Dex id est

adica, adv. – 1. Cu alte cuvinte, va sa zica. – 2. (Inv.) Iata, uite. – Var. (inv.) adeca, adicate(lea). < Lat. „adaequē” „deopotriva, la fel” (cf. Du Cange, si Corpus gloss. lat., V, 21). Este curios ca s-au cautat solutii atit de indepartate, si atit de absurde, si ca DAR se multumeste sa-l considere cuvint de origine necunoscuta. S-au propus gr. δίϰη „dreptate” (Hasdeu; Jarnik, ZRPh.,XXVII, 502); adde quod (Ebeling, ZRPh., XXIV, 525; Candrea, Elements, 64; Candrea). *addῑca, imper. de la *addῑcāre (Subak, Archegrafo triestino, XXX, 420; cf. REW 142); id est quod sau idem quod sau ad id quod (Philippide, Principii, 7); vide eccum (Cretu 304); ad id quod (Scriban); adest eccum (Procopovici, Adeca, in Omagiu lui I. Nistor, Cernauti, 1937, si Dacor., X, 79), si chiar tc., arab. dakika „clipa” (Lokotsch, 469). Accentuarea adica, singura mentionata de DAR, este mai putin frecventa decit adica. Accentele adicatele(a) ne sint necunoscute si par putin firesti (cf. DAR); pentru explicarea lui -te-le la acest ultim cuvint, cf. Procopovici, Dacor., X, 72-9. Din rom. provine tig. adaki „numai”.

cauta (caut, cautat), vb. – 1. A examina, a cerceta. – 2. A scruta, a se uita fix si insistent. – 3. A parea, a avea aspect de. – 4. A fi orientat, a fi situat in fata a ceva. – 5. A se ingriji, a se ocupa de ceva, a veghea. – 6. A ingriji, a avea grija de sanatatea cuiva. – 7. A cerceta, a verifica. – 8. A iscodi, a scormoni. – 9. A cauta, a urmari, a incerca sa obtina ceva. – 10. A incerca. – 11. A se stradui, a face eforturi. – 12. A cauta cu grija, a se ingriji exagerat de felul in care se exprima. – 13. (Cu pron. in dat.: a-si cauta de) A-si vedea mai departe de, a incerca mai departe, a se preocupa numai de ceva, a se margini la. – 14. (Refl.) A avea cautare, a placea, a se vinde bine. – 15. A fi nevoit, a trebui, a fi obligat (mai ales in expresia ca(u)ta sa) – Var. cata. – Mr. caftu, caftare, megl. caft, caftari, istr. cǫwtu. Cuvint greu de explicat, in care par a se fi confundat doua cuvinte lat. diferite, chiar daca aceasta confuzie nu este un fapt sigur. Pare evident ca var. cata reprezinta lat. captāre (Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 38; Candrea-Dens., 286; REW 1561); cf. vegl. catuar „a afla”, friul., engad. cattar „a obtine”, v. prov. catar „a vedea”, sp., port. catar. La acest etimon, bazat pe perfecta coicidenta a v. port. si a v. sp., Puscariu a renuntat ulterior, iar in DAR identifica total pe a cata cu a cauta, derivindu-l pe primul din ultimul; aceeasi interpretare la Graur-Rosetti, BL, V, 220. Este sigur ca ambele cuvinte se confunda astazi in toate acceptiile lor. In privinta semantismului cuvintului rom., evolutia la „a privi” este deja lat.; cf. San Isidoro de Sevilla, Etym., XII, 2, 38; cattat, id est videt; de unde rezulta si faptul ca reducerea lui pt este veche. De la „a privi” s-a trecut firesc la sensul de „a cauta”, propriu si sp.: cf. in graiul din Astorga, vai cata los buis, rom. cata boii (S. Alonso Garrote, El dialecto vulgar leones, Madrid 1947, p. 173). Prin urmare, etimonul captāre explica perfect fonetismul si semantismul lui a cata, forma foarte impamintenita in graiul popular si care se mentine in numeroase regiuni, in ciuda faptului ca literatura prefera forma a cauta. Cu toate acestea, captāre pare insuficient pentru a explica forma a cauta. Identitatea de sens i-a determinat pe multi autori sa considere ca aceasta ultima forma ca var. fonetica de la captāre (Diez, Gramm., I, 32; Cipariu, Elemente, 40; Korting 904), al carui rezultat pare destul de socant. Din aceasta cauza s-a incercat sa se explice cauta si mai ales u acest cuvint prin intermediul altui etimon lat., bazat pe cuvint si pe notiunea de cautus, usor diferite dupa diversii cercetatori (de la cautus, dupa V. Burla, Studii filologice, 93 si Candrea-Dens., 295; de la *cautāre, dupa Candrea, Rom., XXXIII, 305; Meyer, Alb. St., IV, 35; Graur-Rosetti, BL, V, 220; si Pascu, I, 60; de la *cavitāre, dupa Densusianu, Rom., XXXVIII, 676; G. Meyer, IF, VI, 118; Puscariu, 325; DAR. Cf. observatiile impotriva etimonului *cavitāre la Candrea-Dens., 295 si la Densusianu, GS, II, 18). Etimonul *cavitāre „a ingriji”, de la cavitum, forma populara a lui cautum, este posibil fara a fi convingator. Rezultat sau fonetic este incert (cf. laudavi › laudai; pavimentum › pamint; civitatem › cetate; ovem › oaie; etc.). Pe de alta parte, nici *cautare nici *cavitare nu ar fi de ajuns pentru a explica toate acceptiile lui cauta; astfel incit nu pare probabila explicatia pe care o propune DAR, de la cata, prin intermediul unei reduceri de la cauta. Astfel stind lucrurile, par posibile doua solutii. Daca se admite etimonul incert *cavitāre, forma dubla cata si cauta corespunde la doua etimoane diferite, cu o totala confuzie ulterioara a semantismului. Daca se face abstractie de *cavitāre, cum pare de preferat, ar fi obligatoriu sa explicam ambele forme pornindu-se de la lat. captāre. Forma vulg. cattare ar fi dat in mod normal cata, ca in prov. si sp. pe cind de la *captāre, prin intermediul unei pronuntari defectuoase *cabtāre, s-ar fi ajuns la cauta, ca in cazul lui presbyter › preut. Dovada a acestui fapt ar putea fi perfecta corespondenta a rezultatelor ambelor cuvinte in dialecte: mr. caftu, preftu, istr. cǫwtu, prewt. Der. cautatoare, s. f. (Trans., oglinda); cautator, adj. (care cauta); cautator, s. m. (ghicitor, prezicator; petitor, mijlocitor, mai ales cel care este insarcinat cu verificarea situatiei economice a pretendentului); cautatura, s. f. (privire, uitatura); cautare, s. f. (examen; cercetare; ingrijiri medicale, tratament; garda; administratie; obiectiv, pretentie; infatisare, aspect; succes, acceptare).

bujanita f., pl. e (rut. buzenicea si buzenina, id.). est. Sold ori spinare de iepure ori de capra tinuta in saramura cu mirodenii, usturoi si piper 4-5 zile, dupa care se tine 2-3 zile la zvintat, apoi 2-3 zile la fum, apoi la aer, si apoi se maninca. Iron. Bujanita de camila, lucru prost ori imposibil. V. pastrama.

covitaiesc v. intr. (d. covit, ruda cu vsl. kvicuti, bg. kvicy si gucam, sirb. kvicati, [kvocati, a cloncani], rus. kvicati, ceh. kviceti, koviceti; alb. kuis, ngr. koizo; germ. quieken, quieksen, id. Bern.). est. Tip de nemultamire [!], vorbind de porc ori de purcel. – In nord cuvit, in vest guit, a -ta. V. grohai.

chezasuiesc v. tr. si intr. (ung. kezesitni, id.). Garantez. – In est si chezasluiesc si inchez- (ung. kezeselni).

ciubar n., pl. ere (ung. csobor, cseber, d. vgerm. zwobar, zwibar, adica „cu doua toarte”, de unde si vsl. ciburu, id. Cp. cu oboroc, anfora). est. Hirdau, galeata (de must, de zoi). V. deja, mastel, zoier, buduroi.

1) jidov, jidoafca (Mold. sud, Munt. est) si jidauca (Nord.) s. (vsl. zidovuka; rus. zid, zidovka. V. jidan). Vechi. Azi mai rar si mai ironic. Jidan: strambe cai si rele la spurcatii jidovi pururi au fost si curse (Prohodu). Jidovu ratacitor, un personaj din legendele medievale numit si Ahasverus, blestemat de Hristos sa rataceasca pina la sfirsitu lumii fiindca nu l-a lasat sa se odihneasca pe prispa lui cind isi ducea crucea.

cimpesc (Ban.) si (est) cinchesc si chincesc (ma) v. refl. (vsl. cempiti, pol. czupic, id. V. ocimpesc). Ma pitulez, ma stircesc, ma ghemuiesc, ma pun pe vine: se cinchira la pamint (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Si ciunchesc si inc-; si chicesc (Lung. Univ. 16 Dec. 1929, 3, 8). V. ciucesc 1.

ciricai sau giricai si -iesc, a -i v. intr. (d. ciric-ciric, strigatu pasarelelor, ruda cu vsl. cirikati, rus. cirikati, cirkati, cirlikati, ung. csirikolni, id. [Bern. 1, 157]; ol. gerikketik, ciripire, s. a. V. ciripesc, ciocirlie, tirlii). est. Ciripesc (despre puii de gaina si pasarele).

cucuvaie (vest) f., pl. ai, si cucuvea (est), pl. ele (ngr. kukuvaia, kokovaia, vgr. kikkabe, kikymis si kikymos, id.; alb. kukuvaia, -aika si -mace; vsl. sirb. kukuvika, bg. kukuveika si kukumeavka; it. coccoveggia, dial. cucuvaja. V. cucuva si ciovica). Un fel de bufnita mica care locuieste pin [!] ziduri pustii si stinci (strix noctua sau athene noctua), c´o varietate mai mica, care locuieste pin padurile de brad (glaucidium passerinum) si alta mai mare, numita „incaltata” (nyctale Tengmalmi). Poporu crede ca prevesteste moartea in casa pe care cinta, dar. in realitate, ia [!] prevesteste timp frumos. – Si cucuveica, -veauca si cocoveuca (nord), pl. veici, veuci, si cucumea (vest), pl. ele. V. puhace.

capcana f., pl. e (lat. turc. kapkan, id. d. kapmak, a apuca, a rapi; rut. rus. kapkan, ung. kaptany. V. capac). est. Cursa, aparat de prins animale, mai ales soarici. A cadea in capcana, a cadea prins. V. cursa, prinzatoare.

catrinta f., pl. e (d. numele femeiesc Catrinuta, Catrina, de unde si ung. katrinka, katrinca, karinca, id., ca si pol. katanka, rochie scurta, d. litv. katenka, camasuta, adica „Catinca”. V. caterinca). est. Fota. – In vest catrinta, -inta, cratinta si c******a (Ban. Trans.), cratinta si c******a (Arg.).

chisleag (ea dift.) n., pl. inuz. uri (rut. kisliak, id.; bg. kiseliak, -lias, bautura acra; sirb. kiseljak, macris, bautura acra. V. chisalita. est. Lapte de vaca batut, lapte ramas dupa luarea smintinii si batut. (Din el, pus la scopt in caldare, iese brinza). – In nord -eac.

arvona (est) si arvuna (vest) f., pl. e (ngr. arravona, d. vgr. arrhabon, d. ebr. erabon, id.; de aci si lat. arrhabo, -onis si arrha, fr. arrhes). Bani (sau si altceva) dati ca garantie p. o invoiala pina ce vei plati tot. Vechi. Pl. Daruri la logodna.

adaug, a adauga si (est) -gesc, a adaugi si (vechi) a adauge, part. adaus v. tr. (lat. adaugere, pop. adaugere, part. adauctum, id., d. augere, a mari. V. augment). Pun ceva pe linga altu sau altele: a adauga un franc la suta, sare ciorbei. Fig. Mai spun ceva: nu mai adaug nimic la cele spuse. Vechi. Maresc, sporesc: a adauga banii, averea. Incarc la plata birului: sa n' aiba voie a-i scadea, nici a-i adaugi. L-a adaugat cu pira, l-a incarcat cu pira. I-a adaugit pintecele, a lasat-o gravida. V. refl. Vechi. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge [!]. Ma unesc. Trans. Ma recasatorec. Ma inmultesc: pacatosii se adaug [!]. Ma compar, ma aseman (Cor.). Ma adaug la masa cuiva, ma pun la masa lui. V. intr. Boala adaogea, se agrava. – Forme vechi: adao-: sa-si adaoga, Domnu sa va adaoga, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, au adaos (adauga), il adaosera (adaugara).

dadaca f. pl. e (ngr. turc. dada, id., cu suf. -ca, ca si’n duduca, neneaca, babaca. V. dada). Bona, guvernanta, ingrijitoare de copii. – In est dadaca.

1) batca f., pl. e sau batci (rut. rus. id.; bg. babka, dim. d. baba, baba, pelican). Dun. Pelican. Un fel de platica mai mica (blicca bjorkna) care, cind e mica, se numeste frunza plopului. est. Nicovala mica pe care cosasii ciocanesc coasa ca s’o ascuta. (V. ciocirtii). Mold. Trans. Rar. Capcana de soareci sau prinzatoare de pasari (pin aluz. la ciocu pelicanului). – In vest babose, pl. i, pelican (VR. 1913, 7-8, 51).

jidan, -anca s. (rad. jid din Jidov si sufixu -an, ca in badaran; vsl. zidinu, zidu, und. Zsido, lat. Judaeus, vgr. Iudaios. V. jidov, iuda). Iudeu, Evreu, Semit originar din Palestina. Fig. Om fricos. Camatar feroce: camataru Shvlock al lui Shakespeare e tipu Jidanului. In Munt. est si Mold. sud se uziteaza femininu Jidoafca, in nord Jidauca. Jidan si Jidov is epitete pline de dispret. Si mai pline de dispret is Harhar, iucman, iuda, Parhal, Tarhon, Tirtan s.a. Jidanului ii place sa-i zici Evreu, sau Israelit. Rominu-i mai zice si cine. In 1911 erau in Europa 8,853,599 de jidani, dintre care in Rusia 5,211,805, in Germania 600,862, in foasta Austro-Ungarie 2,076,388, in Francia 100,000, in Italia 35,617, in Spania 2,500, in Romania veche 266,653 (in realitate trebuie sa fi fost aproape 500,000), in Turcia europee 106,978, in Portugalia 1,200, in Suedia 32,012, in Serbia 5,729, in Bulgaria 37,653, in Elvetia 12,366, in Grecia 8,350, in Danemarca 3,176, in Norvegia 641, in Belgia 15,000, in Anglia 237,860. Restu, pina la vre-o 14,000,000, traieste in America (Statele Unite si Argentina) si’n celelalte continente. V. cahal, francmason.