Rezultate din textul definițiilor
LEGATO adv. (Indica modul de executare a unui grup de note muzicale) Fara nici o intrerupere intre sunete, in mod continuu. – Cuv. it.
REPRODUCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a facut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza in memorie idei, cunostinte insusite in cursul experientei anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arata din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua in mod continuu procesul de productie; a produce din nou. 5. Tranz. A produce in serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se inmulti. – Re1- + produce (dupa fr. reproduire).
continuaTIV, -A, continuativi, -e, adj. (Adesea adverbial) (Care se petrece) in mod continuu. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. continuatif.
INTRERUPERE ~i f. v. A INTRERUPE si A SE INTRERUPE. ◊ Fara ~ in mod continuu; fara incetare. /v. a (se) intrerupe
LEGATO adv. muz. Executat fara intreru-pere intre sunete, in mod continuu. /Cuv. it.
continuaTIV, -A adj. (si adv.) in mod continuu. (< fr. continuatif)
CONVEIER s. n. 1. transportor cu unul sau mai multe elemente flexibile de tractiune; banda rulanta. 2. ~ verde = sistem de organizare a bazei furajere prin care se asigura producerea nutreturilor verzi in mod continuu. (< engl. conveyer, rus. konveier)
hojma adv. – In mod repetat, continuu. Rut. hozma (DAR; Candrea; Scriban). Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, I, pleca de la un dacic *ghingama, iar Cihac, II, 139, de la sb. odma sau jed(a)nak. Candrea, Elementele, 408, considera rut. ca fiind de provenienta rom., idee pe care a abandonat-o mai tirziu. In Mold.
SOLUTIE s. f. 1. amestec omogen din doi sau mai multi componenti. 2. (mat.) rezolvare a unei probleme, a unei ecuatii sau a unui sistem de ecuatii. ◊ rezolvare a unei situatii, a unei dificultati. 3. ~ de continuitate = intrerupere in desfasurarea normala a unui fenomen ori proces; (med.) separatie a tesuturilor care in mod normal sunt in continuare; taietura, incizie. (< fr. solution, lat. solutio)
PERDEA ~ele f. 1) Bucata de tesatura care se atarna la ferestre (uneori la usi, la paturi etc.) in scop decorativ sau pentru a ascunde ceva vederii. ◊ A avea ~ la ochi a) a nu observa; b) a nu intelege ceva. A pune cuiva ~ (sau ~ele) la ochi a impiedica pe cineva sa inteleaga corect lucrurile. A-i lua cuiva ~eaua de pe ochi a face pe cineva sa inteleaga lucrurile asa cum se prezinta ele in realitate. Cu ~ a) in mod indirect; b) cuviincios. Fara ~ a) in mod direct; b) necuviincios; obscen. 2) Fasie continua de vegetatie (arbori, tufari) menita sa protejeze culturile agricole sau drumurile. 3) fig. Factor ce impiedica vederea. ~ de ceata. ~ de fum. 4) pop. Boala de ochi care se manifesta prin opacifierea cristalinului; cataracta. 5) Adapost de iarna pentru oi. [Art. perdeaua; G.-D. perdelei] /<turc. perde
LAMPADOFOR s. m. 1. (la vechii greci) purtator de torta la ceremoniile religioase. 2. cel care continua, extinde si consolideaza o conceptie, un mod de gandire, un stil etc. (< fr. lampadophore, gr. lampadephoros)
GLISSANDO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Prin trecerea continua si treptata de la un sunet la altul. – Cuv. it.
FRIZA s.f. Portiune a antablamentului cuprinsa intre arhitrava si cornisa, impodobita in mod obisnuit cu picturi, cu sculpturi etc. ♦ Fasie orizontala continua, impodobita cu sculpturi sau picturi, asezata la partea superioara a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete etc. [< fr. frise].
MONOPODIU, monopodii, s. n. mod de ramificatie a tulpinii in care axul principal creste continuu. – Din fr. monopode.
A URMA ~ez 1. tranz. 1) si fig. (fiinte) A insoti mergand in urma. 2) (indici ai directiei) A tine fara abatere. ~ drumul. 3) (indicatii, recomandari, sfaturi) A respecta, avand ca orientare. 4) (in imbinari cu substantive care indica un domeniu sau o forma de invatamant) A frecventa facand studii. ~ cursuri de filologie. 5) (actiuni incepute mai inainte) A desfasura in continuare; a continua. 6) (urmat, mai ales, de propozitii completive) A decurge in mod firesc; a reiesi; a rezulta. 7) (urmat, mai ales, de propozitii subiective) A impune ca ceva necesar (rezultand din anumite premise). ~eaza sa sustina examenele. 8) A succeda, luand locul. L-a ~at in postul de prim-ministru. 2. intranz. 1) A merge din urma (dupa cineva sau dupa ceva). ~ dupa trasura. 2) (construit cu dativul) A succeda intr-o functie (cuiva). A-i ~ unui sef de sectie. 3) A succeda in timp sau in spatiu. Dupa sambata ~eaza duminica. ◊ Va urma formula care se scrie la sfarsitul unui fragment dintr-un text pentru a indica ca va fi continuat de alte fragmente. 4) A fi dator; a avea obligatia; a trebui. ~eaza sa plece. /Din urma
UZUCAPIUNE s.f. (Jur.) 1. mod de dobandire a proprietatii imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. 2. Dobandire a suveranitatii asupra unui teritoriu prin exercitarea continua si pasnica a autoritatii de stat asupra acelui teritoriu. [sil. -pi-u-, g.-d. art. uzucapiunii] (din fr. usucapion, lat. usucapio) [morf. DOOM]
ANTROPOLOGISM s. n. Conceptie materialista care privea omul in mod abstract si numai ca pe o fiinta naturala, neluand in consideratie faptul ca el este produsul unor relatii sociale in continua schimbare de-a lungul istoriei. – Din fr. anthropologisme.
A SE DESFASURA se desfasoara intranz. 1) (despre gheme sau ata infasurata pe un ghem) A se desface intr-un fir lung si continuu; a se desira. 2) (despre unitati militare) A se aranja in vederea unei actiuni de lupta. 3) (despre evenimente, actiuni etc.) A avea loc (intr-un anumit mod); a-si urma cursul firesc; a decurge; a evolua. 4) fig. (despre privelisti, peisaj) A se intinde in fata ochilor; a se deschide. /<lat. disfasciolare
SOLUTIE, solutii, s. f. 1. Amestec omogen compus din doua sau mai multe substante chimice (dintre care una este de obicei lichida) dispersate la scara moleculara in diverse proportii. 2. Operatie mintala care, analizand o pluralitate, o complexitate de elemente care se intrepatrund, rezolva o dificultate, o problema teoretica sau practica; ansamblul deciziilor si actelor care pot rezolva o dificultate; mod de a rezolva o dificultate, o problema. ♦ Raspuns la o problema. 3. (In sintagma) Solutie de continuitate = intrerupere a continuitatii; separare a partilor care mai inainte erau legate intre ele sau continue. [Var.: (inv.) solutiune s. f.] – Din fr. solution, lat. solutio, -onis.
CRONICA ANONIMA RACOVITEANA, cronica a doi autori anonimi care continua letopisetul lui Miron Costin, relatind evenimente din istoria Moldovei, cuprinse intre anii 1661 si 1729. Partea a doua a cronicii, care incepe cu 1705, are in centru domniile lui Mihai Racovita, pe care-l prezinta in mod favorabil.
STARUI, starui, vb. IV. Intranz. 1. A ruga insistent si in mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista. 2. A ramane statornic, neclintit (intr-o actiune, intr-un sentiment, intr-o hotarare etc.); a persevera, a persista. ♦ A lucra cu perseverenta la ceva. 3. A continua sa fie, sa existe; a se mentine, a dainui. [Prez. ind. si: staruiesc] – Din bg. staraija se.
SENS, sensuri, s. n. 1. Inteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale); semnificatie. ♦ (In semiotica) Intelesul unui semn. ♦ Continut notional sau logic. Imi spui cuvinte fara sens. 2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima. Sensul vietii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. Fara sens = fara rost, la intamplare. Intr-un anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. In sensul cuiva = potrivit vederilor, parerilor cuiva. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta, putandu-se folosi toata latimea partii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.
ZGOMOT, zgomote, s. n. 1. Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresioneaza in mod neplacut auzul. ♦ Galagie, vacarm; vuiet, tumult. ◊ Expr. A face zgomot = a produce senzatie, a face valva. 2. (In sintagmele) Zgomot de fond = perturbatie sonora (de mica intensitate) care apare in orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de banda larga, folosit in masuratori electroacustice, caracterizat prin energie egala pe latime de banda constanta. Zgomot colorat = zgomot de banda larga, folosit in masuratori electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu si uniform intr-un domeniu de frecvente specificat. Zgomot roz = zgomot de banda larga, folosit in masuratori electroacustice, caracterizat prin energie constanta pe octava. – Din scr. glomot.
A SCAPA scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lasa involuntar sa cada din mana. ◊ ~ din mana (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigura. ~ haturile din mana, a pierde initiativa intr-o actiune. 2) A lasa din neatentie sa iasa de sub control. ~ mieii din tarc. 3) A lasa sa se duca fara a fi folosit; a nu reusi sa prinda. ~ terenul. ~ momentul. ◊ ~ ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu ~ pe cineva (sau ceva) din ochi a tine sub continua observatie. A-i ~ cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situatie complicata; a salva; a izbavi. ~ de la moarte. 2. tranz. 1) A reusi sa se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbara. ◊ ~ cu fuga a se salva fugind. ~ cu viata (sau cu zile) a-si salva viata dintr-o mare primejdie; a supravietui. ~ ca prin minune a scapa intr-un mod de necrezut. 2) A iesi din campul vizual sau din memorie. Titlul cartii imi scapa. /<lat. excappare