Rezultate din textul definițiilor
EXTRAVILAN, -A adj. (Despre terenuri) Situat in afara spatiului cladit al unei localitati. [Cf. lat. extra – afara, villanus – de tara].
afara adv. Dincolo de limitele unui spatiu inchis; in exterior. ◊ afara de aceasta = pe langa aceasta, in plus. ◊ Din cale-afara sau afara din cale = peste masura, neobisnuit, foarte. ◊ Loc. conj. (Pleonastic) afara numai daca nu... = numai cu conditia ca..., afara de cazul cand... ◊ Loc. prep. afara de... = cu exceptia..., fara a mai socoti si... ◊ Expr. A da afara = a scoate cu forta; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. (Reg.) A-si iesi afara din rabus = a-si pierde cumpatul, a-si iesi din fire. ♦ (Cu valoare de interjectie) Iesi! pleaca! du-te! – Lat. ad-foras.
HORN, hornuri, s. n. 1. Parte a cosului de fum la o casa, constituita din canalul ingropat in zidarie (si din portiunea iesita in afara prin acoperis); p. ext. intregul cos de fum al unei case. 2. Partea de deasupra vetrei taranesti prin care trece fumul in pod sau direct afara; cos (la cladiri). 3. (Alpinism) spatiu ingust dintre doi pereti de stanca paraleli si inalti. 4. (Geol.) Relief cu aspect de piramida triunghiulara caracteristic regiunilor alpine, care se formeaza in urma intersectarii peretilor circurilor glaciare. – Din ucr. horn.
afara adv. Dincolo de limitele unui spatiu inchis sau apropiat; in exterior. ◊ Loc. conj. afara numai daca nu... = numai cu conditia ca..., afara de cazul cand... ◊ Loc. prep. (In) afara de... = fara a mai socoti si... ◊ Expr. A da afara = a scoate (cu forta) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. afara din cale sau din cale-afara = peste masura, neobisnuit de... ♦ (Cu valoare de interjectie) Iesi! pleaca! du-te! – Lat. ad foras.
afara adv. Dincolo de limitele unui spatiu inchis; dincolo de anumite limite; in exterior. ◊ ~ de cu exceptia. A da ~ a) a exclude; a elimina; b) a concedia dintr-un post. Din cale-~ peste masura; neobisnuit de... /<lat. ad foras
afara, adv. 1. Dincolo de limitele unui spatiu inchis, in exterior. 2. Cu exceptia, (in) afara de. – Mr. afoara, megl. nafara, istr. (a)fǫrę. Lat. ād fŏras (Puscariu 33; Candrea-Dens., 550; REW 265; DAR); cf. v. it. affuori (it. fuori, fuora), v. fr. afors (fr. hors), v. sp. afuera (sp. fuera), v. port. afora (port. fora). Sensul 2, conditionat de prep. de, este de asemenea romanic, cf. it. fuor di, fr. en dehors de, sp. fuera de.
afara adv. Dincolo de limitele unui spatiu inchis sau apropiat; in exterior. ◊ Loc. conj. afara numai daca nu... = numai cu conditia ca..., afara de cazul cand... ◊ Loc. prep. (In) afara de... = fara a mai socoti si... afara de... = cu exceptia a...; fara a mai socoti si... ◊ Expr. A da afara = a scoate (cu forta) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. afara din cale sau din cale-afara = peste masura, neobisnuit de... ♦ (Cu valoare de interjectie) Iesi! pleaca! du-te! – Lat. ad foras.
EXTERN1 ~a (~i, ~e) 1) Care este situat in spatiul de dinafara a ceva (sau a cuiva); exterior. 2) Care vine din afara; strain. 3) (despre medicamente) Care se aplica numai la suprafata corpului. /<fr. externe, lat. externus
EXOSMOZA s.f. Fenomenul de trecere a unui lichid printr-o membrana poroasa din spatiul marginit de ea catre mediul dinafara ei. [< fr. exosmose < gr. exo – in afara, osmos – impingere].
EXOBIOLOGIE s.f. Ramura a biologiei care studiaza prezenta si particularitatile formelor de viata in spatiul cosmic, pe planetele sistemului solar. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. exobiologie, cf. gr. exo – in afara, bios – viata, logos – studiu].
EXERGA s.f. Mic spatiu gol pe o medalie, destinat a fi acoperit cu o inscriptie. ♦ Inscriptie, data etc. gravata pe o medalie. [< fr. exergue, cf. gr. ex – afara, ergon – lucru].
ACESTA, ACEASTA, acestia, acestea, pron. dem., adj. dem. (postpus) 1. Pron. dem. (Indica pe cineva sau ceva relativ apropiat de subiectul vorbitor) Ce e aceasta? ◊ Loc. adv. Pentru aceasta = din aceasta cauza, de aceea. (In) afara de (sau pe langa) aceasta = in plus. Cu toate acestea = totusi. 2. Adj. dem. (postpus) (Arata ca fiinta, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care il determina se afla aproape, in spatiu sau timp, de vorbitor) Dealul acesta. Casa aceasta. [Gen.-dat. sg.: acestuia, acesteia, gen.-dat. pl.: acestora] – Lat. *ecce-istu, ecce-ista.
A INAINTA ~ez 1. intranz. 1) A se misca inainte (in spatiu si in timp); a avansa. Vehiculul ~eaza. ◊ ~ in varsta a imbatrani. 2) fig. A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a avansa; a propasi; a se dezvolta; a progresa; a evolua. ~ la invatatura. 3) (despre peninsule, proeminente etc.) A iesi in afara, formand un relief; a fi in relief. 4) fam. (despre boli) A deveni din ce in ce mai grav; a se agrava; a progresa. 5) (despre persoane) A se ridica pe o treapta superioara (intr-un post, intr-un grad stiintific); a promova; a avansa. 2. tranz. 1) (persoane) A ridica intr-un post sau in grad mai inalt; a promova; a avansa. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare si aprobare; a propune. ~ o cerere. 3) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunostinta publica; a pune in circulatie; a emite; a preconiza. 4) inv. (sume de bani) A plati cu anticipatie. /Din inainte
A ZBURA zbor 1. intranz. 1) (despre pasari si despre insecte) A se porni in zbor; a-si lua zborul. 2) (despre aparate de zbor) A se ridica in aer; a decola. 3) (despre pasari si despre insecte) A se misca in aer cu ajutorul aripilor; a se afla in zbor. 4) (despre aparate de zbor) A se deplasa pe calea aerului sau prin spatiul interplanetar. 5) (despre obiecte) A fi purtat de vant prin aer. 6) (despre proiectile) A se misca prin aer cu mare viteza. 7) (despre persoane) A calatori cu un aparat de zbor. 8) fig. A se misca foarte repede; a goni. ~ ca gandul. 9) (despre timp) A trece repede si pe neobservate. 10) (despre zvonuri, vesti etc.) A se raspandi cu repeziciune. 11) (despre ganduri, idei etc.) A se succeda cu repeziciune. 2. tranz. 1) fig. fam. (persoane) A da afara dintr-o functie sau dintr-un post ca fiind necorespunzator; a scoate; a concedia; a destitui. 2) (obiecte sau fiinte) A culca la pamant; a pravali; a dobori. ◊ ~ cuiva capul a decapita pe cineva. A(-si) ~ creierii a (se sin)ucide cu o arma de foc. /<lat. exvolare