Rezultate din textul definițiilor
FALD, falduri, s. n. Cuta formata de o haina larga, o stofa, o panza, etc. care atarna. [Var.: faldur, s. m.] – Din ucr. fald.
FALD ~uri n. Cuta facuta special pe o haina larga sau aparuta pe un material care atarna. /<ucr. fald
GODEU ~ri n. 1) (la instalatiile de ridicat sau de transportat) Cupa metalica care se incarca si se descarca automat. 2) Indoitura tubulara verticala, facuta special pe o haina larga sau la o draperie ori aparuta la un material care atarna; fald. /<fr. godet
haibar, haibare, s.n. (reg.) haina larga si lunga pana la pamant.
COTA2 s. f. haina larga purtata de preotii catolici. (< fr. cotte)
GIUBEA, giubele, s. f. Haina lunga si larga din postav (fin), adesea captusita cu blana, purtata, in trecut, de boieri. ♦ haina larga si lunga de postav purtata de preoti si, in unele locuri, de tarani. – Din tc. cuppe.
INFOIAT, -A, infoiati, -te, adj. 1. (Rar) Desfacut, umflat (asemenea foalelor). ♦ (Despre pasari) Cu penele umflate, rasfirate, zbarlite. ♦ (Despre haine) larg, cret. 2. (Despre pamant) Afanat. – V. infoia.
PELERINA, pelerine, s. f. 1. haina larga de lungimi variabile, fara maneci, adesea cu gluga, care se poarta peste alta imbracaminte. 2. Imbracaminte femeiasca in forma de guler mare, care acopera umerii (si bustul) si care se poarta peste palton sau peste rochie. – Din fr. pelerine.
SUBA, sube, s. f. haina larga si lunga, cu guler mare, captusita cu blana si purtata mai ales de barbati. ♦ P. gener. Haina groasa captusita cu blana. – Din scr. suba, magh. suba.
TABAR, tabare, s. n. haina larga care se purta in evul mediu, deasupra armurii. – Din fr. tabar.
RASA2 ~e f. haina larga si lunga pana la calcaie, purtata de preoti si de calugari pe deasupra imbracamintei. /<sl. rasa
STRAMT ~ta (~ti, ~te) 1) Care are o latime mai mica decat cea necesara; care nu este (destul de) lat; ingust. Punte ~ta. 2) Care are o largime mai mica decat cea necesara; care nu este (destul de) larg. haina ~ta. Camera ~ta. ◊ A fi ~ la minte a avea un intelect redus. /<lat. strinctus
COTA2 s.f. (Liv.) 1. Fusta taraneasca. 2. haina larga purtata de preotii catolici. [< fr. cotte].
TUNDRA, tundre, s. f. (Reg.) haina taraneasca, larga si lunga pana la genunchi, facuta din dimie si tivita pe margini si pe la cusaturi cu gaitane; zeghe, suman. – Din magh. condra.
tundra, tundre, s.f. (reg.) 1. haina taraneasca larga si lunga de dimie. 2. dans popular. 3. femeie imorala.
BUNDA, bunde, s. f. 1. haina lunga si larga de postav, imblanita, purtata de barbati; burca1; (reg.) blana mare facuta din piei de oaie, intrebuintata de tarani ca imbracaminte de iarna. 2. (Reg.) Pieptar (1). – Din magh. bunda.
CAPENEAG, capeneaguri, s. n. (Inv.) haina lunga si larga care acopera tot corpul. [Var.: chepeneag s. n.] – Din magh. kopenyeg.
HALAT, halate, s. n. 1. haina lunga de panza, de molton etc. care se poarta in timpul lucrului, din motive de igiena sau pentru a proteja imbracamintea. 2. haina comoda, lunga si larga, care se poarta in casa. ◊ Halat de baie = halat confectionat dintr-o tesatura absorbanta si care se imbraca la iesirea din baie. ♦ haina lunga si larga purtata de orientali. – Din bg., rus. halat.
RASA2, rase, s. f. haina de postav, larga si lunga pana la calcaie, pe care o poarta preotii, calugarii si calugaritele pe deasupra imbracamintei. – Din sl. rasa.
RANTIE, rantii, s. f. haina lunga si larga care se poarta (mai ales de catre calugari, preoti etc.) peste imbracaminte, ca o manta. – Et. nec. Cf. ucr. rantuh.
HALAT ~e n. 1) haina comoda, lunga si larga care se poarta in casa; capot. 2) haina de lucru care se imbraca in scopuri igienice sau de protejare a imbracamintei. 3) haina lunga si larga purtata de unele popoare din Orient. /<bulg. halat
INFOIAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INFOIA si A SE INFOIA. 2) (despre haine) Care este larg si cret. /v. a (se) infoia
MANTA ~le f. 1) haina lunga si larga, confectionata din stofa groasa (de obicei, impermeabila), care se imbraca deasupra pe vreme rea. ~ de ploaie. ~ soldateasca. ◊ A-si gasi ~ua cu cineva a avea mult de lucru cu cineva pana a izbuti sa faca ceva. A festeli ~ua cuiva a strica reputatia cuiva. A-si intoarce ~ua dupa vant a-si schimba parerea, atitudinea dupa imprejurari. 2) inv. haina lunga si larga, fara maneci, care se purta peste alta imbracaminte; mantie. 3) Invelis protector al unei piese sau al unui sistem tehnic. [Art. mantaua; G.-D. mantalei] /cf. pol., ucr. manta
MANTIE ~i f. 1) haina lunga si larga, care se poarta peste alte haine. 2) haina de postav, lunga si larga, purtata de calugari. /<sl. mantija
REVERENDA ~e f. livr. haina lunga si larga, de obicei de culoare neagra, purtata de preotii catolici. /<lat. reverenda
ZABUN ~e n. 1) inv. haina (lunga) vatuita pe care o purtau taranii. 2) haina lunga si larga purtata de preoti si de calugari. 3) inv. haina lunga, fara maneci, confectionata din stofa scumpa, pe care o purtau boierii. /<bulg. zabun
ZEGHE ~i f. inv. 1) haina lunga si larga, confectionata din postav sau din piele de oaie (impodobita cu gaitan negru), pe care o purtau taranii. 2) Tesatura groasa de lana (de obicei alba) care se producea in gospodariile taranesti si din care se confectionau haine; panura; aba; dimie. [G.-D. zeghii] /Orig. nec.
capeneag (chepeneag), capeneaguri (chepeneaguri), s.n. (inv.) 1. haina lunga si larga cu gluga, care acoperea tot corpul; manta, gheba, zeghe, suman, ipingea. 2. gluga mantalei. 3. fundul caciulii sau al palariei. 4. copacel.
capeneag (capenege), s. n. – haina lunga si larga, pelerina. – Var. chepeneag. Mag. kőpőnyeg (DAR; Galdi, Dict., 86).
PELERINA s.f. 1. haina lunga si larga, fara maneci, care se poarta pe umeri. 2. Guler mare care acopera umerii, purtandu-se peste palton sau peste rochie. [< fr. pelerine].
DJELLABA GELABA/ s. f. haina lunga si larga, desfacuta pe parti, cu gluga, purtata in Africa de Nord. (< fr. djellaba)
PELERINA s. f. 1. haina lunga si larga, fara maneci, care se poarta pe umeri. 2. guler mare care acopera umerii, purtandu-se peste palton sau peste rochie. (< fr. pelerine)
SACOU s. n. veston, haina barbateasca (mai larga). (< germ. Sakko)
giubea (giubele), s. f. – haina lunga si larga de postav. – Mr. giube. Tc. cubbe (Roesler 610; Seineanu, II, 188; Lokotsch 737; Ronzevalle 70), din it. giubba „pieptar”, cf. REW 3951, cf. si ngr. τζομπές, alb. gube (Meyer 81). Este dublet al lui jupon, s. n. (fusta scurta purtata pe dedesubt), din fr. jupon, si al lui suba, s. f. (haina captusita cu blana), din sb., rut., rus. suba, pol. szuba, mag. suba, si acesta din germ. med. Schube „pieptar”; der. subeica, s. f. (blana), din pol. szubeika (Cihac, II, 394; Pascu, Arch. Rom., VII, 560).
BUNDA, bunde, s. f. 1. haina lunga si larga de postav, imblanita, purtata de barbati; (reg.) blana mare facuta din piei de oaie, intrebuintata de tarani ca imbracaminte de iarna. 2. (Reg.) Cojocel scurt, fara maneci, din piele de miel, avand pe fata cusaturi din fire de lana colorata, pe care il poarta taranii si tarancele; pieptar. – Magh. bunda.
CAPENEAG, capeneaguri, s. n. (Inv.) haina lunga si larga, care acoperea tot corpul. V. palton, suman. – Magh. kopenyeg.
CHIMONOU, chimonouri, s. n. 1. Croiala de haina femeiasca, cu maneca dintr-o singura bucata cu restul hainei. ◊ (Adjectival, invar.) Bluza chimono. 2. Imbracaminte japoneza in forma de halat cu maneci foarte largi sau, p. ext., haina femeiasca de casa croita in acest fel. [Var.: chimono s. n.] – Din fr. kimono.
CAPOT ~oate n. 1) haina comoda, lunga si larga, care se poarta in casa; halat. 2) Invelitoare de panza cu care se acopera diferite obiecte pe puntea unei nave. /<fr. capot
RANTIE ~i f. haina barbateasca lunga si larga, purtata, mai ales de clerici, peste imbracaminte, ca o manta. [G.-D. rantiei] /Orig. nec.
MANTA s. f. pelerina lunga si larga purtata peste celelalte haine; mantie. (< fr. mante)
CHIMONO, chimonouri, s. n. 1. Croiala de haina femeiasca, cu maneca dintr-o singura bucata cu talia. ◊ (Adjectival, invar.) Bluza chimono. 2. Imbracaminte japoneza in forma de halat, cu maneci foarte largi, sau, p. ext., haina femeiasca de casa croita in felul descris mai sus. – Fr. kimono.
MANTIE, mantii, s. f. 1. (Astazi fig.) haina (de ceremonie) ca o pelerina lunga si larga, care se purta peste celelalte haine. 2. haina de postav lunga si larga, purtata mai ales de calugari, peste alta imbracaminte. ◊ Expr. A lua sub mantie = a proteja, a ocroti. – Din sl. mantija.
GIUBEA ~ele f. arh. haina de postav, lunga si larga, purtata in trecut de boieri si de alte categorii sociale. [Art. giubeaua] /<turc. cuppe
ROBA ~e f. haina (neagra), lunga, cu maneci largi, purtata de magistrati in sedinte si de profesorii universitari la anumite solemnitati. /<fr. robe
ROBA s. f. 1. haina lunga (neagra), cu maneci largi, purtata de magistrati si avocati in exercitiul functiunii, precum si de profesorii universitari (la anumite solemnitati). 2. parul unui animal (cal, vaca etc.) cu particularitatile lui de culoare. (< fr. robe)
CATAVEICA, cataveici, s. f. haina taraneasca (imblanita) cu maneci largi si lunga pana sub talie, purtata de femei; scurteica. – Ucr. kacavejka.
CATAVEICA, cataveici, s. f. haina taraneasca scurta (imblanita), cu maneci largi, purtata de femei; scurteica. – Din ucr. kacavejka.
MANTA s.f. Pelerina lunga si larga care se purta peste celelalte haine; mantie. [< fr. mante].
BINIS, binisuri, s. n. haina boiereasca lunga de ceremonie, cu manecile largi si despicate, stransa pe bust si larga in poale, captusita cu blana si devenita cu timpul imbracaminte a vechilor lautari. [Var.: (inv. si reg.) benis s. n.] – Din tc. binis.
ROBA s.f. 1. haina de ceremonie lunga si cu maneci largi, purtata altadata de magistrati si avocati in exercitiul functiunii etc. 2. Parul unui animal (cal, vaca etc.) cu particularitatile lui de culoare. [< fr. robe].
ZABUN, zabune, s. n. 1. haina barbateasca purtata de tarani, facuta din lana sau din bumbac, de obicei lunga, cu sau fara maneci, impodobita cu cusaturi. 2. Anteriu lung si larg purtat de preoti si de calugari. 3. (Inv.) haina lunga, fara maneci, confectionata din stofa scumpa, pe care o purtau boierii. [Var.: zobon s. n.] – Din bg. zabun.
TUNICA, tunici, s. f. 1. haina barbateasca (de uniforma), de obicei incheiata pana la gat si care se poarta peste camasa. ♦ haina asemanatoare cu tunica (1), purtata de femei. 2. Imbracaminte (larga) purtata de unele popoare din antichitate, lunga pana la genunchi sau pana la pamant. 3. Membrana fibroasa care inveleste unele organe ale corpului. ♦ Membrana care acopera corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Invelis carnos al unui bulb. – Din fr. tunique, lat. tunica.
ROBA, robe, s. f. 1. haina de ceremonie, lunga (si neagra), cu maneci largi, pe care o poarta magistratii si avocatii in sedinte, precum si profesorii universitari (la anumite solemnitati). 2. Denumire a culorii si a particularitatii parului la cai, vaci etc. – Din fr. robe.
ZABUN, zabune, s. n. 1. haina de iarna, de lana sau de bumbac, vatuita, cu maneci, de obicei lunga pana la genunchi, purtata de tarani. 2. Anteriu lung si larg purtat de preoti si de calugari. 3. (Inv.) haina lunga, fara maneci, facuta din stofa scumpa, pe care o purtau boierii. [Var. zobon s. n.] – Tc. zibin (bg. zabun).
TOGA ~gi f. 1) Mantie lunga si larga fara maneci, purtata peste tunica, lasand descoperit bratul si umarul drept. 2) haina de ceremonie, lunga pana la pamant, cu maneci largi. ~ de avocat. [G.-D. togii] /<lat. toga
haina, haine, s. f. 1. (La pl.) Termen generic pentru obiectele de imbracaminte (in special) barbatesti. ◊ Un rand de haine = un costum barbatesc complet, alcatuit din pantaloni, sacou (si vesta). ♦ (La sg.) Imbracaminte barbateasca pentru partea de sus a corpului; sacou. ♦ Vesmant lung si larg care acopera tot trupul. ♦ Palton. ◊ Expr. A(-si) da si haina de pe el = a face sau a fi dispus sa faca orice sacrificiu (pentru a obtine ceea ce doreste). 2. (Biol.; in sintagma) haina de nunta = infatisare deosebita pe care o capata masculii unor pesti, batracieni sau pasari in perioada imperecherii. – Din bg. halina, scr. haljina.
SFITA, sfite, s. f. Vesmant preotesc larg si fara maneci, care se poarta in timpul slujbei peste celelalte haine. – Din sl. svita.
LAIBAR, laibare, s. n. 1. haina taraneasca (de postav) scurta pana in talie, stransa pe corp si de obicei fara maneci; laibarac. 2. Manta lunga si larga pe care o purtau odinioara boierii. – Din sas. leibel.