Rezultate din textul definițiilor
CIUDA, s. f. Sentiment de parere de rau, de invidie amestecata cu suparare sau de invidie amestecata cu dusmanie. ◊ Loc. adv. si prep. In ciuda cuiva = cu intentia de a supara pe cineva, in necazul, in pofida cuiva; infruntand impotrivirea cuiva sau a ceva. ◊ Loc. conj. in ciuda faptului ca... = cu toate ca..., desi. ◊ Expr. A face (cuiva) in ciuda = a necaji intentionat (pe cineva). – Din sl. cudo „minune”.
PARADOX s.n. 1. Contradictie logica-formala, aparuta in ciuda respectarii corectitudinii logice a rationamentului; parere contrara adevarului unanim recunoscut; (p. ext.) ciudatenie, nepotrivire. 2. fapt despre care se poate demonstra atat ca este adevarat, cat si ca este fals. [Pl. -xuri, -xe. / cf. fr. paradoxe, lat., gr. paradoxon < gr. para – contra, doxa – parere].
ciuda f. 1) Sentiment puternic de insatisfactie cauzat de o perspectiva ratata. A fierbe de ~. 2) Pornire ascunsa (impotriva cuiva); necaz. A avea ~ pe cineva. ◊ In ~a cuiva a) cu intentia de a provoca suparare cuiva; b) nesocotind vointa cuiva, infruntand pe cineva. In ~a faptului ca cu toate ca; macar ca; desi. 3) Sentiment de nemultumire egoista provocat de situatia in societate sau de calitatile cuiva; pizma; invidie. [G.-D. ciudei; Sil. ciu-da] /<sl. tudo