Rezultate din textul definițiilor
TRASNAIE, trasnai, s. f. Fapta iesita din comun, nastrusnica, extravaganta; nazbatie, pozna. ♦ idee nastrusnica; nascocire ciudata. – Trasni + suf. -aie.
A TRASNI ~esc 1. intranz. 1) A se produce un trasnet (in urma unei descarcari electrice in atmosfera); a detuna. ◊ A-i ~ ceva prin cap a-i veni pe neasteptate o idee (nastrusnica). 2) A produce un zgomot puternic; a detuna; a bubui. 3) fig. (despre persoane) A-si descarca mania strigand. 4) (despre arme de foc) A se descarca cu zgomot; a bubui; a detuna. 2. tranz. 1) pop. A face sa se trasneasca. 2) (fiinte, lucruri) A lovi trasnetul; a detuna; a fulgera. 3) A supune unei lovituri puternice; a izbi cu putere. ◊ A-l ~ pe cineva prin minte a-i veni o idee neasteptata. /<sl. tresnonti
NAZDRAVANIE, nazdravanii, s. f. 1. (In mitologia populara) Puterea, insusirea sau fapte unei fiinte nazdravane. ♦ Fapta, isprava, intamplare etc. iesita din comun, extraordinara, de necrezut; minunatie. 2. Fapta, vorba, idee etc. glumeata, nastrusnica; gluma, pozna, nazbatie, strengarie; p. ext. fapta, vorba etc. sireata; siretlic, viclesug. – Nazdravan + suf. -ie.
NASTRUSNICIE, nastrusnicii, s. f. Fapta, idee, comportare etc. nastrusnica (1); ciudatenie. – Nastrusnic + suf. -ie.
TRASNAIE ~ai f. 1) Fapta neobisnuita prin caracterul ei ciudat. A face ~ai. 2) idee sau nascocire nastrusnica. [G.-D. trasnaii] /a trasni + suf. ~aie
nastrusnic ~ca (~ci, ~ce) 1) Care surprinde prin felul de a fi; straniu; anapoda; neobisnuit; ciudat; bizar. idee ~ca. 2) pop. Care se tine de nazbatii; nazbatios; poznas; sotios. /cf. sl. nestruzenu