Rezultate din textul definițiilor
ARLECHIN, (1) arlechini, s. m., (2, 3) arlechine, s. n. 1. S. m. Personaj comic din vechile farse (populare) italiene. 2. S. n. Culisa asezata in spatele fiecaruia dintre peretii laterali ai unei scene, pentru a permite micsorarea latimii acesteia; fiecare dintre extremitatile laterale, din fata, ale unei scene. 3. S. n. Fiecare dintre reflectoarele din fata scenei. – Din fr. arlequin, it. arlecchino.

ARLECHIN s.n. Panoul lateral si draperia care limiteaza deschiderea scenei. ♦ Fiecare dintre reflectoarele laterale din fata scenei. [Pl. -ne, -nuri. / < it. arlecchino].

ARLECHIN I. s. m. personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta masca si un costum pestrit. II. s. n. 1. panou lateral si draperie care incadreaza deschiderea scenei. 2. fiecare dintre reflectoarele laterale din fata scenei. (< it. arlecchino, fr. arlequin)

ARLECHIN1, arlechine, s. n. 1. Culisa asezata in spatele fiecaruia dintre peretii laterali ai unei scene, pentru a permite micsorarea latimii acesteia. 2. Fiecare dintre reflectoarele laterale din fata scenei. – Fr. arlequin.

anfiteatru n., pl. e (vgr. amphitheatron, d. amphi, intr' amindoua partile, si theatron, teatru). Un teatru duplu [!], oval sau ratund [!], cu o arena in mijloc in care se faceau in vechime luptele gladiatorilor, vinatorile si luptele navale, cum e celebru coloseu al lui Vespasian la Roma. Parte inaltata in fata scenei. Sala cu trepte in care profesorii isi tin cursurile. Teren in anfiteatru, care se ridica treptat. – Fals amf-.

A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare

LIVE adj. invar., adv. (Care este) realizat, transmis in direct, pe scena, in fata publicului. [Pr.: laiv] – Cuv. engl.

RAMPA, rampe, s. f. 1. Platforma (la nivelul pardoselii unor vehicule) care inlesneste incarcarea si descarcarea marfurilor; loc inaltat (langa linia ferata) destinat incarcarii si descarcarii marfurilor. 2. Balustrada de lemn, de fier sau de piatra de-a lungul unei scari sau (rar) unui pod. ♦ Bariera. 3. Partea din fata a unei scene de teatru unde sunt instalate luminile; rivalta; p. gener. scena. ◊ Expr. A chema la rampa = a cere, prin aplauze, ca artistii sa reapara pe scena. A vedea lumina rampei = (despre piese de teatru) a intra in repertoriul unui teatru, a fi jucat in fata publicului. 4. Portiune inclinata fata de orizontala a unui drum sau a unei cai ferate, parcursa in sensul urcarii. 5. Lucrare miniera prin care se face legatura intre galeria de transport a unui orizont si un put de mina sau un plan inclinat. 6. (In sintagma) Rampa de lansare = platforma prevazuta cu dispozitive de orientare si ghidare, folosite pentru lansarea avioanelor catapultate sau a rachetelor. – Din fr. rampe, germ. Rampe.

MIMIC, -A, mimici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a exprima pe scena, prin miscarile fetei (si prin gesturi), sentimente si idei. ♦ Ansamblu de modificari ale fizionomiei, care exteriorizeaza anumite sentimente sau ganduri; expresie a fetei, mina2. 2. Adj. Care se refera la mim (2) sau la mimica (1); de mim (2). – Din fr. mimique.

ARLECHIN2 ~e n. Fiecare dintre extremitatile laterale, din fata, ale unei scene. /<fr. arlequin, it. arlecchino

RAMPA ~e f. 1) Platforma situata la nivelul care inlesneste operatiile de incarcare si de descarcare a unui vehicul. 2) Balustrada a unei scari sau a unui pod. 3) Partea din fata a unei scene, unde sunt instalate aparatele de iluminare. ◊ A vedea lumina ~ei a fi jucat spectacolul in fata publicului; a intra in repertoriul unui teatru. A chema la ~ a cere, prin aplauze, ca artistii sa revina pe scena la sfarsitul spectacolului. 4) Portiune inclinata a unui drum. 5) Excavatie miniera de legatura intre un put de extractie si galeria de transport. /<fr. rampe, germ. Rampe

RAMPA s.f. 1. Teren inclinat, privit in sensul in care urca. ♦ Portiune din traseul unei sosele pe care vehiculele circula urcand. 2. Platforma amenajata in statii pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor de cale ferata. ◊ Rampa de lansare = suport orientabil echipat cu diferite dispozitive de ghidare, de pe care se lanseaza avioanele catapultate sau unele rachete de lupta. 3. Balustrada la o scara. ♦ Bariera. 4. (Teatru) Partea din fata a unei scene, unde sunt instalate luminile. ◊ A vedea lumina rampei = a intra in repertoriul unui teatru, a fi jucat in fata publicului; a chema la rampa = a cere prin aplauze revenirea artistilor pe scena. 5. (Anat.) Compartiment din melcul urechii interne. [< fr. rampe].

RAMPA s. f. 1. teren inclinat, privit in sensul in care urca. ◊ portiune din traseul unei cai ferate sau a unui drum in panta urcatoare. 2. platforma amenajata in statii pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor de cale ferata. ♦ ~ de lansare = suport echipat cu diferite dispozitive de orientare si ghidare de pe care se lanseaza avioanele catapultate sau rachetele. 3. balustrada la o scara sau la un pod. ◊ bariera. 4. partea din fata a unei scene de teatru, unde sunt instalate luminile. ♦ a vedea lumina ei = a intra in repertoriul unui teatru, a fi jucat in fata publicului; a chema la ~ = a cere prin aplauze revenirea artistilor pe scena. 5. compartiment din melcul urechii interne; scala (2). (< fr. rampe, germ. Rampe)

PROSCENIU s.n. Partea de dinainte a unui teatru antic, unde jucau actorii. ♦ Partea planseului scenei care iese in fata cortinei (inchise); avanscena. [Pron. -niu, var. proscenium s.n. / < fr., lat. proscenium, cf. gr. proskenion].

REPREZENTA, reprezint, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau infatisarea unui anumit obiect; a realiza (in miniatura) un obiect. ♦ A infatisa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scena o lucrare dramatica in fata publicului. 3. A actiona in numele unei persoane, al unei colectivitati, al unui stat in temeiul imputernicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un imputernicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei scoli etc., infatisand, intruchipand aspectele lor caracteristice, esentiale. 4. A constitui, a fi, a insemna. 5. A-si readuce in constiinta imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-si imagina, a-si inchipui. 6. A exprima o legatura intre mai multe marimi printr-o relatie matematica. – Din fr. representer, lat. repraesentare.

TO BE OR NOT TO BE, THAT IS THE QUESTION (engl.) a fi or a nu fi, iata intrebarea – Shakespeare, „Hamlet”, act. III, scena 1. Vers celebru exprimand esenta indoielilor eroului shakespearian in fata existentei si a mortii. Astazi, caracterizeaza adesea situatii hotaratoare cand e in joc insasi existenta cuiva.

HIPOSCENIU, hiposcenii, s. n. Zid care sustinea, in antichitate, scena unui teatru deasupra orchestrei. ♦ Parte a orchestrei care sa afla in fata acestui zid. – Din fr. hyposcenium.

HIPOSCENIU s.n. (Ant.) Zid care sustinea scena unui teatru deasupra orchestrei. ♦ Parte a orchestrei care se afla in fata acestui zid. [Pron. -niu. / < fr. hyposcenium, cf. gr. hypo – sub, skenescena].

HIPOSCENIU s. n. (ant.) zid care sustinea scena unui teatru deasupra orchestrei. ◊ parte a orchestrei care se afla in fata acestui zid. (< fr. hyposcenium)

scena ~e f. 1) Parte in forma de platforma a unei sali de spectacole, special amenajata pentru reprezentatii artistice. ◊ A pune in ~ a monta o piesa; a inscena. 2) Activitate desfasurata de un actor; arta teatrala. ◊ A parasi ~a a) a abandona profesia de actor; b) a se retrage dintr-o activitate oarecare. 3) Subdiviziune a unui act dintr-o piesa de teatru. 4) fig. Loc unde se desfasoara o actiune sau o activitate; arena. 5) Fapt care atrage atentia cuiva. 6) Manifestare violenta a unei atitudini fata de cineva sau ceva. ◊ A-i face cuiva o ~ a-i aduce cuiva imputari pe un ton rastit si pretentios. [G.-D. scenei] /<fr. scene, lat. scaena, it. scena

SPECTACOL ~e n. 1) Prezentare in fata publicului a unor opere artistice (teatrale, coregrafice, cinematografice, de circ etc.); reprezentatie. 2) Ansamblu de lucruri sau de fapte care se ofera privirii, provocand anumite reactii; scena impresionanta; priveliste. ◊ A se da in ~ a aparea in public intr-o lumina ridicola. /<fr. spectaculum, fr. spectacle, it. spettacolo

TEATRU, teatre, s. n. I. 1. Cladire sau loc special amenajat in vederea reprezentarii de spectacole; p. ext. institutie de cultura care organizeaza spectacole. 2. Spectacol, reprezentatie dramatica. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezinta la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scena. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discutie aprinsa intre mai multi, cearta care atrage pe curiosi. 3. Arta de a prezenta in fata unui public un spectacol, o piesa. ♦ Profesiunea de actor, de regizor. 4. Literatura dramatica; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezinta caractere comune sau au o origine comuna. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o actiune. ◊ Teatru de operatii (sau de razboi) = camp de lupta; teritoriu, loc unde au loc actiuni militare ample in timp de razboi. – Din fr. theatre, lat. theatrum.

PLAN4 ~uri n. 1) Distanta la care sunt situate persoanele sau lucrurile in raport cu cel care priveste. ~ secund.Primul ~ parte a scenei care este cea mai apropiata de public. A fi (sau a sta) pe primul ~ a avea importanta primordiala. A trece pe ~ul al doilea a-si pierde rolul principal. 2) Departare a obiectului fata de aparatul de filmat. ◊ Prim-~ reprezentare pe pelicula a capului si a bustului unui personaj. 3) Unghi de vedere; aspect. In ~ stiintific. Pe ~ social. /<fr. plan, lat. planus

DIRECTIE s. f. I. 1. orientare in spatiu a unui obiect, a unei miscari fata de un punct de referinta: sens de desfasurare a unei actiuni. 2. (mat.) proprietate comuna tuturor dreptelor paralele cu o dreapta fixa data. II. 1. (organ de) conducere a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ ~ de scena = regie. 2. functie de director; biroul directorului. ◊ subdiviziune in cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumita ramura de activitate. III. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijeaza un vehicul. ◊ parte mobila a ampenajului vertical cu ajutorul caruia pilotul manevreaza avionul in plan orizontal. (< fr. direction, lat. directio)

DRAMATIC, -A adj. 1. Care tine de drama sau de teatru. ◊ Gen dramatic = gen literar care cuprinde operele in care ideile si sentimentele, ducand la desfasurarea unui conflict intre personaje, sunt prezentate dinamic pe scena; cronica dramatica = prezentare (analitica) a unei reprezentatii teatrale; arta dramatica = arta si teoria punerii in scena si interpretarii operelor dramatice. ♦ (Despre voci) Care se caracterizeaza printr-o sonoritate colorata si plina de gravitate, dar avand o mobilitate limitata. 2. (Fig.) Bogat in contraste, in conflicte; care se desfasoara dinamic in fata noastra; zguduitor, emotionant. [Cf. fr. dramatique, it. dramatico, lat. dramaticus].

PLANTA vb. I. tr. 1. a sadi (pomi, plante). 2. a infige in pamant (un stalp, un par etc.). ◊ a instala in decor (in scena, pe un platou de filmare). 3. (mil.) a instala mine pe un teren. 4. a fixa cu insistenta. 5. (fam.) a parasi brusc pe cineva. II. refl. (fig., fam.) a se posta (ostentativ), a se protapi (in fata cuiva). (< fr. planter, lat. plantare)

DIRECTIE s.f. I. 1. Orientare in spatiu a unei persoane sau a unui obiect fata de un punct de referinta; loc catre care se indreapta cineva sau ceva; sens al unei miscari, al unei pozitii etc. 2. (Mat.) Proprietate comuna tuturor dreptelor paralele cu o dreapta fixa. II. 1. Conducere, dirijare (a unei institutii, a unei intreprinderi etc.). ◊ Directie de scena = regie. 2. Functie de director; (p. ext.) durata cat o persoana indeplineste aceasta functie. 3. Organ care conduce o intreprindere, o institutie etc. ♦ Diviziune in cadrul unui minister, al unei mari institutii etc., care se ocupa de o anumita ramura de activitate. 4. Birou, local unde functioneaza o directie. III. Totalitatea pieselor sau sistemul cu care se dirijeaza un vehicul. ♦ Parte mobila a ampenajului vertical cu ajutorul caruia pilotul manevreaza avionul in plan orizontal. [Gen. -iei, var. directiune s.f. / cf. fr. direction, lat. directio].



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)