Rezultate din textul definițiilor
SALAS, salase, s. n. (Pop.) 1. Adapost unde cineva capata temporar gazduire. 2. Constructie rudimentara facuta in camp si folosita ca adapost temporar pentru oameni si animale. 3. Locuinta, casa. ♦ Staul, grajd. ♦ Culcus. 4. Asezare omeneasca. ♦ Locuitorii acestei asezari. 5. Mica asezare de tigani (nomazi); grup de familii de tigani (nomazi) sub conducerea unui vataf. [Pl. si: salasuri] – Din magh. szallas.
CLAN s.n. 1. Comunitate umana din oranduirea primitiva, compusa din indivizi uniti prin legaturi de rudenie si de limba; grup de familii inrudite (la scotieni si la irlandezi). 2. Mica reuniune de specii vegetale, crescute pe suprafete putin intinse, care tind sa se raspandeasca. 3. (Peior.) Clica, grup, fractiune. [Pl. -nuri. / < fr. clan, cf. galic. clan].
CLAN s. n. 1. grup de familii inrudite la popoarele celtice. ◊ comunitate umana din oranduirea primitiva, formata din indivizi uniti prin legaturi de rudenie si de limba; ginta, trib. 2. mic grup de specii vegetale, crescute pe suprafete putin intinse, care tind sa se raspandeasca. 3. (peior.) clica. (< fr., engl. clan)
GENERATIE s. f. 1. functiune prin care fiintele vii se reproduc; reproducere. ♦ (biol.) ~ spontanee = ipoteza potrivit careia organismele vii ar lua nastere in mod spontan din materia anorganica. 2. totalitatea oamenilor care sunt de aceeasi varsta. ◊ (biol.) grupare de indivizi avand aceeasi filiatie. ◊ perioada de timp care desparte varsta tatalui de aceea a fiului. 3. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzand perioadelor in care tehnica se afla relativ stabilizata. (< fr. generation, lat. generatio)
OLIGARHIE s. f. 1. forma de guvernamant in care puterea este exercitata de un numar mic de persoane sau de familii. ◊ grup de persoane care exercita puterea intr-o asemenea forma de guvernamant. 2. ~ financiara = grup restrans de reprezentanti ai capitalului financiar care detin sau controleaza ramurile principale ale economiei. (< fr. oligarchie)
roi (-iuri), s. n. – grup, familie de albine. – Megl. (roiac). Sl. roi (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318; Conev 74), cf. bg., sb., slov. roj. – Der. roi, vb. (a pleca in roi; a misuna; a furnica; a disparea, a zbura), mr. (a)ruescu, (a)ruire, megl. ruies, ruiri, cf. bg. roja; roinic, adj. (mobil, care se misca de colo colo, care roieste); roinita, s. f. (stup mic in care se prinde roiul; melisa, Melissa officinalis), pe care Conev 46 il trimite inutil la un bg. *roinica; roiste, s. f. (roire; melisa); roit, s. n. (roire).
SALAS ~e n. 1) Constructie rudimentara improvizata in camp, servind ca adapost; coliba. 2) Adapost temporar; gazda vremelnica. 3) rar Incapere sau grup de incaperi, in care locuieste sau poate locui o persoana; locuinta; 4) inv. Asezare omeneasca de proportii mici; catun. 5) Adapost pentru animale. 6) Asezare mica de tigani nomazi. 7) inv. grup de familii de tigani (sub conducerea unui bulibasa). [Pl. si salasuri] /< ung. szallas
ORIGINE s.f. 1. Obarsie; inceput; izvor. 2. Faptul de a se trage dintr-o familie, dintr-un popor etc.; apartenenta prin nastere la o anumita familie, un grup social, o natiune etc. 3. (Mat.) Punct fix de la care se masoara coordonatele celorlalte puncte. ♦ Etimologie (a unui cuvant). [< lat. origo, originis, cf. fr., it. origine].
salas (-suri), s. n. – 1. Locuinta, locas, casa. – 2. Adapost, refugiu. – 3. (Trans. de N.) Sicriu. – 4. grup de familii de tigani robi, format pina la 15 capi de familii care apartineau aceluiasi proprietar. – Var. Mold. salas. Mag. szallas (Miklosich, Fremdw., 124; Cihac, II, 524; Galdi, Dict., 96), cf. sb. salas „catun”, pol. szalasz, rus. salas. – Der. salaslui, vb. (a gazdui, a adaposti; a se aciua; a locui, a trai); salasluinta, s. f. (salas, domiciliu); salasitoare, s. f. (Trans., osul-iepurelui, Onosis spinosa).
CLAN (‹ fr., engl.) s. n. 1. grup de familii inrudite la popoarele celtice; p. ext. comunitatea umana din comuna primitiva, compusa din indivizi uniti prin legaturi de rudenie si de limba; ginta, trib. ◊ (SOCIOL.) C. totemic = trib primitiv intemeiat pe apartenenta tuturor membrilor la acelasi totem. 2. (MAT.) Multime K nevida de parti ale unei multimi E, cu proprietatea ca oricare ar fi doua multimi din K reuniunea si diferenta lor apartin lui K. ◊ C. borelian = c. K avind proprietatea ca reuniunea unui numar infinit de multimi din K apartine lui K; corp borelian. 3. (Peior.) Clica.
LANCASTER [lænkəstər], Burt (pe numele adevarat Stephen Burton Lancaster) (1913-1994), actor american de teatru si film. A debutat in 1946 in filmul „Ucigasii”. Aspectul atletic si zambetul fermecator, la care se adauga o mare expresivitate artistica, il consacra ca vedeta in aproape in toate genurile de film, de la cele de suspans si de aventura („Vera Cruz”, „Profesionistii”), pana la drame psihologice („Omul care aduce ploaia”, „Trapez”, „Aeroportul”, „Ghepardul”, „grup de familie intr-un interior”, „Pasararul din Alcatraz”). Roluri in seriale TV („Moise”, „Marco Polo”, „Logodnicii”). Premiul Oscar: 1960 („Elmer Gantry”).
SALAS (‹ magh.) s. n. (Inv. si pop.) 1. Gazduire temporara acordata cuiva. 2. Constructie rudimentara, de obicei din barne, folosita ca locuinta temporara. Au un rol important in cazul satelor de la poalele muntilor, unde fanetele se afla adesea la departare mare de sat, iar accesul este destul de dificil. In acest caz sunt locuite vara, in timpul cositului, dar adesea si iarna, pentru adapostirea si hranirea vitelor. In trecut numarul lor era mult mai mare, membrii familiei deplasandu-se adesea de la s. la sat si invers; frecvent pe langa ele se afla cativa pomi fructiferi si o mica gradina. In functie de tinut, mai sunt numite odaie, conac, casoaie sau casa in camp. 3. Locuinta, casa, camin; p. ext. culcus. ♦ Grajd, staul. 4. Asezare omeneasca; catun, sat; locuitorii acestei asezari. ♦ grup de familii de tigani (nomazi), condusi de un vataf.
TIP, (1, 2, 3) tipuri, (4) tipi, s. m. 1. S. n. Obiect care reprezinta modelul pe baza caruia se produc alte obiecte de acelasi fel; prototip. 2. S. n. Individ, exemplar, obiect, fenomen care intruneste anumite trasaturi reprezentative, esentiale pentru un grup intreg de indivizi, de exemplare, de obiecte etc. de acelasi fel. ♦ Spec. Personaj din literatura sau din arta care intruneste, in modul cel mai expresiv, trasaturile, caracterele esentiale ale indivizilor din categoria (sociala sau psihologica) pe care o reprezinta. ♦ Totalitatea caracterelor distinctive fundamentale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etc. ♦ Caracter distinctiv; particularitate. 3. S. n. Soi3, fel, gen, categorie. 4. S. m. (Fam.) Individ, ins. – Din fr. type, lat. typus.
familie ~i f. 1) grup de persoane inrudite prin casatorie sau prin sange care traiesc impreuna (sot, sotie, descendentii acestora). 2) Succesiune de generatii ce se trag dintr-un stramos; neam; semintie. ◊ ~ de limbi grup de limbi inrudite, care provin din aceeasi limba initiala. ~ de cuvinte totalitate a cuvintelor compuse si derivate formate de la radacina aceluiasi cuvant. 3) fig. Reuniune de oameni sau de popoare legate intre ele prin interese si idealuri comune. 4) biol. Categorie sistematica superioara genului si inferioara ordinului. [Art. familia; G. D. familiei; Sil. -li-e] /<lat. familia, fr. famille
ORIGINE s. f. 1. inceput, provenienta; izvor, obarsie. 2. apartenenta prin nastere la o anumita familie, la un grup social, o natiune etc. ◊ etimologie (a unui cuvant). 3. (mat.) punct fix de la care se masoara coordonatele celorlalte puncte. (< lat. origo, -ginis, fr. origine)
CEREALA, cereale, s. f. (La pl.) grup de plante din familia gramineelor (grau, porumb etc.), cu radacini fasciculate, tulpini neramificate si fructele cariopse, ale caror seminte servesc ca hrana omului sau animalelor si ca materie prima in industria alimentara; (si la sg.) planta care face parte din acest grup. [Pr.: -re-a-] – Din fr. cereale.
INDO-IRANIAN, -A, indo-iranieni, -e, adj. (In sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literara clasica a Indiei, precum si grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien.
MEDICINAL, -A, medicinali, -e, adj. Intrebuintat ca medicament; din care se prepara medicamente. ◊ Plante medicinale = grup de plante din familii diferite, cultivate sau salbatice, care, datorita compozitiei lor chimice, au proprietati terapeutice. – Din fr. medicinal, lat. medicinalis.
ORIGINE, origini, s. f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; inceput, provenienta; izvor, obarsie. ◊ Loc. adj. De origine = a) de provenienta, de natura; b) originar. 2. Apartenenta prin nastere la o anumita familie, la un anumit grup social, la o anumita natiune. ◊ Loc. adj. De origine = de obarsie, de bastina, de neam, de nationalitate. ♦ Etimologie (a unui cuvant). 3. Punct pe o linie, pe o suprafata sau in spatiu, de la care se masoara coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotatie sau cu o gradatie, de la care incepe numerotatia sau gradatia. [Var.: origina s. f.] – Din lat. origo, -inis, fr. origine.
RADIAT, -A, radiati, -te, adj. Radial. ♦ (Substantivat, n., la pl.) Animale nevertebrate avand organele dispuse in forma de raze; (si la sg.) animal care face parte din acest grup. ♦ (Substantivat, n., la pl.) grup de plante din familia compozeelor ale caror petale sunt asezate radial; (si la sg.) planta care face parte din acest grup. [Pr.: -di-at] – V. radia1.
ITALO-CELTIC, -A adj. limbi italo-celtice = grup de limbi din familia indo-europeana cuprinzand limbile italice (latina si limbile romanice, osco-umbriana) si limbile celtice. (< fr. italo-celtique)
ORDIN s. n. 1. dispozitie obligatorie, data de o autoritate sau persoana oficiala; porunca; comanda. 2. comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli de organizare si de activitate; cin, tagma. ◊ comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ◊ societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. decoratie superioara medaliei. 4. dispozitie de plata (a unei sume). 5. (biol.) grup intre clasa si familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al radacinii unei ecuatii algebrice) = numar natural care arata de cate ori apare o radacina (solutie) intr-o ecuatie algebrica. 7. sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ul = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai buna calitate, excelent. (< lat. ordo, -inis, fr. ordre)
SOGDIANA s. f. limba din familia limbilor iraniene, apartinand grupului oriental. (< fr. sogdian)
TIP1 I. s. n. 1. model, forma careia ii corespunde o anumita grupa de obiecte sau de fenomene; model original dupa care se efectueaza obiecte de acelasi fel; prototip. 2. individ, exemplar care intruneste anumite trasaturi caracteristice pentru un grup, o rasa etc. ◊ totalitatea caracterelor distinctive esentiale ale unui grup, ale unei rase, familii etc. ◊ caracter distinctiv, particularitate. ◊ exemplar ale carui caractere constituie trasaturile esentiale ale unei specii, familii etc. de plante sau de animale. II. s. m. f. 1. personaj care intruneste trasaturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezinta. 2. (fam.) persoana de mare originalitate; individ, ins. (< fr. type, lat. typus)
APAS (‹ fr.) s. m. 1. (La pl.) Amerindieni din regiunea aflata intre fluviile Colorado si Rio Grande (America de Nord), din grupul atapascilor si din familia de limbi na-dene; actualmente locuiesc in rezervatii; (si la sg.) Persoana din aceasta populatie. 2. (Fig.) Derbedeu, haimana; hot, bandit.
PROGENITURA ~i f. 1) Copil care descinde dintr-o familie; urmas; vlastar. 2) Animal sau grup de animale tinere in raport cu animalele care le-au nascut. /<fr. progeniture
ORDIN s.n. 1. Porunca; comanda. 2. Comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli; cin, tagma. ♦ Comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ♦ Societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. Decoratie; distinctie conferita de stat. 4. Dispozitie de plata (a unei sume etc.). 5. (Biol.) grup intermediar intre clasa si familie. 6. Sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli, incat sa alcatuiasca un tot armonios. 7. Rang, categorie. V. ordine. ◊ De prim ordin = de prim rang, excelent. 8. De ordin = de natura..., cu caracter... [< lat. ordo, cf. it. ordine].
CEREALE RE-A-/ s. f. pl. grup de plante cultivate din familia gramineelor, ale caror boabe servesc la alimentarea oamenilor si a animalelor, sau in diferite industrii. (< fr. cereales, lat. cerealia)
PARTIDA s. f. 1. desfasurare completa a unui joc. ◊ indeletnicire placuta in grup, organizata din timp. 2. (proiect de) casatorie; (p. ext.) persoana vizata. 3. sistem de contabilitate pe categorii de operatii economice. ◊ cont. 4. cantitate de marfuri vandute sau cumparate o data. 5. (muz.) parte dintr-o compozitie executata de unul dintre membrii unui ansamblu sau de un grup la unison; grup de instrumente din aceeasi familie, apartinand unui ansamblu, care executa aceasta parte. (< ngr. partida, it. partita)
familie, familii, s. f. 1. Forma sociala de baza, intemeiata prin casatorie, si care consta din sot, sotie si din descendentii acestora. ◊ Aer de familie = fizionomie caracteristica, trasaturi comune unui grup de persoane inrudite prin sange. Nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ♦ familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup, alcatuita din matca, albine lucratoare si trantori. 3. Fig. grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese si idealuri comune. 4. Categorie sistematica in botanica si in zoologie, inferioara ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune. 5. grup de cuvinte, derivate si compuse, formate de la acelasi cuvant de baza. ♦ grup de limbi care provin dintr-o limba comuna initiala. – Din lat. familia, it. famiglia (cu unele sensuri ale fr. famille).
BENJAMIN s. m. (Rar) Cel mai mic copil al unei familii; cel mai tanar membru al unui grup. – Din fr. benjamin.
ALIANTA s. f. 1. intelegere politica intre doua sau mai multe state, grupuri sociale, clase, partide politice. 2. legatura intre familiile a doua persoane ce se casatoresc. ♦ ruda prin ~ = afin. (< fr. alliance)
SLAV, -A adj., s. m. f. (individ) care apartine unei comunitati de triburi din marea familie a popoarelor de limba indo-europeana, grupul satem. ♦ limbi e = ansamblu de limbi indo-europene, vorbite de slavi, in Europa de est si centrala. ◊ (s. f.) slava veche = limba slavilor din estul Pen. Balcanice. (< fr. slave)
BERBER, -A, (< fr. {i}) s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La m. pl.) grup de populatii din N Africii, din familia de limbi afro-asiatice, ramura libico-berbera, urmasi ai vechilor libieni. De religie mahomedana. ■ (Si la sg.) Persoana care apartine uneia dintre aceste populatii. 2. Adj. Care apartine b. (1), privitor la b.
CIVIL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de cetatenii unui stat si raporturile juridice dintre ei. Drept ~. Actiune ~a. ◊ Stare ~a situatie a unui cetatean in raport cu familia. Razboi ~ lupta armata pentru putere dintre diferite grupuri sociale in cadrul aceleiasi tari. Casatorie ~a casatorie oficiata de organele puterii de stat (fara participarea bisericii). 3) si substantival Care nu este militar sau preot; care este in afara vietii militare sau bisericesti. Parte ~a. Haine ~e. /<fr. civil, lat. civilis
familie s. f. 1. forma istorica de comunitate umana, grup de oameni legati prin consangvinitate si inrudire; (spec.) grup social avand la baza casatoria, alcatuit din soti si copii. ◊ totalitatea persoanelor care descind dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ◊ dinastie. ◊ (la romani) totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (fig.) grup de oameni strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. ~ lexicala = serie de cuvinte inrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la acelasi cuvant de baza. ◊ grup de limbi cu trasaturi comune care provin din aceeasi limba initiala. 4. diviziune a ordinului, mai mare decat genul. ◊ grup de plante, animale, elemente sau combinatii chimice cu trasaturi comune. ♦ ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup. 5. ~ radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. 6. (mat.) multime de drepte, curbe sau suprafete care au o caracteristica intrinseca comuna, ecuatiile lor continand un parametru real. (< lat. familial, it. famiglia, fr. familie)
DRAVIDIAN, -A I. s. m. f. individ dintr-un grup de populatii negre din sudul Indiei. ♦ limbi ene = familie de limbi vorbite in sudul Indiei si in nordul Ceylonului. (< fr. dravidien)
BENZENIC, -A, benzenici, -ce, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) in a carui compozitie intra benzenul; care apartine familiei benzenului. – Din fr. benzenique.
COMPANIE1 s.f. Insotire, tovarasie. ◊ (In trecut) Dama de companie = Persoana angajata (intr-o familie burgheza) pentru a ingriji o persoana batrana sau bolnava. 2. grup de persoane care-si petrec timpul impreuna, care se distreaza impreuna. 3. Societate pentru exploatarea tinuturilor coloniale. ♦ Intreprindere comerciala (de tip capitalist) recunoscuta de legi ca persoana juridica; societate comerciala. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. compagnie, it. compagnia].
BENZENIC, -A, benzenici, -e, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) In a carui compozitie intra benzenul; care apartine familiei benzenului. – Fr. benzenique.
CERC ~uri n. 1) Linie curba inchisa ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix, numit centru. Suprafata ~ului. ◊ ~ polar paralela care marcheaza limita zonelor polare ale Pamantului. ~ diurn cerc descris de astri in timpul miscarii lor aparente in jurul Pamantului. 2) Figura geometrica plana formata de o astfel de linie. 3) Obiecte de forma acestei figuri geometrice. ~ de butoi. ~ la roata unei carute. 4) Figura, desen, miscare in forma de inel. 5): ~ vicios greseala de logica care consta in demonstratia unei teze cu ajutorul alteia ce este la randul ei demonstrata cu ajutorul celei dintai. 6) fig. grup de persoane unite prin interese si activitati comune. In ~ul familiei. ~ politic. 7) fig. Limita de cunostinte sau de preocupari; sfera; domeniu. ~ de atributii. /<lat. circus
REGN (‹ lar., fr., it.) s. n. (BIOL.) Cea mai mare categorie sistematica. Organismele au fost au fost impartite in doua r.: animal si vegetal. In unele clasificari moderne de individualizeaza cinci regnuri: procariote (bacterii), protoctiste (protozoare, alge), fungi, plante si animale. Ca urmare a gradului diferit de evolutie la care au ajuns si a descendentei unora din altele, organismele sunt diferentiate in grupuri naturale mai mari sai mai mici, mai vechi sau mai evoluate intre care exista legaturi de inrudire mai apropiata sau mai departata. Aceste grupuri naturale (categorii sistematice) au primit rang de increngatura, clasa, ordin, familie, gen, specie etc., putand fi oranduite intr-un sistem de clasificare ce oglindeste evolutia si gradul lor de inrudire.
HALFFTER [alfter], familie de muzicieni spanioli. 1. Rodolfo H. (1900-1987), compozitor spaniol. Stabilit in Mexic. Membru al grupului celor opt. Tehnica imbinand serialismul si traditia lui M. de Falla. Balete („Don Lido de Almeria”), lucrari orchestrale. 2. Ernesto H. (1905-1989), compozitor si dirijor spaniol. Frate cu H. (1). Elev al lui de Falla, a carui cantata scenica, „Atlantida”, o finalizeaza dupa moartea acestuia. Lucrari influentate de Stravinski, de grupul celor sase („Canticum in Memoriam P.P. Johannem XXIII”). 3. Cristobal (n. 1930), compozitor si dirijor spaniol. Nepot al lui H. 1. SI 2. Atasat, in compozitie, traditiei polifonice spaniole („Riccercare para organo”), este unul dintre principalii reprezentanti ai avangardei. Ca dirijor, repertoriul sau a inclus treptat piese muzicale contemporane (invitat uneori sa-si dirijeze propriile lucrari).
familie s.f. 1. Totalitatea persoanelor inrudite, care sunt din acelasi neam; rude de sange, rude, neamuri; (spec.) grup social care are la baza casatoria si este alcatuit din soti si copii. ♦ Neam, descendenta. ♦ Copiii in raport cu parintii lor. ♦ Dinastie. ♦ (Ist., la romani) Totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (Fig.) grup de oameni etc. strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. Serie de cuvinte care deriva din acelasi cuvant. ♦ grup de limbi care au aceeasi origine, tragandu-se dintr-o limba mai veche, numita limba comuna. 4. grup de plante, de animale, de elemente sau de combinatii chimice cu trasaturi comune. ◊ familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup care duc o viata organizata; ◊ (fiz.) familie radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. [Gen. -iei. / < lat. familia, cf. fr. famille, it. famiglia].
BERBER, -A s. m. f. (pl.) grup de populatii din nordul Africii, urmase ale vechilor libieni. ◊ (s. f.) limba din familia de limbi hamito-semitice vorbita de berberi. (< fr. berbere)
COUSTOU [custu], familie de sculptori francezi din sec. 17-18: 1. Nicolas C. (1658-1733), autorul basoreliefului „Trecerea Rinului” si al grupului statuar alegoric „Sena si Marna”. 2. Guillame I C. (1677-1746), frate cu C. (1). I se datoreaza grupurile „Caii de la Marly” si „Oneanul si Mediterana”. 3. Guillaume II C. (1716-1777), fiu lui C (1). Autorul Mausoleului Delfinului (fiul lui Ludovic XV) si a altor sculpturi religioase si mitologice.
ALIANTA ~e f. 1) Intelegere intre doua sau mai multe state pe baza unui tratat. ~ politica. 2) Legatura intre doua sau mai multe grupuri sociale in vederea unor actiuni comune. 3) Legatura de rudenie care se stabileste intre doua familii prin contractarea unei casatorii. Ruda prin ~. [G.-D. aliantei; Sil. -li-an-] /<fr. alliance
OLIGARHIE s.f. 1. Guvernare, conducere in care puterea este exercitata numai de un mic numar de persoane sau de familii; oligocratie. ♦ Stat cu o asemenea forma de guvernamant. 2. Dominatia politica si economica a unui grup, reprezentanti ai marelui capital monopolist; grup care exercita dominatia politica-economica. [Gen. -iei. / cf. fr. oligarchie, it. oligarchia, gr. oligarchia < oligos – putin, arche – putere].
CASTA s. f. 1. (la hindusi, egipteni si la alte popoare orientale) categorie sociala inchisa, strict delimitata prin originea comuna, ocupatii, privilegii, cult religios etc. ◊ (p. ext.) grup social inchis care isi apara cu strictete privilegiile; clan, clica. 2. ansamblu de indivizi in cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care indeplinesc aceleasi functii. (< fr. caste, port. casta)
NOSTRU2 noastra (nostri, noastre) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale inlocuieste numele obiectului posedat de un grup din care face parte vorbitorul) Voi chema dintre ai nostri sa ma ajute. ◊ Ai nostri membrii familiei, rudele, prietenii. /<lat. noster, nostra
REPEDEA s. f. (La pl.) grup de insecte coleoptere cu corpul zvelt, cu picioare puternice, foarte lungi si subtiri, adaptate pentru alergat (familia Cicindelide). Au zbor foarte rapid, dar scurt, de unde le vine si numele. Au culori metalice, stralucitoare si de obicei prezinta pete sau benzi albe pe elitre. Atat adultii cat si larvele hranesc cu insecte, fiind folositoare pentru combaterea daunatorilor agriculturii. Cele mai comune specii sunt repedea de camp (Cicindela campestris) si repedeaua de munte (C. silvicola).
GERMANIC ~ca (~ci, ~ce) Care apartine germanilor sau popoarelor inrudite cu germanii; propriu acestor popoare. ◊ Limbi ~ce grup de limbi indo-europene vorbite de o serie de popoare din centrul si din nordul Europei. Popoare ~ce familie de popoare cuprinzand vechile triburi din care isi au originea germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie ~ca filologie care are drept obiect de studiu limbile, literaturile si culturile popoarelor germanice. /<fr. germanique, lat. germanicus
CVARTIR, cvartiruri, s. n. Locuinta temporara a unui grup de oameni in trecere pe undeva; p. ext. locul unde cineva isi asaza locuinta. ♦ (Reg.) Locuinta cu caracter provizoriu (intr-o familie straina); gazda. – Din rus. kvartira.
HAMITO-SEMITICE (‹ fr. {i}) adj. Limbi h. = familie de limbi vorbite in N si E Africii, reprezentata de urmatoarele ramuri; berbera (vorbita de tuaregi si berberi); egipteana; cusitica (vorbita in Ethiopia); ciad (grup de limbi vorbite in N Nigeriei, dintre care cea mai importanta este hausa) si limbile semitice. V. semitic.
INDO-EUROPEAN, -A, indo-europeni, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (In sintagma) Limbi indo-europene (si substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentand continuarea unei limbi neatestate in texte scrise, dar reconstituita, in esenta, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. pl. Denumire data unui grup de populatii care traiau prin mileniul III a Cr. in Asia Centrala, de unde au emigrat mai tarziu spre vest si sud-vest. 3. Adj. Care apartine limbilor indo-europene sau populatiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indoeuropeen.
GEN ~uri n. 1) grup de fiinte sau de obiecte care se caracterizeaza printr-o anumita insusire; fel; soi; specie; categorie. 2) Fel de a fi al cuiva; natura. 3) biol. Categorie sistematica inferioara familiei si superioara speciei. ~ul felinelor. 4) gram. Categorie gramaticala care indica forma ce o iau cuvintele pentru a indica sexul fiintelor pe care le denumesc (extinzandu-se si la numele de lucruri). ~ul masculin. ~ul neutru. 5) (in teoria literaturii si a artei) grup de opere caracterizate prin trasaturi asemanatoare (in ce priveste tema, stilul, forma etc.). ~ epic. ~ muzical. ◊ Pictura de ~ pictura care reprezinta aspecte ale vietii cotidiene. /<lat. genus, ~eris
ALIANTA s.f. 1. Pact intre doua sau mai multe grupuri, facut pentru a intari o legatura sau in vederea realizarii unor anumite scopuri; legatura stabilita intre doua sau mai multe state pe baza unui tratat. 2. Legatura care se stabileste intre familiile a doua persoane care se casatoresc. ◊ Ruda prin alianta = persoana inrudita cu cineva prin casatorie. [< fr. alliance].
RADICAL4 ~i m. 1) mat. Numar care, ridicat la o anumita putere, da numarul dat; radacina. 2) mat. Simbol care indica operatia de extragere a radacinii. 3) chim. grup de atomi care se comporta in reactiile chimice ca un element unic, fara a se modifica. 4) lingv. Parte a unui cuvant, dotata cu sens lexical, care este comuna tuturor cuvintelor din aceeasi familie; radacina. /<fr. radical, germ. Radikal
RADICAL, -A adj. I. 1. Din temelie, complet; fundamental, de baza. ♦ (Despre tratamente, medicamente etc.) Care vindeca complet. 2. Care preconizeaza, care propaga reforme mari, actiuni hotaratoare. 3. In termeni tehnici, in stil neologic. II. 1. Numar care, ridicat la o putere, da un alt numar. ♦ Simbol matematic (?), care arata operatia de extragere de radacina. 2. grup atomic care ramane neschimbat intr-o reactie chimica si care, obisnuit, nu exista in stare libera. 3. (Lingv.) Element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie si care contine sensul lexical al cuvantului; radacina. [< fr. radical, it. radicale, cf. lat. radicalis < radix – radacina].
RADICAL, -A I. adj. 1. din temelie, complet; fundamental, de baza; (adv.) radicalmente. ◊ (despre tratament, medicamente etc.) care vindeca complet. 2. care preconizeaza reforme mari, actiuni hotaratoare. ◊ (despre oameni sau grupari politice; (si s. m.) care preconizeaza o serie de reforme in activitatea sociala. 3. care cuprinde radacina cuvantului. II. s. m. 1. (mat.) numar care, ridicat la o putere, da numarul dat; radacina. ◊ simbol matematic care arata operatia de extragere de radacina. ◊ axa ~a = locul geometric al punctelor din plan care au aceeasi putere fata de doua cercuri date, reprezentat printr-o dreapta perpendiculara pe linia care uneste centrele cercurilor; plan ~ = locul geometric al punctelor din spatiu avand aceeasi putere fata de doua sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. grup atomic care ramane neschimbat intr-o reactie chimica si care, in mod obisnuit, nu exista in stare libera. 3. (lingv.) element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie si contine sensul lexical al cuvantului; radacina. (< fr. radical, lat. radicalis, germ. Radikal)
CATEGORIE, categorii, s. f. 1. Notiune fundamentala si de maxima generalitate care exprima proprietatile si relatiile esentiale si generale ale obiectelor si fenomenelor realitatii. 2. grup de fiinte, de obiecte sau de fenomene de acelasi fel sau asemanatoare intre ele. 3. (Biol.; in sintagma) Categorie sistematica (sau taxonomica) = fiecare dintre marile grupe de plante sau de animale asemanatoare si inrudite (clase, ordine, familii etc.). 4. (Sport) Fiecare dintre grupele in care sunt impartiti sportivii sau echipele dupa criterii de greutate, varsta, s*x, clasificare sportiva sau grad de pregatire. ◊ Categorie de greutate = categorie de concurs sportiv stabilita in raport cu greutatea corporala a concurentului. – Din fr. categorie, lat. categoria.
PLEVUSCA, plevusti, s. f. 1. Pestisor de balta din familia ciprinidelor, cu corpul lung de 6-10 cm, acoperit cu solzi marunti, cu capul verde-cafeniu, spinarea galbena-verzuie si cu luciu metalic pe restul corpului (Leucaspius delineatus); p. gener. nume dat pestilor marunti de orice specie. 2. Fig. grup de oameni de putina insemnatate. – Pleava + suf. -usca.
BALACEANU, familie de boieri din Tara Romaneasca. Mai importanti: 1. Badea B., boier dregator; lunga si interesanta cariera politica; mare postelnic, mare sluger, mare clucer, mare vornic (1664-1687). 2. Constantin B. (?-1690), fiul precedentului si ginerele domnului Serban Cantacuzino; aga (1682-1688). 3. Constantin B., zis „Buclucasu” (?-1831), om politic, a detinut importante dregatorii. Adversar al regimului fanariot si adept al restaurarii domniilor pamantene. Sef al grupului de boieri constituit in „partidul patriei”, urmarind emanciparea Principatelor Romane de sub suzeranitatea turceasca si de sub protectoratul rusesc. 4. Ion (Iancu) B. (1828-1914, n. Bucuresti), om politic, diplomat. Participant la Revolutia de la 1848; luptator pentru unirea Principatelor Romane. Memorii. 5. Constantin B.-Stolnici (n. 1923, Bucuresti), medic roman. Cercetari si inventii in domeniul neurologiei, gerontologiei, ciberneticii („Elemente de neurocibernetica”, „Personalitatea umana – o interpretare de cibernetica”, „Neurogeriatrie”, in colab.).
CIVIL, -A adj. 1. Privitor la cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. ◊ Drept civil = ramura a dreptului care se ocupa cu conditiile persoanelor, raporturile lor de familie si diferite legaturi juridice care dau nastere la drepturi, obligatii etc.; cod civil = totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile de drept civil; stare civila = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etc.; ofiter al starii civile = delegat al puterii de stat insarcinat cu incheierea actelor de stare civila; parte civila = partea care pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni. 2. Care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. ◊ Razboi civil = conflict armat pentru putere intre doua grupuri adverse din acelasi stat. // s.m. si f. Persoana care nu face parte din armata. [Var. tivil, -a adj., s.m.f. / < lat. civilis, cf. it. civile, fr. civil].