Rezultate din textul definițiilor
JUMATATE ~ati f. 1) Fiecare dintre cele doua parti egale in care poate fi impartit un intreg. ◊ ~ de masura masura incompleta, partiala. Pe (sau in) ~ a) in doua parti egale sau aproximativ egale; b) partial; incomplet. A face ceva pe ~ a nu duce pana la capat un lucru inceput. A spune cu ~ de gura a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi in mod nehotarat, fara convingere. Cu ~ de inima (sau cu inima pe ~) fara curaj; indecis. 2) fam. Persoana casatorita de s*x feminin in raport cu barbatul ce i-a devenit sot; femeie; nevasta. 3) Punct care marcheaza mijlocul unei distante in spatiu sau al unui interval in timp. La ~ de drum. La o ~ de secol. 4) Unitate de masura a capacitatii sau a greutatii, egala cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumatatii] /Orig. nec.

SUBTIRATIC, -A, subtiratici, -ce, adj. 1. (Cam) subtire (I 1). ♦ (Despre oameni) Zvelt; slab. 2. (Despre glas, voce) (Cam) subtire (I 5). – Subtire + suf. -atic.

SCAZUT, -A, scazuti, -te, adj. 1. (Despre ape) Cu nivelul coborat. ♦ (Despre mancaruri) Cu sos putin si bine legat. 2. (Despre voce, glas) Cu intensitate slaba; coborat, soptit. 3. (Despre temperatura) Cu valori coborate, joase. – V. scadea.

SCAZUT adj. 1. v. redus. 2. ingrosat. (Mancare ~.) 3. imputinat, micsorat, redus. (Numarul lor e acum mult ~.) 4. coborat, redus. (Nivelul ~ al apei.) 5. v. ieftin. 6. demonetizat, depreciat, devalorizat. (Cursul ~ al leului.) 7. coborat, jos, redus, scoborat. (Temperatura ~.) 8. v. diminuat. 9. v. incet. 10. mic, slab. (Intensitatea ~ a glasului.) 11. v. mediocru. 12. diminuat, (inv. si pop.) micsorat, (fig.) stirbit. (Cu reputatia ~.)

subtiatic, subtiatica, adj. 1. (reg.; despre corpuri cu forma alungita, despre corzi, tuburi, fire etc.) care este aproape subtire; subtiratic. 2. (inv.; despre oameni, animale sau despre corpul lor) suplu, zvelt, suleget, suletic, sugar, sui, suiet, slab. 3. (reg.; despre glas, sunete etc.) care este aproape subtire; subtiratic. 4. (reg.; fig.) plapand.

pioncait1, pioncaituri, s.n. (reg.) 1. strigatul curcilor. 2. voce sau glas subtire; pitigait, pitigaiala. 3. vedere slaba; pioncaiala. 4. migala.

INCET adj., adv. 1. adj. v. domol. 2. adv. v. agale. 3. adj. v. greoi. 4. adv. adagio. 5. adj. coborat, domol, lin, molcom, potolit, scazut, scoborat, slab, stins, (rar) slabanog. (Vorbea cu glas ~.) 6. adv. v. piano. 7. adv. greu, lent. (Noaptea trecea ~.)

A RAGUSI ~esc intranz. 1) (despre persoane sau despre animale) A-si pierde claritatea vocii, producand sunete infundate. 2) (despre glas, voce, sunete) A deveni mai slab si mai infundat. /Orig. nec.

STINS2, -A, stinsi, -se, adj. 1. Care nu mai arde. 2. (Despre ochi, privire etc.) Lipsit de stralucire, de vioiciune. 3. (Despre sunete, glas etc.) Lipsit de sonoritate, de intensitate; slab. 4. (Despre culori) Palid, sters. 5. Disparut, mort. 6. (Jur.; despre obligatii, actiuni penale, privilegii etc.) Care a incetat, care nu mai are curs, care si-a pierdut puterea juridica. 7. (Despre reflexe conditionate) Care a disparut treptat in urma faptului ca e********l conditional n-a mai fost insotit de e********l neconditional corespunzator. 8. (In sintagma) Var stins = pasta vascoasa, alba, obtinuta prin reactia dintre piatra de var arsa si apa (cu numeroase folosiri in constructie). – V. stinge.

pioncaitura, pioncaituri, s.f. (reg.) 1. strigatul curcilor; pioncait, pioncanit. 2. voce sau vorbire cu glas subtire, pitigait; pitigaiala in vorbire. 3. vedere slaba; pioncaiala. 4. migala.

piocit1, piocituri, s.n. (reg.) 1. piuit. 2. voce sau vorbire cu glas subtire, pitigaiat; pioncaiala, pioncait, pioncanit. 3. vorbire inceata, slaba, stinsa; pioncait, pioncanitura, pioceala.

pioncaneala, pioncaneli, s.f. (reg.) 1. strigatul caracteristic al curcilor; pioncaiala. 2. voce sau vorbire cu glas subtire, pitigaiat; pitigaiala in vorbire. 3. vorbire inceata, slaba, stinsa; pioncanit. 4. slabire, topire (de boala sau de batranete). 5. vedere slaba, pioncaiala. 6. mocosire, mocaiala. 7. migala, migaleala.

pioncanitura, pioncanituri, s.f. (reg.) 1. strigat specific curcilor; pioncait. 2. voce sau vorbire cu glas subtire, pitigait; piocit, pitigaiala, pioncaiala, pioncait. 3. vorbire inceata, slaba, stinsa; pioncanit. 4. slabire, topire (de boala sau de batranete). 5. vedere slaba; pioncaiala, pioncait. 6. mocosire, mocaiala. 7. migala, migaleala.

pioncanit1, pioncanituri, s.n. (reg.) 1. strigat caracteristic curcilor; pioncait. 2. voce sau vorbire cu glas subtire, pitigait; pitigaiala in vorbire; pioncaiala, pioncait. 3. vorbire inceata, slaba, stinsa; pioceala, piocit. 4. slabire, topire (de boala sau de batranete); pioncanitura. 5. vedere slaba, pioncaiala, pioncait. 6. mocosire, mocaiala.

SUBTIA, subtiez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni mai subtire (I 1). ◊ Expr. (Tranz.) A-si subtia buzele (sau gura) = a-si strange buzele, facandu-le sa para mai subtiri, mai mici; a vorbi din varful buzelor. ♦ Tranz. (Despre imbracaminte) A face ca cel care o poarta sa para mai zvelt, mai slab. 2. Tranz. A face ca un corp lichid sau gazos sa fie mai putin concentrat, mai putin dens; a dilua. 3. Tranz. A face ca glasul sa aiba un timbru mai subtire, mai inalt. 4. Refl. Fig. (Despre oameni si despre insusirile sau manifestarile lor; (adesea ir.) A deveni mai rafinat, mai civilizat, mai fin; a se rafina, a se cultiva, a se stila. [Pr.: -ti-a] – Lat. subtiliare.

A PIERI pier intranz. 1) (despre fiinte) A inceta sa mai traiasca; a muri. 2) (despre oameni) A muri de moarte violenta. ~ de ciuma.Nu piere lumea nu se intampla nimic. 3) (despre vegetatie) A-si pierde seva cu totul (de frig, de seceta etc.); a se usca; a muri. 4) (despre stari, senzatii) A inceta de a mai persista; a lua sfarsit (subit). I-a pierit dorinta de plecare.A-i ~ cuiva glasul (sau graiul) a pierde pentru un moment (de frica, de emotie etc.) darul vorbirii. 5) (despre sunete, lumina) A scadea treptat in intensitate; a deveni din ce in ce mai slab, disparand complet; a se stinge. 6) A disparea brusc; a se face nevazut. ◊ Piei din ochii mei (sau fata mea)! sa nu te mai vad! /<lat. perire

DOMOL, -OALA, domoli, -oale, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se misca fara graba, care se face fara graba; incet, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A o lasa (sau a o lua) mai domol = a proceda cu calm, a nu se pripi. 2. (Despre sunete, glas) Care este cu tonul scazut, cu intensitate redusa; lin, infundat. ♦ (Despre vorbe) Linistit, bland, calm. 3. (Despre oameni si animale) Blajin, bland, pasnic. 4. (Despre atmosfera, clima, vant, temperatura etc.) Temperat, moale, dulce. 5. (Despre senzatii, sentimente etc.) Care are intensitate scazuta; moderat, slab. 6. (Despre terenuri inclinate) Care are panta lina. – Din domoli (derivat regresiv).

MURMUR, murmure, s. n. 1. Succesiune de sunete (slab si monoton articulate), de cuvinte rostite incet si neclar; zgomot confuz de voci; rumoare, murmuiala. ♦ P. a**l. Zgomot surd si continuu produs de un motor sau de o masina in actiune; zumzet, bazait. ♦ Exprimare a unei nemultumiri, a unei dezaprobari prin cuvinte rostite cu jumatate de glas; protest infundat al unei multimi; carteala, murmurare. 2. Zgomot usor, prelung si monoton produs de o apa curgatoare, de frunzisul miscat de vant etc. – Din lat. murmur, fr. murmure.

USOR adj., adv. 1. adj. v. subtire. 2. adj. v. lejer. 3. adj. v. rar. 4. adj. v. lin. 5. adj. bland, calm, domol, lin, linistit, moderat, molcom, potolit. (Vant ~; ploaie ~oara.) 6. adj. v. slab. 7. adj. accesibil, elementar, simplu. (Cunostinte cat mai ~oare, pentru cei mici.) 8. adj. facil, necomplicat, nedificil, simplu. (O problema ~oara la matematica.) 9. adv. v. comod. 10. adj. v. lesnicios. 11. adv. v. lesne. 12. adj. v. comod. 13. adj. v. benign. 14. adj. v. neimportant. 15. adv. bland, lin, (inv. si pop.) molcomis. (Seara coboara ~.) 16. adj. v. frugal. 17. adv. putin. (Cu glasul ~ tremurat.)



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)