Dex guvernul tari

PERSONA NON GRATA subst. Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul tarii pe langa care a fost acreditat. p. gener. persoana indezirabila. [Pr.: persona non grata] – Loc. lat.

PERSONA GRATA s.f. Persoana agreata de un guvern pe langa care este acreditata diplomatic. ◊ Persona non grata = diplomat a carui rechemare este ceruta de guvernul tarii pe langa care este acreditat. [< lat. persona (non) grata – persoana (ne)agreata].

PERSONA GRATA loc. s. persoana agreata de un guvern pe langa care este acreditata diplomatic. ♦ ~ non grata = diplomat devenit indezirabil pentru guvernul tarii pe langa care a fost acreditat. (< lat. persona (non) grata, persoana (ne)agreata)

ORGANIZATIA INTERNATIONALA PENTRU MIGRARE (O.I.M.; in engl.: International Organisation for Migration – I.O.M.), organizatie umanitara, nonpolitica, cu sediul la Geneva (Elvetia), fondata in 1951, in scopul acordarii de asistenta guvernelor tarilor membre in rezolvarea problemelor legate de migrare, incurajarii dezvoltarii sociale si economice prin migrare, asigurarii bunastarii migrantilor si respectarea demnitatii lor umane. Are 60 de state membre, iar alte 50 au statut de observator.

AGREMENT, agremente, s. n. 1. Placere, distractie. 2. Aprobare data sau ceruta de guvernul unei tari pentru numirea reprezentantilor diplomatici. – Din fr. agrement.

AMBASADA, ambasade, s. f. Reprezentanta diplomatica pe langa guvernul unei tari straine, condusa de un ambasador. ♦ Cladire in care isi are sediul aceasta reprezentanta. – Din fr. ambassade.

PLENIPOTENTIAR, plenipotentiari, s. m., adj. (Persoana) care reprezinta in anumite imprejurari conducerea unui stat pe langa guvernele altor tari si care are in aceasta calitate puteri depline; plenipotent. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. plenipotentiaire.

PROTEST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energica impotriva unei actiuni considerate ca nejusta; opozitie hotarata; (concr.) act scris prin care se exprima o asemenea manifestare; protestatie. ◊ Nota de protest = act prin care un guvern dezaproba un act savarsit de guvernul altei tari si considerat contrar tratatelor sau normelor de drept international. 2. Act public prin care organele judecatoresti constata neplata la scadenta a unei polite. – Din protesta (derivat regresiv).

PROTEST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; opozitie hotarata, manifestare energica impotriva unei actiuni considerate ca nejusta. ◊ Nota de protest = comunicare scrisa prin care un guvern ia atitudine impotriva unui act savarsit de guvernul altei tari si considerat contrar tratatelor sau normelor de drept international. 2. (In economia capitalista) Act public prin care organele judecatoresti constata neplata la scadenta a unei polite. [Pl. si: (inv.) protesturi] – Postverbal al lui protesta.

AGREMENT, agremente, s. n. 1. Placere, distractie. 2. Aprobare data sau ceruta de guvernul unei tari, pentru numirea reprezentantilor diplomatici. – Fr. agrement.

AMBASADA, ambasade, s. f. Reprezentanta diplomatica pe langa guvernul unei tari straine, condusa de un ambasador. ♦ Cladire in care e instalata aceasta reprezentanta. ♦ Misiunea sau functia unui ambasador. – Fr. ambassade.

CATARGIU, Barbu (1807-1862, n. Bucuresti), om politic conservator roman. Orator de mare talent. Ministru de finante in primul guvern din tara Romaneasca dupa Unire. A condus intiiul guvern (ian.-iul. 1862) dupa proclamarea Unirii definitive a principatelor si a sustinut solutionarea chestiunii agrare, prin generalizarea invoielilor agricole libere intre tarani si mosieri si improprietarirea limitata din domeniile statului. Asasinat la iesirea din incinta Parlamentului de o persoana ramasa neidentificata.

SUBSECRETAR, subsecretari, s. m. (in sintagma) Subsecretar de stat = membru al guvernului in unele tari, avand functia de adjunct al ministrului. – Sub¹- + secretar (dupa fr. sous-secretaire).

CABINET, cabinete, s. n. I. 1. Incapere dintr-o locuinta sau dintr-o institutie, folosita pentru exercitarea unei profesiuni. ♦ Biroul unei persoane cu munca de raspundere. Cabinetul ministrului ◊ Sef (sau director) de cabinet = functionar insarcinat cu pregatirea lucrarilor unui conducator de mare institutie. Lucrari de cabinet = lucrari auxiliare, de secretariat. (In unele tari) Cabinet de instructie = birou pentru cercetarea si trierea probelor de acuzare condus de un judecator de instructie. ◊ Incapere in care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatica. 2. Sectie sau serviciu in intreprinderi, in institutii de invatamant etc., destinate unor studii si consultatii de specialitate. Cabinet tehnic. 3. (In unele tari) Consiliu de ministri; guvern. II. Mobila de dimensiuni mici, cu sertare, destinata pastrarii obiectelor de pret. – Din fr. cabinet.

CABINET ~e n. 1) Incapere destinata pentru diverse lucrari de specialitate. ~ de proceduri. ~ de muzica. 2) Birou al unei persoane de raspundere. ~ul unui ministru. 3) Incapere dintr-un muzeu sau dintr-o biblioteca in care sunt pastrate diferite colectii. ~ de filatelie. 4) (in unele tari) Consiliu de ministri; guvern. /<fr. cabinet

REZIDENT s.m. 1. Reprezentant diplomatic inferior in grad unui ministru plenipotentiar. ♦ Reprezentant al guvernului central intr-o tara coloniala sau sub protectorat. 2. Persoana stabilita temporar in alt loc decat tara al carei cetatean este. [< fr. resident, it. residente].

CABINET s. n. I. 1. incapere de lucru intr-un apartament, intr-o institutie. 2. birou (intr-o intreprindere sau institutie) unde lucreaza cineva. 3. sectie, serviciu intr-o intreprindere sau institutie destinate unor studii. ♦ ~ metodic = a) centru didactic al activitatii metodice; b) sectie de indrumare si informare in bibliotecile mari si in intreprinderi: ~ tehnic = centru de indrumare tehnica in cadrul unei intreprinderi, unitati scolare etc. 4. gen de muzeu care pastreaza piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat. II. (in unele tari) consiliu de ministri, guvern. III. mobila stil, bogat ornata si cu sertare pentru pastrarea de obiecte pretioase. (< fr. cabinet)

JUNTA [HUN-] s. f. 1. (in unele tari din America Latina si Spania) organ colectiv sau organizatie politica. 2. (in tarile din America Latina) guvern dictatorial. 3. (in Anglia) grup ocult de personalitati influente. (< sp. junta, fr. junte)

REZIDENT, -A I. s. m. 1. reprezentant diplomatic inferior ca rang ministrului plenipotentiar sau ambasadorului. ◊ (in trecut) reprezentant al guvernului central intr-o tara coloniala sau sub protectorat. 2. persoana stabilita temporar in alt loc decat tara al carei cetatean este. II. adj. (despre cetateni stabiliti in alt stat) care locuieste in... III. s. m. f. absolvent medicinist care isi perfectioneaza practica in spital. (< fr. resident, lat. residens, germ. Resident)

SOCIAL-SOVINISM s. n. varietate a oportunismului, constand in sprijinirea de catre social-democratie a politicii imperialiste a guvernului capitalist din propria tara. (< rus. sotial-sovinizm)

CABINET, cabinete, s. n. 1. Incapere destinata exercitarii unei munci intelectuale legate de o anumita profesiune. ♦ Biroul unei persoane cu munca de raspundere. Cabinetul ministrului. ◊ Sef (sau director) de cabinet = functionar insarcinat cu pregatirea lucrarilor unui conducator de mare institutie. Lucrari de cabinet = lucrari auxiliare, de secretariat. (In vechea organizare judecatoreasca) Cabinet de instructie = birou in care se facea cercetarea si trierea probelor de acuzare. ♦ Incapere in care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatica. 2. Sectie sau serviciu in organizatiile politice, in intreprinderi si in institutii de invatamant, destinate unor studii si consultatii de specialitate. ◊ Cabinet de partid = centru in care se dau indrumari teoretice si metodice cadrelor de lectori, conferentiari si propagandisti ai partidului si celor care studiaza marxism-leninismul. 3. (In unele tari) Consiliu de ministri; guvern. – Fr. cabinet.

NEINCREDERE f. (negativ de la incredere) Vot de ~ vot prin care parlamentul unei tari ia pozitie impotriva politicii guvernului sau a unui reprezentant al puterii de stat si care are drept urmare demisia acestora. [G.-D. neincrederii] /ne- + incredere

PREMIER s.m. (In unele tari) Prim-ministru, sef al guvernului. [Pron. -mi-er. / < fr. premier].

COPRODUCTIE s. f. forma de cooperare in productie care se stabileste intre guverne sau intreprinderi producatoare din tari diferite pentru realizarea in comun a unui produs sau a unui colectiv. ◊ productie cinematografica la realizarea careia au colaborat mai multe studiouri din diferite tari. (< fr. coproduction)

JUNTA [pr.: hunta] ~e f. (mai ales in tarile latino-americane si in Spania) guvern instalat in urma unei rebeliuni militare. /<sp. junta

EMBARGO s.n. 1. Act prin care un stat interzice in caz de conflict iesirea din porturile sale a navelor straine sau retine fortat bunurile de orice fel apartinand unui stat strain si le sechestreaza. 2. Interzicerea de catre un guvern a importului de marfuri in tara respectiva sau a exportului de marfuri, aur etc. din tara respectiva. [Pl. -uri, acc. si embargo. / < fr., sp. embargo].

IPATESCU. 1. Ana I. (1805-1875, n. Bucuresti), eroina a Revolutiei de la 1848 din tara Romaneasca. A participat la eliberarea guvernului revolutionar, arestat la 19 iun. 1848 in urma unui complot. 2. Grigore I. (1836-1895, n. Bucuresti), general roman. Nepot al Anei Ipatescu. In timpul Razboiului de Independenta (1877-1878), a fost comandantul unei brigazi care s-a distins in luptele pentru cucerirea redutei Grivita I (aug. 1877).

LOBBYISM n. Sistem de influentare, prin agenti speciali, a oamenilor de stat, pentru a adopta in parlament, guvern etc. hotarari favorabile unor grupari, unor tari etc. /Cuv. engl.

ORGANIZATIA UNITATII AFRICANE (O.U.A.; in engl.: Organization of African Unity – O.A.U.), organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Addis Abeba (Ethiopia), creata la Conferinta din mai 1963 de catre 32 natiuni africane (atunci independente), in scopul promovarii unitatii si solidaritatii statelor africane, colaborarii politice si economice a statelor membre, intensificarea si coordonarea eforturilor pentru imbunatatirea standardului de viata in Africa, al apararii suveranitatii, integritatii teritoriale si independentei statelor africane, desfiintarii oricaror forme de colonialism pe continentul african, al promovarii cooperarii internationale conform Cartei O.N.U. Are 53 de state membre (toate statele africane cu exceptia Marocului, care a parasit organizatia in 1984 in semn de protest pentru admiterea ca membru al Saharei Occidentale). Principalele organe ale O.U.A. sunt: Conferinta Sefilor de stat si guvern (care se reuneste anual intr-o tara membra), Consiliul Ministrilor de Externe, Comisia de Arbitraj, Comitetul de Coordonare pentru Eliberarea Africii, comitete si comisii specializate si Secretariatul permanent cu sediul la Addis Abeba. La 11 iul. 2001 O.U.A. s-a dizolvat si in iul. 2002 a fost inlocuita de Uniunea Africana.

APARTHEID s. n. Politica de segregatie rasiala, practicata pana in anul 1991 de guvernul Republicii Sud-Africane impotriva populatiei de culoare din tara. – Din engl. apartheid.

CONTINGENT, contingente, s. n., adj. I. 1. S. n. Totalitatea cetatenilor nascuti in acelasi an si luati in evidenta comisariatelor militare; p. ext. anul recrutarii; leat. 2. Grup de oameni avand o compozitie omogena. 3. (Inv.) Contributie. 4. Plafon cantitativ pana la nivelul caruia se limita de catre unele guverne importul sau exportul unor marfuri din sau in alte tari. II. Adj. Care poate sa fie sau sa nu fie, sa se intample sau sa nu se intample; intamplator, accidental. [Var.: contigent s. n.] – Din fr. contingent, lat. contingens, -ntis.

guvernAMANT s.n. 1. (Rar) Puterea executiva a unui stat; guvern. ◊ Forma de guvernamant = forma de conducere politica a unui stat. 2. (In unele tari) Unitate teritorial-administrativa condusa de un guvernator. [Pl. -minte. / cf. fr. gouvernement].

NAZAR, nazari, s. m. 1. Inalt functionar turc, sef al unui departament in guvernul Imperiului Otoman; guvernator (turc) al unui oras. 2. Slujbas de rang superior in administratia tarilor romanesti; capetenie peste vatafii plaiurilor; supraveghetor, administrator. 3. Vataf de tigani (domnesti). [Var.: nazir s. m.] – Din tc. nāzır.

CAMPINEANU, familie de boieri din tara Romaneasca. Mai importanti: 1. Constantin C., mare spatar (1830). 2. Ion C. (1798-1863), colonel si om politic de conceptie liberala. Sef al „partidei nationale” (1835-1840), conducatorul actiunii de emancipare nationala a tarilor Romane in perioada regulamentara, atit in tara cit si in strainatate. Si-a eliberat robii de pe mosii in 1837. Ministru in guvernul provizoriu (1848). Unul dintre intemeietorii Societatii Filarmonice (1834). Prof. la Scoala de Agricultura de la Pantelimon (1835). 3. Ion. I.C. (1841-1888, n. Bucuresti), om politic liberal. Fiul lui C. (2). De mai multe ori ministru.

NEOFIT (1787-1850, n. Bucuresti), mitropolit al tarii Romanesti (1840-1849). Preocupat de probleme scolare, a infiintat mai multe seminarii teologice. Ca presedinte al guvernului Provizoriu din 1848 a promovat o politica conservatoare, urmarind o intelegere cu puterea suzerana.

STAT² ~e n. 1) Institutie politico-administrativa a societatii in frunte cu un guvern si cu organele acestuia, cu ajutorul carora se asigura functionarea vietii sociale pe un anumit teritoriu; tara. ◊ De ~ a) care reprezinta interesele statului; b) care este condus de stat; c) care apartine statului. 2) (in unele tari) Unitate administrativ-teritoriala autonoma. 3) : ~-major a) organ de conducere a fortelor armate (pe langa mari unitati militare); b) sediu al acestui organ de conducere. /<lat. status, fr. etat, it. stato, germ. Status

REVOLUTIA DIN OCTOMBRIE, insurectie armata declansata la Petrograd in noaptea de 24/25 oct. (6/7 nov.) 1917, in cursul careia fortele revolutionare (muncitori, soldati si marinari) din oras ocupa principalele institutii guvernamentale, iau cu asalt (26 oct./8 oct. 1917) Palatul de Iarna si aresteaza guvernul provizoriu (constituit in febr. 1917, in conditiile existentei dualitatii puterii in Rusia), care reprezenta interesele burgheziei. Congresul II General al Sovietelor de deputati ai muncitorilor si soldatilor din Rusia (26-27 oct./8-9 nov. 1917) proclama instaurarea puterii sovietice, ca forma a dictaturii proletariatului. Congresul adopta, totodata, Decretul asupra pacii si Decretul asupra pamantului si formeaza primul guvern sovietic, Consiliul Comisarilor Poporului, in frunte cu V.I. Lenin. Din oct. 1917 si pana in febr. 1918, revolutia s-a extins in intreaga tara. R. din O. a creat conditiile instaurarii in Rusia a unui sistem comunist-totalitar, insotit de teroare si de pierderea a milioane de vieti.

CIANO, Galeazzo, conte (1903-1944), diplomat si om politic fascist italian. Ginerele lui Mussolini. Ministru de Externe (1936-1943). In fata esecurilor trupelor Axei si a nemultumirii crescinde in tara, a sugerat iesirea separata a Italiei din razboi. Demis din functie, arestat, judecat si executat. Alaturi de Ribbentrop, unul dintre „arbitrii de la Viena” ce au impus guvernului Romaniei dictatul din 30 aug. 1940.

COMISAR, comisari, s. m. 1. (In vechea organizare administrativa a tarii) Ofiter de politie, sef al unui comisariat de politie. 2. (In sintagma) Comisar militar = comandant al unui comisariat militar. 3. (In U.R.S.S., pana in anul 1946; in sintagma) Comisar al poporului = membru al guvernului sovietic. 4. Persoana insarcinata de o autoritate superioara cu mandate speciale; mandatar. – Din fr. commissaire, (3) rus. komissar.

ADUNAREA ELECTIVA A ROMANIEI, organ al puterii legislative, constituit la 24 ian. 1862, prin contopirea Adunarii Elective a tarii Romanesti cu cea a Moldovei. A adoptat masuri privind unificarea legislatiilor Principatelor Unite. In cadrul A. s-a format (1862-1863) o alianta intre conservatori si liberalii radicali, in scopul detronarii lui Al. I. Cuza si inlocuirii lui cu un print dintr-o familie domnitoare straina, conform rezolutiilor Adunarilor Ad-Hoc. Neintelegerile cu guvernul l-au determinat pe Al. I. Cuza sa dizolve A. prin lovitura de stat de la 2/14 mai 1864. O noua A. a fost aleasa in toamna anului 1864. La 18 mai 1866 A. a fost dizolvata, fiind inlocuita cu Adunarea Constituanta.

ADUNARI AD-HOC, organe cu caracter consultativ in Moldova si in tara Romaneasca, alcatuite din reprezentanti alesi ai tuturor claselor si categoriilor sociale convocate la Iasi si Bucuresti la 22 sept. / 4 oct., respectiv 30 sept. / 12 oct. 1857. Au hotarit: autonomia si neutralitatea celor doua Principate, unirea lor intr-un singur stat cu numele de Romania, numirea ca domn a unui print strain dintr-o familie domnitoare din Europa, guvern reprezentativ si constitutional, garantarea colectiva a celor sapte puteri. Numite si Divanuri ad-hoc.

VOT s. n. 1. exprimare a opiniei cetatenilor unei tari in legatura cu alegerea reprezentantilor in organele de conducere. ♦ opinie exprimata de membrii unei adunari constituite in legatura cu o candidatura, cu o propunere sau cu o hotarare; adeziune data in acest scop. 2. mod de adoptare a hotararilor de catre organele de stat, obstesti etc. ♦ ~ de incredere = vot prin care parlamentul se declara de acord cu politica sau cu un act al guvernului. (< fr. vote)

FONDUL NATIUNILOR UNITE PENTRU COPII (U.N.I.C.E.F.; in engl.: United Nations Chldren’S Fund). Creat la 11 dec. 1946, cu sediul la New York (S.U.A.), cu scopul de ajuta copiii din tarile devastate de razboi cu alimente, medicamente si imbracaminte. Prin Rezolutia Adunarii Generale din 6 oct. 1953 programul O.N.U. de ajutoare a copiilor a capatat un caracter permanent. La 2 sept. 1990 a intrat in vigoare conventia asupra dreptului copilului, iar la 29 sept. acelasi an U.N.I.C.E.F. a convocat la New York un summit mondial cu participarea a 71 de sefi de stat sau de guvern, care adopta un plan de actiune in sprijinul copiilor. U.N.I.C.E.F. este un organism specializat in sistemul O.N.U., cu statut semiautonom. Pentru activitatea sa a fost distins in 1965 cu Premiul Nobel pentru Pace.