.O. (1952) si sef al Statului Major (1953-1955).

BURILEANU, Stefan (1874-1944, n. Burila Mica, jud. Mehedinti), inginer militar si matematician roman. general (1918). Prof. univ. la Cluj. Contributii la realizarea unor piese de artilerie din dotarea armatei romane.

ATANASIU, Vasile (1886-1964, n. Tirgoviste), general roman. S-a distins in batalia de la Marasesti (1917). Comandant al Corpului III de armata (1940-1943) pe Frontul de Est, apoi comandantul Armatei I Romane pe Frontul de Vest.

CLIVE [claiv], Robert, baron de Plassey (1725-1774), general englez. Rol important in cucerirea si consolidarea stapinirii engleze in India. In 1757 a infrint armatele franceze si ale nababului din Bengal la Plassey, cucerind un vast teritoriu.

IOANITIU, Alexandru (1890-1941, n. Botosani), general roman. Colaborator apropiat al lui I. Antonescu. Contributii importante la conceperea planurilor militare ale armatei romane pentru eliberarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord.

CASSIUS, Caius Longinus (?-42 i. Hr.), om politic si general roman. Unul dintre conducatorii conjuratiei care l-a asasinat pe Cezar. Infrint linga Philippi de armatele triumvirilor, s-a sinucis.

CARTIER, cartiere, s. n. 1. Parte a unui oras, deosebita de celelalte printr-un caracter propriu (geografic, istoric etc.). ♦ Populatia unei astfel de parti a unui oras. 2. Parte din comandamentul unei mari unitati, compusa din personalul auxiliar si mijloace de transmisiuni. ♦ (Iesit din uz) (Marele) cartier general = locul unde se afla, in timp de razboi, comandantul-sef si statul-major al unei armate. [Pr.: -ti-er] – Fr. quartier.

SERTORIUS, Quintus (c. 123-72 i. Hr.), general roman. Partizan al lui Marius. Dupa victoria lui Sylla in Razboiul civil, a condus rezistenta armata a popularilor in Spania (80-72 I.Hr.) extinzandu-si autoritatea asupra celei mai mari parti a peninsulei. Asasinat.

ALEA IACTA EST (lat.) zarurile au fost aruncate – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 32. Cuvintele lui Cezar la trecerea Rubiconului. Potrivit legilor Republicii nici un general roman, venind din nordul Italiei spre Roma, nu avea voie sa treaca acest rau in fruntea armatei pe care o comanda. Indica o decizie irevocabila, luata dupa indelungi ezitari.

CIMON (c. 510-450 i. Hr.), general atenian. Fiul lui Miltiade. Conducator al gruparii oligarhice, adversar al lui Temistocle, Efialte si Pericle. A infrint armata persana la Eurymedon (c. 469 i. Hr.).

ROMMEL, Errwin (1891-1944), general-feldmaresal german. A comandat o divizie blindata in campania din Franta (1940). In anii 1941-1943 a comandat corpul expeditionar italo-german din N Africii („Africa-Korps”) care, initial, dupa unele succese in Libia, a fost infrant in batalia de la El-Alamein. In 1943 a comandat gruparea de armate „B” in Franta. In 1944, comandant al unui sector din asa-numitul „Zid al Atlanticului”. Implicat in conspiratia generalilor impotriva lui Hitler (iul. 1944), a fost silit sa se sinucida. Supranumit „Vulpea desertului” pentru temerarele sale atacuri surpriza.

MOBILIZA vb. I. tr. 1. a chema sub arme, a pune o armata pe picior de razboi. ◊ (fam.) a convoca. 2. a antrena si stimula o colectivitate in vederea unei actiuni de interes general. 3. (med.) a pune un bolnav sa umble, sa se miste. II. refl. a-si aduna fortele. (< fr. mobiliser)

ANGHELESCU, Gheorghe (1839-1915, n. Bucuresti), general roman. Participant la Razboiul de Independenta (1877-1878), s-a distins in luptele de la Plevna si Vidin. Ministru de Razboi (1882). Contributii la organizarea armatei romane pe baze moderne.

SANDINO, Augusto Cesar (1893-1934), general nicaraguan. Erou al luptei de eliberare. A condus rascoala din 1926, iar intre 1927 si 1933 razboiul de gherila impotriva actiunii interne si a interventiei armate a trupelor S.U.A. in Nicaragua. Partizanii sai – sandinistii din Frontul Sandinist de Eliberare Nationala au fondat in Nicaragua (1967) – au detinut puterea politica si militara pana in 1990. Asasinat. Figura sa a devenit cu timpul, simbolul luptei antiimperialiste si nationaliste, in special in timpul guvernarii lui A. Somoza.

STRATEG s.m. 1. Titlu dat generalilor care aveau conducerea treburilor militare in vechea Atena. 2. Comandant de osti cunoscator al strategiei. [Cf. fr. stratege, lat. strategus, gr. strategos < stratosarmata, ago – a conduce].

CARNOT [carno] 1. Lazare C. (1753-1823), om politic, general si matematician francez. Unul dintre conducatorii Revolutiei Franceze din 1789-1794. membru al Comitetului Salvarii Publice. Supranumit „Organizatorul victoriei”, a avut un rol important in organizarea armatei revolutiei. Contributii in geometrie. 2. Nicolas Leonard Sadi C. (1796-1832), fizician francez. Fiul lui C. (1). A enuntat al doilea principiu al termodinamicii (1819) si a stabilit legile de functionare a masinilor termice (ciclul C.). 3. Marie Francois Sadi C. (1837-1894), inginer si om politic francez. Nepotul lui C. (1). Presedinte al Republicii (1887-1894). Asasinat.

AVERESCU, Alexandru (1859-1938, n. Ismail), maresal si om politic roman. A parcurs toate gradele militare, de la sublocotenent (1881), la general de brigada (1906) si maresal (1930). Comandant al Scolii Superioare de Razboi (1894-1895). Atasat militar la Berlin (1895-1898); ca sef al Marelui Stat Major (1911-1913) a elaborat planul de lupta al armatei romane in timpul celui de-al doilea razboi balcanic; ministru de razboi (1907-1909). Exceptional comandant de osti, erou al primului razboi mondial, A. a obtinut rasunatoarele victorii de la Marasti si Oituz (1917). Ministru in repetate rinduri, prim-ministru (1918, 1920-1921, 1926-1927), ministru secretar de stat si consilier regal (1938). A infiintat (1918) si condus Liga (din 1920 Partidul) Poporului; a militat pentru consolidarea statului national unitar roman, impotriva curentelor extremiste, pentru un regim parlamentar-constitutional. Teoretician si ginditor militar („Tactica”, „Notite zilnice din razboi. 1916-1918”). M. de onoare al Acad. (1923).

ROCADA, rocade, s. f. 1. Miscare la jocul de sah care nu se poate face decat o singura data in decursul unei partide si care consta in aducerea uneia dintre ture alaturi de rege si in trecerea regelui peste aceasta, pastrand culoarea campului de plecare. ♦ Inversare reciproca a pozitiei ocupate de doua elemente. 2. (Mil.) Cale de comunicatie cu un traseu orientat in general paralel cu linia frontului, folosita pentru regruparea si manevrarea trupelor, precum si pentru asigurarea materiala a acestora. ♦ Linie de rocada = linie pe care se misca rezervele unei armate in spatele frontului. Artera de rocada = artera rutiera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. – Din fr. rocade, germ. Rochade.

CAPRIVI, Leo, conte von (1831-1899), general si om politic german. Cancelar (1890-1894), a continuat politica lui Bismarck de consolidare a legaturilor cu Austro-Ungaria si Italia. Pe plan militar a intarit potentialul de lupta al armatei.

calaras m. (d. calare). Soldat de cavalerie in general. Curier calare intre tarile romanesti si Constantinopole. (V. lipcan). In special, astazi, soldat de cavalerie care nu face parte din divizii independente, ca rosiorii, ci intovaraseste corpurile de armata. (V. liude si umblator). – In ainte [!] de 25 Oct. 1871, calarasii actuali se numeau (in Tara Romaneasca) „dorobanti calari”. Pina la infiintarea jandarmeriii (pe la 1890), ei faceau si serviciu de curieri oficiali si de jandarmi. Pina la 1912, ei purtau tunici negre (ofiterii) sau civite (trupa) cu gaitane rosii (iar rosiorii tunici rosii cu gaitane negre). Ca armament, calarasii n´au lance, ci numai sabie, carabina (sau pistol) si mitraliere.

DABIJA, Gheorghe (1872-1943, n. Iasi), general roman. A participat la primul razboi mondial, distingandu-se in bataliile de la Marasti si Oituz, in campania de eliberare a Transilvaniei si in lupta impotriva agresiunii Republicii Ungare a Sfaturilor (1919). Autor al lucrarii: „armata romana in razboiul mondial (1916—1918)“.

SALAN, Raoul (1899-1984), general si om politic francez. A comandat (1952-1953) trupele franceze din Indochina si din Algeria (1958-1960). In dezacord cu politica guvernului francez, in problema algeriana, a fost unul dintre conducatorii puciului militar din 22-25 apr. 1961. Dupa infrangere, a creat „Organizatia armata Secreta” (OAS). Arestat la 22 apr. 1962 si condamnat la inchisoare pe viata. Gratiat (1968) si reabilitat (1982). Memorii.

COFRAJ (‹ fr.) s. n. Tipar de lemn sau metal utilizat la executarea elementelor de beton, beton armat sau de alte materiale pentru a li se da forma prevazuta in proiect si a le sustine pina la intarirea betonului. ◊ C. glisant = cofraj mobil echipat cu dispozitive sau instalatii (vinciuri) care permit deplasarea la un tronson vecin. Se foloseste in general la constructii inalte (silozuri, blocuri de locuinte).

REVOLUTIA DIN OCTOMBRIE, insurectie armata declansata la Petrograd in noaptea de 24/25 oct. (6/7 nov.) 1917, in cursul careia fortele revolutionare (muncitori, soldati si marinari) din oras ocupa principalele institutii guvernamentale, iau cu asalt (26 oct./8 oct. 1917) Palatul de Iarna si aresteaza Guvernul provizoriu (constituit in febr. 1917, in conditiile existentei dualitatii puterii in Rusia), care reprezenta interesele burgheziei. Congresul II general al Sovietelor de deputati ai muncitorilor si soldatilor din Rusia (26-27 oct./8-9 nov. 1917) proclama instaurarea puterii sovietice, ca forma a dictaturii proletariatului. Congresul adopta, totodata, Decretul asupra pacii si Decretul asupra pamantului si formeaza primul guvern sovietic, Consiliul Comisarilor Poporului, in frunte cu V.I. Lenin. Din oct. 1917 si pana in febr. 1918, revolutia s-a extins in intreaga tara. R. din O. a creat conditiile instaurarii in Rusia a unui sistem comunist-totalitar, insotit de teroare si de pierderea a milioane de vieti.

RAZBOIUL CRIMEII (1853-1856), razboi purtat intre Rusia, pe de o parte, si Turcia, Marea Britanie, Franta si Regatul Sardiniei, pe de alta. Izbucnit ca urmare a acutizarii divergentelor anglo-franco-ruse in problema orientala, in general, si problema impartirii posesiunilor Imp. Otoman aflat in declin, in special. In primele zile ale razboiului, flota rusa a distrus la Sinope flota turca. Operatiunile militare s-au desfasurat pe Dunare, in Transcaucazia si in Crimeea, in Marea Baltica si in Kamceatka. Teatrul principal al razboiului a fost Crimeea, unde aliatii au provocat infrangeri grele armatei ruse, cucerind, dupa un indelung asediu, orasul Sevastopol (1855). Razboiul s-a incheiat prin Tratatul de Pace de la Paris (1856).

RICHELIEU [riʃəlio], familie nobiliara franceza. 1. Armand Jean DU PLESSIS de (1585-1642), om politic si c******l francez (din 1622. Reprezentant al absolutismului in Franta. Ca prim-min. (1624-1642), in timpul domniei lui LUdovic XIII, a fost conducatorul de fapt al Frantei. Prin infrangerea hughenotilor (cucerirea cetatii La Rochelle), prin inlaturarea tendintelor autonomiste ale marilor seniori feudali si printr-o serie de reforme (finante, armata si legislatie), a consolidat monarhia absoluta. Pe plan extern, a luptat impotriva hegemoniei Habsburgilor in Europa, Franta participand (din 1635), alaturi de principii protestanti germani si de Suedia, impotriva Sfantului Imp. Roman de Natiune Germana si a Spaniei, in Razboiul de 30 de ani (1618-1648). A manifestat interes pentru literatura si arte. A contribuit la intemeierea (1635) Academiei Franceze. 2. Armand Emmanuel DU PLESSIS, conte de Chinon, duce de Fronsac (1766-1822), general si om politic francez. Emigrat in Rusia (1790), a devenit guvernator al provinciei Odessa (1803-1814). Reintors in Franta a devenit prim-min. (1815-1818, 1820-1821) obtinand plecarea Aliatilor din Franta si acceptarea ei in Sfanta Alianta.

ALEXANDRU MACEDON (356-323 i. Hr.), rege al Macedoniei (336-323 i. Hr.). Fiu al lui Filip II si discipol al lui Aristotel. Dupa reprimarea rascoalei oraselor grecesti, initiata de Teba (335 i. Hr.), a inceput lunga campanie impotriva Imp. Persan. A trecut Helespontul, a invins armata persana la Granicos (334 i. Hr.) si Issos (333 i. Hr.) si a cucerit Fenicia si Egiptul. Dupa Batalia decisiva de la Gaugamela (331 i. Hr.) impotriva lui Darius III, a cucerit (330-327 i. Hr.) provinciile din centrul Imp. Ahamenid: Babilonul, Susa, Ecbatana, Persepolis. Dupa campania din N Indiei (327-326 i. Hr.) a murit la Babilon in virsta de 33 de ani. Intemeietor a peste 70 de orase care-i poarta numele. Domnia lui A. marcheaza inceputul perioadei elenistice. Dupa moartea sa, vastul imperiu a fost impartit intre generalii sai, denumiti, diadohi.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)