Rezultate din textul definițiilor
BARBA, barbi, s. f. 1. Par care creste la barbati pe barbie si pe obraji. ◊ Loc. adv. In barba = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barba (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burta (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) barbi = a minti, a insira verzi si uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire data mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi si inguste si cu flori galbene (Tragopogon); barba-imparatului = planta erbacee cu flori de diferite culori, care se cultiva ca planta de ornament si a carei radacina are proprietati purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = planta erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Barbie. 3. Smoc de par pe care il au unele animale sub bot. 4. Tepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

INDIVIZIUNE s. f. (Jur.) Drept de proprietate pe care doua sau mai multe persoane il au pe cote-parti, asupra unor bunuri privite ca o totalitate nedivizata. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. indivision.

UMEZEALA, umezeli, s. f. 1. Insusirea, starea a ceea ce este umed (1); umiditate. ♦ Vaporii de apa care se afla in atmosfera, in aer sau intr-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie. 2. Aspect pe care il au ochii inlacrimati; p. ext. stralucire a ochilor (din cauza lacrimilor). – Umezi + suf. -eala.

MANUFACTURA, manufacturi, s. f. 1. Forma de productie premergatoare marii industrii, caracterizata prin predominarea muncii manuale, prin diviziunea amanuntita a muncii in cadrul atelierului si prin reunirea muncitorilor si a mesterilor in ateliere sub conducerea patronului. 2. Intreprindere industriala in care predomina munca manuala, in care un rol important il au abilitatea si talentul lucratorului si care este destinata in special producerii unor bunuri de larg consum. Manufacturi de portelan. 3. Produse ale industriei textile; tesaturi. Magazin de manufactura. – Din fr. manufacture. Cf. germ. Manufaktur.

SMOC, smocuri, s. n. 1. Manunchi de par sau de pene pe care il au unele animale pe urechi, pe cap, la coada etc. 2. Cantitate de fire (de par, de lana, de iarba etc.) care se poate prinde sau smulge deodata cu mana sau (de catre animale) cu gura. – Cf. scr. smotak.

OCel, oceli, s. m. Ochi1 simplu, pe care il au anumite artropode si viermii. – Din fr. ocelle, lat. ocellus.

SIREAP, -A, sirepi, -e, adj. 1. (Despre cai) Iute, navalnic, greu de stapanit; salbatic. 2. (Reg.; in sintagma) Floare sireapa = semn alb pe care il au unii cai in frunte. [Var.: (reg.) sirep, sireapa, adj.] – Din sl. sverepu.

STICLOZITATE, sticlozitati, s. f. Insusirea de a fi sticlos. ♦ Spec. Aspect translucid pe care il au in sectiune boabele de cereale bogate in substante proteice. – Sticlos + suf. -itate.

CHIST ~uri n. 1) Tumoare benigna aparuta in urma unor procese patologice. 2) Invelis protector pe care il au unele animale inferioare aflate in conditii nefavorabile. 3) Perioada larvara a teniei. /<fr. kyste

OCel ~i m. Ochi simplu, pe care il au anumite artropode si viermii. /<fr. ocelle, lat. ocellus

STICLOZITATE f. 1) Caracter sticlos. 2) Aspect translucid pe care il au in sectiune boabele de cereale bogate in substante proteice. /sticlos + suf. ~itate

VOLUNTARISM s.n. 1. Conceptie filozofica potrivit careia la baza existentei stau anumite tendinte irationale ale vointei umane sau o vointa cosmica oarba. 2. Conceptie socio-politica, care considera vointa umana ca factor hotarator al istoriei, atribuind proceselor volitionale un rol determinant in actiunea sociala, negand existenta legitatilor obiective sau opunand vointa umana acestor legi. 3. Conceptie in psihologie dupa care in viata psihica rolul hotarator il au procesele volitionale. [Cf. germ. Voluntarismus, fr. voluntarisme].

FACIES s.n. 1. Aspect al fetei in timpul unei boli; (p. ext.) fizionomie, aspect exterior. ♦ Suprafata a unei formatii anatomice. 2. Aspect caracteristic pe care il au stratele geologice datorita naturii rocilor si fosilelor din care sunt alcatuite. ♦ Aspectul unei culturi arheologice in formele ei caracteristice. ♦ Aspectul superficial al unui lucru. [Pron. -ci-es, pl. -uri. / < fr., it., lat. facies].

intraport s.n. (inv.) port (imbracaminte) pe care il au membrii aceleasi clase sociale; uniforma.

parceala1, parceli, s.f. (reg.) 1. perioada de imperechere la capre; parcit. 2. miros caracteristic pe care il au tapii in perioada imperecherii; sudoare de tap.

parci2, parci, s.m. 1. (inv. si pop.) tap de prasila; berbec de prasila. 2. (pop.) miros caracteristic pe care il au tapii in perioada de imperechere; sudoare de tap, parceala, parcit, parcitura, parcioc, parcita. 3. (reg.) hormonii s*****i la om. 4. (reg.) tanar d*******t, usuratic. 5. (reg.) om de statura mica, pipernicit; copil. 6. (reg.) varietate de struguri cu boabe mici.

parcioc s.n. (reg.) miros caracteristic pe care il au tapii in perioada imperecherii; parceala, parcit, parcitura, parcita, parci.

OCel s.m. (Zool.) Ochi simplu, pe care il au anumite artropode. [< fr. ocelle, lat. ocellus].

FACIES s. n. 1. infatisare, aspect superficial al unui lucru. 2. aspect al fetei in timpul unei boli, al unei stari emotive etc. ◊ suprafata a unei formatii anatomice. 3. totalitatea caracterelor mineralogice si petrografice ale unei roci. ◊ aspect pe care il au straturile geologice, determinat de caracterele petrografice si paleontologice. 4. aspectul unei culturi arheologice in formele ei caracteristice. 5. cea mai mica subdiviziune a asociatiei vegetale caracterizata prin dominatia unei specii. (< lat. facies, fr. facies)

VOLUNTARISM s. n. 1. conceptie filozofica potrivit careia la baza existentei stau anumite tendinte irationale ale vointei umane sau o vointa cosmica oarba. 2. conceptie sociologica subiectivista care considera vointa umana ca factor hotarator al istoriei, atribuind proceselor volitionale un rol determinant in actiunea sociala, negand existenta legitatilor obiective sau opunand vointa umana acestor legi. 3. conceptie psihologica potrivit careia in viata psihica rolul hotarator il au procesele volitionale. (< fr. volontarisme)

hatas (hatase), s. n. – Carare, poteca. – Var. hatis, hatis, hatas, hatag. Origine incerta. Pare a fi formatie expresiva, pe baza lui hat, care exprima ideea de „a pleca, a devia”, caz in care ar insemna „(drum) lateral” sau „scurtatura”. Totusi, sensul special de „hatis”, s. n. (desis, tufisuri), se potriveste doar in parte acestei ipoteze. Scriban propune germ. hetzen „a atita”, care nu pare mai probabil. Dupa Moldovan 426, de la hat, „drum”, care nu apare cu acest sens; in afara de aceasta, der. de la hat nu il au pe t.Der. hatas, s. m. (Bucov., haiduc); hatoaga, s. f. 8carare de animale, in padure).

APOSTOL, (I) apostoli, s. m. I. 1. (In religia crestina) Nume dat fiecaruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos. ♦ Misionar crestin de la inceputul crestinismului. 2. Adept si propagator inflacarat al unei idei, al unei doctrine etc. II. (La sg.) Carte de ritual crestin, cuprinzand fapte atribuite Apostolilor (I 1) si scrisorile lor adresate diferitelor persoane si comunitati. – Din sl. apostolu.

ASTIGMATISM s. n. Aberatie a unui sistem optic, care formeaza o imagine intinsa pentru un obiect. ♦ Defect al lentilelor sau al corneei si cristalinului ochiului omenesc, care consta intr-o abatere de la forma sferica, ele avand razele de curbura diferite in doua plane perpendiculare, ceea ce duce la deformarea imaginilor. – Din fr. astigmatisme.

auXilIAR, -A, auxiliari, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (element) care ajuta la ceva, care se afla pe plan secundar fata de ceva principal; (element) ajutator. ♦ (Parte de vorbire) care exprima raporturi intre cuvinte; (verb) care ajuta la formarea timpurilor si a modurilor compuse. 2. Adj. (Mat.) Cu ajutorul caruia se poate rezolva mai usor o problema. [Pr.: a-u-gzi-li-ar] – Din fr. auxiliaire, lat. auxiliaris.

BilIAR, -A, biliari, -e, adj. Care se refera la bila1, care formeaza bila1. [Pr.: -li-ar] – Din fr. biliaire.

BilIARGIU, biliargii, s. m. (Fam.) Jucator (pasionat) de biliard. [Pr.: -li-ar-] -Biliard + suf. -giu.

CEVA pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre ceva care iese din comun (in bine sau in rau), care provoaca uimire, spaima etc. Asa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calitati. 2. Un lucru (cat de) mic, o cantitate, o parte (cat de) neinsemnata, (cat de) putin. Sa fac si eu ceva cat stau aici. 3. Lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecat, catva. 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seama, mai frumos, mai bun sau mai rau, mai urat etc. III. Adv. Intrucatva, putin, cat mai (sau cat de) putin. ♦ (Repetat) Cat de cat, macar, (foarte) putin. – Ce + va.

CilIAR, -A, ciliari, -re, adj. Care are forma de cili; privitor la cili. [Pr.: -li-ar] – Din fr. ciliaire.

EVANGHelIAR, evangheliare, s. n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii; tetravanghel. [Pr.: -li-ar] – Din fr. evangeliaire, lat. evangeliarium.

GAINA, gaini, s. f. Specie de pasare domestica, crescuta pentru carne si oua (Gallus domestica); pasare care face parte din aceasta specie; p. restr. femela cocosului. ◊ Expr. A se culca (odata) cu gainile = a se culca foarte devreme. Canta gaina in casa, se zice cand intr-o casnicie cuvantul hotarator il are femeia. ♦ Compus: gaina-salbatica (sau -de-munte) = femela cocosului-de-munte. – Lat. gallina.

GARGauN, gargauni, s. m. 1. Viespe mare, de padure, cu ac foarte veninos, care produce un puternic zgomot specific atunci cand zboara; barzaun (Vespa crabro). 2. Fig. (La pl.) Pretentii nejustificate, fumuri. ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) gargauni in (sau la) cap = a avea idei ciudate, anormale, extravagante; a fi extrem de increzut. A scoate (cuiva) gargaunii (din cap) = a face (pe cineva) sa renunte la ideile ciudate, anormale, extravagante pe care le are. [Var.: gargaune s. m.] – Et. nec.

GEOMETRIE s. f. Ramura a matematicii care studiaza formele si proprietatile corpurilor, precum si raporturile lor spatiale. ♦ Manual in care se studiaza aceasta stiinta. ♦ Structura, aspect regulat, simetric pe care il are o constructie, un obiect, un sistem etc. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geometrie, lat. geometria.

GOLIARDIC, -A, goliardici, -ce, adj. Caracteristic goliarzilor, de goliard. [Pr.: -li-ar-] – Goliard + suf. -ic.

GRIJA, griji, s. f. 1. Teama sau neliniste simtite de cineva la gandul unei eventuale primejdii sau intamplari neplacute pe care le-ar putea indura; ingrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a incepe sa fie ingrijorat. ♦ Cauza ingrijorarii cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atentie acordata unei fiinte, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grija (de cineva sau de ceva) = a (nu) se ingriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) pazi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grija (sa...) = a baga de seama, a fi atent (sa...). A da (sau a lasa) in grija (cuiva) = a da (sau a lasa) in directa supraveghere (a cuiva); a incredinta. – Din bg. griza.

IMAGOLOGIE s. f. Ramura a sociopsihologiei care cerceteaza sistematic reprezentarile pe care le au popoarele sau clasele sociale despre ele insele. – Din fr. imagologie.

IMOBilIAR, -A, imobiliari, -e, adj. (Despre bunuri materiale) Care nu poate fi transportat; imobil2. ♦ Care se ocupa de bunuri imobile2. Agentie imobiliara. [Pr.: -li-ar] – Din fr. immobilier.

INTENSIUNE s. f. (Log.) Totalitatea caracteristicilor pe care trebuie sa le aiba un lucru pentru a fi definit intr-un anumit fel. [Pr.: -si-u-] – Din engl. intension.

IRENISM s. n. Numele unei orientari teologice care sustine unificarea diferitelor confesiuni crestine pe baza a ceea ce au ele comun. – Din fr. irenisme.

JUBilIAR, -A, jubiliari, -e, adj. De jubileu, facut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an in care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (dupa fr. jubilaire).

NUCLEAR, -A, nucleari, -e, adj. 1. Care apartine nucleului atomic, privitor la nucleul atomic. ◊ Fizica nucleara = ramura a fizicii care se ocupa cu studiul nucleului atomic si al fenomenelor in care nucleul are rolul principal. Chimie nucleara = ramura a chimiei care se ocupa cu studiul nucleului atomic. Reactie nucleara = fenomen de interactiune intre doua sau mai multe nuclee atomice (ori constituenti ai lor), in urma caruia se modifica natura, structura, numarul etc. particulelor participante si se dezvolta o mare cantitate de energie. Energie nucleara = energie obtinuta prin dezintegrarea atomului in urma unor reactii nucleare; energie atomica. 2. Care se bazeaza pe energia atomica, pe degajarea de energie atomica sau pe arme atomice. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. nucleaire.

PREEMTIUNE, preemtiuni, s. f. (Jur.; in sintagma) Drept de preemtiune = privilegiu pe care il are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o vanzare-cumparare, de a fi, in conditii egale, cel preferat dintre mai multi cumparatori. [Pr.: pre-em-ti-u-] – Din fr. preemption.

ZULIAR, -A, zuliari, -e, adj. (Inv.) Gelos. ♦ Invidios, pizmas. [Pr.: -li-ar] – Zulie + suf. -ar.

VETO, vetouri, s. n. Drept exceptional pe care il are cineva (recunoscut prin lege sau prin conventii) de a se opune adoptarii unei propuneri sau unei hotarari; formula prin care se exercita acest drept. – Din lat., fr. veto.

FACIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al fetei in cursul unei boli, al unei stari emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice in ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitate a particularitatilor mineralogice si paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizeaza conditiile fizico-geografice de depunere a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. facies.

NOBilIAR, -A, nobiliari, -e, adj. Care apartine nobilimii (1) sau nobililor (II), privitor la nobilime sau la nobili, specific nobilimii; nobilitar. [Pr.: -li-ar] – Din fr. nobiliaire.

PARASCANTEI, parascantei, s. n. Dispozitiv montat la locomotive, la cubilouri etc., care retine particulele solide incandescente, pentru a preveni incendiile. ♦ Ecran izolant care previne descarcarile electrice sau deteriorarile pe care acestea le-ar produce. – Para2- + scanteie.

PATENTA, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care il are un inventator de a pune in fabricatie si in vanzare produsul inventiei sale; act, diploma prin care se acorda acest drept; brevet de inventie. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovada. ◊ Patenta de sanatate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adevereste starea sanitara buna a echipajului. Patenta consulara = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o actiune comerciala. 2. (Inv.) Impozit anual platit de negustori si de liberii-profesionisti; act prin care se confirma plata acestui impozit si dreptul de exercitare a comertului sau a profesiunii libere. [Var.: patent s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.

PATRIARH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai inalt rang in ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoana care detine acest rang. 2. (In Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducatori (spirituali si politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Barbat in varsta, cu rol de sef al familiei in comunitatea gentilica. ♦ Fig. Batran venerabil, cu numerosi descendenti. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhu, ngr. patriarhis.

PATRONAT s. n. 1. Drept pe care il avea in trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva intr-o demnitate ecleziastica. 2. Calitatea de patron2; multime de patroni2. totalitatea patronilor2. – Din fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat.

ANAMNEZA s. f. 1. Reamintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi cunoscut intr-o existenta anterioara. 2. Totalitatea datelor pe care medicul le capata interogand bolnavul cu privire la aparitia si evolutia bolii de care sufera, la antecedentele ei etc. – Din fr. anamnese.

ASIGURARE, asigurari, s. f. Actiunea de a (se) asigura si rezultatul ei. 1. Punere in siguranta. 2. Incredintare, promisiune ferma. 3. Operatie financiara, decurgand dintr-un contract sau dintr-o obligatie prevazuta de lege, prin care asiguratorul se obliga ca in schimbul unei sume primite periodic sa despagubeasca pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi in urma unor intamplari independente de vointa lui. ◊ Asigurari sociale = forma de ocrotire a populatiei, constand in acordarea de ajutoare materiale si asistenta medicala. – V. asigura.

PERNA, perne, s. f. 1. Obiect confectionat din doua bucati dreptunghiulare sau patrate de tesatura de bumbac, lana etc., cusute intre ele, avand in interior fulgi, lana, puf etc., si pe care, de obicei, cineva isi pune capul cand se culca. ◊ Perna electrica = obiect in forma de perna (1) plata, in care se gasesc rezistente electrice izolate si releuri de protectie, intrebuintat ca termofor. Perna de calcat = ustensila auxiliara asemanatoare cu perna (1), care se foloseste la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor, pieptilor, umerilor. 2. Obiect de tapiterie format dintr-un fel de sac umplut cu par, cu iarba-de-mare etc., adesea prevazut cu arcuri, care se asaza pe scaune, pe bancile unui automobil etc. 3. (In sintagma) Perna de aer = curent de aer antrenat intre doua suprafete aflate in miscare relativa si care serveste ca lubrifiant. [Var.: (pop.) perina s. f.] – Din scr. perina.

POLIARHIE s. f. Forma de guvernamant in care conducerea statului este exercitata de mai multe persoane concomitent. [Pr.: -li-ar-] – Din fr. polyarchie, ngr. poliarhia.

POLIARTICULAR, -A, poliarticulari, -e, adj. Care se refera la mai multe articulatii; care afecteaza mai multe articulatii. [Pr.: -li-ar-] – Din fr. polyarticulaire.

POLIARTRITA, poliartrite, s. f. Boala care se manifesta prin inflamatia acuta sau cronica a mai multor articulatii in acelasi timp si care este de natura reumatismala, tuberculoasa, bacilara etc. ◊ Poliartrita cronica evolutiva = reumatism cronic deformant, cu evolutie progresiva, care afecteaza articulatiile extremitatilor. [Pr.: -li-ar-] – Din fr. polyarthrite.

PRAVALIAS, pravaliasi, s. m. (Rar) Negustor care are o pravalie; angajat care lucreaza intr-o pravalie. [Pr.: -li-as] – Pravalie + suf. -as.

PRESIMTIRE, presimtiri, s. f. Faptul de a presimti; sentiment vag si instinctiv pe care il are cineva fata de ceea ce ar urma sa se intample; presentiment, presimtamant. – V. presimti.

PRETINDE, pretind, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. si intranz. A sustine, a afirma ceva cu tarie. ♦ Refl. A-si atribui o calitate, insusiri pe care nu le are; a-si aroga. 3. Tranz. (Despre actiuni, realizari) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. pretendre (dupa intinde).

SACAGIU, sacagii, s. m. Persoana care transporta in trecut apa (potabila) cu sacaua, pentru a o vinde. ♦ Expr. A vinde apa la sacagiu = a incerca sa dai cuiva un lucru pe care il are din belsug; a incerca sa inveti (sau sa inseli) pe cineva mai priceput (sau mai siret) decat tine. – Saca + suf. -giu.

OMilIAR, omiliare, s. n. Carte bisericeasca care contine omilii. [Pr.: -li-ar] – Omilie + suf. -ar. Cf. fr. homiliaire.

SUBCONSTIENT, s. n. Treapta a constiintei care cuprinde idei si impresii pe care le-am avut odata prezente in minte, dar care, nemaifiind in centrul atentiei, raman confuze, pana la o revenire in sfera constiintei clare. – Din sub + constient.

FAMilIAR, -A, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit in (sau apropiat de) vorbirea obisnuita; simplu, fara pretentii. ♦ (Despre atitudini, comportari etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fara respectul cuvenit, ireverentios. 2. Care este binecunoscut, obisnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris.

CORNITA2, cornite, s. f. 1. Dispozitiv asemanator cu un scaun, avand tablia in forma de U, pe care se aseaza o roata de lemn cand i se pun obezile. 2. (La pl.) Coarne mici (inca nedezvoltate) pe care le au unele animale. – Corn1 + suf. -ita.

ZETETIC2, zetetici, s.m. Nume dat filozofilor greci, discipoli ai lui Pyrrhon. (din fr. zetetique) [morf. DOOM]

CUNOSTINTA, cunostinte, s. f. 1. Cunoastere (2). ♦ Expr. A avea (sau a lua) cunostinta de ceva = a sti, a fi informat. A aduce (ceva) la cunostinta cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunostinta publica = a da de stire tuturor. In cunostinta de cauza = cunoscand bine ceva. A-si pierde cunostinta = a nu mai sti de sine, a lesina. ♦ (Rar) A-si veni in cunostinta = a se trezi din lesin. ♦ (Rar) Minte, ratiune. 2. (La pl.) Totalitatea notiunilor, ideilor, informatiilor pe care le are cineva intr-un domeniu oarecare. 3. Persoana pe care vorbitorul o cunoaste. ♦ Expr. A face cunostinta cu cineva = a lega relatii sociale cu o persoana. (Fam.) A face cuiva cunostinta cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Inv.) Multumire, recunostinta. – Cunoaste + suf. -inta (cu sensul 3 dupa fr. connaissance).

LUTISOR s. n. 1. Diminutiv ai lui lut. 2. Argila care contine hidroxizi de fier sau de mangan, colorata in galben, rosu sau brun, folosita in pictura; pamantel. – Lut + suf. -isor.

LUMANARICA, lumanarele, s. f. 1. Diminutiv ai lui lumanare (1). 2. Planta erbacee medicinala, cu frunze mari alterne, cele bazale in forma de rozeta, si cu flori galbene dispuse intr-un spic (Verbascum thapsus). ♦ Compus: lumanarica-pamantului = planta erbacee cu tulpina inalta si cu frunze mari si flori albastre sau albe-galbui (Gentiana asclepiadea).Lumanare + suf. -ica.

CONSEMN, consemne, s. n. 1. Totalitatea indatoririlor pe care le are un militar in serviciul de paza sau de securitate. ♦ Ordin, dispozitie. 2. Masura (disciplinara) prin care se interzice militarilor iesirea din cazarma pentru un timp anumit. – Con1 + semn (dupa fr. consigne).

MULTIMilIARDAR, -A, multimiliardari, -e, s. m. si f., adj. (Persoana) a carei avere se ridica la mai multe miliarde. [Pr.: -li-ar-] – Din fr. multimlliardaire.

MilIAMPER, miliamperi, s. m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric, egala cu a mia parte dintr-un amper. [Pr.:-li-am-] – Din fr. milliampere.

MilIAMPERMETRU, miliampermetre, s. n. Ampermetru pentru masurarea intensitatilor reduse ale curentului electric. [Pr.:-li-am-] – Din fr. milliamperemetre.

MilIAR1, -A, miliari, -e, adj., s. n. (Stalp sau piatra) care este asezata din mila2 in mila2 sau, p. ext., din kilometru in kilometru la marginea soselelor si drumurilor principale, pentru a indica distantele. [Pr.:-li-ar.Var.: (inv.) miliariu s. n.] – Din lat. milliarius, fr. milliaire.

MilIAR2, -A, miliari, -e, adj. (Med.; despre unele formatiuni) De forma unui bob de mei. ◊ Tuberculoza miliara = granulie. [Pr.:-li-ar] – Din fr. miliaire.

MilIARDAR, -A, miliardari, -e, s. m. si f. (Si adjectival) Persoana care poseda o avere evaluata in miliarde (de lei, de dolari etc.). [Pr.:-li-ar-] – Din fr. milliardaire.

MilIARDIME, miliardimi, s. f. Numar egal cu a miliarda parte dintr-un intreg. [Pr.: -li-ar-] – Miliard + suf. -ime. Cf. fr. milliardieme.

MOBilIAR, -A, mobiliari, -e, adj. (Jur.) Alcatuit din bunuri mobile, care se refera la bunuri mobile. ♦ (Despre bunuri sau averi) Care poate fi transportat; mobil. [Pr.: -li-ar] – Din it. mobiliare, fr. mobilier.

NEOANACREONTIC, -A, neoanacreontici, -ce, adj. Care se inspira din poezia lirica cultivata de imitatori tarzii ai lui Anacreon; care apartine acestei poezii. [Pr.: ne-o-a-na-cre-on-] – Din fr. neo-anacreontique.

el, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Tine locul persoanei despre care se vorbeste) el merge. ♦ (Fam.; la sg.) Sot, barbat; sotie, nevasta. 2. (La genitiv, in formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesiva) Casa lui.Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumita persoana. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasa-l in ale lui! 3. (La dativ, in formele lui, ei, ii, i, lor, le li, cu functie de complement indirect sau de atribut) Prietenul ii iese inainte. ◊ (In forma i, cu valoare neutra) Da-i cu bere, da-i cu vin. 4. (In acuzativ, in formele il, l, o, ii, i, le, cu functie de complement direct) Cartea pe care o citesc. (Precedat de prepozitii, in formele el, ea, ei, ele) Pe el il caut. ◊ (Precedat de prepozitii, in forma o, cu valoare neutra) au mai patit-o si altii. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa.

EXTERITORIALITATE s. f. Situatie juridica in care se considera ca se afla misiunile diplomatice (ambasadele, legatiile, persoanele etc.) ale unui stat strain, ca si cand ele ar continua sa fie situate pe teritoriul statului lor national. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. exterritorialite. Cf. germ. Exterritorialitat.

DOMICilIAR, -A, domiciliari, -e, adj. Privitor la domiciliu; facut la domiciliu. [Pr.: -li-ar] – Din fr. domiciliaire.

TINERel, -EA, -ICA, tinerei, -ele, adj., s. m. si f. Diminutiv ai lui tanar.Tanar + suf. -el.

TOARTA, toarte, s. f. 1. Parte iesita in afara la unele obiecte, incovoiata in forma de arc, care serveste pentru apucat cu mana. ◊ (In basme si in credintele populare) Toarta (sau tortile) cerului (sau pamantului) = toarta sau toarte pe care le-ar avea cerul (sau pamantul). ◊ Loc. adj. si adv. (Fam.) La toarta = zdravan, strasnic; extrem de strans. 2. Veriga sau belciug cu ajutorul carora se atarna un obiect. ♦ Urechea curbata a unui lacat (petrecuta prin belciuge). 3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel in forma de inel. [Pl. si: torti] – Lat. torta (<torquere).

RECTIFICABil, -A, rectificabili, -e, adj. 1. Care poate fi rectificat. 2. (Mat.; in sintagma) Curba rectificabila = curba din plan sau din spatiu pentru care orice arc marginit al ei are lungime. – Rectifica + suf. -bil. Cf. fr. rectifiable.

RESTANTA, restante, s. f. 1. Lucrare neefectuata la timp, aflata in intarziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen, pe care cineva il are de trecut dupa termenul stabilit. 2. Plata neachitata la termen. – Din it. restanza.

REVOCABilITATE s. f. 1. Posibilitate de retragere a mandatului incredintat unei persoane de catre cei ce au ales-o. 2. Calitate a anumitor acte de a putea fi retrase, anulate, de catre cei ce le-au emis. – Din fr. revocabilite.

RETENTIE, retentii, s. f. 1. Oprire, retinere. ◊ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un gaj pana la achitarea completa a datoriei de catre debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apa, in bazine special amenajate. 3. Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide sau gaze) care in mod obisnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retentiune s. f.] – Din fr. retention, lat. retentio, -onis.

SEMIauXilIAR, semiauxiliare, adj. (In sintagma) Verb semiauxiliar (si substantivat, n.) = verb avand rol sintactic asemanator cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care da actiunii verbului „ajutat” o nuanta modala, care izvoraste din intelesul sau lexical. [Pr.: -mi-a-u-xi-li-ar] – Din fr. semi-auxiliaire.

SOLEAR, soleari, s. m. Muschi situat in partea posterioara a gambei, care leaga tibia si peroneul de calcai. [Pr.: -le-ar] – Din fr. soleaire.

SOCIETATE, societati, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care traiesc laolalta, fiind legati intre ei prin anumite raporturi economice. ♦ Ansamblu unitar, sistem organizat de relatii intre oameni istoriceste determinate, bazate pe relatii economice si de schimb; p. ext. sistem social. ♦ Cerc limitat de oameni de prim rang (prin pozitie sociala, situatie materiala etc.). 2. Asociatie de persoane constituita intr-un anumit scop (stiintific, literar, sportiv etc.). 3. (Comert) Asociatie de oameni de afaceri alcatuita pe baza unor investitii de capital, in vederea obtinerii unor beneficii comune. ◊ Societate in nume colectiv = asociatie intre un numar limitat de persoane, care intemeiaza o intreprindere comerciala sau industriala, depunand fiecare capital si contributie in munca si raspunzand solidar si nelimitat la obligatiile pe care si le-au asumat. 4. Grup de oameni care petrec un anumit timp impreuna; tovarasie, companie. ◊ Expr. In societate = intre oameni, in lume. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. societe, lat. societas, -atis.

SUSPENSIV, -A, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspenda punerea in executie, care opreste, care amana. ◊ (In sistemul politic capitalist) Veto suspensiv = drept pe care il are seful statului de a refuza sanctionarea unei legi votate de parlament. – Dupa fr. suspensif.

SUBORDONARE, subordonari, s. f. Actiunea de a subordona si rezultatul ei; dependenta. ♦ (Log.) Raport de concordanta intre doua notiuni, de la notiunea subordonata speciei la notiunea gen. ♦ Raport sintactic intre doua elemente lingvistice (cuvinte, constructii, propozitii), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celalalt. ♦ Raport de ierarhie intre organele puterii de stat sau intre cele ale administratiei de stat, ori intre acestea si organele puterii care le-au ales, in temeiul caruia organul superior indrumeaza si controleaza activitatea organului inferior. – V. subordona.

SUCCINIC adj. (In sintagma) Acid succinic = acid extrs din rasina de chihlimbar si folosit la prepararea unor medicamente, datorita proprietatilor antidiuretice, antispasmodice si stimulente pe care le are. – Din fr. succinique.

CREASTA, creste, s. f. 1. Excrescenta carnoasa, de obicei rosie si dintata, sau mot de pene pe care le au la cap unele pasari. ◊ Compus: creasta-cocosului = a) planta erbacee cu frunze ovale, cu flori rosii sau galbene, reunite la varful tulpinii in forma de creasta ondulata (Celosia cristala); b) numele a doua specii de ferigi cu sporii dispusi pe fata interioara a frunzelor (Polystichum braunii si lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina carnoasa, groasa, foarte ramificata (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminenta osoasa. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apa etc. 3. Coama de acoperis. 4. (In sintagma) Creasta de taluz = linia de intersectie dintre fata unui taluz si suprafata terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista.

ALEGE vb. 1. v. selectiona. 2. v. opta. 3. a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotari, a (se) stabili, (pop.) a (se) indemna, (inv.) a (se) rezolva, (fig., in Mold. si Transilv.) a (se) cumpani. (Ei, ai ~?) 4. a vota. (L-au ~ deputat.) 5. a desemna, a investi, a pune. (Poporul il ~ domn.) 6. a ramane. (Cu ce te-ai ~?)

COAPSA s. (ANAT.) 1. coxa, (~ a omului.) 2. (inv. si reg.) arm, (reg.) copan, moiste, tamp, (Ban.) chiciu. (~ de animal.) 3. v. but. 4. (impr.) pulpa. (avea ~ele foarte dezvoltate.)

EFORT s. 1. v. stradanie. 2. greutate, osteneala, truda. (Cu mult ~.) 3. incercare, osteneala, sfortare, silinta, stradanie, straduinta. (Toate ~urile lui au fost zadarnice.) 4. (FIZ.) efort unitar = (impr.) tensiune.

GINGASIE s. 1. v. delicatete. 2. tandrete. (~ lui am simtit-o cu emotie.)

INCERCARE s. 1. v. verificare. 2. v. experimentare. 3. v. experiment. 4. v. tentativa. 5. v. eseu. 6. efort, osteneala, sfortare, silinta, stradanie, straduinta. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 7. greu, greutate, impas, necaz, vicisitudine. (A trecut cu bine ~.) 8. greutate, necaz, nevoie, suferinta, vicisitudine, (inv.) ispita. (A trecut prin multe ~.) 9. v. chin. 10. v. cumpana.

LOCUINTA s. 1. adapost, asezare, casa, camin, domiciliu, salas, (reg.) salasna, (Transilv., Ban si Bucov.) cortel, (inv.) locas, mutare, mutat, odaie, sat, salasluinta, salasluire, sedere, sezamant, sezut, (fig.) barlog, cuib, culcus. (Unde isi are el ~?) 2. locuinta lacustra = locuinta palustra; locuinta palustra v. locuinta lacustra.

OSTENEALA s. 1. v. oboseala. 2. v. stradanie. 3. efort, greutate, truda. (Cu multa ~ au mutat cartile.) 4. efort, incercare, sfortare, silinta, stradanie, straduinta. (Toate ~ile lui au fost zadarnice.)

PERSONAL adj., adv., s. 1. adj. individual, particular, propriu, (inv.) obrazalnic, particularistic, particularnic, partnic, personalicesc, personalnic. (Interese ~.) 2. adj. v. particular. 3. adj. individual, particular, privat, propriu. (Proprietate ~.) 4. adj. v. intim. 5. adj. v. original. 6. adv., adj. direct, nemijlocit. (Trateaza ~ cu el; are relatii ~ cu el.) 7. s. angajati (pl.), salariati (pl.), slujbasi (pl.). (Tot ~ul unei institutii.) 8. cadre (pl.). (Serviciul de ~.)

PRENUME s. nume de botez, nume mic, (impr.) pronume. (Are ~le Ion.)

PREZENTA vb. 1. a (se) recomanda, (inv.) a (se) sistisi. (Ma ~ Popescu; l-am ~ lui ...) 2. v. exprima. 3. v. transmite. 4. v. reprezenta. 5. v. oferi. 6. v. zugravi. 7. v. descrie. 8. v. povesti. 9. v. rosti. 10. v. preda. 11. v. infatisa. 12. a se infatisa. (Virusul se ~ sub forma de corpusculi.)

PRIVilEGIU s. 1. v. prerogativa. 2. drept. (S-a folosit de ~ pe care il are.) 3. v. avantaj. 4. avan-taj, favoare. (Ma bucur de ~ul de a-l cunoaste.) 5. v. cinste. 6. avantaj, binefacere, dar, folos. (~iile tehnicii moderne.)

SECRET adj., s. 1. adj. v. nemarturisit. 2. adj. confidential, incifrat, tainic. (Dispozitii ~.) 3. adj. v. tainuit. 4. adj. v. ezoteric. 5. adj. v. ilegal. 6. adj. v. ascuns. 7. adj. ascuns, camuflat, mascat. (Patrunde printr-o intrare ~.) 8. adj. codificat, incifrat. (Un mesaj ~.) 9. s. taina, (rar) arcan, (inv. si pop.) tainicie, (inv.) tainuire, (fig.) ascunzis. (Are ~ele ei.) 10. s. taina, (inv. si pop.) mestesug. (Nu i-a putut smulge ~ul.) 11. s. v. discretie. 12. s. enigma, mister, taina, (rar) misteriozitate, (fig.) sarada. (~ele naturii.)

SFORTARE s. 1. v. opinteala. 2. v. stradanie. 3. efort, incercare, osteneala, silinta, stradanie, straduinta. (Toate ~arile lui au fost zadarnice.) 4. v. perseverenta.

SilINTA s. 1. v. stradanie. 2. efort, incercare, osteneala, sfortare, stradanie, straduinta. (Toate ~ele lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverenta. 4. harnicie, ravna, sarguinta, stradanie, straduinta, vrednicie, zel, (pop.) sarg, (inv.) activitate, diligenta. (E de admirat ~ lui.) 5. bunavointa, ravna, sarg, zel, (inv.) proeresis. (Arata destula ~, dar nu putea realiza mare lucru.)

SOCOTEALA s. 1. calcul, (inv. si reg.) socoata, socotinta, (Transilv. si Maram.) samadas, (inv.) schepsis, seama, (inv., in Transilv.) comput. (Face o ~ elementara.) 2. calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.) 3. (MAT.) calcul, operatie. (Cele patru ~eli.) 4. cont, seama. (Cate nu i se puneau in ~!) 5. seama. (Vei da ~ de cele facute.) 6. chibzuiala, cumintenie, cumpat, intelepciune, judecata, masura, minte, moderatie, ratiune, tact. (Demonstreaza multa ~.) 7. ratiune, rost. (Are si aceasta o ~.) 8. rost. (Toate au ~ lor.) 9. ordine, regula, randuiala. (Stie ~ lucrurilor.) 10. rost, seama. (Nu mai stia ~ averii lui.) 11. chestiune, lucru, poveste, pricina, problema, treaba. (S-a lamurit ~ aceea?) 12. calcul, gand, idee, intentie, plan, proiect. (Nu si-a putut realiza ~.)

STRADANIE s. 1. cazna, chin, efort, fortare, munca, osteneala, sfortare, silinta, straduinta, truda, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) straduiala, straduire, (pop.) canoneala, (reg.) strapat, (prin Munt.) moranceala, (Mold. si Transilv.) zoala, (inv.) caznire, nevointa, osteninta, sforta, stra-danuinta, stradanuire. (~ lui a fost incununata de succes.) 2. efort, incercare, osteneala, sfortare, silinta, straduinta. (Toate ~iile lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverenta. 4. v. harnicie.

STRADUINTA s. 1. v. stradanie. 2. efort, incercare, osteneala, sfortare, silinta, stradanie. (Toate ~ele lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverenta. 4. v. har-nicie. 5. ardoare, ravna, sarguinta, zel, (inv.) nepreget, nepregetare, osardie, osardnicie, osar-duire, osarduitura, protimie. (~ lui era demna de laudat.)

TANDRETE s. gingasie. (~ lui am simtit-o cu emotie.)

TOT adj., s., adv. 1. adj. v. total. 2. adj. v. intreg. 3. s. v. ansamblu. 4. adv. inca. (~ mai ploua.) 5. adv. v. inca, totusi. (Cat ii da si ~ i se pare putin.) 6. adv. iar. (el avea o fata si ea ~ o fata.) 7. adv. v. numai. (La ospat, ~ oaspeti rari.) 8. adj. v. fiecare.

auxiliar adj. m. (sil. a-u-, -li-ar) [x pron. gz], pl. auxiliari; f. sg. auxiliara, pl. auxiliare

auxiliar s. n. (sil. a-u-, -li-ar) [x pron. gz], pl. auxiliare

biliar adj. m. (sil. -li-ar), pl. biliari; f. sg. biliara, pl. biliare

biliargiu s. m. (sil. -li-ar-), art. biliargiul; pl. biliargii, art. biliargiii

ciliar adj. m. (sil. -li-ar), pl. ciliari; f. sg. ciliara, pl. ciliare

domiciliar adj. m. (sil. -li-ar), pl. domiciliari; f. sg. domiciliara, pl. domiciliare

evangheliar s. n. (sil. -li-ar), pl. evangheliare

familiar (prietenos, obisnuit) adj. m. (sil. -li-ar), pl. familiari; f. sg. familiara, pl. familiare

foliar adj. m. (sil. -li-ar), pl. foliari; f. sg. foliara, pl. foliare

goliardic adj. m. (sil. -li-ar-), pl. goliardici; f. sg. goliardica, pl. goliardice

jubiliar adj. m. (sil. -li-ar), pl. jubiliari; f. sg. jubiliara, pl. jubiliare

miliamper s. m. (sil. -li-am-), pl. miliamperi; simb. ma

miliampermetru s. n. (sil. -li-am-) ampermetru

miliar adj. m. (sil. -li-ar), pl. miliari; f. sg. miliara, pl. miliare

miliardar s. m. (sil. -li-ar-), pl. miliardari

miliardara s. f. (sil. -li-ar-), g.-d. art. miliardarei; pl. miliardare

miliardime s. f. (sil. -li-ar-), g.-d. art. miliardimii; pl. miliardimi

mobiliar adj. m. (sil. -li-ar), pl. mobiliari; f. sg. mobiliara, pl. mobiliare

mobiliar s. n. (sil. -li-ar), pl. mobiliere

multimiliardar s. m., adj. m., (sil. -li-ar-), pl. multimiliardari; f. sg. multimiliardara, g.-d. art. multimiliardarei, pl. multimiliardare

nobiliar adj. m. (sil. -li-ar), pl. nobiliari; f. sg. nobiliara, pl. nobiliare

omiliar s. n. (sil. -li-ar), pl. omiliare

poliarhie s. f. (sil. -li-ar-), art. poliarhia, g.-d. poliarhii, art. poliarhiei

poliarticular adj. (sil. -li-ar-) → articular

poliartrita s. f. (sil. -li-ar-), pl. poliartrite

pravalias s. m. (sil. -li-as), pl. pravaliasi

semiauxiliar adj. n., s. n. (sil. -mi-a-u-, -li-ar) [x pron. gz], pl. semiauxiliare

solear s. m. (sil. -le-ar), pl. soleari

zuliar adj. m. (sil. -li-ar), pl. zuliari; f. sg. zuliara, pl. zuliare

ACCEPTIE ~i f. Sens pe care il are un cuvant; semnificatie. [G.-D. acceptiei; Sil. -ti-e] /<fr. accception, lat. acceptio, ~onis

APOSTOL ~i m. 1) (in religia crestina) Nume dat fiecaruia dintre cei doisprezece ucenici ai lui Isus Hristos. 2) fig. Propagator al unei idei, al unei cauze, al unei doctrine. /<sl. apostolu

auXilIAR ~a (~i, ~e) Care are o functie secundara; ajutator. Material ~. ◊ Verb ~ verb cu ajutorul caruia de formeaza timpurile si modurile verbal compuse. [Sil. a-u-xi-li-ar] /<fr. auxiliaire, lat. auxiliaris

BilIAR ~a (~i, ~e) Care tine de bila; propriu bilei. Vezicula ~a. [Sil. -li-ar] /<fr. biliaire

CilIAR ~a (~i, ~e) 1) Care are forma de cil. 2) Care este asemanator cu un cil; de tipul cilului. Muschi ~. [Sil. li-ar] /<fr. ciliaire

CLauZA ~e f. Dispozitie (speciala) prevazuta intr-un act juridic. ◊ ~a natiunii celei mai favorizate clauza prin care, intr-un acord international, partile contractante se angajeaza sa-si acorde reciproc conditii si inlesniri economice echivalente celor pe care le-au acordat sau le vor acorda oricarui alt stat. [G.-D. clauzei; Sil. cla-u-] /<fr. clause, lat. clausa

COMANDITA ~e f. (in unele tari) Contract de asociere comerciala, in care unii asociati raspund de datoriile societatii fata de creditorii ei cu intreaga lor avere, iar altii, numai in limitele capitalului investit. /<fr. commandite

COMEDIANT ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) inv. Actor de comedie. 2) inv. Actor de circ sau de balci cu infatisare caraghioasa, care prezinta exercitii acrobatice usoare; mascarici; saltimbanc; paiata; pehlivan. 3) Artist lipsit de talent. 4) fig. Persoana prefacuta, care simuleaza sentimente pe care nu le are; om fatarnic, ipocrit. [Sil. -di-ant] /<germ. Komodiant, it. commediante

DAR1 conj. 1) (exprima un raport adversativ si leaga doua propozitii sau doua parti de propozitie) Da; insa; iar. el are dorinta de a lucra, dar nu are conditii. 2) (exprima un raport conclusiv si leaga propozitii sau fraze) Deci. Vom incerca, dar sa solutionam problema. /Orig. nec.

DIADOH ~i m. 1) Nume dat marilor comandanti de osti ai lui Alexandru Macedon. 2) (in Grecia moderna) Mostenitor al tronului. [Sil. di-a-] /<fr. diadoque, germ. Diadoche

DOBANDA ~zi f. 1) Castig capatat din banii dati cu imprumut. 2) fam. Castig pe care il are cineva din ceva. /v. a dobandi

DOMICilIAR ~a (~i, ~e) Care tine de domiciliu; facut la domiciliu. [Sil. -li-ar] /<fr. domiciliare

el ea (ei, ele) pron. pers. 3 1) (substituie numele persoanei despre care se vorbeste) ~ invata. A fost si ~ la tara. 2) Sot (respectiv sotie). 3) (formele de genitiv lui, ei, lor au valoare posesiva) Cartea lui. A lor a fost initiativa. 4) (formele de dativ lui, ei, ii, i, lor, le, li se folosesc cu functie de complement indirect sau atribut) Fusul ii scapa ei din mana. 5) (formele de acuzativ il, l, o, ii, i, le se folosesc cu functie de complement direct) Cartea pe care o citesc. Pe el il cauta. 6) (formele i si o se folosesc cu valoare neutra) au mai patit-o si altii. /<lat. illum, illa

FAMilIAR ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre atitudini, comportari, limbaj etc.) Care este lipsit de pretentii. Ton ~ . 2) Care este lipsit de respect; necuviincios. 3) Care este obisnuit pentru cineva; stiut bine. [Sil. -li-ar] /<fr. familier, lat. familiaris

IMOBilIAR ~a (~i, ~e) 1) (despre bunuri materiale) Care nu poate fi miscat din loc; de neclintit; imobil. 2) Care tine de imobil; propriu imobilului. [Sil. -li-ar] /<fr. immobilier

ISTORISM n. Principiu metodologic, conform caruia obiectele si fenomenele din realitate trebuie privite in dezvoltare istorica, in legatura cu conditiile concrete care le-au generat si cu celelalte fenomene existente in momentul istoric dat. /<fr. historisme, germ. Historismus

JUBilIAR ~a (~i, ~e) 1) (despre solemnitati) Care are loc cu ocazia unui jubileu; propriu unui jubileu. Editie ~a. ◊ An ~ an in care se sarbatoreste un jubileu. [Sil. -li-ar] /<fr. jubilaire

LA prep. 1) (exprima un raport spatial indicand directia) A pleca la oras. 2) (exprima un raport temporal, concretizand o perioada, un interval de timp) Plecarea la ora patru. Vom vedea la primavara. 3) (exprima un raport modal) A merge la pas. Te intorci la fuga. 4) (exprima un raport instrumental) A canta la pian. 5) (exprima destinatia) Le-am comunicat la ai mei. 6) (exprima o aproximatie) Cam; aproape. S-au adunat la doua sute de oameni. 7) (se foloseste in componenta prepozitiilor compuse) Se intoarce de la serviciu. Vine pe la doua si ceva. /<lat. illac

MilIAMPER ~i m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric egala cu a mia parte dintr-un amper. [Sil. -li-am-] /<fr. milliampere

MilIAMPERMETRU ~e n. Ampermetru sensibil pentru masurarea in miliamperi. [Sil. -li-am-] /<fr. milliamperemetre

MilIAR ~a (~i, ~e) si substantival (despre pietre sau stalpi) Care indica kilometrajul, fiind asezat, de obicei, pe marginea soselei din mila in mila sau din kilometru in kilometru. [Sil. -li-ar] /<lat. milliarius, fr. milliaire

MilIARDAR ~a (~i, ~e) (despre persoane, intreprinderi) Care dispune de o avere evaluata in miliarde (de dolari, de marci etc.). [Sil. -li-ar-] /<fr. milliardaire

AL MilIARDULEA a a num. ord. Care ocupa locul indicat de numarul un miliard in ordinea numararii. ~ locuitor. ◊ A a parte care constituie o parte dintr-un miliard de parti egale. [Sil. -li-ar-] /miliard + (u)le + a

MOBilIAR ~a (~i, ~e) 1) Care tine de bunuri mobile; propriu bunurilor mobile. 2) Care poate fi transportat; transportabil. [Sil. -li-ar] /<it. mobiliare, fr. mobilier

MULTIMilIARDAR ~a (~i, ~e) Care are o avere de mai multe miliarde. [Sil. -li-ar-] /<fr. multimilliardaire

NOBilIAR ~a (~i, ~e) Care tine de nobili; propriu nobililor. ◊ Titlu ~ titlu de noblete. [Sil. -li-ar] /<fr. nobiliaire

PATRAR ~e n. pop. v. PATRIME.~ de Luna faza de crestere sau de descrestere a Lunii cand ea are forma de secera. [Sil. -trar] /patru + suf. ~ar

PLAPUMA plapumi f. Invelitoare groasa pentru dormit, confectionata din doua bucati de tesatura, cusute de jur-imprejur, intre care se pune un strat de lana, de puf sau de vata, prins printre cusaturi (ornamentale). ◊ Intinde-te cat ti-i ~a actioneaza in limitele posibilitatilor pe care le ai. [G.-D. plapumii] /<ngr. paploma

POLIARHIE f. Forma de guvernamant in care puterea de stat apartine mai multor persoane. [Sil. -li-ar-] /<fr. polyarchie, ngr. poliarhia

POLIARTRITA ~e f. Stare patologica constand in inflamarea mai multor articulatii. [Sil. -li-ar-] /<fr. polyarthrite

PRAVALIAS ~i m. 1) Negustor care tine o pravalie; dughenar. 2) Vanzator intr-o pravalie. [Sil. -li-as] /pravalie + suf. ~as

PROFESIUNE ~i f. Activitate de munca bazata pe anumite cunostinte teoretice si pe deprinderi practice; cariera. ~ de medic. ~ de agronom. Sudor de ~. ◊ De ~ a) profesionist; b) dupa pregatirea sa; dupa studiile pe care le are. ~ libera profesie bazata pe munca intelectuala si exercitata de persoane neaflate in serviciu platit (scriitori, pictori etc.). [G.-D. profesiunii; Sil. -si-u-; Var. profesie] /<fr. profession

PROGENITURA ~i f. 1) Copil care descinde dintr-o familie; urmas; vlastar. 2) Animal sau grup de animale tinere in raport cu animalele care le-au nascut. /<fr. progeniture

A RADE rad intranz. 1) A-si exprima buna dispozitie prin ras. ~ cu pofta. ◊ ~ in barba (sau pe sub mustata) a rade abia observat. ~ in pumni a rade pe ascuns. ~ cu hohote (sau cu lacrimi) a rade foarte tare. A-i ~ cuiva inima a simti o mare bucurie. A-i ~ cuiva norocul (sau soarta) a i se deschide cuiva o perspectiva luminoasa, promitatoare. 2) A-si bate joc (de cineva sau de ceva). ◊ ~ cuiva in nas (sau in fata, in obraz) a sfida fatis pe cineva. Rade harb de oala sparta (sau rade ruptul de carpit) se spune despre cineva, care critica pe altul pentru un cusur, pe care il are el insusi. Rad si cainii (sau ciorile, curcile etc.) de cineva se spune despre cineva care a ajuns de rasul tuturor. ~ de cineva (sau de ceva) a lua in ras pe cineva (sau ceva). /<lat. ridere

RETENTIE ~i f. 1) Intrerupere a unei actiuni; oprire; retinere. ◊ Drept de ~ drept pe care il are creditorul de a pastra zalogul luat de la debitor, pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2) Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide, gaze) care sunt eliminate in mod obisnuit. 3) Acumulare a unui curs de apa in bazine amenajate, pentru a evita pagubele. Baraj de ~. 4) chim. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost ameste-cate omogen. [G.-D. retentiei; Sil. -ti-e] /<fr. retention, lat. retentio, ~onis

SACAGIU ~i m. inv. Persoana care transporta apa (potabila) cu sacaua; apar. ◊ A vinde apa la ~ a) a propune cuiva un lucru pe care il are cu prisosinta; b) a cauta sa dai sfaturi cuiva care este mai priceput decat tine. /saca + suf. ~giu

ZULIAR ~a (~i, ~e) 1) inv. Care este cuprins de gelozie; gelos. 2) Care este plin de invidie; pizmas; invidios. [Sil. -li-ar] /< zulie + suf. ~ar

ANAGLIF s.n. 1. Sculptura in relief sau in basorelief. 2. (Mat.) Desen al unui corp geometric executat in doua culori (rosu si albastru), privit cu ajutorul unor ochelari, care, la randul lor, avand si ei un vizor colorat in rosu si altul in albastru, dau imaginea unui corp in relief. ◊ (Fiz.) Procedeul anaglifelor = procedeu stereoscopic prin care se obtine imaginea in relief a unui obiect, folosindu-se ochelari cu sticle de culori diferite, complementare. [Var. anaglifa s.f. / < fr. anaglyphe, cf. gr. anaglyphos].

ANAMNEZA2 s.f. 1. (La Platon) Amintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat in existenta sa antepamanteana. 2. Rugaciune care se face in timpul unei mise la catolici. [< fr., gr. anamnesis].

ATOMIC, -A adj. Referitor la atomi, specific atomilor. ◊ Numar atomic = numar de ordine pe care il are fiecare element chimic in tabela periodica a elementelor; energie atomica = energie nucleara; bomba atomica = bomba a carei putere este bazata pe energia nucleara. [< fr. atomique, it. atomico].

ATRABilIAR, -A adj. (Liv.) Coleric, iritabil; irascibil. [Pron. -li-ar. / < it. atrabiliare, cf. fr. atrabilaire].

auTOCRITICA s.f. Metoda de educare, constand in privirea critica a propriei activitati, in dezvaluirea si recunoasterea deschisa a propriilor lipsuri si greseli, in descoperirea cauzelor care le-au provocat si a mijloacelor de lichidare a lor. [Pron. a-u-. / < fr. autocritique].

BilIAR, A adj. Referitor la bila1. ◊ Vezicula biliara = basica fierii; colecist. [Pron. -li-ar. / cf. fr. biliaire].

CESIUNE s.f. Contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra unei sume de bani, drepturile pe care le are fata de datornicul sau. ♦ (Concr.) Bun cesionat. [Pron. -si-u-. / cf. fr. cession, it. cessione, lat. cessio].

CHilIARHIE s.f. (Ant.) Demnitate de chiliarh. [Pron. -li-ar-, gen. -iei. / < fr. chiliarchie].

COHLEAR, -A adj. Al cohleei, situat in cohlee. [Pron. -le-ar. / cf. fr. cochleaire].

COHLEOIDA s.f. Curba plana, loc geometric al extremitatilor arcelor cercurilor tangente unei drepte intr-un punct al ei, avand originea comuna si aceeasi lungime. [Pron. -le-o-i-. / < fr. cochleoide].

COMEDIAN, -A s.m. si f. Actor, actrita de comedie. ♦ (Fig.) Cel care simuleaza sentimente pe care nu le are; om fals, ipocrit. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. comedien].

COMPOSITUM s.n. Totalitatea mijloacelor pe care le are un cantaret. [< fr. compositum].

FOLIAR, -A adj. Referitor la frunze. [Pron. -li-ar. / < fr. foliaire].

GOLIARDIE s.f. (Liv.) Spirit de goliard; nazdravanie, libertinism; nonconformism. [Pron. -li-ar-. / < fr. goliardie, it. goliardia].

INTERPOZITIE s.f. 1. Stare a unui lucru asezat intre altele. 2. (Fig.) Interventie a unei autoritati superioare. ◊ (Jur.) Interpozitie de persoane = act prin care o persoana apare in locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje pe care nu le-ar putea obtine direct. [Var. interpozitiune s.f. / < fr. interposition, cf. lat. interpositio].

ISTORISM s.n. Principiu de baza al metodei dialectice in cercetarea stiintifica, potrivit caruia evenimentele si fenomenele se studiaza in procesul aparitiei, dezvoltarii si pieirii lor, in stransa legatura cu conditiile istorice concrete care le-au dat nastere. [< rus. istorizm, cf. fr. historisme, germ. Historismus].

LEGITIMATIE s.f. Act, document personal care atesta oficial identitatea unei persoane, gradul pe care il are etc. [Gen. -iei, var. legitimatiune s.f. / cf. fr. legitimation].

MAHDIU s.m. Nume dat de mai multe secte musulmane celor care sunt considerati ca trimisi ai lui Alah, meniti sa desavarseasca opera lui Mahomed. [Pron. -diu. / < fr., ar. mahdi].

MAIEUTICA s.f. Metoda intrebuintata de Socrate in discutiile filozofice, constand in a scoate la iveala, prin intrebari si raspunsuri dibace, cunostintele juste pe care le aveau in minte interlocutorii sai. [Pron. ma-ie-u-. / cf. fr. maieutique, cf. gr. maieutike – priceperea de a mosi].

MUNDIUM s.n. Puterea si dreptul de tutela pe care le avea barbatul asupra sotiei si copiilor sai in vechiul drept germanic. [Pron. -di-um. / < germ. Mundium].

PECULIAR, -A adj. De peculiu, referitor la peculiu. [Pron. -li-ar. / cf. fr. peculiaire, germ. pekuliar].

PERSPECTIVA s.f. 1. Imagine obtinuta prin proiectarea unui obiect pe o suprafata plana, folosind raze proiectate divergente sau paralele. ♦ Disciplina care studiaza metodele folosite pentru construirea acestor imagini. 2. Aspect pe care il are un peisaj, un obiect etc. vazut din departare; priveliste cu un asemenea aspect. ♦ Bulevard mare in linie dreapta. 3. Posibilitatea realizarii sau a desfasurarii in viitor a unei actiuni, a unui plan etc. ♦ (De obicei la pl.) Ceea ce poate ajunge cineva in viitor; posibilitati de viitor. [< fr. perspective, cf. lat. perspectiva < per – prin, spectio – privire].

SALII s.m.pl. (Ant.) Colegiu de 12 preoti ai lui Marte, pastratori ai scuturilor sfinte si conducatori ai dansurilor razboinice la sarbatoarea zeului. [Sg. saliu, var. salieni s.m.pl. / < lat. salii].

SOCRATIC, -A adj. Care tine de doctrina lui Socrate. ◊ Scoli socratice = denumire generica data unor scoli filozofice grecesti intemeiate de discipoli ai lui Socrate. [< fr. socratique, cf. Socrate – filozof grec din antichitate].

THIAS s.n. Denumire data in Grecia antica si in provinciile de limba greaca asociatiilor de credinciosi ai lui Dionysos. [< gr. thiasos – grup].

TROHLEAR, -A adj. (Med.) Al trohleei. [Pron. -le-ar. / cf. lat. trochlearis, fr. trochleaire].

VETO s.n. 1. (Ant.) Drept pe care il aveau tribunii plebei in Roma antica de a se opune hotararilor senatului, folosind formula veto. 2. Drept exceptional pe care il are cineva de a se opune unei hotarari folosind aceasta formula. [< lat. veto – ma opun].

COMANDITA s. f. 1. societate comerciala in care, in temeiul unui contract, unii dintre asociati raspund solidar si cu intreaga lor avere fata de creditorii ei, iar altii numai in limitele capitalului social investit. 2. fondurile varsate de fiecare asociat al unei asemenea societati. (

Filipesti, s. m. pl. – In expresia m-ai umplut de Filipesti „m-ai lasat cu buzele umflate”. – Filipesti este o localitate din judetul Prahova, care a fost mosia familiei Cantacuzino. Se pare ca expresia trebuie explicata prin incercarea esuata facuta de Mihnea III (1658) de a-i prinde pe Cantacuzini, pentru a-i omori; ei au aflat de planul acesta si au reusit sa fuga, astfel incat zbirii domnitorului au gasit casa de la Filipesti goala. – [3373]

COMANDITA s.f. Contract de asociatie comerciala, in care unii dintre asociati raspund solidar si cu intreaga lor avere, iar alti asociati raspund numai in limitele capitalului investit. ◊ Societate in comandita = societate bazata pe un astfel de contract. [< fr. commandite].

ASIGURARE s.f. Actiunea de a (se) asigura si rezultatul ei; garantare, incredintare. ♦ Obligatie legala decurgand dintr-un contract prin care asiguratul se obliga ca, in schimbul unei prime, sa despagubeasca pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi datorita unor intamplari independente de vointa lui. [Pl. -rari. / < asigura].

auXilIAR, -A adj. Care ajuta la ceva, de ajutor; aflat pe plan secundar; ajutator. ♦ (gram.) Verb auxiliar = verb cu care se formeaza timpurile si modurile verbale compuse. ♦ (Mat.) Cu care se poate simplifica si rezolva o problema mai usor. // s.n. Ajutor, sprijin. [Pron. a-u-xi-li-ar. / cf. fr. auxiliaire, lat. auxiliaris < auxilium – ajutor].

CALIF s.m. Titlu purtat de suveranii musulmani, succesori ai lui Mahomed. [Cf. fr. calife, it. califfo < ar. khalifa – vicar].

CilIAR, -A adj. In forma de cil; referitor la cili. [Pron. -li-ar. / cf. fr. ciliaire].

CLICHET s.n. Parghie de forma speciala, oscilanta fata de un capat al ei, avand de obicei rolul de a opri miscarea unor organe de masina. [Pl. -te, -turi. / < fr. cliquet].

CONSTIINTA s.f. 1. Forma cea mai inalta, proprie omului, de reflectare a realitatii obiective, produs al materiei superior organizate -creierul uman- si al vietii sociale. ♦ Ansamblu de procese psihice variate, complexe, cuprinzand senzatii, perceptii, reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. 2. Faptul de a-si da seama; intelegere. ◊ Constiinta sociala = viata spirituala a societatii ca reflectare a vietii ei materiale; constiinta de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. Sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ◊ Proces de constiinta = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale.; mustrare de constiinta = remuscare. 4. Libertate de constiinta = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. [Pron. -sti-in-. / < fr. conscience, cf. lat. conscientia, dupa stiinta].

CORESPONDENTA s.f. I. 1. Schimb de scrisori (intre doua sau mai multe persoane). ♦ Totalitatea scrisorilor pe care si le-au scris doua persoane. ♦ Continutul unei scrisori. 2. Relatare asupra faptelor petrecute intr-o localitate, intr-o tara etc. facuta de corespondentul unui ziar. II. 1. Raport, legatura intre lucruri, fenomene etc.; concordanta, armonie. 2. (Mat.) Relatie care exista intre perechile formate din elemente apartinand la doua multimi cand acestea sunt reprezentate una pe alta. 3. (Lingv.) Raport constant existent intre doua unitati lingvistice. ◊ Corespondenta timpurilor = concordanta timpurilor. ♦ Paralelism intre fapte din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiasi idiom. [Var. corespondinta s.f. / cf. fr. correspondance, it. corrispondenza].

COTIZATIE s.f. Suma pe care o platesc periodic membrii unei organizatii, ai unei asociatii etc. (in functie de veniturile pe care le au); (p. ext.) contributie baneasca la o cheltuiala comuna. [Gen. -iei, var. cotizatiune s.f. / < fr. cotisation].

CREANTA s.f. Drept pe care il are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datoreaza; (concr.) titlu, inscris care confirma acest drept. [Pron. cre-an-. / < fr. creance].

DelIBERATIV, -A adj. Referitor la o deliberare, de deliberare. ◊ Vot deliberativ = drept pe care il are o adunare sau un membru al ei de a hotari ceva prin vot. [Cf. fr. deliberatif, lat. deliberativus].

DIFORM, -A adj. Care nu are forma, figura sau proportiile pe care ar trebui sa le aiba; pocit, monstruos; inform. ♦ (Rar) Fara forma precisa. [< fr. difforme, cf. lat.t. difformis].

DIVIDEND s.n. Parte din profitul unei societati pe actiuni care se da unui actionar in raport cu actiunile pe care le are. [Pl. -de, -duri. / cf. fr. dividende, it. dividente, lat. dividendus – care trebuie impartit].

apostol (-li), s. m.1. Nume dat fiecaruia dintre cei 12 discipoli ai lui Cristos. – 2. Carte de cult ortodox cuprinzind faptele atribuite apostolilor. Gr. ἀπόστολος „trimis”, in parte prin intermediul sl. apostolu (Murnu 6). – Der. apostolat, s. n., din fr.; apostolesc, adj. (apostolic); apostolic, adj. (care apartine apostolilor); apostol(ic)este, adv. (in chip apostolic; ca saracii; mergind pe jos); apostolie, s. f. (apostolat).

EVANGHelIAR s.n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii; tetravanghel. [Pron. -li-ar, pl. -re. / cf. fr. evangeliaire].

FAMilIAR, -A adj. 1. Neafectat, prietenos; nepretentios. ♦ Intim, de-al familiei. 2. Cunoscut, stiut, obisnuit. [Pron. -li-ar. / cf. fr. familier, lat. familiaris].

FUNCTIE s.f. 1. Activitate dusa de cineva pentru a se achita de obligatiile impuse de serviciul pe care il are; insarcinare, sarcina; slujba. 2. Rol sintactic pe care il indeplineste un cuvant in propozitie. ♦ (Log.) Operatie care prin aplicare asupra unui argument ii confera acestuia o valoare corespunzatoare. 3. Activitatea proprie a organelor unei fiinte (animale sau vegetale). 4. Totalitatea proprietatilor chimice comune ale unei substante organice, determinate de prezenta aceluiasi radical organic in molecula. 5. (Mat.) Marime variabila care depinde de una sau de mai multe marimi variabile. 6. A fi in functie de... = a depinde de... [Var. functiune s.f. / cf. lat. functio, it. funzione, fr. fonction].

IMOBilIAR, -A adj. (Despre bunuri materiale) Care nu se poate transporta; nemiscator; imobil. [Pron. -li-ar. / cf. fr. immobilier].

IMUNITATE s.f. 1. Stare a unui organism care a devenit rezistent fata de anumite boli sau otravuri. 2. Situatia unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor sau drepturilor pe care le are. ◊ Imunitate parlamentara = situatie de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; imunitate diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. [Cf. fr. immunite, lat. immunitas].

barbuta (barbute), s. f. – Veche moneda turceasca de argint, care valora 2 bani si jumatate la inceputul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemanator cu risca). Origine necunoscuta, dar aproape sigur orientala. Moneda si numele ei au disparut din circulatie, dar nu si jocul, inca foarte obisnuit la oras.

JUBilIAR, -A adj. De (pentru) jubileu. ◊ An jubiliar = an in care se sarbatoreste un jubileu. [Pron. -li-ar. / cf. fr. jubilaire].

MilIAMPER s.m. Unitate subdivizionara de masura a intensitatii curentului electric, egala cu a mia parte dintr-un amper. [Pron. -li-am-. / cf. fr. milliampere].

MilIAMPERMETRU s.n. Ampermetru sensibil pentru masurarea in miliamperi. [Pron. -li-am-. / cf. fr. milliamperemetre].

MilIAR1, -A adj. Cu aspect de bob de mei. ◊ Tuberculoza miliara = tuberculoza cu mici granule; granulie. [Pron. -li-ar. / cf. fr. miliaire].

MilIAR2, -A adj. (Despre pietrele de kilometraj; si s.f. ) Care indica o distanta de o mie de metri. [Pron. -li-ar. / < fr. milliaire, cf. lat. milliarius].

MilIARDAR, -A s.m. si f. Posesor al unei averi evaluate in miliarde. [Pron. -li-ar-. / cf. fr. milliardaire].

MOBilIAR, -A adj. (Despre bunuri sau averi) Care poate fi transportat; mobil. [Pron. -li-ar. / < it. mobiliare, fr. mobilier].

MULTIMilIARDAR, -A s.m. si f. Cel a carui avere se ridica la mai multe miliarde. [Pron. -li-ar-. / cf. fr. multimilliardaire].

NOBilIAR, – A adj. Care apartine nobilimii; de nobil. [Pron. -li-ar. / cf. fr. nobiliaire].

OSTENTATIE s.f. (Liv.) Atitudine de parada, de provocare; prezentare demonstrativa a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva. [Gen. -iei, var. ostentatiune s.f. / cf. fr. ostentation, it. ostentazione].

PARASCANTEI s.n. 1. Ecran izolant, neinflamabil, care impiedica formarea arcurilor electrice intre doua piese metalice sau deteriorarile pe care le-ar putea provoca ele. 2. Dispozitiv montat la un cos pentru retinerea scanteilor si a prafului antrenat de gazele de ardere din anumite cuptoare, din focarul unei locomotive etc. [< para- + scantei, dupa fr. pare-etincelles].

PROFESIUNE s.f. 1. Meserie, indeletnicire, ocupatie. 2. Profesiune de credinta = declaratie publica facuta de cineva asupra convingerilor pe care le are. [Var. profesie s.f. / cf. fr. profession, lat. professio].

RETENTIE s.f. 1. Retinere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de functionare a unor glande cu secretie interna, constand in dificultatea sau in imposibilitatea de a elimina materiile lor de excretie. 3. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale; retinere a apei in astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retentiune s.f. / cf. fr. retention, lat. retentio].

SEMIauXilIAR adj. n. (Gram.) Verb semiauxiliar = verb avand rol sintactic asemanator cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care da actiunii verbului „ajutat” o nuanta modala izvorata din intelesul sau lexical. [Pron. -mi-a-u-xi-li-ar. / cf. fr. semi-auxiliaire].

SOLEAR, -A adj., s.n. (Muschi) situat in partea posterioara a gambei. [Pron. -le-ar. / < fr. soleaire, cf. lat. solea – talpa].

STAT2 s.n. 1. Tablou in care sunt specificate drepturile banesti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei intreprinderi sau ai unei institutii. ♦ Tablou, lista. 2. Stat de organizare (sau de functii) = tablou care cuprinde posturile necesare unei intreprinderi sau institutii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzatoare. 3. Stat personal = dosar care cuprinde specificarea mutatiilor de serviciu ale unui salariat si actele acestuia. [Pl. -te. / < lat. status, cf. it. state, fr. etat].

SUPLEANT, -A s.m. si f. (In trecut) Judecator care detinea prima treapta ierarhica in magistratura. ♦ Suplinitor. // adj. Membru supleant = membru al unui organ de partid sau de stat care exercita atributiile titularului in lipsa lui, avand drept de vot consultativ. [Pron. -ple-ant. / < fr. suppleant].

ea [pron. ia] pr., g. ei [pron. iei]; d. acc. ei, neacc. ii, i, i- (iam dat), -i (dandu-i), -i- (dandu-i-se); ac. acc. ea (prep.+ ea), neacc. o, o- (o-nvata), -o (am dat-o), -o- (da-o-ar); pl. ele [pron. iele], g. lor; d. acc. lor, neacc. le- (le-am dat), -le (da-le), -le- (da-le-ar), li, li- (li-i da), -li- (dandu-li-se); ac. acc. ele (prep. + ele), neacc. le, le- (le-am dat), -le (dandu-le), -le- (da-le-ar)

el [pron. iel] pr. m., g. lui, d. acc. lui, neacc. ii, i, i- (i-am dat), -i (dandu-i), -i- (dandu-i-se); ac. acc. el (prep.+ el), neacc. il, l- (l-a dat), -l (dandu-l), -l- (da-l-ar); pl. ei [pron. iei]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le- (le-am dat), -le (da-le), -le- (dandu-le-o), li, li- (li-i da), -li- (dandu-li-se); ac. acc. ei (prep. +ei), neacc. ii, i- (i-am dat), -i (dandu-i), -i- (da-i-ar)

TITAN s.m. 1. (Mit.) Fiecare dintre cei doisprezece copii ai lui Uranus care s-au rasculat impotriva lui Zeus pentru stapanirea Pamantului; gigant. 2. (Fig.) Om de o putere extraordinara, fizica sau spirituala; urias, gigant. [Cf. fr. titan, lat., gr. titan].

UZUFRUCT s.n. Drept pe care il are cineva de a se bucura de folosinta unor lucruri care sunt proprietatea altuia, cu obligatia de a le conserva substanta. [< lat. usufructus, cf. fr. usufruit].

fiara (fiare), s. f. – Animal salbatic, bestie. – Mr. hiara. Lat. fera (Puscariu 601; Candrea-Dens., 582; REW 3264; DAR); cf., it., sp. fera, fr. fier.Der. fieros, adj. (feroce, crud), creatie artificiala (sec. XIX), pe baza fr. feroce; fierosie, s. f. (ferocitate), termen literar; fioros, adj. (feroce; inspaimintator, cutremurator), cuvint identic cu fieros, insa popular si modificat prin confuzie cu fior (ultimul sens este artificial si literar; totusi dictionarele il deriva pe fioros de la fior). Fieratec si infieratic, adj. (salbatic, crud), par a fi der. personali ai lui Dosoftei (sec. XVII).

ANAMNEZA s. f. 1. (la Platon) explicare a cunoasterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat intr-o existenta anterioara. 2. rugaciune care se face in timpul unei mise la catolici. 3. totalitatea antecedentelor unei boli, obtinute de medic prin interogarea bolnavului. (< fr. anamnese, gr. anamnesis)

ASEITATE s. f. (in scolastica) caracterul unei entitati de a avea ea insasi cauza si principiul propriei sale existente. (< lat. aseitas)

ATOMIC, -A adj. 1. referitor la atomi, specific atomilor. ♦ numar ~ = numar de ordine pe care il are fiecare element chimic in tabelul periodic al elementelor; energie ~a = energie nucleara; bomba ~a = bomba a carei putere este bazata pe energia nucleara. 2. care foloseste armele atomice. (< fr. atomique)

COCHLEOIDA s. f. curba plana, loc geometric al extremitatilor arcelor cercurilor tangente la o dreapta intr-un punct al ei, avand originea comuna si aceeasi lungime. (< fr. cochleoide)

COMEDIAN, -A s. m. f. actor, actrita de comedie. ◊ (fig.) cel care simuleaza sentimente pe care nu le are; ipocrit. (< fr. comedien)

COMPOSITUM s. n. totalitatea mijloacelor pe care le are un cantaret. (< fr. compositum)

CONSTIINTA s. f. 1. forma cea mai evoluata, proprie omului, de reflectare psihica a realitatii obiective prin intermediul senzatiilor, perceptiilor si gandirii, sub forma de reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. ◊ gandire, spirit. 2. faptul de a-si da seama; intelegere. ♦ ~ sociala = ansamblul conceptiilor etc. unei societati ca reflectare a vietii ei materiale; ~ de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ♦ proces de ~ = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuscare. 4. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. (< fr. conscience, lat. conscientia)

DelIBERATIV, -A adj. 1. care delibereaza. ♦ vot ~ = drept pe care il are o adunare sau un membru al ei de a hotari ceva prin vot. 2. despre forme verbale, (constructii) care exprima indecizia subiectului. (< fr. deliberatif, lat. deliberativus)

DIFORM, -A adj. care nu are forma, figura sau proportiile pe care ar trebui sa le aiba; pocit, monstruos; inform. ◊ fara forma precisa. (< fr. difforme, lat. difformis)

DOXOLOGIE s. f. 1. moment in liturghia crestina in care se face glorificarea lui Cristos. 2. studiu sistematic al rolului pe care il are aprecierea in invatamantul scolar. (< fr. doxologie)

IMAGOLOGIE s. f. ramura a psihosociologiei care studiaza imaginile pe care diferitele popoare le au despre ele, despre altele. (< fr. imagologie)

IMUNITATE s. f. 1. rezistenta a unui organism fata de anumite infectii, otravuri sau alte substante straine. 2. situatie a unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are. ♦ ~ parlamentara = drept de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. (< fr. immunite, lat. immunitas)

ISTORISM s. n. principiu de baza al metodei dialectice in cercetarea stiintifica, potrivit caruia evenimentele si fenomenele se studiaza in procesul aparitiei, dezvoltarii si pieirii lor, in stransa legatura cu conditiile istorice concrete care le-au dat nastere. (< fr. historisme, rus. istorizm)

MAIEUTICA s. f. (la Socrate) arta de a scoate la iveala in discutiile filozofice, prin intrebari dibace, adevarurile pe care se presupune ca interlocutorul le-ar poseda fara sa-si dea seama. (< fr. maieutique, gr. maieutike)

MUNDIUM s. n. puterea si dreptul de tutela pe care le avea barbatul asupra sotiei si copiilor sai in vechiul drept germanic. (< germ. Mundium)

OSTENTATIE s. f. atitudine de parada, de infumurare, de nesocotire provocatoare a celorlalti; prezentare demonstrativa a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva; etalare pretentioasa. ♦ cu ~ = in mod demonstrativ, ostentativ. (< fr. ostentation, lat. ostentatio)

PARASCANTEI s. n. 1. ecran izolat neinflamabil, care impiedica formarea arcurilor electrice intre doua piese metalice sau deteriorarile pe care le-ar putea provoca ele. 2. dispozitiv montat la un cos pentru retinerea scanteilor si a prafului antrenat de gazele de ardere din anumite cuptoare, din focarul unei locomotive etc. (dupa fr. pare-etincelles)

PERSPECTIV, -A I. adj. (despre desene, proiectii etc.) care reprezinta un obiect, un peisaj etc. in perspectiva; perspectivic. II. s. f. 1. imagine prin proiectarea unui obiect pe o suprafata plana, folosind raze proiectate divergente sau paralele. ◊ disciplina care studiaza metodele pentru construirea acestor imagini. 2. aspect pe care il are un peisaj, un obiect vazut din departare; priveliste. ◊ bulevard mare in linie dreapta. 3. posibilitatea realizarii sau a desfasurarii in viitor a unei actiuni, a unui plan etc. ◊ (pl.) ceea ce poate ajunge cineva in viitor; posibilitati de viitor. ♦ in ~a = pe cale de a se infaptui in viitor. (< fr. perspectif, lat. perspectivus, /II/ fr. perspective)

REMINISCENTA s. f. 1. amintire vaga, tulbure a unor fapte sau imagini din trecut. ♦ teoria ~tei = teorie platoniciana potrivit careia omul recunoaste ideile pe care le-ar fi contemplat intr-o existenta anterioara. 2. (psih.) evocare brusca a unor fapte ce pareau uitate. 3. ramasita, urma. (< fr. reminiscence, lat. reminiscentia)

SOCRATIC, -A adj. propriu lui Socrate. ♦ scoli ce = denumire generica data unor scoli filozofice grecesti intemeiate de discipoli ai lui Socrate. (< fr. socratique)

STAT2 s. n. 1. tabel in care sunt specificate drepturile banesti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei intreprinderi sau institutii. ◊ tablou, lista. 2. ~ de organizare (sau de functii) = tabel cuprinzand posturile necesare unei intreprinderi sau institutii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzatoare. 3. ~ personal = dosar cu specificarea mutatiilor de serviciu ale unui angajat si actele acestuia. (< lat. status, it. stato, dupa fr. etat)

SUPLEANT, -A I. s. m. f., adj. suplinitor. II. adj. membru ~ = membru al unui organ de partid sau de stat care exercita atributiile titularului in lipsa lui, avand drept de vot consultativ (azi neuzitat). III. s. m. (in trecut) judecator care detinea prima treapta ierarhica in magistratura. (< fr. suplleant)

TITAN1 s. m. 1. (mit.) fiecare dintre cei 12 fii ai lui Uranus si ai Geei care s-au rasculat impotriva lui Zeus pentru suprematie; (p. ext.) gigant. urias. 2. (fig.) om de o putere extraordinara. ◊ personalitate care s-a impus intr-un domeniu. (< fr., lat. titan)

TITULATURA s. f. mod de a (se) intitula; totalitatea titlurilor pe care le are o persoana, o lucrare etc. (< fr. titulature, germ. Titulatur)

VETO s. n. inv. 1. cuvant folosit de tribunii plebei in Roma antica pentru a impiedica adoptarea unor legi care ar fi lovit in interesele plebeilor. 2. drept exceptional pe care il are o persoana, un stat etc. de a se opune adoptarii unei propuneri discutate in organizatia din care face parte. (< lat., fr. veto)

gelos (geloasa), adj.1. Care sufera de gelozie. – 2. Invidios. It. geloso (sec. XIX), cf. zel.Der. gelozie, s. f. (sentiment chinuitor ca fiinta iubita este necredincioasa; invidie); gelozi, vb. (a fi gelos), lipseste din dictionare, cu toate ca este curent (apare la Bassarabescu). Eset dublet al lui jaluzea, s. f., din fr. jalousie, si ai lui jaluzie, s. f. (gelozie), inv., de la acelasi cuvint fr.

islic (islice), s. n. – Caciula de blana sau de postav. Islicul din zibelina era rezervat domnitorului; ceilalti boieri il purtau de marimi diferite, dupa rangul pe care il aveau. Pina la urma, la jumatatea sec. XIX, ajunsese sa fie insemnul distinctiv al lautarilor. – Var. slic. Tc. islik, baslik (Loebel 250; Roesler 593; Seineanu, II, 229; Tiktin), cf. pol. szlyk, rus. slik.Der. islicar, s. m. (fabricant de caciuli; boier retrograd); islicarie, s. f. (pravalie de caciuli).

miliardelea (al + num. + ~) (referitor la miliarde) (-li-ar-) num. m. (al doua miliardelea etc.), f. a... miliarda (a doua miliarda etc.)

miliardulea (al ~ / al un ~) (referitor la un miliard) (-li-ar-) num. m., f. a miliarda / a o miliarda

MIAZACALE s. f. (Reg.) Jumatatea drumului pe care il are cineva de parcurs. – Din miez + cale.

PARASCANTEIE, parascantei, s. f. Dispozitiv montat la locomotive si la cubilouri, care retine particulele solide incandescente, pentru ca acestea sa nu iasa pe cos si sa provoace incendii. ♦ Ecran izolant, necombustibil, care previne descarcarile electrice sau deteriorarile pe care acestea le-ar produce. – Din para1- + scanteie (dupa fr. pare-etincelles).

parigina (-ne), s. f. – Soba de fier. It. parigina „pariziana” (Candrea). E dubletul lui parizian, adj., din fr. parisien; si ai lui parizer, s. m. (un sort de mezel), din germ. Pariser (Borcea 201).

ABUKIR [Abū Qῑr], localit. in Egipt, la NE de Alexandria. In apropierea ei au avut loc citeva batalii: la 1 august 1798, flota engleza, comandata de amiralul Nelson, a distrus flota franceza, comandata de amiralul Brueys; la 24-25 iul. 1799 Napoleon Bonaparte i-a invins pe otomani, iar la 8 martie 1801 armata franceza din Egipt a fost infrinta de cea engleza.

ANTEPREDICAMENTE (‹ ante + predicament) s. n. pl. (LOG.) Termen prin care scolasticii desemnau cele 5 categorii ale lui Porfir (genul, specia, diferenta, propriul si accidentul); ele au constituit o parte esentiala a invatamintului scolastic.

ASANESTI, dinastie de origine romaneasca care a condus Imp. Vlaho-Bulgar (1186-1256), intemeiata de Asan I, in urma rascoalei antibizantine (1185-1186). Propriu-zis, A. sint numai descendenti in linie barbateasca ai lui Asan I: Ioan Asan II (1218-1241), cu fiii sai Caliman I (1241-1246) si Mihail II (1246-1256) si sebastocratorul Alexandru, cu fiul sau Caliman II (1256). Ulterior, numele de A. a fost extins si asupra fratilor lui Asan I, Petru (1186-1191 si 1196-1197) si Ionita (1197-1207) si a nepotului sau de sora, Borila (1207-1218), a unor urmasi ai acestora, precum si asupra unor barbati intrati in familie prin casatorii. Mai importanti: Petru (Calopetru), Ionita (Caloian) si Ioan A. II.

ASOCIATIA PATRIOTICA, organizatie politica secreta, cu program de lupta antifeudal. Intemeiata in Moldova de Teodor Riscanu si Vasile Malinescu, a fost descoperita in 1846 de domnul Mihail Sturdza; membrii ei au fost intemnitati sau exilati.

ASTEROID (‹ fr. {i}; {s} aster „stea” + eidos „aspect”) s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului nostru solar, ale caror orbite se afla, in general, intre orbitele planetelor Marte si Jupiter. A. nu pot fi vazuti cu ochiul liber; majoritatea lor au diametrele de 1-1.000 km. Pina in prezent au fost descoperiti c. 2.500 de a. (ex. Adonis, Apolo, Eros, Hermes, Hidalgo, Icar, Iunona, Pallas, Vesta s.a.); primul a. descoperit a fost Ceres in 1801. Sin. planetoid.

BABelE, vf. in N masivului Bucegi, intre Ialomita si Valea Jepilor. Alt.: 2.292 m. Denumit astfel dupa formele specifice („ciuperci uriase”) pe care le-au luat „conglomeratele de Bucegi” si gresiile, in urma actiunii de modelare complexa (eoliana, siroire, eroziune diferentiala). Important obiectiv turisti; cabana; punct final de telecabina legat de Busteni, dat in folosinta in 1978 (lungime 4.350 m) si punct de plecare a telecabinei spre hotelul „Pestera” din apropierea Pesterii Ialomitei (data in exploatare in 1982, cu o lungime de 2.600 m).

BARNABA sau VARNAVA („fiul mingiierii ”), unul dintre cei 70 de ucenici ai lui Hristos, discipol si insotitor al Sf. Pavel in misiunea sa apostolica.

BARTOLOMEU („fiul lui Tolmai”), unul dintre cei 12 apostoli ai lui Hristos, primul care a marturisit ca acesta este „Fiul lui Dumnezeu”. Praznuit la 11 iun.

BilDUNGSROMAN (‹ germ. Bildung „educatie”) s. n. Roman care prezinta procesul de formare a personalitatii morale si intelectuale a personajului principal, prin intermediul experientei directe („Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister” de Goethe, „Muntele vrajit” de Thomas Mann).

BLOCARE (‹ bloca) s. f. 1. Actiunea de a bloca si rezultatul ei. 2. (POLIGR.) Culegere intentionata a uneia sau a multor litere cu floarea in jos, pentru a atrage atentia corectorului asupra unor cuvinte indescifrabile din manuscris ori pentru a arata ca ii lipsesc culegatorului literele sau semnele adecvate. 3. (CONT.) Blocarea contului = situatia unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate platile scadente, ca urmare a lipsei disponibilului necesar. Blocarea preturilor = reglementare limitata a preturilor anumitor bunuri si servicii la nivelul pe care ele le-au atins intr-o perioada de referinta. 4. (AGRON.) Proces prin care se reduce asimilarea de catre plante a unui element nutritiv, determinat fie de deficitul lui in sol, fie de existenta altor elemente care provoaca scaderea mobilitatii sale in sol (ex. ionul de calciu in exces genereaza ioni de magneziu, cupru, zinc).

BLOCDIAGRAMA (‹ fr., germ.) s. f. Reprezentarea in relief la scara mica a unui terit. care reda atit suprafata terenului cit si structura sa geologica. Introdusa in cercetare de geomorfologul american W.M. Davis; indicatiile pentru construirea ei au fost date de A. Lobeck (1924).

zuliar (inv.) (-li-ar) adj. m., pl. zuliari; f. zuliara, pl. zuliare

APOSTOL, (I) apostoli, s. m. I. 1. (In religia crestina) Nume dat fiecaruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos care au raspandit invatatura lui. ♦ Misionar crestin la inceputul erei crestine. 2. Fig. Adept si propagator inflacarat al unei idei, al unei doctrine etc. II. (La sg. art.) Carte de ritual cuprinzand faptele apostolilor (I 1) si scrisorile lor adresate diferitelor persoane si comunitati crestine. – Slav (v. sl. apostolu < gr.).

ASIGURARE, asigurari, s. f. Actiunea de a (se) asigura si rezultatul ei. 1. Punere in siguranta; garantare. 2. Incredintare, promisiune ferma. 3. Operatie financiara, decurgand dintr-un contract sau dintr-o obligatie prevazuta de lege, prin care asiguratorul se obliga ca, in schimbul unei prime, sa despagubeasca pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi in urma unor intamplari independente de vointa lui. ◊ Asigurari sociale = forma de ocrotire a oamenilor muncii constand in acordarea de ajutoare materiale si medicale in cazuri de boala, in trimiterea la odihna sau la cura etc.

auTOCRITICA s. f. Metoda de baza in actiunea de educare a membrilor partidelor marxist-leniniste si a oamenilor muncii, constand in privirea critica a propriei activitati, in dezvaluirea si recunoasterea in mod deschis si cinstit a propriilor lipsuri si greseli, in descoperirea cauzelor care le-au provocat si a mijloacelor de lichidare a lor. – Din auto1- + critica.

auXilIAR, -A, auxiliari, -e, adj. (Adesea substantivat) Care ajuta la ceva, care se afla pe plan secundar fata de ceva principal; ajutator. ◊ Verb auxiliar = verb care ajuta la formarea timpurilor si modurilor compuse. ♦ (Mat.) Cu ajutorul caruia se poate rezolva mai usor o problema. [Pr.: a-u-xi-li-ar] – Fr. auxiliaire (lat. lit. auxiliaris).

BUZESCU, familie de boieri olteni, cu rol important in timpul domniilor lui Mihai Viteazul si Radu Serban. Mai importanti: 1. Radu B., clucer (1595-1610). 2. Preda B., postelnic si ban (1594-1608). 3. Stroe B., stolnic (intre 1594 si 1602), ranit mortal in lupta de la Ogretin cu tatarii; toti trei fii ai lui Radu Buzea, mare armas.

BilIAR, -A, biliari, -e, adj. Care se refera la bila1. [Pr.: -li-ar] – Fr. biliaire.

BilIARGIU, biliargii, s. m. (Rar) Jucator (pasionat) de biliard. [Pr.: -li-ar-] – Din biliard + suf. -giu.

CASANDRU (KASSANDROS) (c. 355-297 i. Hr.), general macedonean. In timpul luptei pentru putere dintre diadohi, a supus Grecia (317 i. Hr.) si si-a intarit autoritatea asupra Macedoniei, proclamindu-se rege al acesteia (306-297 i. Hr.). Din ordinul lui au fost ucisi in 309 i. Hr. sotia lui Alexandru cel Mare (Roxana) si fiul acesteia (Alexandru).

CASSINI, Gian Domenico (Jean Dominique) (1625-1712), astronom francez de origine italiana. Prof. univ. la Bologna. A determinat rotatia planetelor Venus, Marte si Jupiter si a descoperit patru sateliti ai lui Saturn, precum si divizarea inelului acestei planete (diviziunea C.).

CETATEA LUI NEGRU VODA, nume atribuit mai multor cetati-ruine din Tara Romaneasca si Depr. Fagaras. Cele mai cunoscute sint ruinele din com. Cetateni, jud. Arges (cunoscuta si sub numele de Cetatea de la Stoenesti); tot acolo si Schitul Negru Voda; ruinele de pe dealul La Oratii, com. Rucar, jud. Arges (numita uneori Cetatea Dimbovitei); cetatea numita de obicei Poenari, de linga satele Capatineni si Poenari, jud. Arges; ruina din com. Saringa, jud. Buzau; ruinele numite si Cetatea Breaza, sat Venetia, jud. Brasov. Potrivit traditiei, ele ar fi apartinut legendarului domn al Tarii Romanesti, Negru Voda.

CIBERNETICA (‹ fr. {i}) s. f. Stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlul in sistemele tehnice si organismele vii, din punct de vedere al analogiilor formale (nu si din acela al constitutiei si al functionarii lor). Are numeroase si variate aplicatii in toate domeniile tehnicii, in economie, biologie, medicina etc. In anul 1938, in lucrarea „Psihologia consonantista”, savantul roman St. Odobleja face prima expunere ampla a unor principii cibernetice, inainte cu zece ani de aparitia lucrarii „Cibernetica” a lui N. Wiener. V. sistem cibernetic.C. economica = ramura a c. care se ocupa cu aplicarea ideilor si metodelor c. la sistemele economice; priveste economia, precum si verigile structurale si functionale ale acesteia, ca in sisteme in care se desfasoara procese de reglare si de comanda realizate prin circulatia si transformarea informatiei.

CESIUNE, cesiuni, s. f. Contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra unei sume de bani, drepturile pe care le are fata de datornicul sau. ♦ (Concr.) Obiect, bun cesionat. [Pr.: -si-u-] – Fr. cession (lat. lit. cessio, -onis).

GESTALTISM (‹ fr.; {i} germ. Gestalt „structura”) [ghestaltism] s. n. Conceptie in psihologia sec. 20 elaborata de M. Wertheimer, W. Kohler, K. Koffka, K. Lewin, care accentueaza principiul integralitatii si structuralitatii fenomenelor psihice, faptul ca ele au un caracter global, neputand fi reduse la o simpla insumare a elementelor componente. G. a aparut ca o reactie fata de behaviorism. A influentat si alte domenii ale stiintei (lingvistica structurala, fiziologia, fizica s.a.). Sin. structuralism psihologic.

TITAN3, al saselea satelit al planetei Saturn; 5.150 km diametru; perioada de rotatie egala cu cea de revolutie: 15,9 zile. Temperatura solului: -178ºC. Date despre el au fost furnizate de sondele americane „Voyager 1” (1980) si „Voyager 2” (1981) si de sonda „Cassini”, realizata de N.A.S.A. in colaborare cu Agentia Spatiala Europeana. „Cassini” a intrat in orbita lui T. in 2004 si a lansat sonda „Huygens”, care a aterizat in zona ecuatoriala a lui T. (pe 14 ian. 2005). Atmosfera lui T., densa si opaca, contine 98,4% azot si doar 1,6% metan si alte gaze. Suprafata satelitului prezinta zone netede, care alterneaza cu un relief mai accidentat si lacuri de metan lichid. Sonda „Cassini” a pus in evidenta si existenta unei activitati vulcanice. Descoperit de Chr. Huygens in 1655.

TITAN5, serie de rachete purtatoare americane pentru lansarea navelor cosmice „Gemini”, a satelitilor artificiali ai Pamantului si a statiilor automate interplanetare; acelasi nume il are si programul de elaborare a acestora, in continua perfectionare (TI-TIV). Masa de start: c. 850 t, masa incarcaturii utile: c. 10 t.

CNEAZ (‹ sl.) s. m. 1. Titlu purtat de conducatorul unei formatiuni statale feudale; persoana avind acest titlu. In ev. med. la romani, categorie sociala constituita inainte de formarea statelor feudale printr-un proces de dezvoltare social-economica si alcatuita din stapini de pamint si sateni. Cu timpul a cunoscut un proces de diferentiere sociala; o parte dintre ei au intrat in rindul starilor privilegiate, iar altii, majoritatea, au ramas oameni liberi, fara privilegii, intermediind intre stapinii feudali taranimea saraca sau dependenta. C. din Transilvania au avut un important rol militar in lupta impotriva turcilor. In Banat ei s-au mai numit si chineji. 2. (In ec. 16-17 in Tara Romaneasca) Om liber de servitute; primar; jude.

XANTOS (in mitologia greaca), unul din caii nemuritori ai lui Ahile. Trimis de Iunona spre a-l vesti pe acesta ca i se apropie sfarsitul.

KAMA (KAMADEVA) (in mitologia vedica), zeul dragostei, personificarea dorintei si a desfatarii. Atributele sale fundamentale sunt simbolizate prin cele doua sotii: Prῑti sau Māyāvatῑ (Iubirea, Prietenia) si Rati (Voluptatea). Reprezentat ca un adolescent frumos, calarind un papagal si insotit de alaiul fecioarelor ceresti; inarmat cu un arc cu sageata din flori. Sub egida lui ar fi fost scrise in Antichitate tratatele „Kāmasūtra” si „Kāmatāntra” despre arta sau stiinta dragostei. Potrivit legendei, a fost transformat in cenusa de Siva devenind astfel acorporal.

KARATE (‹ fr.; cuv. japonez „arta mainilor goale”) subst. Forma straveche de lupta fara arme, aparuta (c. sec. 4) in China si Japonia (practicata de samurai) si bazata pe stiinta concentrarii si a loviturilor decisive in punctele vitale ale corpului, ea avand o eficacitate rapida in aparare si contraatac. A devenit sport in 1926, fiind transformata intr-un gen de lupta care imbina pregatirea fizica (o mare varietate de procedee care exclud loviturile in punctele vitale) cu cea spirituala. In 1968 a fost fondata Federatia Internationala de K., primele campionate mondiale incepand sa se desfasoare din 1970, iar cele europene din 1971.

DU SUBLIME au RIDICULE il N’Y A QU’UN PAS (fr.) de la sublim la ridicol nu este decat un pas – Cuvinte pe care le-ar fi rostit Napoleon atunci cand, aflat pe culmile gloriei, a suferit marea infrangere de la Berezina.

EPPUR (E PUR) SI MUOVE (it.) si totusi de misca – Cuvinte pe care le-ar fi murmurat Galileo Galilei dupa ce, constrans de biserica, s-a dezis in public de teoria sa heliocentrica. Exprima convingerea neclintita in adevarul opiniei sustinute.

PTOLEMEU, numele a 15 suverani ai Egiptului elenistic. Mai importanti: P. I Soter (Ptolemeu I Lagos), unul dintre cei mai straluciti generali ai lui Alexandru Macedon, diadoh si apoi rege al Egiptului (305-283 i. Hr.). A intemeiat dinastia Ptolemeilor (Lagizilor) (306-30 i. Hr.). 2. P. III Evergetul (246-221 i. Hr.). In timpul sau, Egiptul elenistic a atins apogeul infloririi economice, politice si culturale.

aiba (lat. habeat, habeant, sa aiba el, ei, ca cuib, roib d. cubium, rubeus), pers. III a subj. prez. d. am, a avea. V. am 1.

algebra si (mai rar) algebra (fr. algebre, it. sp. algebra d. ar. el-ǧebr) f., pl. e. Acea parte a matematicii care se ocupa de chestiunile de aritmetica si geometrie intr' un mod general, inlocuind cu litere cantitatile stiute si nestiute. Carte care trateaza despre aceasta stiinta. – Algebra, al carei scop e sa scurteze si sa generalizeze solutiunea chestiunilor relative la cantitati, e de origine recenta fata de aritmetica. Ia [!] a fost introdusa in Europa pe la 950 de Arabi, care o descoperisera in cartile Grecilor, mai ales in ale lui Diofante din Alexandria (sec. 4 dupa Hristos). Leonardo din Pisa a raspindit-o in Italia in sec. 14, si de atunci a progresat rapede [!] in Europa. In sec. 16, Francezu Viete introduse literele in algebra. Hariot, Girard si mai ales Descartes i-au dat si mai mare adincime. Mult timp ia [!] a fost stiuta numai de savanti, si de aceia, cind vorbesti de un lucru greu sau nestiut de cineva, zici: asta e algebra pentru el.

aliman n., pl. inuz. uri (turc. ar. el-eman si el-aman, aman). Vest. A ajunge la aliman, a ajunge la aman, la ananghie, la mare nevoie. – In Trans. (Viciu) „apa adinca”.

KGB (prescurtare de la Komitet Gosudarstvennoi Bezopasnoti – Comitetul Securitatii Statului), denumire adoptata in 1954 de structurile de securitate ale statului sovietic, create in 1917, sub denumirea de Comisia Extraordinara pentru Combaterea Contrarevolutiei si a Sabotajului in Rusia (CEKA) si care au cunoscut mai multe restructurari si denumiri in cursul existentei lor. au indeplinit functii de represiune interna si de spionaj extern, fiind o componenta fundamentala a regimului sovietic. Printre conducatorii cei mai cunoscuti ai acestor structuri s-au numarat Felix E. Dzerjinski (1917-1926), Nikolai I. Ejov (1936-1938), Lavrenti P. Beria (1938-1941, 1953), Iuri V. Andropov (1967-1982).

HABENT SUA FATA LIBelLI (lat.) cartile isi au soarta lor – Terentianus Maurus, „De littersi, syllabis, pedibus et metris”, 258: „Procaptu lectoris, habent sua fata libelli” („Incapute pe mana cititorului, cartile isi au soarta lor”). autorul acestui vers a avut el insusi o soarta trista, intrucat cartea sa de prozodie a fost data uitarii, iar aforismul acesta atribuit altor scriitori latini.

L’ETAT C’EST MOI (fr.) statul sunt eu – Cuvinte pe care Ludovic al XIV-lea le-ar fi rostit in 1651 in fata Statelor generale. Indica chintesenta monarhiei absolute si, prin extensie, tendintele dictatoriale.

2) as si asa (cp. cu turc. hasa, „fereasca Dumnezeu”, si cu rus. asi, „cum se poate?!”, interj. negativa si dubitativa insotita de intrebare: L-ai gasit? As! De unde?! Se poate? – L-am gasit! – As? Ei, as? Cum se poate?

PRAJĀPATI („stapanul fapturilor”), zeu indian. In vedism, diriguitorul universal al creatiei; in teologia brahmanismului, creatorul care produce Universul prin sacrificarea propriei sale fiinte, acel sacrificiu punand in miscare roata timpului. Mai tarziu, p. ext. pluralului comun, s-au numit p. stramosii neamului omenesc, fiii spirituali ai lui Brahma, inteleptii primordiali.

auileu, V. aoleo.

NON SCHOLAE, SED VITAE DISCIMUS (lat.) nu invatam pentru scoala, ci pentru viata – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 106. Instruirea nu este un scop in sine. Ea are in vedere pregatirea omului pentru viata sociala.

NULLA DIES SINE LINEA (lat.) nici o zi fara o linie – Pliniu cel Batran, „Naturalis historia”, 35-36. Cuvinte atribuite pictorului Apelles, care considera exercitiul zilnic esential pentru desavarsirea maiestriei artistice. Beethoven si Arghezi le-au luat drept deviza.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)