Dex imi dau

CAT conj., adv., prep., s. I. 1. conj. ca, cum, precum. (Noi ~ si ei ...) 2. adv., prep. ca, precum. (E inalt ~ bradul.) 3. adv. (pop.) precat. (~ imi dau seama ...) 4. conj. oricat. (~ era el de retinut, tot ...) 5. conj. ci, ce, cum. (~ as mai rade!) 6. adv. v. ce. II. s. (MAT.) (inv.) catuitor, cuprinzator, cvotient, petrecator. (~ al unei impartiri.)

2) coconesc v. tr. (d. cocon, cocoana). Fam. Dau titlu de cocon, de cocoana: ia nu-l mai coconi atita! V. refl. Ma boieresc, imi dau aere de cocoana: rau s´a coconit mitocanca asta! – In est cu-.

daNCI, danci, s. m. Copil de tigan. – Din tig. den ci „da-mi ceva”.

IDEE, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoasterii logice; notiune, concept. 2. Principiu, teza cuprinzatoare, teza fundamentala, conceptie, gandire, fel de a vedea. ♦ Opinie, parere, gand, convingere, judecata. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunostinte (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamatie de dezaprobare. da-mi o idee = ajuta-ma cu o sugestie sau sa gasesc o solutie. ♦ Intentie, plan, proiect. 3. (In expr.) Idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune. ♦ Teama, grija cu privire la ceva, panica. ◊ Expr. (Fam.) A baga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face sa se ingrijoreze, sa se teama sau a se ingrijora, a se teme. 4. (In expr.) O idee (de...) = o cantitate mica, redusa etc. O idee mai mare. – Din fr. idee, lat. idea.

PARCA¹ adv. Se pare ca..., s-ar crede ca..., s-ar zice ca...; (in constructii negative) nu prea. Parca il cunosc. ♦ Este posibil, se pare ca da. Ma cunosti? – Parca. ♦ (Cu valoare de conjunctie) Ca si cum, ca si cand. imi raspunde parca n-ar avea gura. ♦ Ca si cum ar fi, ca si cand ar fi. Venea parca o adiere. – Parea + ca.

NOI pron. pers. 1 pl. 1. (Desemneaza pe cel care vorbeste si persoana sau persoanele pe care acesta si le asociaza in vorbire) S-a inserat si noi tot pe loc stam. ◊ Loc. adv. (La acuzativ) La noi = acasa; in tara, in regiunea etc. de bastina. 2. (La dativ, in formele ne, ni, cu valoare posesiva) Casa ne e frumoasa. (Cu valoare de dativ etic) Ne esti departe. 3. (La dativ sau la acuzativ, in forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) Ne povesteam multe. 4. (In stilul oticial-administrativ) eu. Noi, directorul scolii, am hotarat. ◊ (Ca plural al modestiei) Noi credem ca una dintre caracteristicile muzicii este melodia. Multumim celor care ne-au ajutat. [dat.: noua, ne, ni; acuz.: (pe) noi, ne] – Lat. nos.

REST, resturi, s. n. 1. Ceea ce ramane dintr-un tot, dintr-un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumata, indepartata, luata, scoasa; ramasita. 2. Tot ceea ce nu face parte din randul lucrurilor mentionate anterior. 3. Suma de bani care se inapoiaza celui care face o plata cu monede ori cu bancnote reprezentand o suma mai mare decat cea cuvenita. 4. (Mat.) Numar care reprezinta rezultatul unei scaderi; diferenta. ♦ Parte care ramane nedivizata la o impartire si care, adaugata produsului dintre impartitor si cat, ne da deimpartitul. – Din ngr. resto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest.

CHEMAT adj. competent, indreptatit, (inv.) volnic. (Nu este el cel ~ sa ne dea lectii.)

GARA s. statie. (Ma dau jos la ~ urmatoare.)

RAGAZ s. 1. v. odihna. 2. liniste, pace, tihna. 3. timp, vreme, (pop.) raspas. (Nu-i da nici ~ sa respire; da-mi putin ~ sa ma gandesc.) 4. v. perioada. 5. v. pasuire.

REVENI vb. 1. v. reintoarce. 2. a reaparea, (rar) a se reivi. (Actorul a ~ la rampa.) 3. a recadea. (A ~ in pozitia initiala.) 4. v. intoarce. 5. (FIZ.) a se intoarce, a se rasfrange, a se reflecta, a se repercuta, (inv.) a se refrange. (Unda sonora ~ la intalnirea unui obstacol.) 6. v. recidiva. 7. v. razgandi. 8. a se dezmetici, a se reculege, a se regasi, a se trezi, (inv.) a se dezmeti, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbata. (Si-a ~ destul de repede si a actionat normal.) 9. (livr.) a incumba. (Iti ~ o datorie de onoare.) 10. a i se cadea, a i se cuveni, (inv. si reg.) a-i veni. (da-mi partea care-mi ~.) 11. v. costa.

STATIE s. 1. oprire. (~ de autobuze.) 2. v. gara. (Ma dau jos din tren la ~ urmatoare.) 3. (ASTRON.) statie cosmica v. statie spatiala; statie spatiala = statie cosmica.

CURAT² adv. 1) Intru totul; exact; precis; intocmai; chiar. ~ vorba ceea: sezi binisor, nu-mi da pace. 2) Bine; cu maiestrie. A scrie ~. A spala ~. 3) (construit cu verbul a spune) Pe inteles; limpede; deslusit. /cf. lat. curare

A SE DA ma dau intranz. 1) (urmat de un complement circumstantial de loc) A se apropia de un anumit loc. ~ langa masa. 2) (despre fiinte) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a napadi; a se napusti; a se repezi. 3) (urmat de participii) A nu mai opune rezistenta; a ceda. ~ invins. ~ batut. 4) (urmat de o complinire cu prepozitia la) A avea inclinare spre ceva; a se trage. ~ la carte. ~ la pictura. 5) A deveni adeptul unei miscari, al unui curent ideologic etc., impartasindu-i ide-ile; a adera. ~ cu democratii. ◊ ~ drept... a se prezenta drept... ~ in vant dupa ceva (sau dupa cineva) a-i placea foarte mult ceva sau cineva. /<lat. dare

RAGAZ ~uri n. 1) Timp liber, disponibil pentru a face ceva; vreme limitata, pe care o are la dispozitie cineva. Nu are nici o clipa de ~. 2) Schimbare a datei de indeplinire a unei obligatii; amanare; pasuire. ◊ A (nu) da cuiva (nici un) ~ a (nu) da cuiva timpul necesar pentru a face un lucru in conditii normale; a (nu) pasui. 3) Intrerupere temporara a unei activitati; odihna; repaus; pauza; recreatie. da-mi putin ~ sa ma gandesc. ◊ Fara ~ fara intrerupere; necontenit. A nu avea ~ a nu avea liniste; a nu avea tihna. /Orig. nec.

A SLABI ~esc 1. intranz. 1) (despre fiinte) A deveni slab (pierzand din greutate, puteri etc.). 2) (despre organe ale corpului omenesc, facultati mintale etc.) A incepe sa nu mai functioneze normal. I-au ~it vederile. 3) (despre procese, actiuni etc.) A deveni mai putin intens; a scadea din intensitate; a se amortiza; a se atenua. 2. tranz. A lasa sa fie liber; a elibera. ◊ A nu ~ pe cineva a urmari cu insistenta pe cineva (incomodand). ~este-ma! da-mi pace! /Din. slab

eu¹ [pron. ieu] pr., d. acc. mie, neacc. imi, mi, mi- (mi-a dat), -mi (da-mi), -mi- (dandu-mi-se); ac. acc. mine (prep. + mine), neacc. ma, ma- (ma-ntreaba), -ma (da-ma), -ma- (da-ma-vei), m- (m-a dat), -m- (datu-m-a)

noi pr., d. acc. noua, neacc. ne (ne da), ne- (ne-a dat), -ne (dandu-ne), -ne- (da-ne-ar), ni (ni se da), ni- (ni-l da), -ni- (dandu-ni-se); ac. acc. noi (prep. + ~), neacc. ne (ne vede), ne- (ne-a vazut), -ne (vazandu-ne), -ne- (vedea-ne-ar)

mie pron. pers. in dativ. Lat. mihi (Candrea-Dens., 1099). Se foloseste in patru feluri diferite: mie in pozitie tare, ca in sp. a mi, si totdeauna impreuna cu una dintre celelalte trei forme: mie nu mi-au spus; mi (cu i vocalic), inaintea altor pronume: mi s-a spus, mi l-a dat; mi (cu i consonantic) in pozitie enclitica sau proclitica: mi-a adus, dindu-mi; imi in urmatoarele cazuri: imi pare, imi aduc aminte, valoare emfatica, fata de mi-a duc aminte, pronuntare familiara.

PAI¹ adv. (Fam.) 1. (Exprima o afirmatie, o aprobare) a) Desigur, se intelege. Pai ca bine zici (SEZ.); b) se putea altfel? 2. (Exprima rezerva, ezitare) Cum sa spun? stiu eu? Ce cei pe dansul? – Pai, ce-i vrea sa-mi dai (ISPIRESCU). 3. (Exprima neincredere) Pai cine stie ce ai de gand! 4. (Exprima mirare) Pai cum, omule! [Var.: poi adv.] – Din apai (< apoi).

DOS MOI PU STO KAI KINO TEN GHEN (Δόζ μοι πού στῶ χαί χινῶ τήυ γῆυ) (gr.) dati-mi un punct de sprijin si voi urni Pamantul din loc – Cuvinte atribuite lui Arhimede si devenite celebre ca simbol al inventivitatii si al puterii creatoare nelimitate a omului, atunci cand exista temeiuri obiective sau rationale.

DO UT DES (lat.) isi dau ca sa-mi dai – Formula din dreptul roman referitoare la echivalenta prestatiilor in cazul schimbului; in sens larg, serviciu contra serviciu.

abat abatut, a abate v. tr. (lat. pop. abbatiere, it. abattere, fr. obattre, sp. abatir pg. abater. V. bat. Fac sa-si schimbe drumu sau directiunea: a abate un pirau, (fig.) a abate pe cineva de la rau V. refl. Ma dau in laturi, imi schimb drumu pe la: inturnindu-se acasa, s'a abatut si pe la noi. Fig. A-ti abate ceva, a-ti casuna, a-ti veni o dorinta subita: i-a abatut sa plece. I-a abatut ca lui Dragoi de oaste, l-a apucat o dorinta subita. – Barb. dupa fr.: a abate, a dobori; a se abate, a se ofili. V. deviez.

GIB MEINE JUGEND MIR ZURUCK! (germ.) da-mi tineretea inapoi! – Goethe, „Faust”. Faust cere lui Mefisto implinirea acestei dorinte, pentru a cerceta tainele Universului, pe care n-a reusit sa le afle din cartile studiate intr-o viata de om.

KARINTHY [korinti], Frigyes (1887-1938), scriitor ungur. Proza satirica si umoristica („dati-mi voie, domnule profesor...”, „Calatorie in jurul craniului meu”); parodii („Asa scrieti voi”).

VARE, VARE, REDDE MIHI LEGIONES! (lat.) Varus, Varus, da-mi legiunile inapoi! – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”. Strigatul lui Octavian August la primirea stirii ca generalul Varus a pierdut trei vestite legiuni in luptele cu germanii. Strigat de deznadejde in fata unei pierderi ireparabile.

2) chisea si chesea f., pl. ele (turc. kise, kese, punga de 500 de piastri sau de 110 franci). Vechi. Punga de tinut bani (ori tutun, inlocuita azi pin [!] tabachere). – In Olt. chisa, pl. tot ele: baga mina la chisa si da-ne cite-o para (GrS. 1937, 244).

coconas m. (d. cocon). Fam. Titlu dat de popor fiilor de boier sau boierilor, egal cu domn. Epitet ironic in gura orasenilor, egal cu „domnisor”: mai, da coconas te-ai mai facut de cind ai cistigat la loterie! – Mai fam.: conasu Petru ild. coconasu Petru. – In est cu-.

2) dainez (ma) v. refl. (imit. ca si dananaiesc). Trans. (Jiu). Ma dau in leagan sau scrinciov. – In est rar ma dainaiesc, ma legan, ma bitii.

dainus n., pl. e (d. ma dainez). Trans. Leagan. Scrinciov. V. derdeus.

debarc si -chez, a -a v. tr. (fr. debarquer, d. barque, barca. V. imbarc). dau jos dintr’un vagon, vorbind de calatori (P. marfa se zice descarc). Fig. Inlatur, parasesc: a debarca un ministru dintr’un partid. V. intr. Ma dau jos, descind din corabie ori din vagon: a debarca la Galati. – Pop. si dezbarc.

dedau (ma), a -a v. refl. (d. dau). Vest. Ma deprind, ma acomodez: s’a dedat cu suferinta. Neol. (lat. dedere). Ma dau, ma aplic: s’a dedat studiilor (sau la studii).

dedulcesc si da- (ma) v. refl. Ma indulcesc, prind gust de ceva, ma inadesc. Si dadaicesc ? (Sez. 32, 103). V. pregust si ragaduiesc.

cufund (est) si scufund (vest), a -a (d. fund, ca a-fund. V. con-fund). Bag in apa sau supt [!] apa: a cufunda o corabie bombardind-o. V. refl. Ma afund, ma dau la fund: omu, rata, corabia se cufunda. Ma las in jos: pamintu se cufunda. Fig. Ma cufund in somn, dorm adinc. – Si acufund.

REFOLOSI, refolosesc, vb. IV. Tranz. A da o noua intrebuintare unor materiale, obiecte etc., dupa o prealabila prelucrare. ♦ A folosi din nou un procedeu, o metoda. – Re¹- + folosi.

REINTERPRETA, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificand sau imbunatatind prima interpretare); a da o noua interpretare. – Din fr. reinterpreter.

EXECUTA vb. 1. a face, a realiza, (pop. si fam.) a mesteri, a mesterui. (A ~ un obiect.) 2. v. confectiona. 3. a efectua, a face, a implini, a indeplini, a infaptui, a realiza, a savarsi, (inv. si pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat de facut.) 4. a efectua, a face, a fauri, a infaptui, a realiza, a savarsi. (~ o lucrare durabila.) 5. v. desfasura. 6. v. efectua. 7. v. canta. 8. a aplica, a indeplini. (~ o hotarare judecatoreasca.) 9. (JUR.) (pop.) a implini, (inv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)

INFORMATIE s. 1. comunicare, instiintare, stire, veste. (O ~ de mare importanta.) 2. v. stire. 3. (inv.) cuvant. (N-a primit ~iile lui.) 4. referinta, relatie. (Ce ~ii imi poti da despre ...?) 5. v. nota. 6. v. documentare. 7. v. sursa. 8. v. indicatie.

PENTRU prep., conj. I. prep. 1. (arata scopul) de. (Planta ~ samanta.) 2. (arata scopul) ca, de, drept, spre. (~ incercare; ~ exemplu.) 3. (arata scopul) contra, impotriva. (Medicament ~ hepatita.) 4. (final) spre, (inv.) catre. (O spun ~ binele tau.) 5. (cauzal) datorita. (~ el, n-am mai plecat.) 6. (cauzal) dupa. (Varsa lacrimi ~ copilul pierdut.) 7. (cauzal) la. (Il pedepsea ~ cea mai mica abatere.) 8. (instrumental) contra. (Iti dau o mie de lei ~ un timbru.) 9. (termen comercial; modal-instrumental) pe, per. (900 de lei ~ un kg de grau.) 10. (si adverbial) pro. (~ si contra.) II. conj. (arata scopul) (pop.) precum. (~ ca sa se stie.)

REALIZA vb. 1. v. executa. 2. a efectua, a executa, a face, a implini, a indeplini, a infaptui, a savarsi, (inv. si pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 3. a infaptui, (pop.) a ispravi. (Ce ai ~?) 4. a efectua, a executa, a face, a fauri, a infaptui, a savarsi. (A ~ o lucrare durabila.) 5. v. crea. 6. v. desavarsi. 7. a se desavarsi. (S-a ~ ca poet.) 8. v. alcatui. 9. v. concretiza. 10. v. turna. 11. v. obtine. 12. v. aduce. 13. v. inventa. 14. v. ajunge. 15. v. infaptui. 16. v. fauri. 17. a se infaptui, a se produce. (Cand s-a ~ Unirea?) 18. v. repurta. 19. v. stabili. 20. a obtine, (pop.) a cunoaste, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 21. a implini, a indeplini, a satisface, (inv.) a plini, (rar fig.) a satura. (I-a ~ dorinta.) 22. a se implini, a se indeplini, a se infaptui, (pop.) a se intampla, (inv. si reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 23. v. adeveri.

daimio s. m. invar.(sil. da-i-mi-o)

eu pron. pers., pers. 1 sing. (mie, imi, mi, (pe) mine, ma) 1) (indica persoana care vorbeste) ~ lucrez. 2) (accentueaza persoana care indeplineste lucrarea, stand pe langa un verb la un mod personal) Mai stiu ~. ~ unul nu stiu. 3) (se foloseste in formula introductiva a actelor oficiale) ~, cutare, ma adresez... 4) (indica posesiunea) imi invat lectiile. Mi-a dat cartea. 5) (serveste la formarea diatezei reflexive) Ma duc. Mi-amintesc. /<lat. ego

CHINESTEZIE s.f. Totalitatea senzatiilor de miscare pe care ni le da corpul nostru. [Gen. -iei, scris si kinestezie. / < fr. kinesthesie, cf. gr. kinein – a se misca, aisthesis – senzatie].

daimiO s.m. Nume sub care sunt cunoscuti principalii feudali japonezi care si-au pierdut privilegiile prin revolutia din 1868. [Pron. da-i-mi-o. / < fr. daimyo < cuv. japonez].

ANTILOGARITM s.m. (Mat.) Numar al carui logaritm este egal cu numarul dat. [Pl. -mi. / cf. fr. antilogarithme].

MARCOTA s.f. Lastar nedesprins de planta-mama, care se infige cu capatul liber in pamant pentru a prinde radacina si care, taiat si rasadit, poate da o noua planta. ♦ Planta obtinuta prin marcotaj. [< fr. marcotte].

RESTRUCTURA vb. I. tr. A reorganiza pe noi baze, a da o noua structura. [Cf. fr. restructurer, it. ristrutturare].

STOLON s.m. Tulpina subtire care se taraste pe sol si formeaza una sau mai multe radacini, dand plante noi. [< fr. stolon].

STRUCTURA vb. I. tr. A da o (noua) structura, a organiza. [< fr. structurer].

eu pron. – Pronume personal de pers. 1 sing. – Mr. eu, io(u), mine, megl., istr. io. Lat. ego (Diez, I, 239; Puscariu 771; Candrea-Dens., 533; REW 2830), cf. alb. un(e), vegl. jo, it. io (sard. eo, Matera eu), prov. ieu, fr. je, sp. yo, port. eu. Gen. mie ‹ mihi, dat. (i)mi ‹ mi, acuz. ma ‹ mē sau mine ‹ mēne. Se foloseste acuz. cu prep.: cu mine, fara mine, decit mine, pentru mine, etc. In Munt., in limbajul popular si vulgar, se pronunta io.

LIPOSCULPTURA s. f. operatie chirurgicala prin care se extrage tesutul adipos dintr-o regiune a corpului uman, dand o noua forma a conturului acestuia. (< lipo- + sculptura)

MARCOTA s. f. lastar nedesprins de planta-mama, care se infige cu capatul liber in pamant pentru a prinde radacina si care, taiat si rasadit, poate da o noua planta. ◊ planta obtinuta prin marcotaj. (< fr. marcotte)

REINTERPRETA vb. tr. a da o noua interpretare. (< fr. reinterpreter)

RESCRIE vb. tr. a scrie, a redacta din nou, pentru a da o noua versiune. (dupa fr. recrire)

SINTAGMATIC, -A I. adj. 1. referitor la sintagma. ♦ clasa ~a = ansamblu de termeni care au, in fraza, acelasi comportament gramatical; raporturi ce = raporturi care unesc intre ele diversele elemente ale unei sintagme. 2. reguli ce = (in gram. generativa) reguli de expansiune care dau o noua versiune unei categorii oarecare sub forma constituentilor ei imediati. II. s. f. studiul sintagmelor. (< fr. syntagmatique)

BRAMANTE, Donato (1444-1514), arhitect renascentist italian. A dat o noua orientare arhitecturii din sec. 16, imbinind armonios principiilie matematicii si staticii cu formele de traditie clasica. A construit bisericile Santa Maria presso San Satiro si Santa Maria delle Grazie din Milano, „tempietto” di San Pietro in Montorio (Roma) si a inceput reconstructia bazilicii San Pietro din Roma. A executat si fresce.

ARGOU, argouri, s. n. Limbaj conventional al unui grup social care, spre a nu fi inteles de restul societatii, foloseste cuvinte speciale (regionale si straine), da sensuri noi unor cuvinte cunoscute etc. – Fr. argot.

ne-a pr. + vb. aux. (ne-a dat)

apoi adv. (lat. ad, la, si post, pe urma, dupa. V. poi). Pe urma, dupa aceia: a venit, si apoi s' a dus. Din apoi, de dinapoi, posterior: partea din apoi, partea din apoia casei. V. ainte). De apoi, ultim: ziua, vremea, judecata de apoi. In cea de apoi (Let.), in cele din urma, in sfirsit. S' apoi (din si apoi), si daca, chear asa sa fie, nu-mi pasa, si ce e cu asta? De ex.: Te va prinde! S' apoi! Apoi de! Apoi da! loc. care arata incurcatura sau ironia: Te-am prins, hotule! Apoi da! Iarta-ma si dumneata! D' apoi cum (din da, dar apoi cum), dar cum, poi dar, poi cum alt-fel? De ex.: Te duci si tu? D' apoi cum?! (adica: „se' ntelege ca ma duc!”). D' apoi cum nu?! dar cum nu, poi cum alt-fel (ironic ori serios): L-ai prins? D' apoi cum nu?! (adica: se' ntelege!„). Mai apoi, mai pe urma. Adj. Cel din urma: multi vor fi intiii si apoii intiii (Cor.).

ORLAM SLUCEAETSEA I NIJE KUR SPUSKATSEA (OPЛAM CЛYЧAETCЯ И HИЖE KYP CПYCKATЬCЯ) (rus.) vulturilor li se intampla sa zboare mai jos decat gainile – Krilov, „Orel i kuri”. „Orlam sluceaetsea i nije kur spuskatsea, no kuram nikogda da oblak ne podneatsea” („Vulturilor li se intampla sa zboare mai jos decat gainile, dar gainile nu se pot ridica niciodata la nori”). Oamenilor superiori li se poate intampla sa fie cateodata mediocri, dar mediocrii nu se por ridica niciodata la nivelul acestora.

3) cer, cerut si (vechi) cersut, a cere v. tr. (lat. quaero, quaerere, supinu quaesitum, a cauta, a´ntreba, a ancheta; it. chiedere, pv. vfr. querre, sp. pg. querer. – Cer, cei si ceu, ceri si cei, cere; cerui, vechi cersui; sa cer, sa ceri, sa ceara, vechi sa cei, sa ceie; imp. cere, nu cere; cerind, vechi si ceind. V. cersesc, chestiune, inchizitiune). Rog sa mi se dea ceva: a cere un mar, o favoare. Solicit, pretind: a cere o functiune. Exig, pretind: a cere punga sau viata. Am nevoie: pamintu cere ploaie, politeta [!] cere sa fii blind. Doresc, poftesc: stomahu [!] imi cere o limonada. Cersesc: calicu, pina nu cere, nu maninca cu placere. Petesc: a cere o fata in casatorie. A cere inapoi, a reclama sa ti se restitue [!]. A cere un elev din internat, a cere sa i se dea voie sa iasa. A cere de pomana, a cere pomana sau mila, a cersi. V. refl. A cere voie: m´am cerut de la tata sa ma duc la plimbare. A avea cautare, a se cauta: marfa asta se cere mult. A te cere de la profesor afara din clasa, a-i cere voie sa iesi din clasa. Se cere, trebuie, e necesar: se cere sa murim pentru patrie.

mi-ar pr. + vb. aux. (mi-ar da)

mi-au pr. + vb. aux. (mi-au dat)

2) dar sau dara si (fam.) da conj. adversativa (sirb. dar „dar”, dial. „cel putin”, da, dar. Cp. cu da 2 si iar). 1) Insa: Pot da nu vreau. Vreau, da nu pot. Multi, da prosti. da tu cine esti? D’apoi (ild. da apoi) cum crezi? da lasa-ma’n pace! da ducase d******i! 2) Deci, asa dar (pus la urma): Vom pleca dar! Ramii dar aici? Ramii aici dar? (pe cind dar ramii aici ar insemna „insa ramii aici”). 3) Apoi dar, poi dar (Munt.) se’ntelege, de sigur: Ai fost? Poi dar! da-mi o suta de franci! Poi dar (mold. poi cum nu sau d’apoi cum nu! ironic). Barb. nu numai, dar si (dupa fr. non seulement, mais aussi), corect rom.: nu numai ci si (ca si germ. nicht nur, sondern auch).

MARCOTA, marcote, s. f. Lastar al unei plante, nedesprins de ea, infipt cu capatul liber in pamant pentru a prinde radacina si care, taiat si rasadit dupa ce a facut radacina, da o planta noua. – Din fr. marcotte.

FRANC, -A, franci, -ce, s. m. si f. (Adesea adjectival) Nume generic dat odinioara la noi occidentalilor de origine latina. – Lat. Francus.

LUCRATOR, -OARE, lucratori, -oare, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care lucreaza, care munceste. 2. (Despre zile) In care se lucreaza, de lucru. 3. (Inv.; despre plantatiile de vie) Care da rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este in activitate. II. S. m. si f. Persoana care munceste producand bunuri materiale; p. gener. orice om care munceste (intr-un anumit domeniu). – Lucra + suf. -ator.

REEDUCA, reeduc, vb. I. Tranz. A indrepta educatia (gresita) a cuiva; a da cuiva o noua educatie. ♦ A deprinde un infirm sa se foloseasca din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihica ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o noua meserie (adecvata situatiei sale). – Din fr. reeduquer.

A DERIVA deriv 1. intranz. 1) A fi de origine; a se trage dintr-un neam oarecare; a proveni. 2) (despre cuvinte) A fi format prin afixare. 3) (despre vase plutitoare sau avioane) A se abate de la directia data sub influenta vanturilor sau a curentilor; a devia. 2. tranz. 1) (cuvinte) A forma cu ajutorul afixelor. 2) mat. (functii) A determina prin calcul pentru a obtine derivata. 3) (ape curgatoare) A abate din albie, dand o directie noua. 4) (vehicule) A orienta de pe o cale de comunicatie pe alta. /<fr. deriver, lat. derivare

LAUdaROSENIE f. Apreciere exagerata a meritelor proprii; fanfaronada. [G.-D. laudaroseniei; Sil. la-u-da-ro-se-ni-e] /laudaros + suf. ~enie

ORI conj. (exprima un raport disjunctiv si leaga propozitii sau parti de propozitie coordonate) Sau; fie (ca). Pleci ~ ramai cu noi. ~ azi, ~ maine. ~ da, ~ ba. /Orig. nec.

AUTOREPLICARE s.f. (Biol.) Capacitate a unei molecule de a da nastere unei noi molecule identice. [< auto¹- + replicare].

GERMEN s.m. 1. Samanta sau corpuscul care, puse in conditii favorabile, se dezvolta si dau nastere unei noi plante sau unui nou animal. ♦ Microb. 2. (Fig.) Cauza, element care da nastere la ceva. [Var. germene s.m. / < lat. germen, cf. fr. germe].

HISTOGEN, -A adj. (Biol.) Care da nastere la noi tesuturi. [< fr. histogene, cf. gr. histos – tesut, gennan – a naste].

AUTOREPLICARE s. f. (biol.) capacitate a unei molecule de a da nastere unei noi molecule identice. (< auto¹- + replicare)

GERMEN/GERMENE s. m. 1. samanta, corpuscul care, puse in conditii favorabile, se dezvolta si dau nastere unei noi fiinte. ♦ in e = in stadiu initial, inainte de a se dezvolta. 2. (fig.) principiu, cauza, element care da nastere la ceva. (< lat. germen)

HISTOGEN, -A I. adj. care da nastere la noi tesuturi. II. s. n. 1. grupare de celule meristematice generatoare de tesuturi. 2. orice substanta capabila a favoriza dezvoltarea sau regenerarea unui tesut. (< fr. histogene)

OOCIST s. n. formatie chistica din oogamie, care da nastere talurilor noi. (< fr. oocyste)

STOLON s. m. tulpina sau ramura taratoare care, in contact cu pamantul, formeaza radacini, dand nastere la noi plante. (< fr. stolon)

BOLESLAV, numele a trei cneji cehi. Mai importanti: 1. B. I (c. 935-967). Si-a extins autoritatea asupra Moraviei si Slovaciei, a consolidat autoritatea centrala si a dat Cehiei o noua organizare administrativa. 2. B. II cel Pios (967-999). Si-a extins autoritatea asupra intregii Cehii.

3) au interj. de durere sau si de mirare: Au, rau ma doare! Au, da frumos e!

casatorie f. (d. casator). Unirea legitima a barbatului si a femeii. Celebrarea nuntii: a asista la o casatorie. Unu din cele sapte sacramente. Iau in casatorie, ma insor ori ma marit cu. dau in casatorie, dau de nevasta.

AVERTISMENT, avertismente, s. n. 1. Instiintare prealabila, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sanctiune administrativa aplicata unui angajat pentru o abatere disciplinara si prin care se atrage atentia acestuia ca va fi sanctionat mai aspru la o noua abatere. ◊ Expr. A da cuiva un avertisment = a atrage atentia cuiva sa nu repete o greseala. ♦ Sanctiune aplicata de arbitru unui sportiv pentru joc neregulamentar si care, la repetarea abaterii, poate fi urmata de eliminarea din joc a sportivului. – Din fr. avertissement.

HISTOGEN, -A, histogeni, -e, adj. (Biol.) Care da nastere la tesuturi noi. – Din fr. histogene.

RECALIFICA, recalific, vb. I. Tranz. si refl. A (se) pregati, a (se) instrui in vederea unei noi calificari profesionale; a da sau a obtine o noua calificare. – Re¹- + califica.

TACEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic. ◊ Expr. A tacea chitic (sau molcom, ca pestele, ca pamantul) = a nu spune nimic. A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz) = a tacea spre a nu se da de gol. Tac ma cheama = nu spun o vorba. Tace si face, se spune despre cineva care actioneaza fara vorba multa sau despre cineva care unelteste in ascuns ceva rau. Tace si coace, se zice despre cineva care planuieste in ascuns o razbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii si despre lucruri personificate). A sta in nemiscare. 2. A inceta sa vorbeasca, a se intrerupe din vorba. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arata bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva. Taca-ti gura sau taci din gura! = ispraveste! 3. A nu raspunde, a nu riposta. 4. A tainui, a ascunde. ◊ Tranz. Am trecut prin viata, durerile tacand (EFTimiU). ♦ A nu-si exprima fatis parerea. – Lat. tacere.

NEPRODUCATOR, -OARE, neproducatori, -oare, adj. Care nu produce, care nu da nastere la ceva. – Ne- + producator.

TACEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic, a se abtine sa vorbeasca. ◊ Loc. adv. Pe tacute = in tacere, in ascuns. ◊ Expr. A tacea chitic (sau molcom, malc, ca pestele, ca pamantul, ca melcul) = a nu spune nimic. A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz) = a tacea spre a nu se da de gol. Tac ma cheama = nu spun o vorba. Tace si face, se spune despre cineva care actioneaza fara vorba multa sau despre cineva care unelteste in ascuns ceva rau. Tace si coace, se zice despre cineva care planuieste in ascuns o razbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii si despre lucruri personificate) A sta in nemiscare, a nu se face auzit. 2. A inceta sa vorbeasca, sa planga, a se intrerupe din vorba; a amuti. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arata bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva. Taca-ti gura sau taci din gura! = nu mai vorbi! ispraveste! 3. A nu raspunde, a nu riposta. 4. A tainui, a ascunde; a fi discret. ♦ A nu-si exprima fatis parerea. – Lat. tacere.

STOLON, stoloni, s. m. Tulpina sau ramura taratoare care, in contact cu pamantul, formeaza radacini si da nastere unei plante noi. – Din fr. stolon.

ACORda vb. 1. a da, (inv.) a darui. (~-mi, te rog, putina atentie!) 2. v. conferi. 3. (FIZ.) a sintoniza. 4. a potrivi, a regla. (A ~ un aparat, un instrument.) 5. v. instruna.

PRODUCTIV ~a (~i,~e) 1) Care are proprietatea de a produce; rodnic; fertil. Livada ~a. 2) (despre activitati, actiuni etc.) Care da un mare randament. 3) (despre fiinte) Care are proprietatea de a se inmulti usor si repede; fecund; prolific. 4) gram. Care este activ; care da nastere mereu la noi elemente. Sufix ~. /<fr. productif

PROEDRU s.m. Nume dat fiecaruia dintre cei noua cetateni din Atena alesi prin tragere la sorti ca sa prezideze adunarile consiliului celor cinci sute si adunarile populare. [Pron. pro-e-. / < gr. proedros, cf. pro – inainte, hedra – scaun].

VIVIPAR, -A adj. (Despre animale) Care naste pui vii. ♦ (Despre unele plante) Ale caror organe de inmultire sunt inlocuite prin muguri care se pot detasa de planta-mama, dand nastere la plante noi. [< fr. vivipare, cf. lat. viviparus < vivus – viu, parere – a naste].

HALOGEN, -A I. adj. care produce saruri. II. s. m. denumire generica data elementelor fluor, clor, brom si iod, care se pot combina direct cu metalele, dand saruri. (< fr. halogene)

CHANEL [sanel], Gabrielle zisa Coco (1883-1971), creatoare de moda franceza. A dat modei, dupa 1916, o noua linie a elegantei exprimata printr-o extrema simplitate.

cneaz m., pl. cneji (vsl. knenzi, hunenzi si kunengi, rus. kneazi, d. vgerm. kuning, care vine d. kuni, neam, rasa: ngerm. konig, ol. koning, engl. king, rege. V. si chinez 1). Numai in doc. slavonesti. Mosnean, mai ales in actele in care el se vinde ca „ruman [!]”, pin [!] urmare, om liber, megias, (Giur. 74). Nu exista nici o relatiune intre denumirea de „cneaz” si calitatea de judecator ori intinderea proprietatii si un anumit fel de proprietate. Cneji is de o potriva [!] atit proprietarii mari, cit si cei mici. Cneaz inseamna „stapin de ruman” (Giur. 77-77). Cneaz e omu liber fara dregatorie (89). Cnejii reprezenta [!] clasa stapinitoare si-s mai vechi in Tara Romaneasca de cit cei cu acelasi nume in Ungaria si Polonia, unde intelesu acestui cuvint a suferit schimbari insemnate. In Ungaria, cnejii au fost inlocuiti in stapinirea satelor si mosiilor lor de catre cuceritorii Unguri. Dupa deposedare, numele lor a continuat insa a se da celor insarcinati de noii stapini cu administrarea satelor romanesti (Giur. 91-92). Azi. Principe rusesc si titlu de nobleta. V. judec 1.

colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). Acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. De colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? Cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. Cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. Cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. Vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! Mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.

IMUNOGEN, -A, imunogeni, -e, adj. (Biol.; despre substante) Care are proprietatea de a da imunitate (1). – Din fr. immunogene.

NEEXPLOATAT, -A, neexploatati, -te, adj. 1. Care nu este exploatat (1); (rar) inexploatat (1). 2. Care nu a fost dat in exploatare (3); (rar) inexploatat (2). – Ne- + exploatat.

A SE DEda ma ~u intranz. 1) A se da din obisnuinta. 2) A prinde pofta de ceva (rau); a se naravi. /<lat. dedere

A SE DUMERI ma ~esc intranz. A-si da seama de o realitate, de un adevar. /<bulg. domerja

A SE FERI ma ~esc intranz. A se da din cale. /<lat. ferire

METAFORA ~e f. Figura de stil care consta in a da unui cuvant o semnificatie noua, printr-o comparatie subinteleasa. /<lat. metaphora, it. metafora, fr. metaphore

A SE RAZBUNA ma razbun intranz. 1) A-si da satisfactie; a-si face dreptate (pedepsind pe ofensator). 2) fig. (despre vreme) A se schimba in bine; a se insenina. /raz- + bun

A SE ROSTOGOLI ma ~esc intranz. 1) A se da de-a rostogolul; a se misca, dandu-se de-a dura. 2) (despre ape curgatoare) A curge in valuri repezi. /Din rostogol

A SE SEMETI ma ~esc intranz. A-si da importanta deosebita; a se umfla in pene; a se ingamfa; a se infumura; a se impauna. /Din semet

A SE VOINICI ma ~esc intranz. A-si da aere de voinic; a o face pe grozavul; a se grozavi. /Din voinic

MI s.m. invar. (Muz.) 1. Treapta a treia din gama do major; sunetul si nota corespunzatoare. 2. Coarda, clapa unui instrument care da sunetul acestei note. [< it. mi].

MUTATIONISM s.n. Teorie idealista care afirma dobandirea in mod brusc de caractere noi, care, transmise prin ereditate, dau nastere la specii variate. [Pron. -ti-o-. / < fr. mutationnisme].

EMBRIOGEN, -A adj. care da nastere embrionului. (< fr. embryogene)

MI¹ s. m. inv. (muz.) 1. treapta a treia a gamei diatonice; sunetul si nota corespunzatoare. 2. coarda, clapa unui instrument care da sunetul acestei note. (< it. mi)

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. Dintr-acolo = din acel loc. Intr-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde porneste o actiune sau o miscare. De pe acolo = cam din acel loc. ♢ Expr. Pan' pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai in fata (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (in clipa de fata)? (Fam.) Fugi de-acolo! = da de unde! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si: acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

ASTALALT, ASTALALTA, astialalti, astelalte, pron. dem. Acesta (din doi) care este in apropierea noastra, cel mai aproape de noi. ◊ (Adjectival) Partea astalalta. [Gen.-dat. sg.: astuilalt, asteilalte si asteilalte, gen.-dat. pl.: astorlalti, astorlalte] – Din ast + alalt (= alalalt).

CEAUS, ceausi, s. m. (Inv.) 1. (La turci) Usier, curier sau aprod al curtii. 2. (La noi, in oranduirea feudala) Nume dat unor functionari publici: a) capetenie, sef, comandant; b) capetenie de surugii; c) capetenia vanatorilor domnesti; d) aprod. 3. Om de serviciu la sinagoga. – Tc. cavus.

INSELA, insel, vb. I. I. Tranz. (Inv.) A pune saua pe cal, a inseua. II. 1. Tranz. A induce in eroare, a abuza de buna-credinta a cuiva; a amagi. ◊ Expr. A insela asteptarile = a dezamagi. ♦ (Despre simturi, facultati psihice) A nu (mai) functiona bine, a da o imagine eronata, neconforma realitatii. Ma insala memoria. 2. Refl. A-si forma o parere eronata despre cineva sau ceva; a gresi. 3. Tranz. A incalca fidelitatea conjugala; p. gener. a fi necredincios in dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fata, o femeie. – Lat. in-sellare.

PREFACE, prefac, vb. III. 1. Tranz. si refl. A da sau a lua o forma noua, un continut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbandu-i (partial sau total) aspectul, infatisarea. 3. Refl. A incerca (prin atitudine, comportare) sa de o impresie falsa, pentru a induce in eroare; a simula. – Pre² + face (dupa sl. pretvoriti).

MIOBLAST, mioblaste, s. n. (Biol.) Celula embrionara a mezenchimului care da nastere fibrelor musculare striate. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myoblaste, engl. myoblast.

TOTUSI conj., adv. 1. conj. dar, insa. (As vrea sa te cred, ~ am unele indoieli.) 2. conj. (prin Transilv.) meghis. (Sa treci ~ pe la mine.) 3. adv. inca, tot. (Cat ii da si ~ i se pare putin.)

A SE INGURLUI ma ~iesc intranz. Rar 1) A se da in dragoste. 2) A-si manifesta dragostea prin mangaieri reciproce; a se dragosti; a se giugiuli. /in + a gurlui

STOLON ~i m. Tulpina sau ramura taratoare care da radacini si formeaza o planta noua in locurile unde contacteaza cu solul. /<fr. stolon

MINIATURIZA vb. I. tr. A da (unui lucru) dimensiuni miniaturale. [Pron. -ni-a-. / < fr. miniaturiser].

MIOGLOBINA s.f. (Med.) Pigment de culoare rosie care se gaseste in fibrele musculare si care da culoare muschiului; hemoglobina musculara. [Pron. mi-o-. / < fr. myoglobine].

HALOGEN s.m. (Chim.) Denumire generica data elementelor fluor, clor, brom si iod, care se pot combina direct cu metalele, dand saruri. // adj. Care da nastere la saruri. / < fr. halogene, cf. gr. hals – sare, gennan – a produce].

PREMIA vb. I. tr. A da, a decerna un premiu. [Pron. -mi-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < it. premiare].

faula (-le), s. f. – (Trans. de Vest) Mod de a fi, aspect, aparenta. – Var. faula. Lat. fābula „istorie”, cf. subula › sula, stabulum › staul; schimbarea de accent ca in audio › aud. Cuvintul nu a fost studiat, si circula putin; insa pare a insemna, mai curind decit „aspect fizic”, ceva in sensul de „dispozitie, tinuta”. Cf. citatul lui Frincu-Candrea, in DAR; ian spune-mi faula lui. Tiktin si DAR dau cuvintul drept necunoscut. Este dublet de la fabula. Cf. it. fola „priveste” (Battisti, III, 1676).

MACA s. f. (Reg.) Nume dezmierdator dat mamei, matusii, nasei etc. – Din ma[mu]ca.

AMANDEA interj. (Reg.) da navala! fuga! zbugheste-o! Iar eu, amandea pe usa afara plangand (CREANGA). – Tc. amade „gata, pregatit”.

CACI conj. 1. (Introduce propozitii explicative) Pentru ca, deoarece, fiindca. eu ii cunosc pre boierii nostri, caci am trait cu dansii (NEGRUZZI). 2. (Rar) De ce nu! cum! Caci nu pot eu s-o ajung, sa-i dau o scarmanatura buna! (CREANGA). – Din ca + ce.

adint, a -a v. intr. (lat. ad-hiantare, d. hians, hiantis part. prez. d. hiare, a casca, a dori cu pofta, „cu gura cascata”, ca si it. spaventare d. lat. expaventare, a spaiminta, format tot dintr' un part. prez. P. ian devenit in, cp. cu crestin. V. hiat). Vechi. Mold. (Tkt. Acad.). Ma uit cu atentiune, nu dau uitarii.

ciortesc (ma) v. refl. (cp. cu rus. cort, d***u, adica „a da d***ului, a d***ui”). Mold. Vechi. Ma cert.

crestin, -a s. (lat. christianus, d. Christus, Hristos; it. sp. cristiano, pv. crestian, fr. chretien, c****n, pg. christao. V. c****n si crestez). Adorator al lui Hristos: un crestin, un filosof crestinesc. Fam. Om, mai crestine, fa crestino. Fig. Omenos, blind: da fii si tu mai crestin, mai! – Ca adj. in colo [!] numai crestinesc, ca si paginesc. – In Ps. Sch. si hristosean, -nca.

crezamint n., pl. inte (d. cred, crez, ca scazamint d. scad, scaz). Credinta, incredere: nu-ti dai crezamint, n´ai crezamint la mine.

ASTALALT, ASTALALTA, astialalti, astelalte, pron. dem., adj. dem. (Pop. si fam.) Acesta (din doi) care este in apropierea noastra, cel mai aproape de noi. A venit astalalt. Partea astalalta. [Gen.-dat. sg.: astuilalt, asteilalte si asteilalte; gen.-dat. pl.: astorlalti, astorlalte]. – Ast + alalt (= alalalt).

HALOGEN, -A, halogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod si astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dand saruri. 2. Adj. Care da nastere la saruri. – Din fr. halogene.

UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care il determina denumeste obiectul neindividualizat in discutie) Un prieten. ◊ (Accentueaza notiunea exprimata de substantiv) O bucurie se vestea in ochii ei. ◊ (da sens general substantivului) Un artist, fie si mai genial decat Paganini. ♦ (Inaintea unui nume propriu sugereaza o comparatie) Unul ca..., unul asemenea cu... Mi se parea ca vad un Platon. ♦ (da valoare substantivala unor cuvinte pe care le preceda) Un murdar. [Gen.-dat. sg. unui, unei; gen.-dat. pl. unor] – Lat. unus, una.

A IERTA iert tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa. 2) A elibera de acuzatie, primind scuzele aduse; a scuza. Vecinul l-a iertat. ◊ A-l ierta Dumnezeu a inceta din viata (dupa o boala grea si indelungata). Dumnezeu sa-l ierte! formula folosita de credinciosi vorbind despre mort. Doamne, iarta-ma! expresie folosita de o persoana care a spus sau este pe cale de a spune o vorba necuviincioasa. Ba sa ma iertati! a) nu sunt de acord; b) nici vorba. Iertati-ma (va rog)! va rog sa nu va suparati. 3) (greseli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a inceta de a lua in consideratie; a da uitarii; a scuza. 4) (datorii, obligatii etc.) A declara nul; a anula. 5) A da voie; a ingadui; a permite. Iertati-ma, vin si eu cu o explicatie. /<lat. libertare

A SE SANIA ma ~ez intranz. pop. rar A se da cu sania. /Din sanie

ANADIOMENE s. f. inv. nume dat lui Venus, zeita dragostei. (< fr. Anadyomene)

EPONIM, -A I. adj. care da numele sau unui loc, unui oras etc. II. s. m. 1. (ant.) magistrat care dadea numele sau anului; primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. 2. termen pentru desemnarea unei statiuni arheologice unde a fost cercetata prima data o cultura materiala si care, ca urmare, a dat numele culturii. (< fr. eponyme, gr. eponymos)

CERNE, cern, vb. III. 1. Tranz. A trece un material prin sita sau prin ciur, pentru a alege sau a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. Sita noua cerne bine (= ceea ce este nou da rezultate bune). ♦ (Poetic) A face sa cada, a presara ca printr-o sita. Zapada si stelele cerneau o lumina potolita (AGIRBICEANU). 2. Tranz. Fig. A distinge. Si-auzul prinde cu-ncetul sa cearna Un ciripit stins (PAUN-PINCIO). 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna, valabila (dintr-un studiu, dintr-o idee etc.), eliminand restul; a discerne. – Lat. cernere.

ametesc v. tr. (orig. nest. Cp. cu lat. amittere, a trimete [!], a da drumu, a perde [!], si vgr. methyo, ma imbat. In Ban. si Hateg amet, ameti, amete, sa ameata. La Polizu amatesc. La Sincai, 2, 291, amotesc poate fi o gres. de citire ild. amagesc). Am ameteala: invirtindu-ma, am ametit. Ma cam imbat: bind vin, am ametit. Fig. imi perd cumpatu: a ametit de atita onoare. V. tr. Cauzez ameteli (pr. si fig.): vinu, banii l-au ametit. V. refl. Ma cam imbat (pr. si fig.): m' am ametit de atita vin. – Si amitesc (Acad.).

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Intr-acolo = spre acel loc, spre directia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Pana acolo... = pana la situatia..., la imprejurarea (care depasete limita ingaduita)... ◊ Expr. (Reg.) (Pan') pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar in momentul de fata)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gand! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

ALCHENA, alchene, s. f. Nume dat unor hidrocarburi aciclice nesaturate. – Din fr. alkene, germ. Alkene.

CALEDONIANA adj. (In sintagma) Orogeneza caledoniana = totalitatea miscarilor de cutare a scoartei terestre petrecute in timpuri stravechi si care au dat nastere muntilor din Scotia, Scandinavia etc. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. caledonienne.

ZVARLI, zvarl, vb. IV. (In concurenta cu azvarli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o miscare brusca). ♦ A da la o parte, a lepada un lucru (ne folositor sau vatamator). ♦ A proiecta in afara (ca urmare a unei impulsii launtrice). Vulcanul zvarle lava. 2. A risipi, a imprastia. ♦ Fig. A cheltui bani fara socoteala. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi naravas; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avant. ♦ A se arunca, a sari. Se zvarle pe cal. – Cf. scr. vrljiti, bg. hvarljam.

MARITA, marit, vb.I 1. Refl. (Despre femei) A se casatori. ♦ Tranz. A da o fata in casatorie. ◊ Compus: (Bot.) marita-ma-mama = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un pret derizoriu un lucru nefolositor sau de proasta calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.

PAR¹, pari, s. m. 1. Bucata de lemn lunga si (relativ) groasa, de obicei ascutita, folosita mai ales ca element de sustinere, de fixare etc. in diferite constructii sau ca parghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forta, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul in cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a impiedica (pe cineva) sa promoveze, sa actioneze etc. Parca mi-a (sau ti-a, i-a etc.) dat cu parul in cap, se spune cand cineva a primit pe neasteptate o veste neplacuta. A (i) se apropia funia de par = a) a fi batran, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru indeplinirea presanta a ceva); a se apropia deznodamantul. 2. Craca groasa de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus.

METAGRAMA, metagrame, s. f. Joc distractiv prin care se formeaza cuvinte noi inlocuind mereu cate o litera din cuvantul dat initial. – Din fr. metagramme.

NEFRUCTUOS, -OASA, nefructuosi, -oase, adj. Care nu da rezultatele asteptate, care nu da roade; zadarnic, inutil, infructuos. [Pr.: -tu-os] – Ne- + fructuos.

A SE BARZOIA ma ~iez intranz. pop. 1) (despre persoane) A-si da importanta; a se umfla in pene; a se semeti; a se impauna; a se infumura. 2) A-si manifesta nemultumirea printr-o atitudine rezervata sau ostila. [Sil. -zo-ia] /Din barzoi

A SE INDURA ma indur intranz. 1) A-si manifesta marinimia; a da dovada de bunatate, de mila. 2) (la forma negativa) A nu-si putea impune. 3) rar A cadea de acord cu sine insusi; a-si face o concesie. /<lat. indurare

A INTREBA intreb 1. tranz. 1) (persoane) A determina sa dea un raspuns; a chestiona; a interoga. ◊ Intreaba-ma sa te intreb se spune, cand ti se cere o informatie despre ceva ce nu cunosti nici tu. 2) (elevi sau studenti) A supune unui examen oral; a asculta; a interoga; a examina. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) 1) A manifesta interes; a se interesa. ~ de sanatate. 2) A incerca sa afle, chestionand. ~ de Ion. ◊ ~ de cineva a cere permisiunea cuiva. 3) (mai ales la pasiv sau reflexiv pasiv) A dori cu insistenta; a cauta. Cartile sunt intrebate. Marfa se intreaba. [Sil. in-tre-] /<lat. interroguare

ANADIOMENE adj. invar. (Lit.) Nume dat lui Venus, zeita dragostei. [Cf. fr. anadyomene < gr. anadyomai – a iesi din apa, prin aluzie la presupusa nastere a zeitei din spuma marii].

MILADY s.f. Titlu care se da in Anglia femeilor din familiile nobile. [Pron. mi-le-di. / < engl. milady].

CEARTA, certuri, s. f. 1. Schimb de cuvinte aspre intre doua sau mai multe persoane; sfada, galceava. ◊ Expr. A cauta cearta cu lumanarea = a provoca cearta cu orice pret. 2. (Rar) Neintelegere, dusmanie, ura. Sa-i dau un pahar de vin, De certuri Sa ne-mpacam (TEODORESCU). – Postverbal al lui certa.

2) ban (d. ban 1, adica „moneta banului”, dar nu a celui de Severin, ci acelui de Agram, ai carui dinari „banali” erau foarte cautati in sec. 13 fiindca argintu lor era foarte curat. Cp. cu ducat si pol 1). Odinioara, cea mai mica moneta de argint, apoi de arama, in valoare de 1/8 din para, iar de la 1867 1/100 din franc. Gologan de 10 bani (Munt.). Moneta in general: un ban de aur. Pl. Parale, avere in bani: n’am bani la mine, ci acasa. Lucruri pe care s’au dat multi bani: citi bani pe morminte! A face bani, 1) a fabrica bani, 2) a agonisi (a cistiga) bani. Prov. A stringe bani albi pentru zile negre, a stringe bani p. viitoru nesigur (V. dinar). Fecior de bani gata, acela care are de cheltuiala banii parintilor. A fi in banii tai, a fi la largu tau, nestinjenit.

aoleo (eo dift.), aoleu si aoileu (vest), auleu, auileu, aleu, valeu si valeu (est), interj. de durere, mirare si admiratiune (serios ori ironic): Auleu, rau ma doare ! Auleu, ce foc! Auleu, ce frumoasa e! Auleu, da destept mai esti! Auleu si vai de mine! – In nord. si vaileu (rev. I. Crg. 14,43 si 44). V. si alelei si oleoleo.

atentiune f. (lat. at-tentio, -onis. V. in-tentiune). Atintirea mintii, luare aminte: a da atentiune cuiva. Fig. Pl. Preveniente, ingrijiri: i-a aratat mii de atentiuni, a avut mii de atentiuni pentru el. Atentiune! Fii atent, da atentiune. – Si atentie.

ciondanesc (ma) v. refl. (var. din bondanesc. Cp. cu ung. csangatni, a trage clopotele, csongeni-bongeni, a clampani, si civodni, a se certa). Trans. Mold. Ma cert, ma sfadesc cu glas tare: au sa se dea pe brazda ori-cit s´ar mai ciondani (Rebr. 257). – Si ciondr-, iar in Bas. ciold-. In vest si ciondaiesc. V. ciorovaiesc si impilduiesc.

BUFNI, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot infundat (prin cadere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (In expr.) A bufni in (sau de) ras (ori plans) sau (tranz.) a-l bufni rasul (ori plansul) = a incepe sa rada (sau sa planga) brusc, zgomotos, fara sa se poata stapani. 3. Intranz. A bombani suparat, rau dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se napusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

NEOJUNimiSM s.n. Scoala estetica initiata de Mihail Dragomirescu, care da vechiului principiu junimist al artei pentru arta o noua formulare. [< neo- + junimism].

TUMOARE s.f. Nume generic dat excrescentelor patologice, constituite dintr-un tesut de formatie noua rezultat dintr-o activitate anormala a celulelor. // (In forma tumor-, tumori-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la o) tumoare”, „de tumoare”. [Var. tumora s.f. / < fr. tumeur, cf. lat. tumor].

EPONIM s.m. Magistrat care, in cetatile Greciei antice si in vechea Roma, dadea numele sau anului; (mai ales) primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. // adj. Care da numele sau unui loc, unui oras etc. [< fr. eponyme, cf. gr. epi – pe, onoma – nume].

BONIFACIO, numele a noua papi. Mai importanti: B. VIII (Benedetto Caetani) (1294/1295-1303). A dat formularea cea mai categorica principiilor primatului universal al papalitatii, intrind in conflict cu regele Frantei, Filip IV cel Frumos, din ordinul caruia a fost arestat la Anagni (1303).

CERCA, cerc, vb. I. (Adesea in concurenta cu incerca). 1. Tranz. A cerceta, a examina; a iscodi. 2. Tranz. si refl. A se stradui, a se sili, a cauta sa... Biata fata... se cerca sa zica si ea ceva (ISPIRESCU). 3. Tranz. (Pop.) A proba, a cauta sa vezi daca ceva e bun, potrivit etc. 4. Tranz. (Inv. si reg.) A cauta. Cercam un vad Sa ies la lumea larga (EMINESCU). 5. Tranz. (Inv.) A supune la grele incercari. Mai mult de opt zile cercara tara (BALCESCU). 6. Tranz. A vizita, a frecventa. Nici carciumaritei nu-i era tocmai urat a sta intre noi, de ne cerca asa des (CREANGA). 7. Intranz. A reveni; a da tarcoale. 8. Tranz. unipers. A fi cuprins de o anumita stare sufleteasca, de o durere fizica etc. – Lat. circare.

SANIUTA, saniute, s. f. 1. Diminutiv al lui sanie. 2. Sanie mica cu care se dau copiii pe sanius sau se trag pe zapada. [Pr.: -ni-u-] – Sanie + suf. -uta.

NAJIT s. n. (Pop.) Nume generic dat nevralgiilor, durerilor de dinti, inflamatiilor urechii etc. – Din bg. nezit.

A SE GANDI ma ~esc intranz. 1) A fi constient (de ceva); a-si da seama. 2) A-si aduce aminte, evocand in memorie sau in imaginatie. ~ la anii de scoala. /Din gand

METAGRAMA ~e f. Joc distractiv care consta in formarea de cuvinte noi prin inlocuirea mereu a cate o litera din cuvantul dat initial. /<fr. metagramme

ANTROPOGEN, -A adj. Care provine de la om; care da nastere la oameni, antropic. // s.n. cuaternar. [< fr. anthropogene].

misca (miste), s. f. – Batista legata cu care se dau lovituri la miini, intr-un joc de copii. Bg. miska „soarece” (Candrea).

OMNIA MEA MECUM PORTO (lat.) tot ceea ce am duc cu mine – Versiunea latina a raspunsului pe care l-ar fi dat filozoful Bias concetatenilor sai mirati ca paraseste cetatea (Priene), asediata de persi, fara sa-si ia nimic cu el. Spiritul constituie unica bogatie a inteleptului, un bun care-l insoteste peste tot.

bre interj. chemare, mirare si admiratiune adresata barbatilor, ca si mai: Bre omule! Ia stai, bre! Bre! Mare minune! Bre! da invatat e! (ngr. bre, vre si more. V. mare).

CACTUS, cactusi, s. m. Nume dat mai multor specii de plante din familia cacteelor, cultivate la noi ca plante ornamentale. – Din fr. cactus.

A SE GROZAVI ma ~esc intranz. fam. depr. A face pe grozavul; a-si da aere (avand o parere exagerata despre propria persoana). /Din grozav

NESTIRE f. (negativ de la stire): In ~ a) fara a-si da seama; b) in stare de inconstienta. Din ~ fara a sti. /ne- + stire

AUSEL, ausei, s. m. Nume dat la doua pasari: a) cea mai mica pasare de la noi, cu pene galbene-maslinii pe spate si cenusii pe burta (Regulus cristatus). b) pasare din familia pitigoiului, cu coada si aripile negre, spatele rosu-aprins, crestetul si gusa albe. (Aegithalus pendulinus). [Pr.: a-u-] – Din aus „mos” (disparut din limba) + suf. el.

CACTUS, cactusi, s. m. Nume dat mai multor specii de plante din familia cacteelor, cultivate la noi ca plante ornamentale. – Fr. cactus.

2) afund, -a adj. (d. a 4 si fund). Rar. Adinc, profund: La fintina cea ratunda [!], Unde-i apa mai afunda (Trans. P.P. si' n bibl. 1819 si la Sadov. VR. 1926,1,62: buzunarile afunde ale giubelei). Adv. Sa ma' ngroape mai afund, Sa nu putrezesc curind (P.P.). A da afund, a da la fund, a cufunda. A te da afund, a te cufunda.

armez v. tr. (lat. armare). dau arme, echipez cu arme. V. refl. Pun mina pe arme, ma echipez cu ele. Fig. Ma intaresc, imi fac curaj: a te arma cu rabdare. – Si inarmez. Vechi si intrazmez.

2) boieresc v. tr. (d. boier, ca rus. boiaritisea, a se boieri). Fac boier, dau pitac de boierie. V. refl. Fac pe boieru, ma fudulesc. Ma lenevesc: na, ca s’a boierit topirlanu!

SALCIOARA (‹ salcie) s. f. 1. Diminutiv al lui salcie. 2. Arbore spinos din familia eleagnaceelor, inalt pana la c. 7 m, cu frunze acoperite de mici solzi stelati, care le dau un aspect argintiu („Elaeagnus angustifolia”). Originar din Asia temperata, la noi cultivat in scopuri decorative si in perdele de protectie sau pentru ameliorarea terenurilor degradate (inclusiv pe alunecari de teren).

A SE CONVINGE ma conving intranz. A ajunge sa fie sigur (de ceva); a-si da seama; a se incredinta. /<lat. convincere

A SE FUDULI ma ~esc intranz. 1) A deveni fudul. 2) A se tine mandru; a-si da aere; a se fali; a se mandri. /Din fudul

A SE IMPINGE ma imping intranz. pop. A-si face loc (inainte) inghesuindu-se sau dand branci. /<lat. impingere

A PERMITE permit tranz. 1) (actiuni) A da voie (sa se efectueze ori sa aiba loc); a ingadui; a incuviinta. ~ organizarea mitingului. 2) (construit cu dativul subiectului si urmat, de regula, de un conjunctiv sau de un infinitiv) A-si da voie in mod constient; a-si asuma dreptul; a-si ingadui. imi permit sa plec. ◊ A-si ~ prea multe a fi obraznic cu cineva; a trece de limita bunei-cuviinte. /< lat. permittere, fr. permettre

JUMBO s.n. Vehicul de transportat perforatoarele de forare in mine sau in strapungerile subterane. [Pron. gium-. / < americ., fr. jumbo – nume glumet dat unui elefant].

CACTUS s.m. Nume dat unor plante exotice, cu tulpina carnoasa si tepoasa, cultivate si la noi ca plante ornamentale. [< fr. cactus, cf. gr. kaktos – planta spinoasa].

bataie f., pl. ai (lat. baitualia, pop. baitalia; it. battaglia, fr. bataille, sp. batalla. D. rom. vine alb. bataia, spaima. V. batalie, nabadai). Actiunea de a lovi, de a bate: a da, a aplica (si fam.) a trage o bataie. Lupta, batalie. Scornire, gonire, haituiala (la vinatoare). Palpitatiune: bataie de inima. Suflare: bataie de vint. Ajungere, strabatere: bataia pustii, a soarelui. Actiunea si timpu cind pestele isi depune icrele (boiste). Muz. Tact, masura. Bataie de cap, chinuire a mintii, cugetare multa. Plictiseala (din partea cuiva). Bataie de joc, deriziune.

2) capat, a capata v. tr. (lat. capito, -tare, d. capere, captum, a apuca. – Capeti; sa capeti, sa capete. V. scapat): Obtin, dobindesc, primesc (mai ales de pomana): a capata un gologan. A o capata, a o pati, a da de d***u: astimpara-te, c' ai s' o capeti! V. refl. Ma aleg cu, obtin, cistig: m' am capatat c' un franc, c' o bataie, cu nasu rupt. – Barb. dupa germ. bekommen (Trans. Buc.) aici se capata vin, rom. corect: aici se vinde, se ofera, se afla, este vin. – La Cant. incapat.

cotobanesc (ma) v. refl. (vsl. kobacati, rut. dial. kacabati-sea, a face tumbe; sirb. kobacati se, a tropoi [!]; bsl. kobacati, a merge in brinci, a se catara, kobaciti se, a face tumbe, d. vsl. bacati, rus. bacati, a bate din palme, rut. bacikati, a izbi. Bern.). Est. sud. Fam. Ma trudesc prea mult pina sa reusesc (ma mocosesc, ma bosincesc, ma puchinesc, ma bunghinesc): m´am cotobanit un ceas pin´am gasit piperu´n camara. Nord. Opun rezistenta, ma burzuluiesc: s´au pus de pricina si nu voiau sa dea cartea, au prins a se cotobani (Kir. Sez. 30, 202). – In sud ob. ma botocanesc.

AVANPREMIERA, avanpremiere, s. f. Spectacol dat ca ultima repetitie in fata unui cerc de specialisti si invitati. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. avant-premiere.

ESTROGEN, estrogene, s. n. Nume generic dat hormonilor de tipul foliculinei, care provoaca fenomene caracteristice estrului. – Din fr. oestrogene.

BACANIE ~i f. 1) Magazin mic sau raion intr-un magazin, unde se vand produse alimentare. 2) Ocupatia bacanului. 3) mai ales la pl. inv. Ingredient care se adauga in cantitati mici in alimente, pentru a le da gust sau miros placut; mirodenie; condiment. [Art. bacania; G.-D. bacaniei; Sil. -ni-e] /bacan + suf. ~ie

A SE COBORI ma cobor intranz. 1) A se deplasa spre un loc mai jos; a se da jos (dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul). 2) (despre pasari, avioane) A se indrepta in jos; a zbura spre pamant. 3) A adopta in mod voit o atitudine de inferioritate; a se umili; a se injosi. /cf. pogori

INCOACE adv. 1) Inspre mine; in partea (sau in directia) mea; in partea aceasta. Vino ~. ◊ A se da mai ~ a se apropia. ~ si incolo intr-o parte si in alta; in toate directiile. A avea pe vino-ncoace a avea ceva atragator. 2) Mai aproape de timpul actual; inspre timpul prezent. ◊ Mai ~ a) mai aproape; b) intr-un timp mai apropiat. De la o vreme ~ de catva timp. [Sil. -coa-] /<lat. in-eccu[m]-hocce

A SE PRICEPE ma pricep intranz. 1) A avea cunostinte suficiente intr-un domeniu de activitate. 2) A da dovada de iscusinta; a fi in stare. /<lat. percipere

A SE RETRAGE ma retrag intranz. 1) A se intoarce, mergand spre locul de pornire. 2) A se da deoparte; a se duce intr-o parte. 3) A pleca, parasind un loc. 4) (despre armate) A da inapoi in fata inamicului. 5) A parasi un domeniu de activitate sau o functie. 6) A se departa de tumultul vietii, traind in singuratate; a se pustnici; a se inchide; a se izola. ~ la tara. 7) (despre ape) A reintra in albie (dupa revarsare). 8) (despre mare) A fi in reflux. /re- + a trage

A SE SMULGE ma smulg intranz. 1) A se rupe brusc din locul de aflare. 2) A se da la o parte printr-o miscare brusca. 3) A inceta de a mai fi impreuna; a se desparti. /<lat. exmulgere

SIMULTANEIZA vb. I. tr. A da un caracter simultan, a face sa se petreaca in acelasi timp. [Pron. -ne-i-. / et. incerta].

SEMIAUXILIAR adj. n. (Gram.) Verb semiauxiliar = verb avand rol sintactic asemanator cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care da actiunii verbului „ajutat” o nuanta modala izvorata din intelesul sau lexical. [Pron. -mi-a-u-xi-li-ar. / cf. fr. semi-auxiliaire].

MIALGIE, mialgii, s. f. Nume generic dat durerilor musculare care apar dupa eforturi fizice mari sau in diferite boli. [Pr.: -mi-al-] – Din fr. myalgie.

SEMIAUXILIAR, semiauxiliare, adj. (In sintagma) Verb semiauxiliar (si substantivat, n.) = verb avand rol sintactic asemanator cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care da actiunii verbului „ajutat” o nuanta modala, care izvoraste din intelesul sau lexical. [Pr.: -mi-a-u-xi-li-ar] – Din fr. semi-auxiliaire.

daR conj., adv. 1. conj. insa, totusi. (As vrea sa te cred, ~ am unele indoieli.) 2. conj. ci, insa, numai, (reg.) fara, (Ban. si Transilv.), ci. (Nu-i prost cine da, ~ cel ce rabda.) 3. conj. insa, numai, (prin Transilv.) pedig. (Esti prea buna, ~ nu ma iubesti.) 4. conj. daramite, (rar) incamite, mite, nemite, (inv. si pop.) necum. (Munte cu munte se intalneste, ~ om cu om.) 5. conj. asadar, deci, (livr.) ci. (~, nu ne putem limita la ...) 6. adv. (interogativ) oare? pai? (~ asa sa fie?)

ascult, a -a v. tr. (lat. auscultare, pop. ascultare, it. ascoltare, pv. ascoutar, vfr. ascouter, nfr. ecouter, vsp. ascuchar, pg. escutar). Is atent, aud: ascult ce spui. Trag cu urechea, pindesc ca sa surprind vorba: a asculta la usa. Ajut cind cere: a asculta un nenorocit. Iau in sama: nu-l asculta ce spune. Examinez: a asculta un elev. Ma supun: asculta de lege, de mine, de sfaturile mele. Ia asculta, ia asculta-ma, vorba energica adresata cuiva, amenintare: Ia asculta: nu te obraznici, ca te dau afara!

buclarisesc v. tr. (poate met. din bg. buraklisam, d. burak, sfecla, adica „ma inrosesc ca sfecla, o sfeclesc”). Fam. A o buclarisi, a o scrinti, a da cu oistea’n gard, a face o prostie, a incurca o afacere.

SANIUS, saniusuri, s. n. 1. Loc in panta, acoperit cu zapada, unde se dau copiii cu saniutele; derdelus. 2. Faptul de a se da cu saniuta. ◊ Loc. adv. De-a saniusul = lunecand cu sania (sau ca sania). [Pr.: -ni-us] – Sanie + suf. -us.

SENIORIE, seniorii, s. f. 1. Demnitatea de senior¹. ♦ Titlu de onoare dat vechilor pairi ai Frantei si membrilor Camerei Lorzilor din Anglia. 2. Domeniul unui senior¹. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. seigneurie.

A SE INCREDE ma incred intranz. 1) A avea (toata) nadejdea. Ma incred in tine. 2) (mai ales in constructii negative) A crede pe deplin spuselor; a da crezare. 3) A avea o parere exagerata despre sine; a se supraevalua. /in + a crede

A SE INCREDINTA ma ~ez 1. tranz. (urmat de o propozitie completiva) 1) A ajunge sa fie convins; a-si da seama; a se convinge. 2) A ajunge sa fie sigur (dupa anumite masuri de precautie); a capata siguranta; a se asigura. 2. intranz. 1) A fi convins (de ceva). 2) A fi sigur (de ceva); a se convinge. /in + credinta

A SE INFUMURA ma ~ez intranz. 1) A deveni (foarte) fudul; a se ingamfa; a se impauna. 2) A-si da importanta deosebita; a se umfla in pene; a se semeti; a se ingamfa; a se impauna. /in + fumuri

A SE INGAMFA ma ingamf intranz. 1) A deveni (foarte) fudul; a se impauna; a se infumura. 2) A-si da importanta deosebita; a se umfla in pene; a se semeti; a se impauna; a se infumura. /in + inv. gamfa

ZVARLI, zvarl, vb. IV. (In concurenta cu azvarli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o miscare brusca). ♦ A da la o parte, a lepada (un lucru nefolositor sau vatamator). Zvarle pistolul acela ca mi-e frica de el (NEGRUZZI). ♦ A proiecta in afara (ca urmare a unei impulsiuni launtrice). Vulcanul zvarle lava. 2. A risipi, a imprastia. ♦ Fig. A cheltui bani nebuneste, fara socoteala. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l face sa plece etc.) 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi naravas. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avant. ♦ A se arunca intr-un loc (mai ridicat), sarind cu indemanare. Se zvarle pe cal. – Comp. bg. hvarlja, sb. vrljiti.

arat, a arata v. tr. (din mai vechiu aret, areata, sa arete, uzitat si azi in Trans., d. lat. ad-rectare d. arrigo, -igere, -ectum, a ridica. V. direct. – Arat, arati, arata, – sa arate si sa arate). Indrept ochii cuiva spre ceva, indic: a arata drumu, ceasornicu arata ceasu. Demonstrez: a arata periculu. Scot, dau la iveala: a arata pasaportu. Fac sa vada ca am putere (de ex., razbunindu-ma, pedepsind) lasa, ca-i arat eu! Vechi. Mustru. V. intr. Am infatisare, par: arati foarte bine (la fata), arati rau (esti bolnav). V. refl. Apar, ma ivesc: luna se arata. Ma revelez: dupa zazboi multi viteji s' arata (Prov.).

astazi adv. (asta zi). Azi, ziua in care ne aflam, intre ieri si mine [!]. Timpu actual: lumea din ziua de astazi. Exclamativ. da vino astazi, dar vino odata, da vino in sfirsit! – La Cor. astazile, zilele de acum.

clatin, a clatina v. tr. (d. a clati cu sufixu din a scarpina). Zgudui, agit: vintu clatina frunzele, cutremuru clatina casa. A clatina din cap, a da din cap, a misca capu in semn de mila, dispret ori neincredere. V. refl. Ma zgudui, ma agit: se clatina sopronu de vifor. – In Munt. cletin, cleatina, sa cletine, cletinat.

darat si (vechi) deret adv. si prep. cu gen. (lat. de-retro=retro, inapoi; it. [in] dietro, neap. [n]dereto, pv. [de]reire, fr. derriere). Vest. Rar est. Inapoi (numai in unire cu in si din, scris obisnuit ind- si dind-, dar e mai exact separat): care poarta cirma din darat (Vlah. Rom. Pit. 240), la usa din daratu careia raspunde un glas (CL. 1924, 194), cararea din daratu vilei (Univ. 19-8-32; 1, 3), el vine din darat se duce in darat, sta in daratu casei, in daratu meu. A da in darat (v. intr.), a te retrage, a face regres, a decadea, a degenera, (v. tr.) a restitui, a inapoia. A te da in darat (v. refl.), a te da inapoi, a te retrage. – In Trans. si in darapt.

FRAU, fraie, s. n. Totalitatea curelelor, impreuna cu zabala, care se pun pe capul si in gura unui cal (de calarie) spre a-l supune si a-l putea mana. ◊ Loc. adj. Fara frau = neinfranat, lasat (prea) liber; dezmatat. ◊ Expr. A-si pune frau limbii (sau gurii) sau a-si pune frau la limba = a vorbi cumpatat, cu prudenta; a se retine de la vorba. A tine (pe cineva) in frau = a domoli avantul sau pornirile cuiva. A tine (pe cineva) in sapte (sau noua) fraie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lasa nici o libertate. A da (cuiva sau la ceva) frau liber (sau slobod) = a lasa in voie. A pune (in) frau = a stavili; a infrana, a stapani. ♦ Fig. (Cu pl. frane) Conducere politica. [Pl. si frane, (rar) frauri] – Lat. frenum.

tarina (-ni), s. f. – Cimp, ogor, aratura. Sb. carina „vama” si „cimp”. Sensul initial este cel de „dare”, de la car „imparat”. Trecerea semantica se bazeaza pe ideea de „ceea ce este dincolo de impozite”, cf. in rom. poarta tarinii, poarta sau intrarea prin care comunica satul cu cimpul sau, si care era pazita de obicei de un slujbas numit jitar. Cf. Tiktin si Densusianu, GS, I, 352; legatura cu bg. celina (cf. telina), propusa de Conev 68, nu este posibila. Rut. caryna, rus. carina, par sa fie sl., in contradictie cu Miklosich, Wander., 13; Candrea, Elemente, 403; si Vasmer, III, 282.

NEWTON [nju:tn], Sir Isaac (1642-1727), fizician, matematician si astronom englez. Prof. univ. la Cambridge. Presedinte al Societatii Regale din Londra (din 1703). A fundamentat mecanica clasica (newtoniana), definindu-i notiunile de baza si enuntand cele trei principii ale dinamicii, precum si mecanica cereasca prin descoperirea legii atractiei universale (1687). A inventat telescopul (1668). Contributii importante in optica („Optica”), in studiul fenomenelor de dispersie si interferenta; a emis teoria corpusculara a luminii. In matematica a pus bazele calcului infinitezimal, in acelasi timp cu Leibniz si a dat formula binomului care-i poarta numele („Principiile matematice ale filozofiei naturale”). Desi a inaugurat o noua paradigma a metodei stiintei, a fost interesat si de alchimie, profetie, intelepciune gnostica si teologie, dezvoltand o conceptie voluntarista despre Dumnezeu (stiinta trebuie folosita pentru a demonstra prezenta continua a Creatorului in natura). Ampla corespondenta, datorata, in parte, controverselor in care a fost angajat.

ZLOT, zloti, s. m. ~ ♦ Moneda de aur de valoarea unui galben (3) care a circulat in europa centrala si rasariteana intre sec. al XV-lea si al XVII-lea. ♦ Moneda de argint de valoare inferioara talerului², care a circulat in trecut si la noi si care, la inceputul sec. al XIX-lea, valora 30 de parale [, aproximativ un leu in 1957]. ~ ♦ Nume dat odinioara in Transilvania florinului (1) austriac; ~. (din pol. złoty. < sl. zlatu = aur) [def. DLRLC]

da adv. desigur, fireste, (inv. si reg.) dar, (turcism, in Mold.) helbet. (- Ai vrea sa mergi cu mine ~!)

ZGARCI, zgarcesc, vb. IV. 1. Tranz. A-si strange, a-si contracta corpul sau parti ale lui (de durere, de frig etc.). ◊ Refl. Ma strang, ma zgarcesc covrig (STANCU). ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micsora, a degenera. 2. Refl. A da dovada de zgarcenie, a se scumpi. – Slav (v. sl. sugruciti).

chivernisesc v. tr. (ngr. kiverno, aor. kivernisa, vgr. kybernao, de unde si lat. gubernare, a cirmui, a guverna). Vechi. Administrez, conduc: a chivernisi un judet. Azi. Fam. Pun in functiune, dau o sinecura, asigur: parintii isi chivernisesc copiii. Adun, string: a chivernisi bani la tinereta [!]. V. refl. Ma asigur de saracie, ma imbogatesc. – Si schiv- (nord). V. dichisesc.

constitui si -iesc, a -i v. tr. (lat. constituere, d. con-, impreuna, si statuere, a pune, a aseza, a hotari. – eu constitui, tu constitui; el, ei constituie, sa constituie. V. destitui, statut). Formez esenta unui lucru: sufletu si corpu constituie omu. Organizez: a constitui o societate. Asignez, dau, vorbind de procurarea unei sume: a constitui o zestre, o renta. Constitui captiv, arestez. V. refl. Ma constitui captiv, ma predau.

FIORIN, fiorini, s. m. Nume dat mai multor monede de aur si de argint, batute in diverse tari, care au circulat si la noi pana in secolul trecut; florin. [Pr.: fi-o-. – Var.: (inv.) fiorint s. m.] – Din it. fiorino.

FERI vb. 1. v. apara. 2. a se pazi, (inv. si reg.) a se socoti, (inv.) a se lepada, a se veghea. (Sa te ~ de raceala.) 3. v. evita. 4. a evita, a ocoli, a se pazi, (inv.) a se indupleca. (Se ~ sa faca un anumit lucru.) 5. a evita. (Ma ~ sa-l intalnesc.) 6. a fugi. (~ din calea lui!) 7. a-si ascunde. (A-si ~ ochii, privirile.) 8. a se da, a se trage. (S-a ~ repede intr-o parte.) 9. v. eschiva. 10. a evita, a ocoli. (Se ~ de cuvintele abstracte.)

A SE GUDURA ma gudur intranz. 1) (despre caini) A-si manifesta atasamentul fata de stapan, tarandu-se in fata lui si dand din coada. 2) fig. (despre oameni) A se lingusi (pe langa cineva), manifestand servilism. /<alb. gudulis

aplic, a -a v. tr. (lat. applico, -are; fr. appliquer. V. aplec). Pun, potrivesc, adaug, lipesc: a aplica unei haine o captuseala, unui zid tencuiala, un afipt [!] pe zid. Pun: a aplica cuiva a cataplazma. dau: a aplica cuiva un remediu, (fig.) o palma. Intrebuintez: a aplica o procedura. Indrept: a-ti aplica spiritu la studiu naturii. Pun o stiinta in serviciu alteia: a aplica geometriii algebra. V. refl. Ma dedau: a te aplica la o stiinta, unei stiinte.

MACAR adv. 1. (Restrictiv) Cel putin, barem, incaltea. Sa-i dea macar zece lei. 2. (Concesiv) Chiar sa, chiar daca, fie¹ si sa, inca. Macar de-ar fi orice, tot ma duc. ◊ Loc. conj. Macar ca = cu toate ca, desi. 3. (Pop.; in legatura cu un pronume sau cu adverbe interogativ-relative) Oricat, oricine, oarecare, cineva, fiecare, oricum. – Din ngr. makari.

A SE BATE ma bat intranz. 1) A se lovi repetat (si concomitent) unul pe altul; a se lua la bataie. ◊ A se da batut a se lasa invins; a ceda. ~ cap in cap a se contrazice; a fi diametral opus. ~ cu pumnii in piept a) a se mandri; a se fuduli; b) a se lovi in piept in semn de suparare sau de pocainta. 2) A se lupta cu arme; a se razboi. /<lat. batt[u]ere

A SE DEZBATA ma dezbat intranz. reg. 1) A-si reveni din betie; a inceta de a mai fi beat. 2) fig. A-si da seama de adevar; a se trezi; a se dumeri; a pricepe. /dez- + a se [im]bata

clocotesc v. intr. (vsl. klokotati si klopotati, a clocoti; sirb. klokotati, a gilgii. E ruda cu germ. klappern, a clampani, si cu fr. clapoter, a pleoscai. Cp. si cu clocesc, cloncanesc, bobotesc, forfotesc, hohotesc, polpotesc, ropotesc). Ferb [!], dau in clocote: apa clocoteste. Vibrez, rasun: clocotea aeru de bubuituri, (fig.) clocotea lumea de gloria lui. V. refl. Ma rusinez tare: s´a clocotit de rusine. – In vest si colcotesc.

darim si daram, a -ima si (ob.) -ama v. tr. (lat. de-ramo, -are, a da jos ramurile, d. ramus, ramura. Formele cu acc. pe tulpina au a ori i, iar cele-lalte a, rar i. Cp. cu farim). dau jos ramurile: am cules nucile fara sa darim nucu. Dobor, dau jos distrugind (vorbind de ziduri si de alte constructiuni): a darama casa, zidu, podu. Dobor, rapun, trintesc: sacu ma darama de greu ce e. Fig. Inving pin uneltiri: a darama un adversar politic. – Rar si lit. darm, a darma (nord), ca sfarm.

DEMIURG s. m. Nume dat in filosofia lui Platon, creatorului divin care a faurit lumea; creatorul universului; p. ext. principiu activ si creator. [Pr.: -mi-urg] – Din lat. demiurgus, fr. demiurge.

IPOTEZA, ipoteze, s. f. Presupunere, enuntata pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legaturi intre) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esenta fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce; presupunere cu caracter provizoriu, formulata pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuitiei, impresiei etc. ♦ (Mat.) Ansamblul proprietatilor date intr-o demonstratie si cu ajutorul carora se obtin noi propozitii. – Din fr. hypothese.

A SE MANDRI ma mandresc intranz. 1) A fi mandru; a trai un sentiment de mandrie. 2) inv. pop. A se tine mandru; a-si da aere; a se fali; a se fuduli. /Din mandru

PEPINIERA s.f. 1. Plantatie pe care se cresc plante erbacee sau lemnoase pana la timpul cand pot fi transplantate. ♦ Intreprindere care produce rasaduri sau puieti. 2. (Rar) Crescatorie de animale (de rasa), de pesti etc. 3. (Fig.) Totalitatea celor care pot deveni la un moment dat membri (de frunte) ai unei organizatii, ai unei profesiuni etc.; institutie, organizatie etc. care pregateste astfel de oameni. [Pron. -ni-e-. / < fr. pepiniere].

RIZOGEN, -A I. adj., s. n. (tesut vegetal) care da nastere la radacini adventive. II. s. n. 1. planta care produce numai radacini si flori. 2. parazit al radacinilor. (< fr. rhizogene)

ATATA² pron. nehot. 1. (Inlocuieste un nume sau o propozitie exprimand o masura, o cantitate etc.) Cum dai maslinele...? – Atata ! (DELAVRANCEA). ◊ Expr. Atata-ti trebuie! = ai s-o patesti! va fi vai si amar de tine! Atata mi-a (sau ti-a etc.) trebuit = asta asteptam (sau asteptai etc.), nu am (sau nu ai etc.) mai putut rabda. Nici atata = si mai putin. Atata(-i) tot sau atata si nimic mai mult = asta e ! cu asta am incheiat ! sa nu astepti mai mult ! Cat... atata sau atat cat = acelasi grad, numar, pret etc. 2. Acest singur lucru, numai acesta. [Var.: atat pron. nehot.] – Lat. eccum-tantum.

bezman n., pl. ane si ene (rut. bezmyn, rus. bezmen, cantar, balanta, cuv. strain, poate mongolic, nu d. sl. bezu, fara. si miena, schimbare. Bern. 1, 53). Vechi. Biru circiumilor de pe mosiile domnului, boierilor sau minastirilor. Biru de ceara si sapun dat curtii donnesti. Azi. Mold. Embatic. – Si bezmat in nord.

A SE COSTUMA ma ~ez intranz. 1) (despre persoane) A imbraca un costum special pentru bal mascat. 2) (despre actori) A imbraca un costum corespunzator rolului dat. /<fr. se costumer

A SE IMPAUNA ma ~ez intranz. 1) A deveni (foarte) fudul (ca un paun); a se infumura; a se ingamfa. ~ cu succesele altuia. 2) A-si da importanta; a se umfla in pene; a se semeti; a se infumura; a se ingamfa. [Sil. -pa-u-] /in + paun

DESEN s.n. 1. Prezentare grafica a unui obiect printr-o imbinare de linii drepte sau curbe, prin puncte, pete etc. ◊ Desen liber = desen facut cu mana libera, fara instrumente; desen tehnic = desen care reprezinta la scara planul unui obiect, al unei constructii etc.; desene animate = insiruire de desene care reprezinta fazele unei miscari si care, redate succesiv pe ecran, dau impresia unor fiinte vii cinematografice. V. animatie. 2. Arta si tehnica de a desena. 3. Planul unei constructii. 4. Ornamentatia unei tesaturi. [Pl. -ne, var. desemn s.n. / < fr. dessin].

SIRENA s. f. I. 1. (mit.) fiinta fabuloasa cu cap de femeie si trup de peste sau de pasare, care ademenea, prin cantecele ei, pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. 2. (fig.) femeie seducatoare. II. 1. aparat emitator de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele in fabrici, in navigatie etc. sau in cazuri de alarma. 2. aparat in laborator pentru masurarea inaltimii sunetelor. (< fr. sirene, it. sirena, lat. siren)

PUFNI, pufnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre fiinte) A expira pe nari cu zgomot, scurt si sacadat (din cauza oboselii, a maniei, a nemultumirii). ◊ Expr. A pufni in (sau de) ras sau (tranz.) a-l pufni pe cineva rasul = a izbucni intr-un ras brusc si zgomotos. 2. (Despre masini) A da afara cu zgomot, scurt si sacadat, aburi, gaze, fum; (despre aburi, gaze, fum) a izbucni, a iesi cu zgomot. – Puf¹ + suf. -ni.

A SE INAPOIA ma ~iez intranz. 1) A veni inapoi (de unde a plecat); a se intoarce; a se inturna. 2) inv. (despre persoane, popoare, tari) A da inapoi (din punct de vedere al dezvoltarii intelectuale, politice, economice, culturale). [Sil. in-a-po-ia] /Din inapoi

SANIE sanii f. 1) Vehicul prevazut cu doua talpi de lemn sau de fier, ce aluneca usor pe zapada sau pe gheata. A se da cu ~a. 2) Organ de masina-unealta care, alunecand pe ghidaje, asigura deplasarea unor piese in directia necesara. [G.-D. saniei; Sil. -ni-e] /<bulg. sani

SANIUS ~uri n. 1) Loc inclinat unde se dau copiii cu sania; derdelus. 2) Datul cu sania ◊ De-a ~ul a) in felul cum luneca sania; b) lunecand ca sania. [ Sil. -ni-us] /sanie + suf. ~us

MONSENIOR s.m. 1. Titlu dat seniorilor feudali (in Apus); titlu de adresare catre un nobil. 2. Titlu pe care il poarta unii prelati ai bisericii catolice. [Pron. -ni-or. / < fr. monseigneur, cf. it. monsignore].

SIRENA s.f. I. (Mit.) Fiinta fabuloasa, jumatate femeie si jumatate peste, care ademenea prin cantecele ei pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ (Fig.) Femeie seducatoare. II. 1. Aparat emitator de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele in fabrici, in navigatie etc. sau in cazuri de alarma. 2. Aparat folosit in laborator pentru masurarea inaltimii sunetelor. [< fr. sirene, it. sirena, cf. lat. siren].

ajung, -juns, a -junge v. tr. (lat. adjungere, a uni, d. jugum, jug). Ating, vin pina la: ajung fructele cu mina, potera i-a ajuns pe hoti. Apuc, nemeresc [!]: rele timpuri am ajuns! A ajunge pe cineva din urma, a-l ajunge in mers, a veni pina la el. V. intr. Ating, vin pina la: ajung cu mina' n pod. Sosesc, vin pina la: am ajuns acasa. Sint destul: ajunge o maciuca la un car de oale (Prov.). Devin: am ajuns sa traduc bine. Parvin. Vin la cineva sa-l rog (Vechi). Valorez: asta nu ajunge o ceapa degerata (Vechi). A ajunge bine, a sosi fara accident, (fig.) a fi fericit, in situatiune buna. A ajunge la aman, la mare nevoie. A ajunge la cineva, la mina cuiva, a ajunge sa ceri ajutor de la el, sa traiesti din ceia ce-ti da el. A se ajunge v. refl. A se atinge: ramurile copacilor se ajung. Fig. A se intelege, a se invoi: nu ne-am ajuns din pret. A te ajunge cu leafa, a-ti fi suficienta (mai elegant a-ti ajunge leafa).

DOMINION, dominioane, s. n. Nume mai vechi dat statelor din afara insulelor britanice care fac parte din Imperiul Britanic, avand statut de suveranitate si egalitate in drepturi cu metropola. [Pr.: -ni-on] – Din fr. dominion.

SUTAMIIST, sutamiisti, s. m. Nume dat unui conducator de autovehicule care a parcurs o suta de mii de km fara sa faca reparatii radicale la masina. – Din suta + mie + suf. -ist.

TU NE CEDE MALIS (lat.) nu ceda in fata raului! – Vergiliu, „Eneida”, VI, 95. Nu te lada coplesit de loviturile soartei, ci infrunt-o. Sfat dat lui Enea din Sibila din Cumae.

cred (est) si crez (vest), a crede v. tr. (lat. credere, it. credere, pv. crezer, creire, fr. croire, sp. creer, pg. crer. – Crezi, sa creada. V. perd, vind). Sint convins ca e adevarat: cred o legenda, cred ca e aci. imi inchioui, judec, socotesc: lumea-l crede prost, crede ca e prost. V. intr. dau crezare: satulu nu crede celui flamind (Prov.). Am credinta: a crede in Dumnezeu. V. refl. Am cea mai buna ideie de mine, is fudul: te prea crezi, mai prostule!

RASARIT¹, rasarituri, s. n. 1. Faptul de a rasari. ♦ Trecere a unui astru la orizont; momentul aparitiei unui astru la orizont; spec. moment al zilei cand rasare Soarele. ♦ Fig. Inceputul unei ere sau al unei vieti noi. 2. Punct c******l situat in partea orizontului de unde rasare Soarele; est. 3. Tara, tinut asezat in directia rasaritului (2) fata de un punct de reper dat; orient; (colectiv) popoarele dintr-un astfel de tinut sau dintr-o astfel de tara. ◊ Expr. Rasaritul si Apusul = lumea intreaga. – V. rasari.

A SE REPEZI ma reped intranz. 1) A porni repede; a o lua brusc din loc. 2) A se duce pana undeva in graba si pentru putin timp; a da o fuga. 3) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a navali; a napadi; a tabari. /Din repede

impatra (-atru, impatrat), vb. – A ramine cu buzele umflate, a fi dezamagit. – Var. patra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obtine” (Bogrea, dacor, I, 258; daR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o capata „a da gres”. Cuvint rar (var. numai la Sincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel incit conjugarea sa nu ni se pare sigura.

chear (ea dift.) adj. (lat. clarus, limpede, ca adv. claro; it. chiaro, pv. clar, fr. clair, sp. pg. claro. V. clar). Vechi. Pur, limpede: vin chear, cheara si adevarata istorie. Adv. Limpede, lamurit: mai chear ne spune, va vedea bine si chear, mult mai chear. Azi. Curat, in adevar [!]: era chear el (sau el insusi sau el singur), acesta e chear d***u (curat d***u, d***u curat, d***u´n persoana, d***u gol). Tocmai: chear ma gindeam (sau ma gindeam chear) sa vin la tine, vin chear de la Roma (de la Roma chear, de la Roma insasi). Insusi: chear d***u sa fie, tot nu ma tem. Chear asa, curat asa, bine zici (cind e exclamativ, acc. e pe chear, cind nu, nu formeaza locutiune, si acc. e pe asa: e chear asa cum iti spun). Ba ca chear (iron.), da, da! bine zici! curat! curat asa! Chear atunci, in ori-ce caz, chear daca, ori-ce ar fi, chear asa sa fie: Zicea ca ma va ucide! Chear atunci, tot nu trebuia sa-i spui! Chear din senin sau din chear senin (dintr´un senin clar), fara cel mai mic motiv: s´a suparat chear din senin. V. savai.

SANIA, saniez, vb. I. 1. Refl. A se da cu saniuta; a merge cu sania (la plimbare). 2. Tranz. A transporta ceva tarand pe jos sau lasand sa alunece pe un plan inclinat.[Pr. -ni-a] – Din sanie.

SILEN, sileni, s. m. Nume dat, in mitologia greaca, satirilor batrani; p. ext. persoana in varsta care, sub o infatisare grotesca, ascunde o intelepciune ironica. – Din lat. Silenus, fr. Silene.

NECREDINCIOS ~oasa (~osi, ~oase) si substantival (negativ de la credincios) 1) Care nu crede in cineva sau in ceva; ne-increzator; incredul. ◊ Toma ~osul se spune despre o persoana care nu da crezare celor spuse pana nu se convinge de adevarul lor. 2) pop. Care este de alta religie (decat cea crestina). 3) Care incalca dogmele unei religii. /ne- + credincios

acreditez v. tr. (fr. accrediter, d. credit, credit; it. accreditare). dau credit: lealitatea [!] sa l-a acreditat. Fac sa se creada ceva: acreditez o stire. Acreditez un trimes, ii autorizez misiunea V. refl. Obtin crezamint, ma adeveresc: aceasta informatiune se acrediteaza.

IERTA, iert, vb. I. Tranz. 1. A scuti pe cineva de o pedeapsa, a trece cu vederea vina, greseala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva. ◊ Expr. A-l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (dupa o boala grea). Dumnezeu sa-l ierte, spun cei evlaviosi cand vorbesc despre un mort. Doamne, iarta-ma! spune cel caruia i-a scapat (sau era sa-i scape) o vorba nepotrivita, necuviincioasa. ♦ A scuza. ◊ Loc. adj. De neiertat = condamnabil. ◊ Expr. Ba sa ma ierti!, formula cu care contrazici pe cineva; nici vorba! 2. A scuti, a dispensa pe cineva de o obligatie. 3. (Pop. si fam.) A ingadui, a permite, a da voie sa... ◊ Expr. (Reg.) Nu-i iertat = este interzis. – Lat. libertare.

DEMIURG s.m. 1. Conducator al anumitor cetati antice. ♦ Nume dat in Grecia antica mestesugarilor, precum si cantaretilor, medicilor si prezicatorilor. 2. Creator; principiu activ, fauritor al lumii in unele conceptii filozofice idealiste; (p. ext.) principiu creator. [Pron. -mi-urg. / < fr. demiurge, it. demiurgo, lat. demiurgus, gr. demiurgos – mestesugar].

asa si (mai vechi) asi adv. (lat. eccum sic, iaca asa. V. si). Ast-fel, in acest fel: cum iti vei asterne, asa vei dormi. Asemenea, ast-fel de: la asa oameni (unor asa oameni) nu le dau voie. Asa de, ast-fel de, atita de: era asa de intuneric, in cit nu se vedea nimic. (Mai putin bine fara de: asa prost ma crezi?). Asa si asa sau nici asa, nici asa (fam.), potrivit, modest: o casa asa si asa. Cam asa, aproape asa: cam asa s´a intimplat. Iaca asa (fam.), formula de incheiere a unei povestiri: iaca asa, mai baieti! Asa dar, deci, pin [!] urmare, vrea sa zica: asa dar, ne-am inteles. Azi asa, mini [!] asa, se zice cind povestesti despre un fapt repetat: azi asa, mini asa (de ex., fura), pina cind a fost prins. Se intrebuinteaza si cind nu vrei sau nu poti da un raspuns precis: De ce nu vrei sa mergi? – Asa! – In nord. barb. dupa germ. so ein: asa un om, asa o casa. Rom. corect asa om, asemenea om, ast-fel de om.

TRANSMITE vb. 1. a comunica, a spune, a zice, (inv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 2. a prezenta. (Iti ~ salutarile lui.) 3. a-i duce. (A-i ~ salutari de la ...) 4. v. inmana. 5. v. preda. 6. v. impartasi. 7. v. anunta. 8. a da, a trece, (fam.) a pasa. (~ scrisoarea din mana in mana.) 9. a purta, a trece. (~ paharul din mana in mana.) 10. v. transfera. 11. a trece. (Maladia s-a ~ de la unul la altul.) 12. v. raspandi. 13. v. propaga. 14. v. emite.

CRUCIAda s. f. 1. nume dat expeditiilor cu caracter militar intreprinse in evul mediu de tarile din europa apuseana in Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberarii locurilor sfinte de sub musulmani, urmareau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expeditie militara impotriva unor eretici sau a adeptilor altei religii. 2. (fig.) campanie, lupta. (dupa fr. croisade, it. cruciata)

CINSTI, cinstesc, vb. IV. Tranz. 1. A respecta, a onora, a pretui pe cineva sau ceva; a da cuiva cinstea cuvenita. 2. (Pop.) A face cuiva un dar, un cadou; a da cuiva un bacsis. 3. (Fam.) A ospata, a trata (cu bautura); a plati consumatia cuiva ♦ A inchina, a bea in onoarea cuiva sau a ceva. ♦ Refl. A bea o bautura alcoolica. Ne-am cinstit cu o tuica. – Din sl. cĩstiti.

MIRA¹, mir, vb. I. 1. Refl. si tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ◊ Expr. (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neinsemnat, marunt, o nimica toata. Te miri unde = cine stie unde, undeva. Te miri cum = nu se stie cum, fara voie. Ma miram eu sa nu... = eram sigur ca... Ma miram eu sa... = eram sigur ca nu... Sa nu te miri daca... = sa nu ti se para curios ca..., e normal sa... ♦ Refl. A-si manifesta surprinderea, nedumerirea, admiratia. 2. Refl. A nu-si da seama, a se intreba. – Lat. mirari.

CRUCIAda s.f. Nume dat expeditiilor cu caracter militar intreprinse in evul mediu de tarile din europa occidentala in Orientul Mediteranei, care, sub pretextul eliberarii mormantului lui Cristos de sub musulmani, urmareau de fapt cucerirea de noi teritorii. [Pron. -ci-a-, var. cruciata s.f. / < cruce, dupa it. cruciata, fr. croisade].

filotim (-mi), adj. – Generos, darnic, galanton. – Mr. filotim. Ngr. φιλότιμος (daR; Galdi 191). Sec. XVIII. – Der. filotim, s. n. (dar; filodorma), sec. XIX, inv.; filotimie, s. f. (generozitate, blindete), din ngr. φιλοτιμία; filotimisi, vb. refl. (a da dovada de generozitate, a se purta cu galanterie), din ngr. φιλοτιμέω, aorist φιλοτίμησα (Graur, BL, IV, 79).

isca (isc, iscat), vb. refl. – 1. (Cu pron. in dat.) A se i nazari cuiva, a-i trece prin minte. – 2. A se produce, a se intimpla, a se ivi. – 3. (Tranz.) A produce, a provoca. Sl. iskati „a dori”, prin intermediul bg. iska mi se „am chef de” (Candrea; daR; cf. Cihac, II, 149). Este gresita parerea lui Tiktin, care pleaca de la iasca › *iesca „a aprinde”.

A VEDEA vad 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A percepe prin vaz. ~ bine. ◊ ~ lumina zilei a se naste. ~ lumina tiparului a aparea de sub tipar. ~ lumina rampei a juca o piesa in fata publicului. 2) (persoane) A vizita sau a intalni. Nu l-am vazut de mult. ◊ Sa ne vedem sanatosi formula de salut la despar-tire. 3) (persoane, lucruri, obiecte etc.) A cerceta cu privirea; a privi. ~ ce se petrece in jur. 4) A fi martor la un eveniment. ~ multe in viata. 5) A-si da seama; a pricepe. ~ ca e bolnav. 2. intranz. A avea grija (de cineva sau de ceva). ~ de casa. /<lat. videre

NEHOTARAT, -A, nehotarati, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este hotarat, care este lipsit de hotarare; sovaitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. 2. (Gram.; in sintagmele) Adjectiv nehotarat = adjectiv pronominal care insoteste substantivul fara sa individualizeze obiectul denumit de acesta. Pronume nehotarat = pronume care da indicatii imprecise asupra obiectului al carui nume il inlocuieste. Articol nehotarat = articol care indica obiectul desemnat de substantiv drept reprezentant al speciei. Numeral nehotarat = numeral care exprima un numar nedeterminat de obiecte sau de fiinte. – Ne- + hotarat.

HARAZI vb. 1. a da, a destina, a hotari, a meni, a orandui, a predestina, a randui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (inv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 2. v. predestina. 3. v. destina. 4. v. consacra.

A SE UITA ma uit intranz. 1) A-si indrepta privirea spre cineva sau ceva (pentru a vedea); a privi. ◊ ~ chioras a privi cu banuiala, dusmanos. ~ cu ochi buni a simpatiza. ~ in gura cuiva a fi atent la spusele cuiva; a da ascultare (mecanic) sfaturilor cuiva. ~ lung la cineva a) a privi cu banuiala, cu neincredere; b) a examina indeaproape pe cineva. ~ in pamant a) a nu dori sa vada pe cineva; b) a-i fi rusine sa priveasca in ochii cuiva. ~ unul la altul a) a face schimb de priviri, dand ceva de inteles; b) a comunica ceva numai prin priviri. 2) (in constructii negative) A avea in vedere; a tine cont; a cauta. ◊ Nu te uita la el nu-l asculta, nu-i urma exemplul. A nu ~ la cineva a) a nu raspunde la dragostea cuiva; a refuza orice relatii cu cineva; b) a ignora pe cineva. /<lat. oblitare

atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic Macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). Asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (Nec.), asa de multi oameni s´au strins. Atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! Atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? Atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. Atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.

PALMIER, palmieri, s. m. (La pl.) Nume dat mai multor specii de arbori tropicali si subtropicali cu trunchiul drept, neramificat, avand in varf o coroana bogata de frunze penate sau palmate (1); (si la sg.) arbore care face parte dintr-una din aceste specii; palm. [Pr.: -mi-er] – Din fr. palmier.

arunc, a -a v. tr. (lat. eruncare, a plivi. V. runc. Cp. cu jumulesc). Azvirl, trimet cu forta pin [!] aer: a arunca o peatra [!] peste gard. dau la o parte, lepad: a arunca gunoiu afara. Fig. Resping: a-l arunca pe dusman peste riu. A-ti arunca ochii, a-ti indrepta privirea spre. A arunca vina pe cineva, a-l invinovati. V. refl. Ma raped: a te arunca la asalt. Ma vars: Prutu se arunca in Dunare (Barb. dupa fr. se jeter). Seman, am asemanare: copilu se arunca spre tata-su, in partea lui tata-su. V. intr. Copiii arunca cu petre [!] in nuc.

SᾹO FRANCISCO [səu frəsisku] Rio ~, fl. in E Braziliei; 3.199 km (de la izv. lui Rio das Velhas); supr. bazinului hidrografic: 631, 2 mii km ². Izv. din Sierra da Canastra, din partea central-sudica a statului Minas Gerais, dela 1.276 m alt., si curge pe directie predominanta S-NNE pana in aval de Juazeiro, dupa care se indreapta spre E, varsandu-se in Oc. Atlantic la 96 km NE de Aracaju. In partea superioara are un curs rapid, cu multe cascade (din care trei au o cadere de c. 80 m), dupa care se angajeaza pe o vale adanca. Este o importanta artera de comunicatie intre Oc. Atlantic si tinuturile interioare ale tarii. Hidrocentrale (barajele si lacurile de acumulare Tres Marias, Sobradinho, Itaparica); irigatii. Navigabil in cursul inferior si mijlociu, in aval de Pirapora, pe c. 1.400 km. Afl. pr.: Rio das Velhas si Rio Grande.

NESTIRE s. f. (in loc. adv.) In nestire = a) fara sa-si dea seama, fara a sti cum sau de ce; la intamplare; absent, distrat; p. ext. involuntar; b) fara rost, fara sens, in mod inutil; c) fara masura, fara socoteala; la nesfarsit. (Rar) Din nestire = din nebagare de seama; involuntar. – Ne- + stire.

CHIAR¹ adv. 1) Tocmai; intocmai; anume; exact. ~ el. ~ acum. 2) Pana si; inca si. Si-ar da ~ si viata. 3) Intr-adevar; cu adevarat; in realitate. ~ pleaca! 4) Inca. ~ din prima zi. 5) (precedat de nici) Nici macar. Nici ~ parintii n-au ce-i face. 6) (urmat de o propozitie concesiva introdusa prin daca) Si daca. Intru ~ daca nu ma pofteste nimeni. /<lat. clarus

A SE TREZI ma ~esc intranz. 1) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se destepta; a se scula. ~ in zori. 2) A reveni la starea de sesizare constienta a realitatii; a se destepta. ~ din reverie. 3) fig. A-si da seama de adevar; a se dumiri. 4) A ajunge pe neasteptate (intr-un loc sau intr-o situatie); a nimeri; a se pomeni; a pica; a cadea. /<sl. trezviti

CALD, -A, calzi, -de, adj. 1. Care se gaseste la o temperatura relativ inalta (fara a fi fierbinte) fata de mediul ambiant sau corpul omenesc; care da senzatia de caldura. ◊ Expr. Nu-i tine nici de cald, nici de rece sau nu-i e nici cald, nici rece = nu-l intereseaza, ii este indiferent. Nici calda, nici rece = asa si asa, nici asa, nici asa. (Substantivat) Ma ia cu cald = sunt cuprins de fierbinteala, am febra. ♦ Fierbinte, incins. ♦ (Despre paine) Proaspat. ♦ (Despre imbracaminte) Calduros, gros. 2. (Despre zone, regiuni, tari etc.) Cu temperatura constant ridicata in tot cursul anului. ♦ 3. Fig. Aprins, infocat; patimas, prietenos, afectuos. Cuvinte calde. Privire calda. ♦ 4. Fig. (Despre vesti, stiri, informatii etc.) De ultima ora, recent. – Lat. caldus (= calidus).

NEON (‹ fr. {i}; {s} gr. neos „nou”) s. n. Element chimic (Ne; nr. at. 10, m. at. 20,179); gaz nobil, monoatomic, incolor. Se gaseste in aerul atmosferic in proportie de 1,8 x 10^-3% volume. Se obtine prin distilarea fractionata a aerului lichid. Lampile cu descarcari electrice in gaze (utilizate pentru reclame luminoase) umplute cu n., dau o lumina rosie caracteristica. A fost descoperit de oamenii de stiinta englezi Sir W. Ramsey si M.W. Travers in 1898.

A SE LEGANA ma legan intranz. 1) A se misca usor dintr-o parte in alta; a se cumpani; a se agita; a se clatina; a se cutremura. 2) (despre persoane) A se misca ritmic, plecandu-se putin (in timpul mersului sau al dansului). 3) A se da in leagan. 4) fig. (despre persoane) A-si face iluzii; a fi prada unor vise sau unor promisiuni desarte; a se iluziona. /<lat. liginare

MIRODENIE, mirodenii, s. f. 1. Nume dat partilor unor plante (exotice) folosite pentru a da mancarurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanta aromatica alimentara. 2. Mireasma, aroma, parfum. 3. Numele a doua plante din familia cruciferelor, cu flori placut mirositoare: a) planta cu flori galbene-verzui, care creste la marginea padurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasa. [Pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie.

cot n., pl. coate (lat. cubitus si cubitum, cot, d. cubare, a sta culcat; it. gomito, pv. cobde, fr. coude, sp. codo, pg. covado). Partea mijlocie a bratului la locu unde se indoaie (corespunzind cu genuchiu [!] la picior): ma sprijin in cot. Partea minicii [!] care acopere [!] cotu: haina roasa 'n (sau la) coate. Cot la cot, cu coatele alaturea: mergeti cot la cot, hotu a fost legat cot la cot (i s´au legat coatele unu de altu). A-ti da coate cu cineva, a-l atinge cu cotu, fig. 1) a te intelege pe ascuns cu el; 2) a trai in societatea lui. Pl. coturi. Cotitura, indoitura de riu sau de drum: la coturi riu sapa malu. Bucata de lemn ori de metal de masurat stofele sau de calculat capacitatea butoaielor: Jidanu rupsese amindoua coturile aparindu-se de cini [!]. Parte incovoiata la un burlan de fum, la o teava. S. m. O veche masura de lungime, (in Tara Rom. 0m., 664, in Moldova 0m., 637, in Dobrogea 0m., 680): doi coti de postav, postavu se vindea cu cotu (avea 8 rupi, si rupu 2 grefi).

COMBINARE, combinari, s. f. 1. Actiunea de a (se) combina; imbinare, impreunare; combinatie. 2. (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcatui cu un numar dat de elemente (alese dintr-un numar mai mare), astfel incat fiecare grup sa contina sau numai elemente diferite intre ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substante, cu insusiri diferite de cele ale substantelor de la care s-a pornit. – V. combina.

NECREDINCIOS, -OASA, necredinciosi, -oase, adj., s. m. si f. 1. (Om) care isi calca cuvantul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se increde (usor) in ceva. 3, (Om) care nu crede in nici o doctrina religioasa; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, in special de la dogmele religiei crestine; eretic. ♦ Spec. (Inv. si pop.) Mahomedan; turc. – Ne- + credincios.

CENIS (MONT CENIS) [mo səni], masiv muntos cristalin in Alpii Savoiei, la granita franco-italiana. Alt. max.: 3.378 m. Strabatut la 2.083 m alt. prin pasul omonim, de o sosea, iar la V de un tunel de c. f. (Tunelul Frejus) de 13.660 m lungime, care uneste Modane (Franta) de Bardonecchia (Italia), dat in functiune in 1871.

BUBA, bube, s. f. 1. Nume dat umflaturilor cu caracter purulent ale tesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o buba coapta = a menaja pe cineva. S-a spart buba = s-a dat totul pe fata, s-a dezvaluit totul. ◊ Compuse: (pop.) buba-neagra = dalac; bube-dulci = bubulite dese, de natura infectioasa, care se ivesc in special la copii, in jurul gurii, pe cap etc. ♦ Rana. 2. Fig. Punct slab, parte delicata a unei probleme; dificultate. ◊ Expr. Ii stiu eu buba = stiu eu ce necaz sau ce punct slab are. – Comp. ucr. buba.

RUJA¹, ruje, s. f. 1. (Reg.) Maces. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roseata, rumeneala in obraz. 3. Planta erbacee cu frunze carnoase si flori galben-purpurii, grupate intr-un buchet, care creste pe stancile din regiunea alpina (Sedum rosea) 4. Compus: ruji-galbene = planta avand tulpina fara peri, cu frunze ovale si cu flori galbene; marita-ma-mama (Rudbeckia laciniata). [Pl. si: ruji] – Din bg., scr. ruza.

icni (icnesc, icnit), vb. – 1. A sughita, a suspina, a geme. – 2. A gifii, a respira greu in momentul in care se face un efort. – 3. A face un efort. – 4. A se sforta sa vomite. – Var. igni, hicni, hucni. Probabil creatie expresiva, pe baza lui (h)ic, care exprima ideea de gifiiala sau de sughit, cu suf. de asemenea expresiv, -ni (Tiktin). Coincide cu bg. ikam, aorist iknah (dupa daR si Candrea, bg. este sursa a cuvintului rom.), rus. iknuti „a sughita”, cf. sl. lakati (Cihac, II, 151). Scriban presupune un sl. *iknǫti, izvor al rom. si al bg. Pare a fi cuvint identic cu hegni, vb. (a se da inapoi). – Der. icneala, s. f. (sughit).

CADEA vb. 1. a pica. (Statueta a ~ de pe etajera.) 2. v. prabusi. 3. a pica, a se prabusi, a se pravali, a se rasturna, (rar) a se poticni. (Calul a ~ la pamant.) 4. a se prabusi, a se pravali. (Apa ~ de la inaltime, formand o cascada.) 5. a scapa. (Ii ~ painea din mana.) 6. a sari. (I-au ~ patru nasturi de la haina.) 7. v. lasa. 8. a se aseza, a se asterne, a se depune, a se lasa, a pica. (A ~ bruma peste campii.) 9. a da. (A ~ o ploaie zdravana.) 10. v. apleca. 11. v. atarna. 12. a esua, a pica. (A ~ la examen.) 13. a muri, a pieri. (A ~ la datorie.) 14. a se nimeri, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sarbatoarea a ~ intr-o sambata.) 15. v. veni. 16. v. cuveni. 17. v. trebui. 18. v. putea. (Se ~ ca noi sa stam pasivi?) 19. v. reveni.

NOLI TURBARE CIRCULOS MEOS (lat.) nu-mi strica cercurile – Valerius Maximus, „Memorabilia”, 8, 7, 7. Astfel ar fi apostrofat Arhimede, absorbit cu totul in rezolvarea unor probleme de geometrie, pe un ostas din armata romana intrata in orasul Siracusa, care ii calcase figurile desenate pe nisip. Acesta, socotindu-se insultat si necunoscandu-l pe marele invatat, l-a ucis. Avertisment dat cuiva care incearca sa te distraga de la preocuparile importante.

PAREA, par, vb. II. Intranz. si refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparenta de... ◊ Loc. vb. A-i parea (cuiva) bine = a se bucura. A-i parea (cuiva) rau = a regreta. ◊ Loc. adv. Pare ca = parca¹. ◊ Expr. Pe cat se pare = pe cat se vede, pe cat se intelege. (Rar) (Impers., introduce o propozitie subiectiva) Parea ca ma aflam intr-un mare oras. ♦ Intranz. (Rar) A atrage atentia, a impune. 2. A avea impresia, a-si inchipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a gasi. 3. A se insela; a i se nazari. [Var.: (rar) pare vb. III] – Lat. parere.

arvonesc (est) si -unesc (vest) v. tr. (ngr. arravonizo, aor. onisa). dau arvona ca sa fiu sigur de un lucru: a arvoni o casa (pe care apoi o voi lua cu chirie ori o voi cumpara), a arvoni niste lucratori (dindu-le un acont), a arvoni o birja (primind tu ceva de la birjar ca asigurare ca se va prezenta la timp). V. refl. Ma angajez, promit altuia si el mie. – Si aravonesc, aravonesc, aravonisesc (Dos.) si arvunez (Pan).

A SE POTRIVI ma ~esc intranz. 1) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se asemana; a semana; a se asemui. 2) A fi pe masura cuiva sau a ceva. Paltonul se ~este foarte bine. 3) A fi in concordanta deplina; a se armoniza; a se asorta; a concorda; a cadra. ◊ ~ ca nuca de (sau in) perete v. NUCA. 4) A da ascultare cuiva; a face pe voie (cuiva). /Din potriva