Rezultate din textul definițiilor
IMBARCA, imbarc, vb. I. Tranz. si refl. A (se) urca pe o nava pentru o calatorie pe apa; p. gener. a (se) urca pentru a calatori in orice fel de mijloc de transport. – Din fr. embarquer.

MAROCHINARIE, marochinarii, s. f. 1. Meseria marochinierului. 2. Atelier sau magazin unde se lucreaza sau se vand obiecte din marochin. 3. Obiecte facute din marochin (sau, p. gener., din orice fel de piele). [Var.: marochinerie s. f.] – Din fr. maroquinerie.

ORICUM adv. Indiferent cum, in orice fel; orisicum. – Ori + cum.

MAROCHINARIE s.f. 1. Meseria celui care face obiecte din marochin; atelier, magazin de obiecte din marochin. 2. Obiecte de marochin sau (p. ext.) din orice fel de piele. [Gen. -iei, var. marochinerie s.f. / cf. fr. maroquinerie].

MAROCHINARIE s. f. 1. meseria marochinierului; industrie de obiecte din marochin; magazin de asemenea obiecte. 2. obiecte din marochin sau din orice fel de piele. (< fr. maroquinerie)

BELCIUG, belciuge, s. n. 1. Veriga de metal de care se prinde un lacat, un lant etc. ◊ Expr. A pune (sau a atarna cuiva) belciugul in nas = a pune stapanire (pe cineva), a avea (pe cineva) in mana. (Fam.) A (nu) fi castigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoana careia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Brat de rau care in perioadele de seceta ramane ca un lac sinuos. – Din. sl. belicugu.

BOICOT, boicoturi, s. n. Interdictie declarata impotriva unui individ, a unui grup social, a unui stat etc. prin care se stabileste refuzul de a cumpara, a vinde sau a intretine orice fel de relatii cu cei supusi acestui procedeu. – Din boicota (derivat regresiv).

VOINTA, vointe, s. f. 1. Functie psihica caracterizata prin orientarea constienta a omului spre realizarea unor scopuri si prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trasatura de caracter manifestata prin decizie ferma si perseverenta in invingerea piedicilor, greutatilor, incurcaturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotaraste cineva; hotarare, decizie, voie. ♦ Invoire, consimtamant, permisiune. 3. Intentie, scop, tel, tinta. 4. Dorinta, pofta, chef. – Voi2 + suf. -inta.

ZICERE, ziceri, s. f. Actiunea de a zice si rezultatul ei; ceea ce se exprima prin cuvinte; comunicare de orice fel; cuvant, vorba, vorbire. ♦ Expresie, zicatoare, zicala. – V. zice.

MERCENAR, -A, mercenari, -e s. m., adj. 1. S. m. Persoana angajata cu leafa intr-o armata (straina); fig. persoana care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. Adj. Care apartine mercenarilor (1), privitor la mercenari; care se compune din mercenari. – Din fr. mercenaire, lat. mercenarius.

CURAJ s. n. Forta morala de a infrunta cu indrazneala primejdiile si neajunsurile de orice fel; indrazneala, fermitate in actiuni sau in manifestarea convingerilor; tarie de caracter, temeritate, barbatie. ◊ (Cu valoare de interjectie) Fii indraznet, tare! nu te lasa!; [Var.: (pop.) coraj s. n.] – Din fr. courage.

PANTOFARIE2, pantofarii, s. f. 1. Atelier in care se confectioneaza sau se repara pantofi sau orice fel de incaltaminte; cizmarie; p. ext. magazin in care se vinde incaltaminte. 2. (La sg., cu sens colectiv) Multime de pantofi. – Pantof + suf. -arie.

PANTOFAR, pantofari, s. m. Persoana care face ori repara pantofi sau orice fel de incaltaminte; cizmar; negustor sau vanzator de incaltaminte. – Pantof + suf. -ar.

SIS, sisuri, s. n. Pumnal cu lama lunga si ingusta, ascunsa intr-un baston care ii serveste drept teaca; p. gener. orice fel de pumnal. ♦ (Rar) Hanger. – Din tc. sis.

MESERIE, meserii, s. f. Profesiune sau indeletnicire bazata pe un complex de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, care permit celui care le poseda sa execute anumite operatii de transformare si de prelucrare a obiectelor muncii sau sa presteze anumite servicii; indeletnicirea meseriasului; calificarea profesionala a meseriasului; mestesug, mesterie. ♦ P. gener. Profesiune (de orice fel). ◊ Scoala de meserii = scoala in care se pregateau in trecut cadre de muncitori calificati. ◊ Loc. adj. De meserie = calificat intr-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupatie; preocupare. – Din mesereare (inv. „slujba, functie” < lat.).

CATACOMBA ~e f. 1) (la primii crestini) Galerie subterana naturala care servea drept loc de refugiu, de cult sau de inmormantare. 2) orice fel de galerie cu ramificatii lungi si inguste. [G.-D. catacombei] /<fr. catacombe, lat. catacumba

SiS ~uri n. 1) Pumnal cu lama lunga si ingusta, ascunsa intr-un baston, care ii serveste drept teaca. 2) orice fel de pumnal. /<turc. sis

TURTA1 ~e f. 1) Produs de patiserie latit si rotund, obtinut dintr-o bucata de aluat si copt pe vatra. ◊ A face (sau a lasa) (pe cineva) ~ a bate tare (pe cineva). A se imbata ~ a se imbata foarte tare. Beat ~ foarte beat. A trage cenusa (sau spuza) la ~a lui a-si apara interesele proprii. 2) (nume generic) Prajitura de orice fel, avand o asemenea forma. ~ cu mere. ~e cu mac.~ dulce prajitura facuta din faina de grau, oua, miere, mirodenii, acoperita cu glazura sau presarata cu zahar farin 3) Substanta presata care are o asemenea forma. ~ de ceara. /<lat. turta

KEBAB s.n. In bucataria turceasca, carne de berbec sau de miel la frigare; prin ext. orice fel de carne (de vaca, de porc, de pui) la frigare; sis-kebab = frigarui asortate din bucati de carne de batal sau de miel, ceapa, ardei si rosii fripte la frigare; doner-kebab = straturi de carne de miel sau batal (in bucataria internationala si de vaca sau de pui), marinate in prealabil, puse pe un protap vertical rotitor, din care se taie, pe masura ce se frig, fasii subtiri, servite cu salata, invelite intr-o lipie subtire sau intr-o pita despicata. var. chebab, chebap; din. tc. kebabi.

SASLAC s.n. Frigarui de miel asortate; prin ext. in bucataria internationala, orice fel de frigarui; engl. shashlik, shashlyk; germ. Schaschlik; fr. chachlik.

MACHIAVELISM s.n. Teorie politica expusa de Machiavelli; politica ce uzeaza de orice fel de mijloace pentru a-si atinge scopurile. ♦ Purtare lipsita de scrupule; reacredinta, perfidie, viclenie. [Pron. -chi-a-. / < it. machiavellismo, fr. machiavelisme, cf. Machiavelli – om politic, scriitor si istoric italian].

-NAUT Element secund de compunere savanta, cu sensul de „care face parte din echipajul unei nave (de orice fel)”, „navigator”. [Pron. -na-ut. / cf. it. nauta, lat. nauta, gr. nautes].

PROCURIST s.m. Mandatar care are imputerniciri pentru indeplinirea unor acte juridice in numele cuiva. ♦ (P. ext.) Mandatar (de orice fel). [< germ. Prokurist].

TRIPLARE s.f. Actiunea de a tripla si rezultatul ei. ♦ Depasire a unui vehicul, de orice fel, de catre un autovehicul, atunci cand acela este angajat in depasirea unui alt vehicul, oprit sau in mers, daca prin aceasta manevra se trece peste axa care desparte cele doua sensuri de circulatie ale drumului. [< tripla].

VOLTERIANISM s.n. Filozofia lui Voltaire, care afirma, pe linia rationalismului, ireligiozitatea epicuriana si antiascetica, criticand totodata fanatismul, prejudecatile, intoleranta si abuzurile de orice fel. [Pron. -ri-a-, scris si voltairianism. / < fr. voltairianisme, cf. Voltaire – scriitor si filozof francez].

EMBARGO s.n. 1. Act prin care un stat interzice in caz de conflict iesirea din porturile sale a navelor straine sau retine fortat bunurile de orice fel apartinand unui stat strain si le sechestreaza. 2. Interzicerea de catre un guvern a importului de marfuri in tara respectiva sau a exportului de marfuri, aur etc. din tara respectiva. [Pl. -uri, acc. si embargo. / < fr., sp. embargo].

EMBARGO s. n. 1. interzicere, de catre un guvern, a importului sau a exportului de marfuri ori de alte valori. 2. act prin care un stat interzice, in caz de conflict, iesirea din porturile sale a navelor straine sau retine fortat bunurile de orice fel apartinand unui stat strain, pe care le sechestreaza. (< fr., sp. embargo)

PROCURIST s. m. 1. mandatar care are imputerniciri pentru indeplinirea unor acte juridice in numele cuiva. 2. (p. ext.) mandatar (de orice fel). (< germ. Prokurist)

VOLTAIRIANISM s. n. filozofia lui Voltaire, care afirma, pe linia rationalismului, ireligiozitatea epicuriana si antiascetica, criticand totodata fanatismul, prejudecatile, intoleranta si abuzurile de orice fel. (< fr. voltairianisme)

ghionghionele s. f. pl. – F*****e, mofturi. tc. guna-gun „de orice fel” (DAR). Sec. XIX, inv.Der. ghionghioni, vb. refl. (a se fandosi, a face nazuri).

ZAHARICALE s. f. pl. Bomboane, cofeturi, acadele; p. ext. orice fel de dulciuri. – Ngr. zaharica.

ZICERE, ziceri, s. f. Actiunea de a zice si rezultatul ei; ceea ce se exprima, comunicare de orice fel; cuvant, vorba, vorbarie. ♦ Expresie, zicatoare, zicala.

CHESTIUNE, chestiuni, s. f. 1. Problema de importanta teoretica sau practica, care face obiectul unor preocupari. ◊ Expr. Lucrul, problema sau persoana in chestiune = lucrul, problema sau persoana despre care este vorba. ♦ Intrebare (pusa de examinatori). 2. (Fam.) Intamplare, lucru de orice fel. [Pr.: -ti-uVar.: chestie, (inv.) cestiune s. f.] – Fr. question (lat. lit. quaestio, -onis).

JOGGING [dʒogiŋ] (cuv. engl.) subst. Alergare necompetitiva, practicata pe orice fel de teren, in scopul mentinerii formei fizice si al reducerii obezitatii. Poate avea consecinte grave in cazul in care alergatorul isi depaseste limitele fizice.

EPIGRAMA s. f. 1. (ant.) inscriptie pe pietre funerare, monumente, vase etc. 2. poema scurta pe orice tema, de felul celor cultivate in epoca elenistica la Alexandria. 3. specie de poezie scurta, cu caracter satirizant, care se sfarseste printr-o poanta ironica, muscatoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc. (< fr. epigramme, lat. epigramma)

TRAUMATISM, traumatisme, s. n. 1. Leziune suferita de un organism viu prin loviri violente, taieturi, intepaturi etc.; trauma (1); p. ext. ansamblul tulburarilor de ordin local si general care apar in urma actiunii unui agent extern violent; p. restr. soc traumatic. 2. Stare psihica patologica a unui organism care, nemaiputand sa suporte o e*******e excesiva, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reactioneaza in nici un fel, devenind insensibil la orice alt e******t. – Din fr. traumatisme.

UBICVIST, -A adj. (Despre plante) Care se dezvolta la fel de bine in orice mediu. ♦ (Fam.) Cel care pare a fi in mai multe locuri deodata. [< fr. ubiquiste, cf. lat. ubique – pretutindeni].

INCASTRA vb. I. tr. A intepeni, a lega fix doua corpuri (imbucandu-le unul in altul, in falturi etc.) in asa fel incat sa se impiedice orice miscare de rotire sau de translatie a lor. [Var. incastra vb. I. / < fr. encastrer, cf. it. incastrare].

INCASTRA vb. tr. a intepeni, a lega fix doua corpuri in asa fel incat sa se impiedice orice miscare de rotire sau de translatie. (< fr. encastrer)

LIMBAJ s. n. 1. proces de comunicare a ideilor si sentimentelor prin mijlocirea limbii ◊ (inform.) sistem de caractere si simboluri folosit in programare. ♦ ~ formalizat = limbaj artificial, dintr-un sistem de semne conventionale. 2. limba. ◊ fel caracteristic de exprimare. ◊ (fig.) orice mijloc de exprimare a ideilor, a sentimentelor. (dupa fr. langage)

TOT-TEREN adj. invar. (Despre autovehicule) Care este echipat in asa fel, incat sa poata rula pe orice teren, pastrandu-si performantele. – Tot + teren (dupa fr. tout-terrain).

A SE NIMERI ma ~esc intranz. 1) A se intampla sa fie intr-un anumit fel. ◊ Ce se ~este indiferent ce; orice. Cu ce se ~este cu orisice. 2) A se afla din intamplare (undeva); a se intampla. 3) pop. A avea trasaturi comune; a fi pe potriva (unul cu altul); a se potrivi. /<bulg. nameria

A FUGI fug intranz. 1) A se deplasa cu viteza; a alerga. 2) A alerga pe urmele cuiva. 3) A ocoli in fel si chip; a se eschiva. 4) A pleca intrerupand orice relatii. 5) fig. (despre timp, fenomene naturale) A trece foarte repede. Timpul fuge. Norii fug. 6) (despre detinuti) A scapa prin fuga (si pe ascuns); a evada. ~ din inchisoare. 7) fam. (despre lichide) A da in foc. /<lat. fugire

INVAT ~uri n. pop. 1) Obicei rau; deprindere rea; narav; apucatura. ◊ Tot ~ul are si dezvat constrans de imprejurari, te dezobisnuiesti de orice deprindere. 2) Argumentare menita sa convinga pe cineva sa procedeze intr-un anumit fel. /v. a invata

NUL, -A, nuli, -e, adj. 1. Care se reduce la nimic, care nu valoreaza nimic sau nu se manifesta in nici un fel; inexistent. ♦ (Mat.) Care reprezinta valoarea zero. ♦ (Despre meciuri) Care se termina la egalitate. 2. (Despre acte juridice) Fara valoare legala, considerat ca inexistent. ◊ Loc. vb. A declara nul = a anula. 3. (Despre oameni si despre actiunile lor) Lipsit de orice valoare, fara nici un merit; total incapabil. ◊ Expr. A fi nul la... = a nu sti absolut nimic (intr-un domeniu). – Din fr. nul, germ. null.

PLANETA, planete, s. f. 1. Corp ceresc fara lumina proprie, satelit al Soarelui, care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectarii luminii solare; p. restr. Pamant (1). ♦ orice corp ceresc fara lumina proprie, satelit al unei stele. 2. Zodie (in care se naste cineva). ♦ Bilet care contine preziceri naive privitoare la viitor si pe care il vand flasnetarii extragandu-l la intamplare dintre altele de acelasi fel (cu ajutorul unui papagal sau al unui soarece dresat). [Var.: (inv.) planet s. m.] – Din fr. planete, lat. planeta.

AGNOSTICISM (‹ fr., engl.) s. n. 1. Doctrina care declara absolutul inaccesibil spiritului uman sau care considera orice metafizica drept inutila (D. Hume, I. Kant, adeptii pozitivismului s.a.). Termenul a fost creat de Th. Huxley in 1869. 2. A. religios = atitudine moderna, cu radacini in filozofia greaca in special, negind capacitatea umana de a descrie divinitatea (de ex. Einstein, religios in felul sau, a fost considerat de unii teologi drept un agnostic).

LIMPEDE ~zi adj. 1) (despre lichide) Care este lipsit de orice impuritati; curat; straveziu. Apa ~. 2) (despre cer, atmosfera) Care este fara nori; senin. 3) (despre ochi, privire) Care reflecta curatenie sufleteasca; curat; luminos. 4) (despre sunete, voce) Care se aude bine; cu o sonoritate deosebita; argintiu; cristalin. 5) (despre minte, judecata) Care intelege bine lucrurile; lucid. 6) (despre idei, ganduri) Care este clar, usor de inteles; clar; inteligibil; accesibil. Raspuns ~. ♦ ~ ca buna ziua care nu are nevoie de nici un fel de explicatii; clar. /<lat. limpidus

IARBA ierburi f. 1) orice planta erbacee (salbatica) cu frunze verzi si flexibile (care serveste, de regula, drept hrana pentru animale). ◊ ~-creata menta. ~a d******i tutun. ~ rea a) iarba otravitoare; b) iarba care invadeaza culturile, impiedicandu-le sa creasca. ~a-fiarelor planta erbacee otravitoare cu tulpina e****a, avand frunze opuse alungite si flori albe, galbui sau verzui. ~-grasa planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze carnoase lucioase si flori albe sau galbene, folosita in scopuri medicinale. ~-de-Sudan planta erbacee exotica, cu tulpina e****a inalta, cu frunze inguste si lungi, cultivata pentru furaj. 2) la pl. Plante erbacee de tot felul; ierbarie. ◊ Cata frunza si ~ in numar extrem de mare. A cauta (ceva sau pe cineva) ca ~a cea de leac a cauta insistent ceva sau pe cineva. 3) la sing. Vegetatie naturala sau cultivata de plante erbacee (de obicei de aceeasi specie) marunte si dese. 4) Nutret din astfel de plante erbacee proaspat cosite. [G.-D. ierbii] /<lat. herba



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)