Rezultate din textul definițiilor
INALTIME ~i f. 1) Distanta de la pamant pana la un anumit punct de deasupra lui. ~ea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luata de la baza lui orizontala pana la varf. ~ea unui copac. 3) mai ales la pl. Spatiu situat la o distanta mare de deasupra pamantului; bolta cereasca; cer. 4) Perpendiculara coborata din varful unei figuri geometrice pe baza ei. ~ea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) Forma inalta de relief (munte, deal). A ocupa o ~. 7) fig. Stare de superioritate (corespunzatoare momentului sau situatiei). ◊ A fi la ~ a corespunde cerintelor in situatia data. 8) Calitate a unui sunet de a fi ascutit. 9) inv. (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, folosit la adresa unei persoane de rang inalt. ~ea sa. ~ea voastra. [G.-D. inaltimii] /inalt + suf. ~ime
LAITMOTIV, laitmotive, s. n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compozitie muzicala, care caracterizeaza un personaj, o situatie etc. si care revine ori de cate ori apare in scena personajul sau situatia data; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee calauzitoare a unei lucrari stiintifice, literare etc., repetata si subliniata in mai multe randuri. [Scris si: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.
LAITMOTIV, -e n. 1) Motiv muzical care caracterizeaza un personaj sau o situatie si care se reia cand apare in scena personajul sau situatia data. 2) Fragment sau motiv repetat intr-o opera muzicala. 3) fig. Idee principala asupra careia se insista in repetate randuri (intr-o opera stiintifica sau artistica). [Sil. lait-] /<germ. Leitmotiv
OISTE ~i f. 1) Bara in partea din fata a unei carute, de partile careia se inhama caii si care serveste pentru carmuire. ◊ A nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu ~ea in gard a spune sau a face ceva nepotrivit intr-o situatie data. 2) Dispozitiv cu ajutorul caruia o moara de vant e intoarsa cu aripile in bataia vantului. [Sil. o-is-] /<bulg. oiste
PANOPLIE s. f. 1. colectie de arme si de armuri (luate ca trofeu), in mod decorativ pe un panou; panoul insusi. 2. ansamblu de accesorii, de instrumente care servesc pentru o anumita activitate. 3. (fig.) serie de mijloace de actiune de care se dispune intr-o situatie data. (< fr. panoplie)
SENZOR s. m. 1. organ de simt. 2. dispozitiv pentru generarea unui semnal care sa indice aparitia unei situatii date sau sa reprezinte variatia unui parametru intr-un fenomen. (< engl. sensor, fr. senseur)
BALANTA s. f. 1. instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati-etalon; cantar. ♦ a pune in ~ = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare. 2. (fin.) raport intre doua sume, doua conturi etc.; tabel, situatie cu un asemenea raport. ♦ ~ comerciala = raportul dintre valoarea importului si exportului unei tari pe o perioada de timp data; ~ contabila = situatie recapitulativa si periodica ce regrupeaza la un moment dat sumele si soldurile conturilor debitoare si creditoare; ~ de plati = raportul dintre sumele incasate si platile efectuate de catre o tara in relatiile sale cu alte tari intr-o perioada de regula un an. 3. al saptelea semn al zodiacului (23 septembrie – 22 octombrie). (< fr. balance)
MATRICOL, -A, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru in care se inscriu, intr-o institutie, numele persoanelor a caror evidenta este necesara; (in special) registru folosit in scoli, in care se inscriu numele, datele personale si situatia scolara a elevilor. ♦ Numar de ordine sub care sunt inscrisi soldatii in registrul unui regiment. 2. S. f. (Iesit din uz) Bucata dreptunghiulara de panza sau de stofa pe care se indica scoala la care invata un elev (si numarul sub care era inscris aici) si pe care acesta o purta prinsa pe brat sau pe piept. 3. Adj. De matricola; matricular. [Var.: matricul, -a s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.
DEPLASAT, -A., deplasati, -te, adj. Care nu se afla la locul lui. ♦ (Despre oameni si manifestarile lor) Care nu este asa cum se cuvine in raport cu situatia, cu momentul dat; nepotrivit, nelalocul lui; necuviincios. – V. deplasa. Cf. fr. deplace.
LIVRET s.n. Carnetel. ◊ Livret militar = act care cuprinde datele referitoare la situatia militara a cuiva si care se elibereaza dupa perioada de satisfacere a serviciului militar; livret al utilajului = document de evidenta cuprinzand date referitoare la un utilaj. [< fr. livret].
LIVRET s. n. carnetel. ♦ ~ militar = document care cuprinde datele referitoare la situatia militara a cuiva, eliberat dupa satisfacerea serviciului militar; ~ al utilajului = document de evidenta cuprinzand date referitoare la un utilaj. (< fr. livret)
CONJUNCTURA, conjuncturi, s. f. Totalitatea factorilor de ordin obiectiv si subiectiv, de conditii si de imprejurari care exercita o influenta asupra evolutiei unui fenomen sau asupra unei situatii la un moment dat, intr-un anumit sector de activitate; concurs de imprejurari. ♦ Totalitatea trasaturilor care caracterizeaza un anumit moment al dezvoltarii economice. – Din fr. conjoncture.
CORIGENTA, corigente, s. f. situatia unui corigent; examen dat de un corigent. [Var.: corijenta s. f.] – Din corigent (dupa absent-absenta).
LIVRET, livrete, s. n. 1. (In sintagma) Livret militar = document eliberat persoanelor care au satisfacut serviciul militar, cuprinzand situatia militara si alte date privitoare la titular. 2. (Tehn.; in sintagma) Livret al utilajului = document de evidenta care cuprinde date referitoare la un utilaj (denumire, anul fabricatiei, producatorul, caracteristici tehnice, reparatii etc.). – Din fr. livret.
DEPLASAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A DEPLASA si A SE DEPLASA. 2) fig. Care nu este potrivit cu situatia sau cu momentul dat; nepotrivit. 3) fig. Care vine in contradictie cu buna-cuviinta; contrar bunului-simt; deloial. Vorbe ~te. /v. a deplasa
NIVEL s.n. I. 1. Starea unui plan orizontal sau a unor puncte situate in acelasi plan orizontal; inaltime a unui loc, a unui obiect etc. in raport cu un plan orizontal dat. 2. (Fig.) Stadiu, grad; situatie, treapta; etapa; indice. II. Nivelmetru. [Pl. -luri, -le. / < nivela, cf. fr. niveau].
CENTRALIZATOR, -OARE adj., s. n. (document, situatie) care centralizeaza diverse date. (< fr. centralisateur)
BALANTA, balante, s. f. 1. Instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati etalonate. ◊ Balanta romana = cantar cu o singura greutate etalonata, care se deplaseaza pe bratul lung al parghiei inelate de al carei punct fix este atarnat un talger pentru obiectele de cantarit. ◊ Expr. A pune in balanta = a compara doua lucruri sau doua fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. 2. (Fin.) Comparatie, raport intre mai multi indicatori care trebuie echilibrati; (concr.) tabel, situatie care contine o asemenea operatie etc. ◊ Balanta de verificare = operatie contabila de totalizare a cifrelor din debit si a celor din credit; situatia conturilor la o anumita data. Balanta comerciala (a unei tari) = raportul dintre valoarea generala a importului si cea a exportului. – Din fr. balance.
POSTURA s.f. 1. situatia cuiva la un moment dat. 2. Atitudine, stare. [Pl. -ri. / < fr. posture].
EXTRACONTABIL, -A adj. (despre situatii contabile) pe baza unor date procurate pe alte cai decat evidenta contabila. (< fr. extracomptable)
BALANTA, balante, s. f. 1. Aparat pentru masurarea greutatii corpurilor, format dintr-o parghie la capetele careia se asaza, de o parte, obiectul de cantarit si, de cealalta parte, greutatea care echilibreaza acest obiect. ◊ Expr. A pune in balanta = a cumpani fapte sau argumente in vederea luarii unei hotarari. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelatii din emisfera australa; cumpana. 2. (Fig.) Comparatie, raport intre doua sume, conturi etc. ◊ Balanta de verificare = operatie contabila constand din totalizarea separata a cifrelor din debitul si din creditul conturilor; situatia conturilor la o anumita data. Balanta comerciala (a unei tari) = raportul dintre valoarea generala a importului si cea a exportului. – Fr. balance.
BUNASTARE s. f. situatie materiala buna, prospera; prosperitate. [Gen.-dat.: bunastarii si (mai vechi) bunei stari] – Buna + stare (dupa germ. Wohlstand).
NESIGUR adj. 1. v. expus. 2. dubios, imprecis, incert, indoielnic, problematic, (livr.) improbabil, indecis, (rar) indoios, (fig.) nebulos. (La o data ~.) 3. v. tulbure. 4. precar, (fig.) subred. (O situatie ~.) 5. contestabil, discutabil, incert, indoielnic. (Rezultate ~.) 6. v. impleticit. 7. ezitant, nehotarat, sovaielnic, sovaitor. (O atitudine ~.)
CONJUNCTURA s.f. Totalitatea conditiilor, a imprejurarilor care influenteaza asupra unui fenomen sau asupra unei situatii; ocazie, situatie, stare de lucruri intr-un moment dat; concurs de imprejurari. [Cf. fr. conjoncture].
CONJUNCTURA s. f. totalitatea conditiilor, a imprejurarilor care influenteaza un fenomen sau o situatie; ocazie, situatie, stare de lucruri intr-un moment dat; concurs de imprejurari. (dupa fr. conjoncture)
IMIGRATIE, imigratii, s. f. Imigrare; p. ext. situatia, starea celui imigrat. ♦ Totalitatea imigrarilor dintr-o perioada data. – Din fr. immigration.
MAGAR, magari, s. m. 1. Animal din familia calului, mai mic decat acesta, cu parul de obicei sur, capul mare si urechile lungi, intrebuintat ca animal de povara si de tractiune; asin (Equus asinus). ◊ Expr. A nu fi nici cal, nici magar = a nu avea o situatie precisa, a nu apartine unei categorii determinate. 2. Epitet dat unui om prost, incapatanat sau obraznic. – Cf. alb. magar, bg. magare.
POSTURA, posturi, s. f. 1. situatie in care se afla cineva la un moment dat. 2. (Rar) Tinuta, pozitie a corpului. – Din fr. posture.
EXTRACONTABIL, -A, extracontabili, -e, adj. (Despre calcule, situatii, lucrari etc.) Care se efectueaza pe baza unor date procurate pe alte cai decat cea contabila. – Extra- + contabil.
STATU-QUO [pr.: statu-cvo] n. situatie existenta sau care a existat la un moment dat, in raport cu care se apreciaza efectele unui tratat, ale unei conventii etc. /Cuv. lat.
STATU-QUO s.n. invar. situatie existenta sau care a existat la un moment dat. [Pron. statu-cvo. / < lat. statu quo (ante bellum) – stare care a existat (inainte de razboi)].
CORIGENTA s.f. situatia in care se gaseste un elev corigent; examen dat de un corigent pentru a putea promova. [Var. corijenta s.f. / < corigent].
CORIGENTA s. f. situatie in care se gaseste un elev corigent. ◊ examen dat de un corigent pentru a putea promova. (< corigent)
STATU-QUO CVO/ s. n. situatie existenta sau care a existat la un moment dat. (< lat. statu quo)
PRICOPSIT, -A, pricopsiti, -te, adj. (Pop.) 1. Ajuns la o situatie materiala buna, imbogatit (fara munca); ajuns, capatuit. ♦ (Substantivat) Epitet dat unei persoane nechibzuite, care nu e buna de nimic. 2. Instruit, invatat2. [Var.: procopsit, -a adj.] – V. pricopsi.
POSTURA s. f. 1. atitudine, stare; pozitie a corpului. 2. situatie deosebita a cuiva (sau a ceva) la un moment dat. (< fr. posture, it. postura)
MAMALIGA, mamaligi, s. f. Aliment preparat din faina de porumb (mai rar de mei, hrisca etc.) fiarta in apa. ◊ Expr. (Fam.) A o pune de mamaliga = a se afla sau a ajunge intr-o situatie dificila, neplacuta; a o pati; a da gres. ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie si de initiativa. [Var.: (reg.) maliga s. f.] – Et. nec.
A PATI ~esc tranz. A avea de suferit, de indurat (pe neasteptate). ◊ Ce-ai patit? ce ti s-a intamplat? ce-a dat peste tine? A o ~ (sau parli) a nimeri intr-o situatie neplacuta; a da peste belea. /<lat. pati[ri]
STARE stari f. 1) situatie sau mod in care se prezinta cineva sau ceva la un moment dat. ~ solida. ~ lichida. ~ea sanatatii. ~ civila. ~ materiala. In ~ buna. ◊ ~ de fapt situatie reala. A fi in ~ a) a fi capabil; a putea; b) a fi in varsta, in etate. 2) Totalitate de bunuri ale unei persoane; avere; avutie. ◊ Cu ~ cu avere; bogat. A-si indrepta ~ea a deveni (mai) avut. 3) ist. Patura sau clasa sociala cu statutul reglementat de stat. [G.-D. starii] /v. a sta
PERIEC s.m. (Ant.) Nume dat de greci unui locuitor al unei tari cucerite a carui situatie civila era intre cetatean si sclav. [Pron. -ri-ec. / < fr. perioeque, gr. perioikos < peri – imprejur, oikein – a locui].
REFORMA s.f. 1. Schimbare (de obicei in bine), modificare legala a unei stari de lucruri. 2. Miscare social-politica si religioasa impotriva feudalismului si a papalitatii, aparuta in Europa apuseana in sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate sau protestante. 3. Totalitatea materialelor, efectelor, armelor etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile. 4. Declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar; situatia unei astfel de persoane. [Cf. fr. reforme, germ. Reform, it. reforma].
STATISTIC, -A I. adj. referitor la statistica. II. s. f. 1. ramura a matematicilor aplicate ale carei principii decurg din teoria probabilitatilor si care se ocupa cu gruparea metodica si cu studiul seriilor de fapte sau date numerice. 2. ansamblu de date numerice referitoare la o categorie de fapte. ◊ reprezentare grafica a situatiei reale sau probabile a unui ansamblu de elemente. 3. numaratoare, socoteala, recensamant. 4. (fiz.) teorie care descrie comportarea de ansamblu a unui sistem din numeroase particule. (< fr. statistique, germ. statistisch, /II/ Statistik)
VACA, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosita ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou si a venit (sau s-a intors) vaca, se spune, ironic, despre un om care a plecat sa se instruiasca sau sa se lamureasca intr-o problema si care s-a intors mai putin instruit sau lamurit decat plecase. Vaca (buna) de muls = persoana sau situatie de care cineva abuzeaza, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase si lenese sau proaste). 2. Compuse: vaca-de-mare = morsa; vaca-domnului = insecta lata si lunguiata, cu aripile superioare de culoare rosie cu doua puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca.
BILANT s. n. 1. tablou contabil al activului si pasivului unei intreprinderi sau activitati financiare, economice etc., la un moment dat. 2. (biol.) sinteza cantitativa a tuturor elementelor primite si cedate de organism. 3. (fig.) situatie finala, rezultat al unei actiuni. (< germ. Bilanz)
SINTEZA s. f. 1. metoda de cunoastere constand din recompunerea unui tot din partile sale componente. ◊ reunire. ◊ lucrare, opera care abordeaza datele esentiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. ◊ (mil.) document de raportare a situatiei si informare a esalonului superior, la sfarsitul zilei de lupta sau al unei actiuni. 2. operatie, metoda prin care se obtine un compus chimic din elementele lui sau din compusi mai simpli. 3. (fiz.) combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a doua sau mai multe culori. ◊ recompunere a elementelor in care a fost descompusa imaginea transmisa la distanta. ♦ a sunetelor = a) tehnica de generare pe cale electronica a sunetelor. b) tehnica de procesare prin care se reduce redundanta semnalelor vorbirii umane. 4. (fil.) unitate dialectica a laturilor contrare ◊ (la Hegel) etapa finala a triadei, fuziunea contrariilor (teza si antiteza). (< fr. synthese)
STATISTIC, -A, statistici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Evidenta numerica, situatie cifrica referitoare la diverse fenomene (izolate sau generale); numaratoare. 2. Culegere, prelucrare si valorificare a unor date legate de fenomene generale. 3. Stiinta care culege, sintetizeaza, descrie si interpreteaza date referitoare la fenomene generale. ♦ Statistica matematica = ramura a matematicii care elaboreaza notiunile si metodele folosite in statistica (I) 4. Teorie fizica ce urmareste si descrie comportarea unui sistem format din numeroase particule. II. Adj. Care apartine statisticii (I), privitor la statistica, bazat pe statistica. – Din fr. statistique, germ. Statistik, statistisch.
situatie s.f. 1. Stare, pozitie, asezare, ansamblu de imprejurari in care se afla la un moment dat o tara, un popor etc. din punct de vedere economic, politic si social. ♦ A fi la inaltimea situatiei = a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate. ♦ Loc, stare pe care o are cineva in viata sociala. ♦ Stare a unei persoane in raport cu conditia sa (economica, sociala etc.) sau cu interesele sale. 2 Dare de seama, raport (asupra unei stari de fapt, a unui inventar etc.). 3. Asezare, pozitie a unei localitati, a unui teren etc.; situare. [Gen. -iei, var. situatiune s.f. / cf. fr. situation, it. situazione].
situatie s. f. 1. stare, pozitie, asezare, ansamblu de imprejurari in care se afla la un moment dat o persoana, o localitate, o tara, un popor etc. din punct de vedere economic, politic si social. ♦ a fi la inaltimea ĩ = a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate. ◊ loc, stare pe care o are cineva in viata sociala. ◊ stare a unei persoane in raport cu conditia sa (economica, sociala etc.) sau cu interesele sale: avere. ♦ ~ limita = situatie exceptionala, extrema, care impune hotarari radicale. 2. dare de seama, raport (asupra unei stari de fapt, a unui inventar etc.). (< fr. situation, lat. situatio)
TRONC interj. Cuvant care imita zgomotul produs de o ciocanire, de o cadere, de trantirea unui lucru etc. ◊ Expr. A-i cadea cuiva (cu) tronc (la inima) = a-i deveni cuiva drag dintr-o data; a indragi (pe neasteptate). ♦ Exclamatie care exprima surpriza in fata unui lucru neasteptat sau a unei situatii neprevazute. ◊ Expr. (Fam.) Tronc, Marghioalo, se spune cand cineva face sau spune ceva nepotrivit cu situatia in care se gaseste. – Onomatopee.
TRECUT1 n. 1) Timp scurs pana in momentul de fata. ◊ A-si aminti ~ul a-si aminti de timpul de alta data, de intamplarile din alte timpuri. Din ~ de alta data; de odinioara. In ~ pe vremuri; alta data. 2) fig. Stare de lucruri de pana acum. ◊ A o rupe cu ~ul a pune capat unei situatii trecute. 3) gram. Timp verbal care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii. /v. a trece
PROASPAT, -A, proaspeti, -te, adj. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregatit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curand; neofilit. 2. Fig. Tanar, fraged. ♦ Care are sau care pastreaza calitati de stralucire, de vitalitate, de tinerete, care exprima tinerete, sanatate etc. 3. Care exista sau a luat fiinta de putina vreme, care a fost facut, creat etc. de curand; de data recenta, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspat = de curand. ♦ (Despre oameni) Care se afla intr-o anumita situatie sau care are o calitate de putina vreme. ♦ Care isi pastreaza noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apa) Adus de curand de la sursa, bun de baut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neintinat. 6. Cu forte noi; odihnit. – Din gr. prosfatos.
ANTIMATERIE s. f. Denumire data unei substante ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect si insusiri seamana cu substanta corpurilor din jur, dar, in situatia in care ar intra in contact cu materia propriu-zisa, ambele s-ar anihila spontan, degajand o mare cantitate de energie. – Anti- + materie (dupa fr. antimatiere).
POM, pomi, s. m. Nume generic pentru orice arbore salbatic sau cultivat care produce fructe comestibile; p. gener. copac, arbore. ◊ Pom de iarna (sau de Craciun) = brad (sau alt conifer) impodobit cu daruri si ornamente, cu prilejul Craciunului si al Anului nou. Pomul mortului = copacel (mai ales brad) sau ramura impodobita cu fructe, cu covrigi, cu zaharicale etc., care se poarta inaintea cortegiului mortuar (la mortii necasatoriti) pana la cimitir si se infige pe mormant dupa ce s-au dat de pomana fructele, zaharicalele etc. de pe el. ◊ Expr. (Fam.) A fi in pom = a se afla intr-o situatie dificila, precara (din punct de vedere material). – Lat. pomus.
MEDITATIE ~i f. 1) Proces de examinare profunda a unei idei, situatii sau probleme; cugetare adanca; reflectie. 2) Poezie lirica in care se mediteaza asupra problemelor fundamentale ale existentei umane. 3) Lectie particulara data de un meditator. /<lat. meditatio, ~onis, fr. meditation
BILANT, bilanturi, s. n. Act de contabilitate prin care se constata situatia activului si pasivului unei activitati financiare pentru o anumita perioada de timp. ♦ Fig. Rezultatul unei activitati desfasurate intr-o perioada data. – Germ. Bilanz (<it.).
MOMENT ~e n. 1) Interval scurt de timp; clipa; secunda; clipita; minut. ◊ Pentru ~ deocamdata. La ~ pe loc; imediat. Din ~ ce deoarece. 2) Interval de timp in desfasurarea unui proces sau fenomen din natura sau din societate; etapa; stadiu; faza. ◊ In ~ul de fata in prezent. La un ~ dat a) intr-un anumit timp; b) deodata. 3) Episod din actiunea unei opere literare. 4) Timp cand urmeaza sa se produca un eveniment. 5) situatie favorabila. /<lat. momentum, fr. moment, it. momento, germ. Moment
situatie ~i f. 1) Ansamblu de imprejurari in care se afla o persoana, o colectivitate, un popor sau o tara la un moment dat; stare de fapt. ~ economica. ~ familiala. ◊ A te pune in ~a cuiva a cauta sa intelegi comportarea cuiva, inchipuindu-te in locul lui. A fi la inaltimea ~ei a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate; a fi la nivel. Iesire din ~ modalitate de a iesi dintr-o incurcatura; solutie. ~a obliga pozitia ocupata implica responsabilitate. 2) Pozitie sociala sau materiala. ◊ Om cu ~ om aranjat. A-i face cuiva o ~ a ajuta pe cineva sa avanseze. 3) Totalitate de bunuri materiale pe care le poseda o persoana sau o colectivitate; avere. 4) Dispozitie spirituala; stare sufleteasca. 5) Document prin care se prezinta o stare de lucruri; scurta dare de seama. [G.-D. situatiei; Sil. -tu-a-ti-e] /<lat. situato, ~onis, fr. situation
TUN, tunuri, s. n. 1. Arma de artilerie care arunca proiectile la distanta mare; p. gener. nume dat tuturor armelor de artilerie. ◊ Expr. A scapa ca din (gura de) tun, se spune cand cineva reuseste sa fuga (scapand de o situatie neplacuta). (Poti) sa dai cu tunul, se spune despre cineva care doarme adanc si nu se trezeste usor sau despre un loc unde nu se afla nici o fiinta vie. ◊ (Pus pe langa un verb, ii intensifica actiunea; pe langa un adjectiv, ii da valoare de superlativ; adverbial) A inghetat tun. Sanatos tun. 2. (In sintagma) Tun electronic = parte a unor tuburi electronice care produce un fascicul filiform de electroni cu aceeasi viteza. 3. (Inv. si pop.) Tunet. – Lat. tonus.
TRANSCENDENTA s. f. 1. insusirea a ceea ce este transcendent. 2. (in filozofiile religioase) ipostaza a divinitatii, care se afla deasupra creatiilor sale. ◊ (in existentialism) situatia omului care isi depaseste conditia lui existentiala obisnuita; (p. ext.) conditie a omului ca fiinta care depaseste natura. ◊ (in fenomenologie) rezultat al datului obiectiv prin actul intentional de constiinta sau prin intuitie. (< fr. transcendance)
SCUMPETE, (2) scumpeturi, s. f. 1. Crestere mare a preturilor; situatie care caracterizeaza aceasta crestere; perioada de timp in care preturile sunt (foarte) ridicate; scumpatate (1), scumpenie. 2. (Mai ales la pl.) Lucru pretios, valoros. ♦ Epitet dat unei persoane iubite, dragi. 3. (Inv. si pop.) Zgarcenie, avaritie. – Scump + suf. -ete.
CALITATE s.f. 1. Categorie filozofica prin care se desemneaza sistemul insusirilor esentiale ale unui obiect, ale unui fenomen etc., in virtutea carora el este obiectul, fenomenul dat si nu altul. 2. Insusire (buna sau rea); (p. restr.) caracteristica pozitiva. ♦ (Log.) Insusire a unei judecati predicative de a fi afirmativa sau negativa. 3. situatie, pozitie, titlu, conditie care constituie sau da un anumit drept. ♦ Diferenta de valoare intre un turn si un nebun sau un cal la jocul de sah. [< lat. qualitas, cf. fr. qualite, it. qualita].
STATUT s. n. 1. document, lege de baza cuprinzand dispozitii cu caracter oficial prin care se hotaraste constituirea unei organizatii si se stabilesc scopul, structura si modul de functionare ale acesteia. 2. denumire data unor constitutii. 3. ~ politic = totalitatea drepturilor si indatoririlor prevazute si garantate de constitutie, in virtutea carora cetatenii participa la viata politica. 4. ~ social = status (1). 5. starea, situatia, calitatea de a fi (a cuiva sau a ceva). (< fr. statut, lat. statutum)
ras- Prefix care arata ca actiunea unui verb revine la situatia dinainte (raspopi, rasgindi), se diversifica (rastalmaci) sau se intensifica (rasputea). Cind se foloseste cu repetitia vb. la forma sa simpla, echivaleaza cu „o data si inca o data”. Sl. razu „des-”. In unele cazuri s-a presupus posibilitatea de a reprezenta un lat. re-ex-, care poate n-ar fi necesara, desi pref. sl. e productiv in rom. Trebuie scris raz- inainte de b si m, v, ca in sl. Cf. Miklosich, Lexicon, 781; Tiktin; Rosetti, III, 70. Nu mai mentionam der. cu repetitie, care nu au circulatie independenta si al caror numar poate creste nelimitat.
TRECUT1 s. n. 1. Timpul care s-a scurs (pana in prezent); intamplarile, faptele, starea de lucruri din acest timp. ◊ Loc. adj. si adv. Din trecut = de altadata, de odinioara, de demult. ◊ Loc. adv. In trecut = altadata, odinioara. ◊ Expr. A o rupe cu trecutul = a pune capat unei situatii sau unei stari de lucruri de care cineva se mai simte inca legat, a nu mai vrea sa stie de ceea ce a fost. 2. Denumire data grupului de timpuri (sau fiecaruia dintre timpurile) verbale care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii sau inainte de un moment de referinta. – V. trece.
POLIGAMIE s. f. Forma de casatorie aparuta o data cu sclavia patriarhala, intalnita si astazi la unele popoare de religie mahomedana, in care un barbat are dreptul sa se casatoreasca in acelasi timp cu mai multe femei; situatie in care se gaseste un poligam. ♦ Infractiune comisa de barbatul casatorit in acelasi timp cu mai multe femei. – Din fr. polygamie.
CONSULTATIE s.f. 1. Indrumare, explicatie data asupra unor chestiuni in discutie, in legatura cu care cineva cere un sfat; aviz, lamurire, indicatie. ♦ Indrumare individuala sau colectiva data elevilor, studentilor sau doctoranzilor de catre un profesor. 2. Examen medical cerut unui medic de un pacient. 3. Reuniune, consfatuire tinuta pentru a lamuri sau a examina o chestiune, o situatie etc. [Gen. -iei, var. consultatiune s.f. / cf. fr. consultation, it. consultazione, lat. consultatio].
A ATACA atac 1. tranz. 1) (armate, adversari etc.) A lovi pornind un atac. 2) sport (adversari) A supune unui atac. 3) fig. (teorii, conceptii, situatii existente sau adeptii acestora) A combate cu vehementa. 4) fig. (chestiuni, probleme) A aborda cu indrazneala. 5) A supune unor actiuni nocive. Fumatul ataca sanatatea. 6) (bucati muzicale) A executa pentru prima data. 2. intranz. 1) A incepe atacul. 2) A se repezi cu scop agresiv; a sari; a se arunca. /<fr. attaquer
SOARTA s. 1. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, ursita, zodie, (livr.) fatum, (rar) predeterminatie, (inv. si pop.) striste, (pop.) data, facut, noroceala, norocire, oranda, parte, randuiala, scrisa, soroc, (inv. si reg.) sorocire, (reg.) ursa, urseala, (inv.) predestinatie, preursire, preursita, triste, ursitoare, (grecism inv.) proorizmos, (fig.) stea. (Asa i-a fost ~.) 2. situatie, stare. (Nu stie nimic de ~ lor.) 3. deznodamant, sfarsit. (~ bataliei s-a decis.)
MEDALIE, medalii, s. f. Piesa de metal (sau, uneori, de marmura), in forma de moneda, gravata cu figuri si inscriptii, emisa in cinstea unei personalitati sau in memoria unei actiuni glorioase. ♦ Piesa de metal data ca premiu la diferite concursuri sau ca distinctie pentru merite deosebite in diferite domenii de activitate. ◊ Expr. Reversul medaliei = aspectul complementar, opus (adesea neplacut) al unui lucru, al unei probleme, al unei situatii. – Din it. medaglia.
BUBA ~e f. 1) Umflatura purulenta, provocata de o infectie a tesutului celular subcutanat. ◊ ~-neagra boala molipsitoare a vitelor (transmisibila si omului), manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si prin simptome de colaps; antrax; carbune. ~e-dulci bubulite contagioase, care apar la copii in jurul gurii si pe cap. S-a spart ~a s-au dat toate la iveala; au iesit toate la suprafata. 2) fam. Vatamare locala a unui tesut organic, cauzata de o trauma; rana; plaga; leziune. 3) fig. fam. Punct dificil si delicat al unei discutii, probleme, situatii etc. [G.-D. bubei] /<ucr. buba
COORDONAT, -A I. adj. pus de acord. ♦ propozitie ~a (si s. f.) = propozitie care se afla in raport de coordonare cu alta. II. s. f. 1. (mat.) fiecare dintre numerele care precizeaza pozitia unui punct fata de un sistem de referinta dat. 2. (pl.) sistem de cercuri imaginare (meridiane si paralele) prin care se determina pozitia unui punct de pe glob. ♦ e astronomice = sistem de linii care permit determinarea pozitiei astrilor pe bolta cereasca. 3. (fig.) directie, reper; situatie; cadru. (< fr. coordonne)
A PREVEDEA prevad tranz. 1) A intui din timp (pe baza unor date cunoscute); a vedea in perspectiva cu mult inainte; a intrevedea. 2) A asigura drept completare necesara (pentru a intregi un ansamblu); a inzestra. 3) (despre legi) A indica cu precizie (cum trebuie sa se procedeze intr-o anumita situatie). /pre- + a vedea
DRAMA, drame, s. f. 1. Piesa de teatru cu caracter grav, in care se reda imaginea vietii reale in datele ei contradictorii, in conflicte puternice si complexe, adesea intr-un amestec de elemente tragice si comice. ◊ Drama lirica (sau muzicala) = (spectacol) de opera; (sens curent) creatie de opera cu un puternic caracter dramatic. 2. Arta dramatica. 3. Fig. Intamplare, situatie nefericita, zguduitoare; nenorocire. ◊ Drama pasionala = crima sau sinucidere determinate de gelozie sau de o dragoste nefericita. ◊ Expr. A face drama din ceva = a exagera gravitatea unei situatii. ♦ Conflict sufletesc puternic, care produce cuiva mari suferinte morale. – Din fr. drame, lat. drama.
faliment (falimente), s. n. – situatie de insolvabilitate declarata de o instanta judiciara, bancruta. – Mr. falimentu. It. falimento, in parte prin intermediul ngr. φαλλιμέντο, sau al germ. Falliment, cf. bg. faliment. – Der. falimenta, vb. (a da faliment); falimentar, adj. (in faliment); falit, s. m. (persoana care a dat faliment), din it. fallito.
MORATORIU, -IE I. adj. referitor la un moratoriu (II); care acorda un termen de plata. ♦ dobanzi ~ i = dobanzi socotite de la data acordarii moratoriului pana la achitarea datoriilor; daune ~ i = despagubiri care se acorda in caz de intarziere de plata a unei obligatii. II. s. n. (jur.) dispozitie legala care suspenda provizoriu executarea unor obligatii contractuale sau legale, stabilind diverse amanari; amanare de catre stat in situatii exceptionale a stingerii datoriilor externe sau interne. (< it. moratoriu, germ. Moratorium, lat. moratorium)
VECINATATE, vecinatati, s. f. I. 1. Starea, situatia cuiva sau a ceva care este, se afla, locuieste, traieste alaturi, in apropiere de altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai multi vecini. 2. Loc vecin cu cineva sau cu ceva; imprejurime. 3. Cei care sunt sau locuiesc alaturi sau in apropiere (fata de altii sau fata de un loc dat). II. Stare de vecin (II); vecinie, rumanie, iobagie. – Lat. vicinitas, -atis.
OCAZIE, ocazii, s. f. 1. situatie, imprejurare care provoaca, permite sau usureaza savarsirea unei actiuni; prilej, moment favorabil. ◊ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumita imprejurare; deosebit, de circumstanta; b) loc. adj. si adv. (ivit) intamplator; cumparat sau vandut din intamplare (si de obicei avantajos). ◊ Loc. vb. A da ocazie la (sau, inv., de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ◊ Expr. Cu alta ocazie = cu alt prilej, alta data. ♦ Eveniment deosebit, festivitate. 2. (Concr.) Mijloc de locomotie, de obicei gasit din intamplare. [Var.: (inv.) ocaziune s. f.] – Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis.
A PLESNI ~esc 1. intranz. 1) A produce un plesnet. ~ din bici. ◊ Cat ai ~ din palme intr-o clipa; dintr-o data. 2) (despre textile, invelisuri, haine etc.) A se rupe partial (prin intindere); a pocni; a crapa. ◊ ~ de necaz a nu mai putea de necaz. 3) (despre obiecte de sticla, ceramica etc.) A capata fisuri la suprafata (din cauza lovirii, gerului, caldurii etc.); a crapa. 4) (despre muguri, boboci) A incepe sa se desfaca. 2. tranz. A lovi cu zgomot; a pocni. ◊ A o ~ (sau a o pocni) bine a spune ceva (cuiva) nimerit intr-o anumita situatie. /<sl. plesnonti
UNIVERSAL, -A, universali, -e, adj. 1. Care apartine Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra intregii lumi, care cuprinde tot ce exista si este comun tuturor; care se refera la toate fiintele sau lucrurile luate in consideratie intr-un caz dat; general, obstesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Exista o unitate dialectica intre universal si particular. ◊ (Log.) Judecata universala = judecata care afirma (sau neaga) un predicat in legatura cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = mostenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucura de o mare faima; vestit, ilustru, celebru. 3. Care poseda cunostinte din toate domeniile, care are o cultura generala vasta. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operatii, bun pentru mai multe situatii. ♦ (Substantivat, n.) Mandrina de strung. – Din fr. universel, lat. universalis.
GAT ~uri n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului care uneste capul cu trunchiul. ◊ A-si rupe (sau a-si frange) ~ul a) a se accidenta grav; a muri intr-un accident; b) a-si pierde situatia in urma unor greseli. A strange de ~ (pe cineva) a) a omori (pe cineva) prin strangulare; b) a constrange. A se arunca (sau a se agata) de ~ul cuiva a) a imbratisa cu caldura pe cineva; c) a obosi pe cineva cu manifestarile de dragoste. A face ~ a face galagie; a avea pretentii. 2) Cavitate interioara a acestei parti a corpului. Durere in ~. ◊ A se satura (sau a fi satul) pana-n ~ a nu mai putea suporta. A-i sta in ~ a) a nu putea inghiti; b) a nu putea suferi (ceva sau pe cineva). 3) Cantitate de mancare sau de bautura care poate fi inghitita dintr-o singura data. 4) Portiune mai subtire a unor obiecte, care se aseamana cu aceasta parte a corpului. ~ul garafii. ~ul viorii. /<sl. glutu