Rezultate din textul definițiilor
COLATERAL, -A, colaterali, -e, adj. Laturalnic; subordonat, secundar. ♦ (Despre rude, grade de rudenie) Care uneste intre ei pe frati si surori (si pe descendentii acestora). – Din fr. collateral, lat. collateralis.
RAS- (Inaintea vocalelor si a consoanelor sonore, in forma raz-) Element de compunere care: 1. a) formeaza, de la verbe, derivate care exprima o imprastiere, o repetare sau o intensificare a actiunii exprimate de verbul simplu; b) formeaza, de la adjective, derivate care exprima intensificarea insusirii exprimate de adjectivul simplu; c) (rar) formeaza, de la substantive, derivate care exprima ideea de intensitate in raport cu substantivul simplu; d) formeaza, de la substantive denumind grade de rudenie, derivate care indica generatii departate; e) formeaza, de la adverbe de timp, derivate indicand un timp mai indelungat decat cel exprimat de adverbul simplu; 2. a) formeaza, de la verbe, derivate care exprima ideea revenirii la o stare mai veche; b) formeaza, de la verbe, derivate care exprima ideea modificarii (in sens negativ) a situatiei dinainte; 3. formeaza, de la verbe, substantive si adjective, derivate cu sensul mai departat de cel al cuvantului simplu. [Var.: raz-] – Din sl. ras-, raz-.
COLATERAL ~a (~i, ~e) 1) Care, din punctul de vedere al importantei, se situeaza pe al doilea plan; de importanta mai mica; secundar. 2) (despre grade de rudenie) Care nu este in linie dreapta. 3) fig. Care are tangenta cu ceva. Chestie ~a. /<fr. collateral, lat. collateralis
vitreg (-ga), adj. – 1. Se zice despre anumite grade de rudenie prin afinitate. – Mama vitrega. – Frate vitreg. – 2. Contrarm dusman, ostil. – Var. vitrig. Lat. vῑtricus (nu vitricus) „tata vitreg” (Cipariu, Gram., 30; Puscariu 1914; REW 9400), cf. logud. bidrigu, bitricu, calabr. vitrico, alb. vitruk, viter, vitkur. Pentru valoarea exacta a vocalei accentuate, cf. Tagliavini, Melanges N. Roques, III, 255-64; nu se justifica observatia lui Domasckhe, Jb., XXII, 151 si Tiktin, care considerau acest cuvint drept cultism. Comun in Munt., Mold. si Trans. de N (ALR, I, 254). – Der. vitregie, s. f. (dusmanie, ostilitate, rautate). – Din rom. provine bg. vitrig (Capidan, Raporturile, 230).
-meu/-miu (fam., pop., numai dupa nume de grade de rudenie) adj. pr. m. (frate-meu/frate-miu; lui frate-meu/lui frate-miu); f. -mea (maica-mea), g.-d. -mii (maica-mii)
UNCHI, unchi, s. m. 1. Barbat considerat in raport cu copiii fratilor si surorilor sale, in raport cu copiii fratilor si surorilor sotiei sale sau in raport cu copiii verilor si verisoarelor sale; termen cu care se adreseaza acestui barbat nepotii; grad de rudenie astfel stabilit; unchias. 2. Termen de respect cu care o persoana mai tanara se adreseaza unui barbat mai in varsta. – Lat. avunculus.
VAR, VARA, veri, vere, s. m. si f. 1. grad de rudenie intre copiii sau descendentii persoanelor care sunt frati sau surori; persoana care se afla cu alta intr-o asemenea relatie de rudenie, considerata in raport cu aceasta. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare catre un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera.
PATRIARHAT s. n. 1. Forma de organizare sociala in care gradele de rudenie sunt socotite in linie masculina, iar barbatul este considerat sef al familiei, cu rol predominant in viata comunitatii. 2. Demnitatea de patriarh (1). ♦ Perioada de preistorie a unui patriarh. [Pr.: -tri-ar-] – Din fr. patriarcat (dupa patriarh).
SUCCESIBIL, succesibile, adj. (In sintagma) grad succesibil = grad de rudenie care da drept la mostenire. – Din fr. successible.
PREZENTAT, -A, prezentati, -te, adj. 1. Care este cunoscut celor de fata prin nume, ocupatie, grad de rudenie etc. 2. (Despre spectacole, activitati, cercetari etc.) Care este infatisat publicului, specialistilor etc. 3. Care este infatisat ca..., avand aparenta de... – V. prezenta.
SPITA, spite, s. f. 1. Fiecare dintre bucatile de lemn sau dintre barele subtiri de metal care leaga cercul sau obezile unei roti de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, speteaza. 2. Fiecare dintre treptele unei scari; fuscel. 3. Fig. grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeasi persoana; p. ext. origine. ◊ Spita neamului = arbore genealogic. 4. Unitate biologica formata din lanturi de specii care au derivat una din alta in decursul istoriei lor. – Din bg., scr. spica.
CUSCRIE s. cuscrenie. (~ este un grad de rudenie.)
sora s. f., g.-d. art. (grad de rudenie) surorii, (personal sanitar) sorei; pl. surori
PRIMAR1 ~a (~i, ~e) 1) Care constituie un inceput; care caracterizeaza un inceput; initial; primordial; incepator. Etapa ~a. ◊ Scoala ~a scoala incepatoare. Var ~, vara ~a a) grad de rudenie stabilit intre copiii fratilor sau ai surorilor; b) persoana aflata in acest grad de rudenie. 2) Care se prezinta simplu de tot; rudimentar. /<lat. primarius
SPITA ~e f. 1) Fiecare dintre piesele care leaga obada unei roti cu butucul acesteia. 2) fig. grad de rudenie. ◊ Neam de pe a saptea ~ ruda foarte indepartata. 3) Totalitate a celor care isi trag obarsia dintr-un stramos comun. ◊ ~a neamului arbore genealogic. /<bulg., ucr. spica
SUCCESIBIL ~a (~i, ~e) : grad ~ grad de rudenie ce da drept unei persoane la mostenire. /<fr. successible
ARBORE s.m. 1. Planta lemnoasa de talie mare; copac, pom. ◊ Arborele vietii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidala si frunze verzi, solzoase; tuia; b) (fig.) schema reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale; arbore genealogic = desen in forma unui arbore din care se vad ramificatiile unei familii si gradele de rudenie dintre membrii ei. 2. Catarg. ◊ Arbore gabier = catarg care sustine gabia. 3. Axa care transmite o miscare de rotatie diferitelor organe ale unei masini. [< lat. arbor].
PATRIARHAT s.n. Forma de viata sociala caracteristica societatii gentilice, in care gradele de rudenie sunt socotite in linie paterna, iar barbatul domina in mod nelimitat asupra femeii si copiilor. [Cf. germ. Patriarchat, fr. patriarcat < lat. pater – tata, gr. arche – conducere].
SUCCESIBIL adj.n. grad succesibil = grad de rudenie care da drept la mostenire. [Cf. fr. successible, lat. succedere – a mosteni].
SUCCESIBIL, -A adj. (despre un grad de rudenie) care da drept la mostenire. (< fr. successible)
ginere (gineri), s. m. – 1. Sotul unei femei, in raport cu parintii acesteia. – 2. Mire. – Mr. dzinere, megl. ziniri, istr. ziner. Lat. gener (Puscariu 720; Candrea-Dens., 745; REW 3730; DAR), cf. it. genero, prov. genere, fr. gendre, sp. yerno, port. genro. Cuvint comun in toate regiunile (ALR, II, 259). Nu are sensul de „barbat casatorit” pe care Sandfeld 37 il presupune, deducindu-l din ngr. γαμβρός; indica numai persoana casatorita, din punctul de vedere al inrudirii sale spirituale cu socrii, sau in cursul ceremoniei de nunta. – Der. gineri, vb. (a face pe cineva sa-i fie ginere, a-si da fata dupa cineva); ginerie, s. f. (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).
spita (-te), s. f. – 1. Stinghie, speteaza de roata. – 2. Esalon, treapta. – 3. grad de rudenie. – 4. Arbore genealogic. – Mr. spita, megl. spita „spin”. Germ. Spitze, prin intermediul bg., sb., rus. spica „spita” (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 358; Conev 83); pentru explicatie semantica a sensului 3, cf. sp. grado si grada. Cf. spit. – Der. spitelnic, s. n. (sfredel, mai ales pentru a baga spitele de la roata); inspita, vb. (a pune spite, a forma o roata).
GENEALOGIE ~i f. 1) Filiatie a membrilor unei familii, de diferite generatii, in functie de gradul lor de rudenie. 2) Reprezentare intr-un tablou, intr-un grafic a unei astfel de filiatii. 3) Stiinta care se ocupa cu studiul diferitelor filiatii; istorie a neamului. /<fr. genealogie, lat. genealogia
rudenie ~i f. 1) Legatura directa sau colaterala intre membrii unei familii. grad de ~. 2) v. RUDA. /ruda + suf. ~enie
GRAD ~e n. 1) Unitate de masura a mai multor marimi fizice variabile (temperatura, densitate, presiune etc.). ◊ ~ de comparatie categorie gramaticala specifica pentru adjectiv si adverb avand trei aspecte: pozitiv, comparativ si superlativ. ◊ ~ de rudenie raport de apropiere intre rude. 2) Unitate de masura a unghiurilor, a longitudinii si a latitudinii. 3) Diviziune pe scara unui instrument de masura; gradatie. 4) (la expresiile algebrice) Maxim al sumei exponentilor necunoscutelor unui termen. ~ul unui monom. ◊ Ecuatie de ~ul intai (sau doi) ecuatie a carei necunoscuta este la puterea intai (sau a doua). 5) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru; nivel. ~ de cultura. ◊ In cel mai mare ~ la maximum. In cel mai mic ~ la minimum. 6) Treapta intr-o ierarhie. Diploma de ~ul I. ~ de capitan. 7) Etapa in evolutia unui proces; treapta. 8) Calificare dobandita intr-un domeniu de activitate; titlu. ~ stiintific. /<fr. grade, lat. gradus