Rezultate din textul definițiilor
PREFIRA, prefir, vb. I. 1. Tranz. A lasa sa treaca printre degete; p. ext. a lua rand pe rand la examinare. ◊ Refl. A se perinda prin fata ochilor, prin minte etc. 2. Refl. A se infiltra, a-si face loc incetul cu incetul; a se furisa, a se strecura. 3. Refl. si tranz. A (se) rasfira, a (se) raspandi, a (se) imprastia. – Pre2 + fir.
PERINDA vb. 1. a defila, a se prefira, a se succeda, (fig.) a se derula. (Copacii i se ~ prin fata ochilor.) 2. a se succeda, a se vantura. (Multa lume se ~ pe acolo.) 3. a se scurge, a se succeda, a urma, (inv. si pop.) a se petrece. (Masinile se ~ una dupa alta.) 4. v. succeda.
PERINDARE s. 1. defilare, prefirare, succedare, (fig.) derulare. (~ copacilor prin fata ochilor.) 2. scurgere, succedare. (~ oamenilor pe strada.) 3. v. succedare.
A SE ASTERNE ma astern intranz. 1) A se lasa (pe o suprafata) formand un strat. Frunzele s-au asternut pe sub copaci. 2) (despre fiinte) A se intinde pe jos; a se culca la pamant. 3) fig. A se apuca serios de ceva. ~ pe scris. ~ la vorba. ◊ ~ la drum a porni la drum lung. 4) A se intinde in fata ochilor; a se deschide; a se desfasura. /<lat. asternere
A SE DESCHIDE ma deschid intranz. 1) (despre rani) A se desprinde, incepand sa supureze. 2) (despre pamant sau formatii ale lui) A crapa, capatand fisuri adanci; a se despica. 3) (despre flori, boboci) A-si rasfira petalele; a se desface; a se desfoia. 4) (despre culori) A deveni mai putin intens. 5) (despre privelisti, peisaje) A se intinde in fata ochilor; a se desfasura. 6) (despre cer) A deveni senin; a se insenina. 7) (despre oameni) A capata o infatisare luminoasa. 8) si fig. (despre drumuri, perspective etc.) A-si face aparitia. /<lat. discludere
A SE DESFASURA se desfasoara intranz. 1) (despre gheme sau ata infasurata pe un ghem) A se desface intr-un fir lung si continuu; a se desira. 2) (despre unitati militare) A se aranja in vederea unei actiuni de lupta. 3) (despre evenimente, actiuni etc.) A avea loc (intr-un anumit mod); a-si urma cursul firesc; a decurge; a evolua. 4) fig. (despre privelisti, peisaj) A se intinde in fata ochilor; a se deschide. /<lat. disfasciolare
DISPARITIE ~i f. Faptul de a disparea (din viata din fata ochilor, din actualitate). [Art. disparitia; G.-D. disparitiei; Sil. -ti-e] /<fr. disparition
A SE PERINDA pers. 3 se perinda intranz. A trece unul dupa altul (prin fata ochilor). /pe + rand
A SE PREFIRA ma prefir intranz. 1) A se perinda prin fata ochilor sau prin minte. 2) (despre apa, lumina etc.) A se strecura pe undeva putin cate putin. 3) v. A SE RASFIRA. /pre- + fir
DIAGRAF s.n. Instrument care permite reproducerea obiectelor aflate in fata ochilor dupa principiul camerei luminoase, fara a cunoaste arta desenului. [Pron. di-a-, pl. -fe. / < fr. diagraphe].
DIAGRAF s. n. instrument pentru reproducerea obiectelor aflate in fata ochilor dupa principiul camerei luminoase, fara a cunoaste arta desenului. (< engl. diagraph)
STELI, stelesc, vb. IV. Intranz. (In expr.) A-i steli (cuiva) ochii, se spune cand cineva are o ameteala si i se pare ca vede stele in fata ochilor. – Din stele (pl. lui stea).
ILUMINA, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce si a) raspandi lumina (artificiala) intr-o incapere, pe o strada etc. 2. Refl. Fig. (Despre fata, ochi etc. sau despre oameni) A straluci de bucurie, de multumire etc.; a se bucura, a se inveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare.
ILUMINAT2, -A, iluminati, -te, adj. 1. (Despre o incapere, o strada, un oras etc.) Luminat cu lumina artificiala. 2. Fig. (Despre fata, ochi etc. sau despre oameni) Extrem de multumit, de fericit; p. ext. inspirat. – V. ilumina.
EXPRESIV, -A, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care arata ceva in mod viu, plastic, elocvent, graitor, sugestiv. ♦ (Despre opere de arta) Care evoca in imagini vii. ♦ (Despre ochi, fata etc.) Care reflecta in mod pregnant, cu putere stari interioare. – Din fr. expressif.
FOTOFOBIE, fotofobii, s. f. Aversiune pentru lumina, ca urmare a unei hipersensibilitati a ochiului fata de lumina, constituind simptomul unei boli de ochi. – Din fr. photophobie.
FARD, farduri, s. n. Produs cosmetic alb, rosu, verde, albastru etc. pentru colorat fata, ochii si buzele; dres1, suliman, boia, boiala. – Din fr. fard.
LUMINAT2, -A, luminati, -te, adj. 1. Care primeste lumina, pe care cade lumina; plin de lumina; luminos. 2. Fig. (Despre oameni) Cu (multa) stiinta de carte; care intelege, discerne, care judeca limpede; plin de intelepciune; instruit, cultivat, invatat. ♦ Cu idei avansate, progresist. Oameni luminati. ♦ Lamurit, edificat. 3. (Rar) Care raspandeste, emite lumina; luminos, stralucitor. ♦ Fig. (Despre fata, ochi etc.) Care exprima, radiaza multumire, bucurie. 4. (Inv.; ca termen de reverenta, adesea pe langa cuvinte reprezentand un titlu, o calitate) Inaltat, marit, slavit. – V. lumina.
OBRAZ s. 1. fata. (S-a inrosit la ~.) 2. v. fata. 3. fata, ochi (pl.). (Se spala pe ~.) 4. v. fizionomie.
A DEMACHIA ~ez tranz. (fata, ochii etc.) A sterge de machiaj sau de fard. [Sil. -chi-a] /<fr. demaquiller
A SE ILUMINA ma ~ez intranz. (despre fata, ochi, persoane etc.) A deveni luminos; a-si recapata buna dispozitie; a se insenina. /<fr. illuminer
PLANS2 ~sa (~si, ~se) 1) v. A PLANGE. 2) (despre ochi, fata) Care are urme de lacrimi. /Din plange
TRIST ~sta (~sti, ~ste) si adverbial 1) (despre persoane) Care este intr-o stare sufleteasca apasatoare; mahnit; amarat. 2) (despre fata, ochi, zambete etc.) Care vadeste o asemenea stare de spirit. 3) (despre fenomene, sunete, culori etc.) Care evoca sau sugereaza o asemenea stare de spirit. Veste ~sta. /<lat. tristis
EXPRESIV, -A adj. Care exprima ceva plastic, viu; sugestiv, elocvent. ♦ (Despre opere artistice) Care evoca imagini vii. ♦ (Despre ochi, fata etc.) Care reflecta puternic stari sufletesti interioare. [Cf. fr. expressif].
FARD s.n. Produs cosmetic pentru colorat fata, ochii si buzele. [< fr. fard].
EXPRESIV, -A adj. 1. care exprima ceva in mod viu, plastic; sugestiv, elocvent. ◊ (despre opere literare, artistice) care evoca in imagini vii. 2. (despre ochi, fata) care reflecta puternic stari interioare. (< fr. expressif)
ILUMINA vb. I. tr. a lumina puternic (decorativ). II. refl. (fig.; despre fata, ochi etc.) a straluci de bucurie. (< fr. illuminer, lat. illuminare)
ILUMINAT, -A (‹ ilumina) adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre incaperi, straiz etc.) Luminat artificial. 2. Fig. (Despre fata, ochi) Care radiaza (de veselie, de inteligenta etc.). ◊ Inspirat. II. S. n. Producere si raspandire a luminii in vederea asigurarii conditiilor pentru desfasurarea normala a activitatii omenesti. ◊ I. natural = i. produs de lumina zilei, datorita luminii solare directe si a celei difuze. ◊ I. artificial = i. realizat cu ajutorul surselor de lumina artificiala: lampi electrice, lampi cu gaz de iluminat, lampi cu petrol, lumanari etc. ◊ I. direct = i. prin care peste 90% din fluxul luminos produs de o sursa este indreptat direct spre suprafata de lucru. ◊ I. indirect = i. prin care peste 90% din fluxul luminos este indreptat spre plafon, realizandu-se o raspandire uniforma a luminii, fara umbre; utilizat in salile de lectura, in salile de desen etc.
IZBI, izbesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) lovi cu putere (de ceva, de cineva sau cu ceva); a (se) repezi cu violenta; a (se) tranti. ♦ Tranz. si refl. A (se) arunca cu putere; a (se) azvarli. 2. Tranz. (Despre lumina) A cadea cu putere, a lovi drept in fata, in ochi. 3. Tranz. A ataca. 4. Tranz. Fig. A impresiona puternic pe cineva; a surprinde, a frapa, a bate la ochi. – Din sl. izbiti.
INAINTEA prep. (Construit cu gen.) 1. (Cu sens local) In fata, dinaintea (cuiva sau a ceva). Inaintea ochilor. ♦ De fata cu..., fata de... 2. (Cu sens temporal) Anterior, mai devreme decat... – Din inainte.
VAZ s. n. Unul dintre cele cinci simturi, cu ajutorul caruia se percep imaginile, se inregistreaza direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum si distanta si miscarea acestora; capacitatea de a percepe imaginile; vedere; vazut1. ◊ Loc. prep. In (sau, inv., la) vazul... = in ochii..., in fata..., fata de... – Din vedea (derivat regresiv).
FRUNTE, frunti, s. f. 1. (La oameni) Partea superioara a fetei, formata din osul frontal, cuprinsa intre sprancene si par si marginita lateral de tample; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; fata, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce e mai bun, mai ales, mai de seama, ceea ce e de calitate superioara; persoana care se distinge, care se releva primul (dintre altii). ◊ Loc. adv. In frunte sau (loc. prep.) in fruntea cuiva (sau a ceva) = in fata, inainte (fata de cineva sau de ceva); fig. in locul intai, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obtinut la inceputul unei distilari fractionate. – Lat. frons, -ntis.
NOROS, -OASA, norosi, -oase, adj. (Despre cer; p. ext. despre zile, despre vreme) Cu nori, plin de nori; innorat. ♦ Fig. (Despre oameni) Intunecat, posomorat, intristat; (despre fata, privire, ochi) care arata posomorare, tristete. ♦ (Rar) Neclar, confuz, obscur. [Var.: nouros, -oasa adj.] – Nor + suf. -os.
FARDAT2, -A, fardati, -te, adj. (Despre fata, buze, ochi; p. ext. despre oameni) Dat cu fard; sulimenit. – V. farda.
STRALUCITOR, -OARE, stralucitori, -oare, adj. 1. Care straluceste, care imprastie lumina; stralucit, lucitor. 2. (Despre ochi, privire, fata) Plin de stralucire, expresiv, luminos. ♦ (Despre culori) Viu, violent. 3. Fig. Fastuos, splendid. – Straluci + suf. -tor.
ochi s. 1. v. vedere. 2. v. privire. 3. (la pl.) v. fata. 4. (BOT.) ochii-pasaruicii (Myosotis palustris) = (reg.) graul-cucului, nu-ma-uita, ochiul-sarpelui, urechea-soarecelui; ochii-soricelului (Saxifraga adscendens) = (reg.) strugurel; ochiul-boului (Callistephus chinensis) = (reg.) rotil, rotocoale (pl.). 5. (ORNIT.) ochiul-boului (Troglodytes troglodytes) = pitulice, (reg.) imparatus, imparatel, nuculita, panciarus, parasita, patrut, pietrosel, pipirus, pitulusa, pit, pitiimparat, pitiimparatus, pitur, sfredelas, sfredeleac, sfredelus, tartalac, regina-pasarilor, (Ban.) curtubes, (Bucov., Transilv. si Ban.) sofrac, (prin Bucov.) sofracut. 6. (FIZ.) ochi magic = indicator de acord, indicator de sintonie. 7. v. lat. 8. v. za. 9. (BOT.) mugur, (prin Ban. si Transilv.) pup. (~ la vita de vie.) 10. (reg.) pancova, (Ban.) caigana. (~ din oua.) 11. v. copca. 12. v. bulboana.
COZOROC ~oace n. Partea anterioara a unui chipiu sau a unei sepci, care umbreste ochii si fata. ◊ A tine mana ~ a face mana streasina la ochi. /<rus. kuzyriok
VIZIERA ~e f. 1) inv. Partea din fata a coifului, care putea fi coborata, pentru a proteja fata si ochii de lovituri. 2) Partea din fata, proeminenta, a unei caschete sau a unui chipiu, care serveste drept acoperis pentru ochi; cozoroc. 3) Dispozitiv optic circular de dimensiuni mici, montat intr-o usa pentru a permite sa se vada din interior spre exterior; vizor; vizeta. [Sil. -zi-e-] /<fr. visiere
scovarda, pers. 3 sg. scovardeaza, vb. I refl. 1. (inv. si reg.; despre lemn sau despre obiecte de lemn) a se indoi, a se curba, a se incovoia, devenind concav; a se scorfi. 2. (reg.; despre oameni) a se garbovi, a se cocosa. 3. (inv. si reg.; despre suprafete de pamant) a se lasa, a se scufunda; a aluneca in jos. 4. (reg.; despre dinti) a se stramba, a creste neregulat. 5. (reg.; despre obraji, ochi sau fata) a se scofalci, a se adanci (in orbite).
BARNACI, -CE, barnaci, -ce, adj. (Reg.; despre culoarea fetei si a ochilor; p. ext. Despre oameni) Negricios, oaches. – Din magh. barnas.
SILUR s. (BOT.; Euphrasia stricta si rostkoviana) (reg.) buruienita, buruienuta, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mangaierea-apelor.
A DESTAINUI destainui tranz. 1) (ganduri intime, framantari sufletesti etc.) A comunica in mod confidential; a incredinta; a confia. 2) (persoane) A arata asa cum este; a da pe fata; a trada. ochii l-au destainuit. 3) (secrete oficiale) A aduce la cunostinta generala; a da in vileag; a dezvalui; a divulga. /des- + a tainui
A PIERI pier intranz. 1) (despre fiinte) A inceta sa mai traiasca; a muri. 2) (despre oameni) A muri de moarte violenta. ~ de ciuma. ◊ Nu piere lumea nu se intampla nimic. 3) (despre vegetatie) A-si pierde seva cu totul (de frig, de seceta etc.); a se usca; a muri. 4) (despre stari, senzatii) A inceta de a mai persista; a lua sfarsit (subit). I-a pierit dorinta de plecare. ◊ A-i ~ cuiva glasul (sau graiul) a pierde pentru un moment (de frica, de emotie etc.) darul vorbirii. 5) (despre sunete, lumina) A scadea treptat in intensitate; a deveni din ce in ce mai slab, disparand complet; a se stinge. 6) A disparea brusc; a se face nevazut. ◊ Piei din ochii mei (sau fata mea)! sa nu te mai vad! /<lat. perire
RADIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care radiaza; cuprins de stralucire; stralucitor; luminos; lucios. 2) fig. (despre ochi, privire, expresia fetei) Care exprima satisfactie sau bunatate; fericit. O fata ~oasa. [Sil. -di-o-] /<fr. radieux, lat. radiosus, it. radioso
A SPUNE spun 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice. ~ adevarul. ~ pe de rost. ◊ ~ drept a spune adevarul. Cine ar fi putut ~ cine ar fi putut sa creada. A nu ~ nici carc a nu scoate nici o vorba. ~ verde in fata (sau in ochi) a da adevarul pe fata, fara ocolisuri. A-i ~ cuiva inima a presimti. Dupa cum se ~ cu alte cuvinte. ~ povesti a comunica lucruri ireale. 2) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a zice; a canta; a interpreta. 3) (pe cineva cuiva) A prezenta ca vinovat de infaptuirea unor actiuni reprobabile tinute in taina, dand in vileag cu intentii rele; a pari; a denunta. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. Cum iti ~? /<lat. exponere
STRALUCITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care straluceste; care raspandeste lumina in jur; luminos; lucitor. Soare ~. 2) (despre obiecte) Care reflecta, rasfrange lumina. Oglinzi ~oare. 3) (despre ochi, privire, expresia fetei) Care exprima satisfactie; fericit; radios. 4) fig. Care se distinge prin fast; fastuos. Palat ~. /a straluci + suf. ~tor
VERDE2 adv. : A spune ~ in ochi (sau in fata) a spune adevarul curat; in mod direct; fara ascunzisuri; sincer. /<lat. vir[i]dis
BARNACI, -E, barnaci, -e, adj. (Reg.; despre culoarea fetei si a ochilor, p. ext. despre oameni) Negricios, oaches. – Magh. barnas.
OBLIC, -A, oblici, -ce, adj. 1. Inclinat fata de o dreapta sau fata de un plan; piezis, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, f.) Dreapta care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o alta dreapta sau cu un plan. ♦ (Despre cilindri si prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) inclinate fata de baza; (despre conuri si piramide) cu dreapta care uneste varful cu centrul bazei inclinata fata de baza. ♦ (Despre ochi) Cu colturile exterioare ridicate spre tample; codat. ♦ Fig. (Despre priviri) Banuitor, iscoditor. 2. (Lingv.; in sintagma) Caz oblic = nume dat uneori in gramatica romana cazurilor genitiv si dativ, iar in gramatica altor limbi, in mod curent, tuturor cazurilor, cu exceptia nominativului si a vocativului. – Din lat. obliquus, fr. oblique.
STRIGIFORMA, strigiforme, s. f. (La pl.) Ordin de pasari de prada care vaneaza noaptea, cu capul mare, ochii mari, asezati in fata, cu ciocul puternic; (si la sg.) pasare din acest ordin. – Din fr. strigiformes.
CAUTATURA, cautaturi, s. f. Felul cum priveste cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a fetei, infatisare, mina. [Pr.: ca-u-. – Var.: (pop.) catatura s. f.] – Cauta + suf. -atura.
SPELB, -A, spelbi, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau despre fata lor) Palid; galben. ♦ (Despe ochi) Lipsit de o culoare precisa si de expresie; spalacit. 2. (Despre bauturi) Fara gust; fad, searbad. – Et. nec.
FRUNTE ~ti f. 1) Partea din fata a capului situata deasupra ochilor. 2) fig. mai ales art. Partea mai de valoare, mai de calitate; crema. ◊ De ~ de vaza; important. [G.-D. fruntii] /<lat. frons, ~ntis
TIGANATIC ~ca (~ci, ~ce) Care seamana cu un tigan; cu fata smeada; negricios; oaches; brunet. ochi ~ci. /tigan + suf. ~atic
CAUTATURA, cautaturi, s. f. Felul cum priveste cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a fetei, infatisare, mina. [Var.: (pop.) catatura s. f.] – Din cauta + suf. -(a)tura.
OACHES, -A, oachesi, -e, adj. 1. Cu pielea fetei de culoare inchisa si cu ochii, parul si sprancenele negre; brunet, brun; p. ext. (despre pielea, tenul, capul omului) de culoare inchisa, care bate in negru. ♦ (Rar; despre lucruri) De culoare inchisa, care bate in negru. 2. (Despre oi) Cu pete negre in jurul ochilor. – Probabil ochi1 + suf. -es.
fataDA s.f. Fiecare dintre fetele exterioare ale unei cladiri, ale unui monument etc.; (spec.) fata unui edificiu. ◊ De fatada = de ochii lumii, de forma. [Cf. fr. facade].
JETEU s.n. Fir infasurat in jurul andrelei la tricotat, trecut din fata spre spate, care formeaza un ochi. [Pron. -teu. / < fr. jete].
INVAPAIAT, -A, invapaiati, -te, adj. 1. Care arde cu vapai, aprins (ca o vapaie); p. ext. (despre fata omului) inrosit ca focul; fig. (despre ochi sau priviri) scanteietor, arzator. 2. Fig. Inflacarat, entuziasmat; pasionat. ♦ Iute, aprig. – V. invapaia.
STELUTA s. 1. v. asterisc. 2. (reg.) strelici. (~e de grasime, in supa.) 3. (BOT.; Stellaria nemorum) (reg.) albumeala, batranis, iarba-moale, steaua-fetei. 4. (BOT.; Erigeron alpinus si racemosus) (reg.) ochiul-boului.
MOBIL1 ~a (~i, ~e) 1) Care se misca sau care poate fi miscat; miscator. Bunuri ~e. Trupe ~e. 2) Care este in continua schimbare; instabil; schimbator; variabil. 3) fig. (despre fata) Care isi schimba mereu expresia. 4) (despre ochi) Care se misca mereu. /<fr. mobile, lat. mobilis
OCULAR2 ~a (~i, ~e) Care este caracteristic pentru ochi; de ochi. ◊ Martor ~ persoana care a fost de fata, cand s-a petrecut un fapt, un eveniment. /<fr. oculaire, lat. ocularius
TRAHOM s.n. Boala de ochi manifestata prin granulatii cenusii, rotunde, pe fata interna a pleoapelor; conjunctivita granuloasa. [Pl. -oame, var. trahoma s.f. / < fr. trachome].
MOBIL, -A adj. 1. Care se misca sau se poate misca. 2. Schimbator, nestatornic. ♦ (Despre fata omului) Care isi schimba usor expresia; (despre ochi) care este in continua miscare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi motiune3 [in DN]. // s.n. Cauza determinanta a unei actiuni; motiv. // (Si in forma mobili-, mobilo-) Element prim si secund de compunere savanta cu semnificatia „care nu este fix”, „mobil”, „miscator”. [Cf. fr., it. mobile, lat. mobilis].
MOBIL1, -A I. adj. 1. care se misca sau se poate misca. 2. schimbator, nestatornic; versatil. ◊ (despre fata omului) care isi schimba usor expresia; (despre ochi) in continua miscare. 3. (despre substantive) apt de a suferi motiune2. II. s. n. 1. corp in miscare. 2. cauza determinata a unei actiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis)
AIEVEA adv. I. Adv. 1. In realitate. Intelese... ca... tot ce i se intampla nu-i in vis, ci aievea (CARAGIALE) ♦ Cu adevarat, intr-adevar. Credeam aievea in basmul Cosanzenei (BENIUC) ♦ Ca si cum ar fi sau s-ar intampla in realitate. Inchise ochii si-l vazu pe Mitrea aievea in fata (SADOVEANU) ♦ (Adjectival) Real, palpabil, concret. 2. In vazul tuturor, pe fata; deschis. ♦ Limpede, lamurit. [Var.: aieve adv.] – Slav (v. sl. jave, bg. jave).
FERIT, -A, feriti, -te, adj. Pus, aflat la adapost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) putin cunoscut, izolat, tainuit, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezita sa priveasca pe interlocutor in fata. – V. feri.
NEGRU3 neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum
APRINS2, -A, aprinsi, -se, adj. 1. (Despre foc) In stare de ardere; arzand. 2. Care arde dand lumina. ♦ Fig. Stralucitor, invapaiat. Copilul... ii urmarea cu ochi aprinsi (SAHIA). 3. Incins, infierbantat, ars. 4. Fig. Rosu la fata, imbujorat. ♦ (Despre culori) Puternic, violent; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. 5. Fig. Pasionat, inflacarat. 6. (Despre fan, cereale etc.) Incins; stricat (printr-un inceput de fermentatie). – V. aprinde.
VAL ~uri n. 1) Bucata de tesatura transparenta folosita de femei pentru a-si acoperi fata sau capul; voal. ◊ A i se pune (cuiva) un ~ pe ochi (sau pe frunte) sau a i se lua (a-i cadea (cuiva) un ~ de pe ochi (sau de pe frunte) a inceta (sau a incepe) sa inteleaga si sa vada lucrurile clar, limpede. 2) anat: ~ul palatului (sau ~ul palatin) portiune musculara care continua, in partea posteri-oara a cavitatii bucale, palatul tare si se termina cu o prelungire numita uvula. /<lat. velum
AXA s. f. 1. dreapta care se considera a fi orientata intr-un anumit sens. 2. (tehn.) linie dreapta care ocupa o anumita pozitie intr-un sistem tehnic. ♦ ~ de rotatie = dreapta imaginara in jurul careia se executa miscarea de rotatie a unui corp; ~ optica = linie care trece prin centrul corneei si prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafete fata de care acestea prezinta anumite proprietati de simetrie. 3. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneste polii Pamantului pana la intersectia cu sfera cereasca. 4. grup constituit in timpul celui de-al doilea razboi mondial de Germania, Italia si aliatii lor. (< fr. axe, germ. Achse)
fataDA s. f. fiecare dintre fetele exterioare ale unei cladiri, ale unui monument etc. ♦ de ~ = de ochii lumii, de forma. (< fr. facade)
TRAHOM s. n. boala de ochi contagioasa, datorata unui virus, manifestata prin granulatii cenusii, rotunde, pe fata interna a pleoapelor; conjunctivita granuloasa. (< fr. trachome)
fata s. 1. v. obraz. 2. figura, fizionomie, obraz, oval, profil. (O ~ cunoscuta.) 3. obraz, ochi (pl.). (Se spala pe ~.) 4. v. fizionomie. 5. v. persoana. 6. v. avers. 7. v. recto. 8. v. pagina. 9. v. fatada. 10. acoperitoare, invelitoare. (~ la un fotoliu.) 11. fata de masa = (inv. si reg.) masa, peschir, panzatura, (reg.) masai, mesala, mesanica, (Ban. si Transilv.) masar, masarita, (Ban.) masarnica, (Transilv. si Maram.) masoaie. (O ~ de in.) 12. v. infatisare. 13. invelitoare, (prin Transilv. si Maram.) sac, (prin Transilv.) tabuiet. (~ de perna.) 14. v. suprafata.
OBLIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care se afla sub un unghi fata de orizontala; piezis; costis. Linie ~ca. Pozitie ~ca. Raza ~ca. 2) (despre ochi) Care are colturile ridicate spre tample; codat. 3) (despre privire) Care vadeste suspiciune; iscoditor. 4) gram.: Caz ~ orice caz in afara de nominativ. [Sil. o-blic] /<lat. obliquus, fr. oblique
PATA, pete, s. f. 1. Urma lasata pe suprafata unui obiect de un corp gras, de o materie colorata, de murdarie etc., suprafata pe care se intinde o astfel de urma; substanta care a lasat aceasta urma. ♦ Portiune diferit colorata pe un fond de o culoare mai mult sau mai putin omogena. 2. Portiune pe corpul animalelor sau al pasarilor, unde parul sau penele sunt de alta culoare fata de rest. ♦ Particica a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorate fata de rest. 3. Portiune de nuanta diferita (mai inchisa) care se observa cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ◊ Expr. A cauta (sau a gasi) pete in Soare = a cauta cu orice pret defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. Fig. Fapta, atitudine, situatie etc. reprobabila, care stirbeste onoarea sau reputatia cuiva; rusine, stigmat. ◊ Loc. adj., adv. Fara (de) pata = curat, nevinovat; neprihanit, cast. – Et. nec.
CULOARE s.f. 1. Senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; (curent) aspectul colorat al corpurilor; fata. ◊ (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatia neagra, galbena etc. ♦ (Fig.) Opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. Nuanta, ton. ♦ Fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ◊ Culoare locala = reproducere exacta a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, ale unei epoci etc. 3. Materie, substanta coloranta; vopsea. 4. Fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, carou si cupa). [Pron. cu-loa-, var. coloare s.f. / < lat. color, cf. fr. couleur].
JETEU s. n. ochi de tricotaj prin infasurarea firului o singura data pe andrea, trecut din fata spre spate. (< fr. jete)
JETEU, jeteuri, s. n. (In tricotaj) ochi1 (II, 4) obtinut prin infasurarea firului o singura data pe andrea, apucandu-l din fata spre spate. – Din fr. jete.
APRINS2, -A, aprinsi, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde. 2. (Despre o sursa de lumina) Care lumineaza. ♦ Fig. Stralucitor. ochi aprinsi. 3. Incins2, infierbantat; ars. 4. Fig. (Despre oameni si manifestarile lor) Pasionat, inflacarat. ♦ Imbujorat, rosu (la fata). ♦ (Despre culori) Puternic, violent; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. 5. (Despre fan, cereale etc.) Incins2; alterat. – V. aprinde.
FATETA s. f. 1. fiecare dintre fetele mici ale unui poliedru; fiecare dintre fetele unei pietre pretioase. 2. ~ de cutit = tesitura a muchiei taietoare la cutitele de prelucrare prin aschiere. 3. ochi de e = ochi compus al insectelor. 4. (poligr.) placa de fonta pentru fixarea placilor de stereotipie. (< fr. facette)
FATETA s.f. 1. Fiecare dintre fetele mici ale unui poliedru; (spec.) fiecare dintre fetele unei pietre pretioase. 2. Fateta de cutit = tesitura a muchiei taietoare la cutitele de prelucrare prin aschiere. 3. ochi cu fateta = ochi compus al insectelor. 4. (Poligr.) Placa de fonta folosita pentru fixarea placilor de stereotipie. [< fr. facette, dupa fata].
IRIS s. I. (BOT.) 1. v. stanjenel. 2. (Iris germanica) stanjen, stanjenel, (reg.) ceapa, cocos, cocosel, crin, lilie, lilion, papariga, sabie, speteaza, stanjenita, tulipan, coada-cocosului, cosita-fetelor, floare-vanata, frunza-lata, iarba-lata. 3. (Iris variegata) stanjen, stanjenel, (reg,) lilion pasaresc. II. (ANAT.) (pop.) arcul ochiului.
BUFNITA ~e f. 1) Pasare rapitoare nocturna, sedentara, de talie medie, cu penaj brun-ruginiu, cu cap mare si cu ochi rotunzi, foarte apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi. 2) fig. fam. Femeie (sau fata) uracioasa si rea. [G.-D. bufnitei] /bufna + suf. ~ita
A SE ZGAI ma ~iesc intranz. fam. 1) A se uita cu ochii larg deschisi (cu insistenta si cu prea mare curiozitate); a se holba. 2) A-si schimba expresia normala a fetei (in mod voit sau involuntar); a face grimase; a se stramba; a se sluti; a se schimonosi. /Din zgau
holba (holbez, holbat), vb. – A face ochii mari, a se zgii. – Var. (in)holbi, inholba. Mr. volbu, vulbare. Lat. volvere (Tiktin; DAR; Pascu, I, 188; Candrea; Scriban); cu o alterare care nu a fost suficient explicata; cf. volbura. Ar putea fi si o creatie expresiva, paralela cu bulb(uc)a. Asa cum este holboaca fata de bolboaca si holboana fata de bolboana. – Der. holban, s. m. (persoana care se lasa surprinsa cu usurinta); ghiolbana, s. f. (femeie cu ochii mari).
ADUNA, adun, vb. I. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduce din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. si refl. A (se) ingramadi, a (se) ghemui. In ochii mei lacrimi s-aduna (COSBUC). 4. Tranz. A culege (alegand de ici si de colo). Merg s-adune Mure fetele (COSBUC). 5. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. II. Tranz. A totaliza mai multe numere intr-unul singur. III. Tranz. si refl. A (se) apropia unii de altii; a (se) strange formand un singur grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ Refl. A se intalni, a veni deseori in contact cu altii. – Lat. adunare.
DESTERNE, destern, vb. III. (Rar) 1. Tranz. A strange asternutul de pe pat sau fata de pe masa (cu obiectele randuite pe ea). 2. Refl. A se intinde, a se desfasura, a se succeda (pe dinaintea ochilor). [Var.: disterne vb. III] – Des1- + [a]sterne.
PIEZIS ~a (~i, ~e) si adverbial 1) Care se efectueaza sau se afla sub un unghi fata de orizontala; costis; oblic. Perete ~. 2) (despre terenuri) Care este situat in panta. 3) Care este sau se face laturalnic. 4) (despre privire, ochi) Care este orientat crucis; sasiu. 5) fig. (despre privire) Care cauta sa observe ceva ascuns; iscoditor; banuitor. /piez + suf. ~is
JOS1 adv. 1) La o inaltime relativ mica fata de pamant sau fata de alt loc; aproape de pamant. ◊ A (se) da ~ a (se) cobori. A lasa ~ a pune pe pamant sau pe podea. A lasa ochii in ~ a manifesta sfiala; a privi rusinat spre pamant. A privi (sau a masura pe cineva) de sus in ~ a privi (sau a masura pe cineva) cu o privire dispretuitoare. Cu nasul in ~ umilit; rusinat. De sus pana ~ in intregime. Din ~ dintr-un loc asezat mai la vale (sau mai la sud); din vale. In ~ in partea inferioara a unui obiect. De ~ a) de mai la vale; b) de la sud; c) din mase; din popor. 2) La acelasi nivel cu pamantul sau cu locul pe unde se umbla. ◊ Pe ~ a) pe pamant; pe podea; b) cu picioarele; fara nici un mijloc de locomotie. De pe ~ de pe pamant sau de pe podea. /<lat. deo(r)sum
OBRAZAR ~e n. 1) Sac de panza rara cu care isi acopera fata apicultorii, ca sa nu-i intepe albinele. 2) Masca de metal care protejeaza fata la unele probe sportive. 3) pop. Masca pe care o pune cineva pe fata, ca sa nu fie recunoscut (sau pentru a infatisa un personaj oarecare). 4) Fiecare dintre cele doua piese de piele fixate de capetea, in regiunea ochilor, pentru a impiedica calul sa priveasca in laturi. [Sil. -bra-] /obraz + suf. ~ar
A STERGE sterg tranz. 1) (lichide sau alte substante) A indeparta (de pe o suprafata) prin frecare usoara (cu ceva). ~ praful. 2) (urmat uneori si de un complement indirect cu prepozitia de) A face sa devina curat sau uscat. ~ ghetele de praf. ◊ ~ putina (sau a o ~) a pleca grabit si pe neobservate. Cat te-ai ~ la ochi intr-o clipa. 3) (texte scrise sau desene) A taia cu o linie, considerand neadecvat sau inutil. 4) fig. A face sa se stearga. ◊ ~ de pe fata pamantului a distruge; a omori. ~ urmele a face sa dispara orice urma. 5) A lovi cu repeziciune; a da o lovitura cu iuteala. ~ o palma. 6) pop. (lucruri marunte) A fura cu abilitate; a sterpeli. /<lat. extergere
SIMPATIE, simpatii, s. f. 1. Atractie, inclinare, afinitate pe care cineva o simte fata de o persoana sau pe care o inspira cuiva; afectiune; p. ext. obiectul acestui sentiment. ♦ Aprobare; atasament; devotament. 2. (Fam.) Persoana fata de care cineva simte afectiune sau dragoste. 3. (Med.) Legatura, raport dintre (doua) organe simetrice care face ca, atunci cand unul este afectat, sa sufere si celalalt. ochii sunt organe care se imbolnavesc prin simpatie. – Din fr. sympathie, lat. sympathia.
CELALALT, CEALALTA, ceilalti, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai departat dintre amandoi, al doilea. ◊ (Adjectival) Acolo, in partea cealalta, printre desisuri marunte (SADOVEANU). 2. (La pl.) Toti cei care sunt de fata sau care pot fi luati in consideratie, afara de cel sau cei amintiti in mod special sau scosi din discutie. ◊ (Adjectival) Nici macar sa-si ridice ochii la ceilalti meseni (CREANGA). ♦ (Adjectival, determinand cuvinte care exprima o diviziune a timpului) Imediat urmator altuia. Lumea cealalta. [Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. celorlalti, celorlalte. – Var.: celalalt, ceealalta pron. dem., celalt, cellalt pron. dem. m.] – Din cel + alalt.
POPANDAU, popandai, s. m. 1. Specie de mamifer rozator mic de campie cu ochii mari, cu corpul lung pana la 20 cm, cu blana de culoare galbena-cenusie si cu coada stufoasa, dar mai scurta decat a veveritei; popandoc (1), popandet (1) (Citellus citellus). ◊ Expr. (Adverbial) A sta popandau = a sta drept, nemiscat in fata sau in drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de pasari; momaie, popandet (2). – Et. nec. Cf. pop1.
ROSU2 ~ie (~ii) 1) Care este de culoarea sangelui; sangeriu. 2) Care are reflexe rosietice. ◊ Pieile ~ii nume dat populatiei indigene din America de Nord. 3) (despre persoane) Care are fata rumena; aprins la fata; imbujorat. ◊ A se face ~ a se aprinde la fata (din anumite cauze); a se imbujora. 4) (despre metale) Care a fost incalzit foarte tare in foc. ◊ Fier ~ fier infierbantat puternic, cu care se insemneaza animalele. 5): (Rasa) ~ie de stepa rasa de vite mari cornute, pentru lapte. 6) (despre ochi) In care este un aflux anormal de sange; injectat. /<lat. roseus
VIU ~e (~i) 1) Care traieste; care este in viata. ◊ Carne vie rana deschisa, care sangereaza. De ~ fiind inca in viata. ~ sau mort in orice stare ar fi. Nici ~, nici mort (sau mai mult mort decat ~) extrem de slabit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de ~ (pe cineva) a fi necrutator fata de cineva. 2) Care continua sa existe; care persista, dainuieste. Traditie vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viata; insufletit. 4) (despre foc) Care arde cu flacara puternica. 5) (despre lumina) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; stralucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic si deslusit. 8) (despre ochi) Care exprima inteligenta; ager. 9) (despre plante) Care este verde si sanatos. [Monosilabic]. /<lat. vivus
PROFUND, -A, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Inzestrat cu o mare putere de patrundere, de intelegere; care analizeaza temeinic lucrurile; patrunzator, perspicace; (despre intelegerea, despre gandurile, judecatile, creatiile etc. omului) care dovedeste profunzime, seriozitate, inteligenta. 2. (Despre insusiri morale, despre stari fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverente etc.) Care se face inclinand foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprima respect, consideratie. 3. (Despre ochi, privire) Care exprima, care sugereaza insusiri morale deosebite, profunzime, sentimente adanci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adanc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esential, radical. 6. (Despre ape, cavitati, sapaturi, obiecte concave etc.) Al carui fund este situat la o distanta (foarte) mare fata de marginea de sus, de suprafata; adanc. – Din lat. profundus, fr. profond.
arat, a arata v. tr. (din mai vechiu aret, areata, sa arete, uzitat si azi in Trans., d. lat. ad-rectare d. arrigo, -igere, -ectum, a ridica. V. direct. – Arat, arati, arata, – sa arate si sa arate). Indrept ochii cuiva spre ceva, indic: a arata drumu, ceasornicu arata ceasu. Demonstrez: a arata periculu. Scot, dau la iveala: a arata pasaportu. Fac sa vada ca am putere (de ex., razbunindu-ma, pedepsind) lasa, ca-i arat eu! Vechi. Mustru. V. intr. Am infatisare, par: arati foarte bine (la fata), arati rau (esti bolnav). V. refl. Apar, ma ivesc: luna se arata. Ma revelez: dupa zazboi multi viteji s' arata (Prov.).
TIPA1, tip, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare si ascutit (de durere, de spaima); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a-si manifesta fata de cineva nemultumirea, enervarea, mania prin vorbe rastite; a se rasti la cineva. ♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. 2. (Despre animale) A scoate strigate specifice puternice, ascutite. 3. Fig. (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplacuta (din cauza intensitatii sau a stridentei nuantelor); a bate la ochi. – Et. nec.
PLIN2 ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus
A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare