Rezultate din textul definițiilor
INDEMANA, indemanez, vb. I. Refl. (Inv.) A fi in stare sa faca un lucru, a-i fi la indemana sa faca ceva; a se inlesni. – V. indemana.
PRICEPE, pricep, vb. III. 1. Tranz. A intelege, a patrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lamuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunostinte intr-o materie, intr-un domeniu; a dovedi iscusinta, indemanare, experienta intr-o actiune, intr-o situatie; a fi capabil, in stare sa faca ceva. – Lat. percipere.
GENERALIZATOR ~oare (~ori, ~oare) Care generalizeaza; in stare sa faca generalizari. Spirit ~. /<fr. generalisateur
VaRTEJITOR ~oare (~ori, ~oare) rar Care vartejeste; in stare sa faca vartejuri. /a [in]varteji + suf. ~tor
EXPERT ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) Specialist cu o pregatire inalta; om care poseda cunostinte fundamentale intr-un anumit domeniu de activitate. 2) Specialist insarcinat de un organ de stat sa faca o expertiza. /<fr. expert, lat. expertus
DOMINION s.n. stat care facea parte din Imperiul britanic (azi din Commonwealth), depinzand de metropola si avand numai formal o oarecare autonomie. [Pron. -ni-on, pl. -oane. / < fr., engl. dominion].
SEDENTAR, -A, sedentari, -e, adj. (Despre oameni) Caruia nu-i place sa umble, sa faca miscare, care sta mai mult acasa; (despre indeletnicirile oamenilor) care se desfasoara intr-un spatiu inchis; care nu necesita miscare, lipsit de miscare. ♦ (Despre populatii) stabil. ◊ Parte sedentara = parte a unitatilor militare care ramane in garnizoana in timp de razboi, avand misiunea de a completa efectivele partii operative, de a ingriji bunurile ramase in cazarma etc. Pasari sedentare = pasari care nu migreaza in timpul iernii. Animale sedentare = animale nevertebrate care stau temporar in galerii pe care si le fac singure. – Din fr. sedentaire, lat. sedentarius.
STOP1 interj. (se foloseste ca strigat pentru a opri pe cineva sa faca o actiune) stai! Opreste! /<fr., engl. stop
DEPOLARIZA vb. I. tr. 1. A impiedica polarizarea electrozilor. 2. A transforma un fascicul de lumina in lumina naturala, facand sa dispara starea lui de polarizare. [Cf. fr. depolariser].
DOMINION s. n. stat, teritoriu care facea parte din imperiul britanic (azi din Commonwealth), bucurandu-se de o anumita independenta. (< fr., engl. dominion)
CENZOR, cenzori, s. m. 1. Persoana insarcinata sa faca, intr-un stat capitalist, cenzurarea tipariturilor si a publicatiilor. 2. Persoana care verifica gestiunea unei intreprinderi, a unei cooperative, a unei banci etc. 3. (In statul roman) Magistrat care avea misiunea de a face recensamantul persoanelor si al averilor si de a supraveghea moravurile publice. – Fr. censeur (lat. lit. censor).
staTELE GENERALE 1. (In Franta, intre 1302 si 1789), institutie reprezentativa suprema a starilor din care faceau parte deputatii clerului, nobilimii si a starii a treia; erau convocate de catre rege. In 1789 deputatii starii a treia s-au declarat Adunare nationala. 2. (In Tarile de Jos, din 1463), institutie reprezentativa suprema a starilor; in Regatul Olandei nume dat parlamentului bicameral – staten Generaal -, care exercita puterea legislativa.
SECESIUNE, secesiuni, s. f. Actiunea unui grup de a se separa, de a se desparti de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat din care a facut parte, in vederea reunirii cu alt stat sau a intemeierii unui stat nou. ♦ Razboiul de secesiune = razboi civil (pentru desfiintarea sclaviei negrilor) dintre statele sudice si cele nordice ale statelor Unite ale Americii (1861-1865), terminat cu infrangerea statelor din sud si cu abolirea sclaviei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. secession, lat. secessio, -onis.
COMOD ~da (~zi, ~de) si adverbial 1) Care poate fi folosit sau manuit cu usurinta; potrivit la utilizare; practic. 2) (despre persoane) Care nu este in stare sau evita sa faca eforturi; indolent. /<fr. commode, lat. com-modus
EXIL ~uri n. 1) Masura represiva constand in expulzarea din tara sau din locul de trai a unei persoane care s-a facut vinovata fata de stat; expulzare; deportare; surghiun. 2) Situatie a unei persoane supuse unei asemenea masuri represive. 3) Plecare benevola a unei persoane din propria tara (de regula, din motive politice). /<fr. exil, lat. exilum
INDOLENT ~ta (~ti, ~te) Care nu este in stare sau evita sa faca eforturi; lipsit de energie. /<fr. indolent, lat. indolens, ~ntis
chichilean s.m. invar. (reg., inv.) momaie, (in expr.) sta chichilean = sta momaie, fara sa faca ceva.
ADJUTANT, adjutanti, s. m. 1. Ofiter atasat comandantului unei unitati militare; ofiter facand parte dintr-un stat-major. 2. (Iesit din uz) Grad pentru personalul aviatic, corespunzator plutonierului; persoana avand acest grad. ♦ Cel mai mare grad de subofiter; persoana avand acest grad. – Fr. adjudant.
CEVA pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre ceva care iese din comun (in bine sau in rau), care provoaca uimire, spaima etc. Asa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calitati. 2. Un lucru (cat de) mic, o cantitate, o parte (cat de) neinsemnata, (cat de) putin. Sa fac si eu ceva cat stau aici. 3. Lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecat, catva. 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seama, mai frumos, mai bun sau mai rau, mai urat etc. III. Adv. Intrucatva, putin, cat mai (sau cat de) putin. ♦ (Repetat) Cat de cat, macar, (foarte) putin. – Ce + va.
INTERVENTIE ~i f. 1) v. A INTERVENI. 2) Amestec al unui stat (prin forta armata, presiuni politice etc.) in treburile altui stat, contrar vointei acestuia. 3) Demers facut in favoarea cuiva. [G.-D. interventiei; Sil. -ti-e] /<fr. intervention, lat. interventio, ~onis
INCANTATIE s.f. Cuvant magic; ceremonie prin care vracii pretind ca fac farmece si vraji; (fig.) stare de extaz; incantare. [Gen. -iei, var. incantatiune s.f. / cf. fr. incantation, lat. incantatio].
TARCOTEI, tarcoteie, s. n. (Reg.) 1. Diminutiv al lui tarc (2). 2. Scaun facut din pamant, pe care stau ciobanii cand mulg oile.
JURAMANT, juraminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, fagaduiala solemna facuta de o persoana (adesea printr-o anumita formula in care este invocata divinitatea) de a spune adevarul in legatura cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumita formula, prin care cineva se obliga sa-si faca datoria (fata de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, fagaduiala ferma de a face ceva. – Din lat. juramentum.
BOIER ~i m. 1) (folosit si ca titlu de noblete pe langa numele respectiv) Mare proprietar de pamant (care detinea si o functie inalta in stat). ◊ ~ de divan mare demnitar care facea parte din divanul domnesc. ~ mare boier de prim rang. ~ mic boier de rang inferior. 2) fig. fam. Persoana cu atitudini si maniere de aristocrat. ◊ A face pe ~ul a) a se feri de munca fizica; b) a astepta sa fie servit. A trai ca un ~ a trai fara griji, fiind indestulat. [Sil. bo-ier] /<sl. boljarinu
A SE RASFRANGE se rasfrang intranz. 1) A-si manifesta efectele; a avea urmari; a se resimti. 2) rar A-si proiecta imaginea pe o suprafata facand-o sa se reflecte. 3) (despre stari, actiuni etc.) A-si gasi expresia; a se oglindi; a se reflecta. /ras- + a se frange
SURGHIUN ~uri n. inv. 1) Masura represiva constand in expulzarea din tara sau din locul de trai a unei persoane care s-a facut vinovata fata de puterea de stat; exil; expulzare; deportare. 2) stare a unei persoane expulzate din tara sau din locul de trai. [Sil. -ghiun] /<turc. surgun
nemojic, -a, adj. (reg.) care nu este in stare sau nu este vrednic sa faca ceva.
bateala f. pl. eli (d. bat). Nord. Ban. Olt. Batatura (la pinza). Est. Munca marunta si multa. A-i sta cuiva bateala, a te tinea de capu cuiva (a-i bate capu) sa faca ce doresti tu. A-ti sta bateala sa, a dori mult (sa termini ceva). V. batal 1.
staB (1) staburi, s. n., (2, 3) stabi, s. m. 1. S. n. (Inv.) stat-major. 2. S. m. (Inv.) Ofiter care facea parte dintr-un stab (1); p. ext. ofiter superior. ◊ stab-ofiter = ofiter de stat-major. 3. S. m. (Fam.) Persoana de vaza pe plan social; sef, conducator. – Din germ. stab, rus. stab.
CHIBZUI vb. 1. a cugeta, a gandi, a judeca, a medita, a rationa, a reflecta, (inv.) a meditarisi, a mandri, a rezona, a semui. (Vrea sa ~ in liniste.) 2. a (se) gandi, a judeca, a socoti, (inv. si reg.) a samalui, (fig.) a cantari, a cumpani, a dramui. (Sa ~ cum e mai bine.) 3. a delibera, a dezbate, a discuta, (livr.) a pertracta. (Sa stam si sa ~ cu atentie ce sa facem.) 4. v. considera. 5. (fig.) a cumpani, a masura. (Isi ~ cuvintele.)
DIVANIST ~sta (~sti, ~ste) si substantival inv. Care facea parte din divan. /divan + suf. ~ist
A SE face ma fac refl. I. 1) A avea loc accidental; a se intampla. Ce se face pe lume! ◊ Ce s-a facut (cu cineva)? Ce s-a intamplat (cu cineva)? S-a facut! ne-am inteles! 2) A se crea aparenta; a se parea; a parea. Se facea ca zburam. 3) A incepe sa fie; a deveni; a ajunge. ~ actor. ~ mare. ◊ ~ nevazut a disparea. ~ de ocara (sau de rusine) a se compromite, atragandu-si oprobriul public. 4) v. A SE PREface. ◊ ~ mort in papusoi a se preface. II. (in imbinari) 1) (despre perioade ale zilei, fenomene sau stari ale naturii) ~ ziua. ~ frig. 2) (despre cai de comunicatie) ~ drum. ~ partie. 3) (despre senzatii sau sentimente) A i ~ dor. 4) (despre persoane sugerand ideea de procurare sau de obtinere) ~ cu casa. ~ cu diploma. 2. tranz. A trece dintr-o stare in alta; a deveni. ~ medic. /<lat. facere
IMN ~uri n. 1) Cantec religios de preamarire a divinitatii. 2) Poezie lirica avand un caracter solemn si o anumita dedicatie (unui eveniment, unui erou, unei idei etc.). 3) Compozitie muzicala solemna, facand parte din simbolica oficiala a unui stat. /<fr. hymne, lat. hymnus
NEGLIJEU s.n. 1. Imbracaminte comoda de casa (purtata dimineata). 2. starea unei persoane care nu si-a facut inca toaleta. [Pron. -jeu. / < fr. neglije].
BEAT2, -A, beti, -te, adj. 1. Care este in stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, ametit, baut2 (2), cherchelit, facut2, matosit. ♦ Fig. Coplesit, ametit, tulburat de o stare sufleteasca foarte placuta. Beat de amor. Beat de fericire. – Lat. bibitus.
CODI, codesc, vb. IV. Refl. A sta la indoiala, a sovai, a ezita sa faca ceva. ♦ A se da inapoi de la ceva, a se feri de ceva. – Din coada.
MILITIE f. inv. 1) Organ de stat insarcinat cu mentinerea ordinii publice, cu apararea proprietatii de stat si individuale; politie. 2) Totalitate a lucratorilor care faceau parte din acest organ; politie. /<lat. militia, rus. militia
GATA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A carui confectionare, construire, realizare s-a indeplinit; ispravit, terminat, sfarsit. ◊ Haine (de) gata = haine confectionate care se pot cumpara direct din magazin. ◊ Loc. adv. (Pe) de (-a) gata = fara sa munceasca, pe nemuncite, din munca altuia. ◊ Expr. A da gata = a) a ispravi, a lichida ceva; b) a chinui, a distruge pe cineva; c) a zapaci, a ului pe cineva. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva facut de altul. ♦ Care a luat fiinta, a capatat existenta. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjectie) Ajunge! destul! 2. Care a facut toate pregatirile pentru ceva; pregatit. ♦ Dispus sa..., in stare sa... 3. Care este aproape sa..., pe punctul de a... – Cf. alb. gat.
A APASA apas 1. tranz. 1) (obiecte, organe etc.) A supune unei greutati. ~ un buton. 2) fig. (colectivitati si persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a impila; a asupri. 3) fig. (despre stari fizice sau sufletesti ale unei persoane) A coplesi, facand sa sufere. 4) fig. (cuvinte, fraze etc.) A accentua in procesul vorbirii. 2. intranz. A exercita o greutate asupra a ceva. ~ cu degetul pe rana. /<lat. appensare
brat n., pl. e (lat. brachium, pop. bracium, d. vgr. brahion; it. braccio, pv. braiz, fr. cat. bras, sp. brazo, pg. braco). Mina de la umar pina la unghii. Cantiatea pe care o pot purta bratele: un brat de lemn. Ramificatiune de fluviu, de mare (numit si crac). Fig. Munca: a trai din bratele sale. Putere: bratu lui Dumnezeu. Vigoare: tot cedeaza bratului lui. A primi cu bratele deschise, a primi cu bucurie. A sta cu bratele incrucisate, a nu avea nimic de facut. In brate, cu ajutoru bratelor: a tineaun copil in brate. La brat sau brat la brat, tinindu-te de bratu altuia: a te plimba cu cineva la brat. – Se zice gresit si in bratele meu, ca in spatele meu, pin confuziunea f. pl. in e cu m. ori n. sing. in e.
CASATORIE s. 1. (pop. si fam.) capatuiala, capatuire. (~ cuiva la ofiterul starii civile.) 2. mariaj, (livr.) matrimoniu. (A contractat o ~.) 3. partida. (A facut o ~ buna.) 4. unire, (pop.) insotire, luare. (Dupa ~ lor ...) 5. v. cununie. 6. v. insuratoare. 7. v. maritis. 8. v. casnicie.
ambasador m. (fr. ambassadeur, d. mlat. ambactiator, de unde s' a facut ambasseor, apoi -adeur supt infl. it. ambasciatore). Reprezentantu unui stat mare in alt stat mare, superior in rang ministrului plenipotentiar, care reprezinta state mai mici.
TOANA1, toane, s. f. 1. Capriciu. ◊ Loc. adj. Cu toane = capricios, rasfatat. ♦ Criza, atac. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) o toana (sau toanele) = a-l apuca (pe cineva) nabadaile, furiile; a-i veni (pe neasteptate) cheful sa faca ceva (neobisnuit). Toana de plans = ropot, val, izbucnire de plans. ♦ stare de spirit, dispozitie. ♦ Fig. Miscare repede, violenta. 2. (Precedat de „o”) Interval de timp, rastimp (scurt). ♦ Cantitate mica din ceva. – Cf. tuna.
CONTOAR s. n. 1. birou de comert (in special al unui bancher); masa unde se fac platile in casele mari de comert. 2. agentie comerciala intr-un stat strain. (< fr. comptoir)
AVAR2, -A, (‹ fr. {i}) s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Populatie turcica din stepele Asiei Centrale asezata in timpul marii migratiuni a popoarelor in Cimpia Panonica, unde a creat un stat (568-796), distrus de franci si bulgari; (si la sg.) persoana care facea parte din aceasta populatie. 2. Adj. Care apartine a. (1), privitor la a. ♦ (Substantivat, f.) Limba din familia altaica, vorbita de avari.
FRONTIERA, frontiere, s. f. Linie naturala sau conventionala care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de intinderi de apa care nu fac parte din teritoriul sau; granita, hotar. [Pr.: -ti-e-. – Var.: (inv.) fruntarie s. f.] – Din fr. frontiere.
COPIE ~i f. 1) Reproducere exacta a ceea ce este facut intr-un singur exemplar. ◊ ~ legalizata copie pe care un organ de stat o atesta ca fiind conforma cu originalul. 2) depr. Imitatie lipsita de originalitate si de valoare. 3) Inscris care reproduce intocmai un alt inscris, constatator al unui act juridic. [Art. copia; G.-D. copiei; Sil. -pi-e] /<fr. copie, lat. copia
CONTOAR s.n. 1. Birou de comert, mai ales birou al unui bancher. ♦ Agentie comerciala intr-un stat strain (mai ales intr-o tara comerciala). 2. Masa, mobila, loc unde se fac platile in casele mari de comert sau de banca. [Var. (1) contuar, comptuar s.n. / < fr. comptoir].
CASMIR s.n. Rasa de capre, originara din Casmir si Tibet, cu par moale si matasos. ♦ Tesatura fina, care se facea la inceput din parul acestei capre. [Pl. -ruri. / < fr. cachemire, cf. Casmir – stat in nordul Indiei].
A APUCA apuc 1. tranz. 1) A lua (cu mana, cu dintii etc.) tinand. ~ de maneca. ~ o creanga. ◊ ~ de gat (pe cineva) a sili pe cineva sa faca ceva. 2) (lucruri, obiecte etc. aflate la indemana) A lua la repezeala. 3) fig. (despre stari fizice sau sufletesti) A pune stapanire; a cuprinde. ◊ Ce te-a apucat? ce ti-a trasnit prin cap? 4) (persoane sau vehicule gata de plecare) A gasi in ultimul moment; a prinde. 5) A ajunge sa traiasca. ~ vremuri grele. 2. intranz. 1) A primi ceva (un obiect, o deprindere etc.) prin traditie. Asa am apucat de la parinti. 2) A lua directia; a face; a se indrepta. ◊ Care pe unde apuca care unde nimereste. /<lat. aucupare
HADRAMAUT (HADRAMAWT, HADHRAMAUT), regiune haturala in S Pen. Arabia (Yemen), in lungul coastei G. Aden; 155,4 mii km2. Podis calcaros, cu alt. medie de 500-1.500 m, limitat la N de desertul Rub’al Khālῑ si strabatut de uedul cu acelasi nume (645 km). Tutun, grau, mei, orez, curmale si bumbac. Cresterea nomada a ovinelor si caprinelor. Pescuit de sardele. Localit. pr.: Al-Mukallā, Tarim, Ash-Shihr. Pe terit. H. a existat un vechi stat, care, in sec. 3, a intrat in componenta Regatului Saba, iar din sec. 7 a facut parte, succesiv, din mai multe formatiuni statale arabe. Protectorat britanic (din 1888). Din 1967 alipit Yemen-ului.
INTERVENTIE, interventii, s. f. 1. Faptul de a interveni intr-o actiune, intr-un proces, intr-o discutie etc. ♦ Invazie armata sau amestec al unui stat in treburile interne ale altui stat sau ale altui popor. ♦ (Med.; si in sintagma interventie chirurgicala) Operatie. 2. Actiune, efort, demers facut spre a obtine ceva, mai ales o favoare. – Din fr. intervention, lat. interventio.
SUFLU s. 1. suflare. (Dintr-un ~ a facut sa zboare hartia de pe masa.) 2. bataie, suflare, (inv. si pop.) suflat, (reg.) zaliste. (sta in ~ul vantului.) 3. adiere, boare, pala, suflare, unda, (rar) scutur, (Olt.) reveneala. (Nu se simtea nici un ~ de vant.)
ANOMIE f. stare a societatii caracterizata prin lipsa de legi sau prin existenta unor norme contradictorii care fac dificila orientarea individului in colectivitate. /<fr. anomie
MORALIST2 ~sta (~sti, ~ste) m. si f. 1) Specialist in probleme de morala. 2) Persoana inclinata sa faca mereu morala. /<fr. moraliste
BOIER, boieri, s. m. 1. (In oranduirea feudala a unor tari) Reprezentant al clasei exploatatoare, facand parte din randul marilor proprietari de pamant (si care detinea o functie inalta in stat); (in regimul burghezo-mosieresc) persoana apartinand claselor dominante; (in special) mosier; p. ext. stapan. ◊ (In oranduirea feudala) Boier de divan (sau cu barba) = boier de rang inalt care facea parte din divanul domnesc. Boier mare ( sau velit) = boier de rangul intai. ♦ (In regimul burghezo-mosieresc) Persoana cu atitudini si obiceiuri de aristocrat. ◊ Expr. A face pe boierul = a adopta o atitudine de dispret fata de lumea muncitoare; (in special) a se feri de munca; a astepta sa fie servit. 2. (Inv.) Titlu de politete (echivaland cu „domnule”). – Slav (v. sl. boljarinu, pl. boljare).
REVOCARE, revocari, s. f. 1. Actiunea de a revoca si rezultatul ei; revocatie. 2. (Jur.) Desfacere unilaterala a unui act prin manifestarea de vointa a persoanei care l-a facut. ♦ Desfacere a unui act juridic in cazurile prevazute de lege. 3. Act prin care organul de stat competent hotaraste incetarea calitatii sale de membru intr-un organ ales. ♦ Retragere de catre alegatori a mandatului incredintat unei persoane de a-i reprezenta in organele de conducere ale statului. – V. revoca.
GATA1 adj. invar. si adverbial 1) (despre lucruri, procese etc.) Care este facut pana la capat; adus la conditia finala; terminat; sfarsit; ispravit. ◊ Haine ~ confectii. 2) Care este in stare sa efectueze ceva; capabil pentru ceva. A fi ~ pentru sustinerea tezei. ◊ A veni la de-a ~ a veni la ceva pregatit de altii, necontribuind cu nimic. A da ~ a) a termina de facut; b) a distruge (moral sau fizic); c) a buimaci; a ului. 3) (uneori repetat; urmat, mai ales, de un verb la conjunctiv) Cat pe ce; mai-mai. ~ sa plece. /<alb. gat
A SILNICI ~esc tranz. 1) A supune in mod silnic. 2) (fiinte) A pune cu forta (sa faca ceva); a forta; a constrange; a sili. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, incalcand grav starea fireasca; a stalci; a poci; a schingiui. /Din silnic
NATUR adj. invar. In gastronomie, in stare naturala sau asemanator acesteia; in expr. se consuma natur = in stare cruda, neprelucrat; omleta natur = omleta simpla, fara adaosuri; snitel natur = snitel simplu, fara a fi facut pane; cartofi natur = cartofi fierti in apa sarata, fara alte ingrediente.
BODNARAS, Emil (1904-1976, N. Iaslovat, jud. Suceava), militant comunist roman. Membru al P.C.R. din 1934. A plecat in U.R.S.S., unde a devenit membru al P.C.U.S. Revenit clandestin in tara, a facut parte din conducerea P.C.R. Dupa 1945, a ocupat inalte functii de partid si de stat.
acolo si (pop.) acolu (sud) si acolo (nord) adv. de loc si de directiune (lat. eccu-illo, de unde s' a facut aculo, ca' n Mac., acolo, ca' n nord, si aclo, ca' n Mac. si Banat. Pe urma, dupa vbg. kolie, s' a facut acolo si colo, acolea si colea). In acel loc, in opoz. cu aci, aici, acolea, acilea: stau acolo, ma duc acolo. Se uziteaza si ca termin [!] care mareste ideia de dispret: ia un prost si el acolo! are si el 2-3 franci acolo, si se fuduleste! Intr' acolo (nord), in colo. Dintr' acolo, din colo. V. colo. – A lucra intr' acolo (germ. dahin arbeiten), barb. ardelenesc = „a lucra in acest scop, a lucra pentru”.
HAZ ~uri n. stare de buna dispozitie; voie buna; veselie. ◊ Vorbe de ~ glume; vorbe spirituale. A face ~ a) a se veseli, facand glume; a se amuza glumind; b) a face glume pe seama cuiva. /<turc. haz
A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare
PENTICOstaL ~i m. Persoana facand parte dintr-o secta crestina care, in urma posturilor severe si a serviciilor divine foarte lungi, ajunge la stari convulsive. /<engl. pentecostal
corlata1, corlate, s.f. (reg.) 1. iesle. 2. ingraditura sau coliba pentru vite. 3. impletitura de forma bombata care se asaza pe car cand se transporta snopi sau fan; loitre, suiana. 4. polita in jurul cuptorului pe care se tin vase de bucatarie si alte lucruri marunte; prichici, rapt, tapsan. 5. parapet, rampa, balustrada. 6. rama pe care se intinde postavul ca sa se usuce. 7. banca, scaun. 8. scandura de gard; laturoi, razlog, tapusa; gard facut din aceste scanduri. 9. (la pl.) dependintele casei taranesti. 10. spalier pentru vita de vie. 11. (la pl.) lemnele pe care sta cosul casei.
catinel, -ica adj., pl. ei, ele (din mai vechiu catelin, adica „cite lin”, cite putin, din care supt infl. lui incetinel, putinel, -ntel, s´a facut catenel, apoi catinel. V. cite). Vechi. Azi nord. Putin: catinica vreme. Adv. Lin, incet: a porni catinel. Putin: stai catinel! – Si catingan si chitinel (Trans.). Dim. catinelus.
COPT coapta (copti, coapte) 1) (despre alimente) Care este pregatit pentru mancare prin incalzirea in cuptor. 2) (despre fructe sau despre plante) Care a ajuns in ultima faza de dezvoltare naturala; bun pentru consum. Mar ~. Cirese coapte. ◊ Mort-~ in orice conditii; cu orice pret. 3) fig. (despre oameni) Care are suficienta experienta de viata; ajuns la maturitate; matur. ◊ Om ~ la minte om cu buna judecata; om serios. 4) (despre stari de lucruri) Care este de acum gata de ceva; ajuns in faza superioara de dezvoltare. 5) (de-spre abcese) Care a facut puroi si este gata sa se sparga. /<lat. coctus
DISPOZITIE s. f. 1. prevedere obligatorie cuprinsa intr-un act normativ; masura, hotarare luata de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul in subordine; ordin. ♦ ~ de plata = ordin scris prin care o intreprindere, organizatie, institutie etc. dispune bancii sa faca anumite plati din contul sau; la ~ = la indemana. 2. dispunere, asezare intr-o anumita ordine; alcatuire potrivit unui anumit plan. 3. stare sufleteasca. 4. posibilitate de a dispune (de)... 5. aptitudine, inclinatie; vocatie. 6. (pl.) pregatiri, preparative. (< fr. disposition, lat. dispositio)
staNDARD s. n. 1. tip, model de proba. ◊ norma sau ansamblu de norme oficiale intr-un document care reglementeaza conditiile dimensionale de functionare ale unor materiale, piese, utilaje etc. ♦ ~ de stat (abr. staS) = standard cu aplicare obligatorie, aprobat de guvern. ◊ ~ de viata = nivel de trai. ◊ (fig.; adj.) lipsit de originalitate; facut dupa sablon. ◊ limba ~ = limba insusita de intreaga colectivitate, indiferent de apartenenta dialectala a vorbitorilor; limba comuna, curenta. 2. (fin.) ~ -aur = sistem al circulatiei banesti in baterea si libera circulatie a monedelor de aur cu valoare intrinseca. 3. melodie de mare popularitate, care a rezistat modificarilor gustului de-a lungul anilor, ramanand in repertoriul permanent al jazului. (< fr., engl. standard)
SERIOS1 ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre persoane) Care staruie sa patrunda in esenta lucrurilor; care stie sa aprofundeze, alegand esenta. Student ~. 2) (despre persoane) Care este lipsit de veselie frivola; fara veselie frivola. 3) (despre actiuni, lucrari etc.) Care este facut cu mare simt de raspundere; realizat in mod constiincios. Aport ~. 4) (despre manifestari ale persoanelor) Care vadeste severitate; sever; grav. 5) (despre stari de lucruri) Care poate avea urmari grave; care se poate complica. Boala ~oasa. [Sil. -ri-os] /<lat. seriosus, fr. serieux, it. seriose
ADMINISTRATIE, administratii, s. f. 1. Totalitatea organelor administrative ale unui stat; sectie a unei institutii insarcinata cu administrarea acelei institutii. ◊ (Iesit din uz) Administratie financiara = institutie care conducea o circumscriptie financiara, facand incasarile si platile statului. Consiliu de administratie = comitet insarcinat cu conducerea unei societati industriale sau comerciale capitaliste pe actiuni. 2. (Inv.) Diviziune organizatorica in armata, care se ocupa de hrana si imbracamintea trupei. – (1) Fr. administration (lat. lit. administratio, -onis), (2) rus. administratija.
ISPRAVI, ispravesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A duce sau a ajunge pana la sfarsit, a face sa fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfarsi, a (se) mantui; a (se) infaptui, a (se) realiza. ◊ Loc. adv. Pe ispravite = aproape de sfarsit, pe sfarsite. ◊ Expr. (Tranz.) Am ispravit! = nu mai stau de vorba! Ispraveste odata! = taci! termina! (Refl.) S-a ispravit = a) ai dreptate, asa e; b) nu mai e nimic de facut. 2. Tranz. A face sa se prapadeasca, sa dispara. ◊ Refl. S-a ispravit cu el. – Din sl. ispraviti.
LICHIDITATE s.f. Calitatea, starea a ceea ce este lichid (1). ♦ Situatie financiara a unei intreprinderi care dispune de fonduri in casa sau in banca, putand sa faca platile in termen. [Cf. fr. liquidite].
1) bar n., pl. uri (fr. barres, pl. d. barre, bara. V. barou). Joc baietesc in care doua tabere stau fata’n fata, iar unu iese din rind, si adversaru trebuie sa-l atinga cu mina si, astfel, sa-l faca captiv (Tabara care are mai multi captivi cistiga).
EVREU, evrei, s. m. Persoana (de religie mozaica) facand parte din populatia originara prin traditie din Israelul si Iudeea antice; izraelit. ♦ Persoana care face parte din populatia de baza a actualului stat Israel. – Din sl. evreinu.
bursa f., pl. e (fr. bourse, it. borsa, d. lat. byrsa, pop. bursa, d. vgr. byrsa, pele, punga de pele. V. Birja). Stipendiu, pensiune platita de stat ori de un particular p. intretinerea unui elev ori unui student. Suma de 500 lei vechi in Turcia (V. punga). Loc unde se fac operatiuni financiare asupra valorilor publice, obligatiunilor, actiunilor s.a. (numit pop. pin porturi si borsa, dupa it. borsa, si turc. borsa, ca si soma ild. suma). – In vechime zarafii isi asezau mesele pe pietele publice ale marilor orase. La Ierusalim, Hristos, vazandu-i facind schimb chear in tinda biserii, i-a alungat batindu-i cu funia uda. Burse cu intelesu de astazi nu exista de cit din seculu 16. Primu oras care a avut bursa a fost Bruges (Belgia), unde un negustor invita la casa lui ca sa incheie afaceri. Ca semn de recunoastere a casei, pusese la intrare o punga (lat. bursa) sculptata pe o peatra. Apoi s’au infiintat burse la Anvers, Lyon, Tuluza, Roma s.a. Cea dintii cladire de bursa publica a fost inaugurata de regina Elisabeta la Londra in 1571.
AFLA vb. 1. v. gasi. 2. a se auzi, (fig.) a rasufla, a transpira. ( Secretul s-a ~ repede.) 3. a descoperi, a ghici, ( rar) a banui. ( Ai ~ ce am vrut sa spun.) 4. a cunoaste, a sti. (Vrei sa ~ adevarul?) 5. a auzi, a sti, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 6. a gasi, a prinde. (Voia sa-l ~ singur ca sa-i poata vorbi.) 7. v. inventa. 8. a exista, a fi, a se gasi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo marfuri in mare cantitate.) 9. a fi, a se gasi, a sta. (Plicul se ~ pe masa nedesfacut.) 10. a fi, a figura, a se gasi, a se numara. (Se ~ printre invitati.) 11. v. pomeni. 12. v. situa. 13. v. consta. 14. v. primi.
SOARTA s. 1. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, ursita, zodie, (livr.) fatum, (rar) predeterminatie, (inv. si pop.) striste, (pop.) data, facut, noroceala, norocire, oranda, parte, randuiala, scrisa, soroc, (inv. si reg.) sorocire, (reg.) ursa, urseala, (inv.) predestinatie, preursire, preursita, triste, ursitoare, (grecism inv.) proorizmos, (fig.) stea. (Asa i-a fost ~.) 2. situatie, stare. (Nu stie nimic de ~ lor.) 3. deznodamant, sfarsit. (~ bataliei s-a decis.)
PERETE ~ti m. 1) Parte verticala a unei cladiri sau a unei incaperi. ◊ ~ in ~ avand un perete comun. De ~ care se poate pune, atarna pe perete. Intre patru ~ti a) la adapost; b) in taina; in secret. A se da cu capul de ~ti (sau de toti ~tii) a fi in stare de disperare extrema. A spune cai verzi pe ~ti v. CAL. A strange la ~ (pe cineva) a forta pe cineva sa spuna sau sa faca ceva. A vorbi la ~ti a vorbi zadarnic; a nu fi ascultat. 2) Obstacol natural sau artificial care se ridica vertical. 3) Element care margineste sau imparte ceva in doua sau in mai multe spatii. 4) Membrana care inconjoara o cavitate interna a unui organism. /<lat. paries, ~tis
2) cost, a -a v. intr. (it. costare, fr. couter, d. lat. con-stare, a consta. – Cost, costi, costa si coasta, costam; sa coste si sa coaste). Am pretu de: cartea costa cinci franci. Fig. Ma produc, ma fac (c´o perdere [!], c´o grija, c´o munca oare-care): aceasta carte costa multa munca. V. tr. Aceasta carte m´a costat multa munca. Cit te costa aceasta lampa? Fig. Vorba asta ma costa, ma doare. – In nord a custa. Mai vechi (pe la 1800) costisesc (ngr. kostizo, aor. ekostisa).
INTARATA, intarat, vb. I. 1. Tranz. A aduce pe cineva in stare de enervare, de surescitare; a agita, a instiga un grup de oameni; a atata, a asmuti, a zadari (un animal). 2. Tranz. A incita pe cineva sa faca un lucru. ♦ Refl. A se insufleti, a se entuziasma, a se inflacara. 3. Refl. A se porni cu violenta, a se intensifica, a se inteti. [Var.: (pop.) intara, intarta vb. I] – Lat. *interritare.
FILOZOFIE, filozofii, s. f. 1. Stiinta constituita dintr-un ansamblu inchegat de notiuni si idei, care interpreteaza si reflecta realitatea sub aspectele ei cele mai generale; conceptie generala despre lume si viata. 2. Totalitatea conceptiilor si a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei stiinte. 3. (Rar) Atitudine (inteleapta) fata de intamplarile vietii; mod specific de a privi problemele vietii. 4. (Fam.) Lucru greu de facut, problema greu de rezolvat. – Din ngr. philosophia, fr. philosophie.
REface, refac, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rau facut sau in parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un tesut) A se regenera. 2. A aduce din nou in starea (de inflorire) in care a fost mai inainte; a reconstrui. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) face din nou sanatos, a (se) intrema, a (se) insanatosi. – Re1- + face (dupa fr. refaire).
ACTIV1 s. n. 1. (In oranduirea socialista) Colectiv intr-o organizatie politica sau intr-o institutie de stat, format din elementele cele mai devotate si mai ridicate din punct de vedere politic, carora li se incredinteaza munci de raspundere. ♦ Totalitatea persoanelor care, desi nu fac parte din partidul clasei muncitoare, se identifica ideologic cu acesta si ii sprijina munca, formand elementul de legatura intre el si mase. 2. Totalitatea bunurilor mobile si imobile care apartin unei intreprindere sau unei institutii; parte a bilantului unde se inscriu aceste bunuri. ◊ Expr. A avea ceva la activul sau = a fi autorul unei actiuni grave. A pune ceva la activul cuiva = a pune o actiune grava pe seama cuiva. – (1) Rus. aktiv, (2) fr. actif (lat. lit. activus).
BAGHETA, baghete, s. f. 1. Betisor subtire; nuielusa, varguta. ◊ Bagheta magica = betisorul de care se slujesc scamatorii in operatiile lor. ♦ Varga usoara si nu prea lunga cu care dirijorii conduc executia unui ansamblu muzical; fig. talentul, maiestria dirijorului. ♦ Betisor de forme variate cu care se lovesc membranele, coardele sau lamele unor instrumente muzicale. ♦ Vergea de lemn pe care sta intins parul arcusului. ♦ Dunga de ajur sau de culoare diferita care impodobeste uneori ciorapii pe partea exterioara a gleznelor. 2. Nume dat unor piese cilindrice subtiri care fac parte din diverse mecanisme sau aparate. – Fr. baguette.
VECIN, -A, vecini, -e, adj., subst. I. 1. Adj. Care este, se afla, sta alaturi, in apropiere de cineva sau de ceva. 2. S. m. si f. Persoana care traieste, locuieste, se afla alaturi sau in apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (I1) cu alt popor, cu alt stat etc. ◊ Loc. adv. Prin (sau in) vecini = prin (sau in) apropiere, (pe undeva pe) alaturi. II. S. m. Taran aservit stapanului feudal din Moldova medievala, obligat sa faca acestuia prestatii in munca sau sa dea contributii in natura ori in bani; ruman, iobag. – Lat. vicinus.
consiliu m. (lat. consilium). Sfat, sfatuire, parere data cuiva ca sa faca ceva. Adunare p. a se sfatui. Localu consiliului. Consiliu de ministri, consiliu p. a delibera despre afacerile statului. Consiliu de razboi, consiliu p. justitia militara. Consiliu de stat, consiliu p. a prepara legi, ordonante si regulamente, a rezolva dificultatile care se ridica in materie administrativa si a judeca apelurile contentiosului administrativ. Consiliu judetenesc (gresit zis judetean), consiliu compus din 18 membri, p. afacerile judetului. Consiliu comunal, consiliu compus tot din 18 membri, p. afacerile comunei. Consiliu permanent, consiliu alaturat ministerului Educatiunii Nationale. Consiliu de familie, consiliu compus din rude si prezidat de un judecator ca sa apere interesele unui minor. Consiliu judiciar, persoana numita de un tribunal ca sa-l infrineze pe cel declarat in stare de prodigalitate sau incapacitate civila sau legala. Consiliu de disciplina, tribunal instituit p. disciplina. Consiliu de zece, un tribunal secret in foasta [!] republica a Venetiii.
ESENTA ~e f. 1) Ansamblu de trasaturi fundamentale, necesare, generale si stabile ale unui lucru sau ale unui proces, care fac ca acesta sa se deosebeasca de altele; natura interna a unui lucru sau a unui proces. 2) Substanta mirositoare concentrata extrasa din plante sau preparata sintetic si folosita, in stare diluata, in parfumerie sau in cofetarie. /<fr. essence, lat. essentia
BRAU1 ~ie n. 1) Fasie din piele sau din alt material care serveste la incins sau la ajustat imbracamintea; cingatoare; curea; centura; cordon. ◊ A fi cu cutitul la ~ a fi foarte bataus. 2) Fasie lata, confectionata, de obicei, din lana colorata, facand parte din costumul national. 3) Fasie lata purtata de preoti, servind drept indice al gradului in ierarhia bisericeasca. 4) Parte a corpului omenesc dintre solduri si coaste; mijloc; talie; cingatoare. ◊ A sta cu mainile in ~ a sta degeaba; a nu face nimic. 5) arhit. Element decorativ inelar, in relief, care inconjoara o coloana; bratara. [Monosilabic] /Cuv. autoht.
PRELUCRA vb. tr. 1. a transforma, a trece de la o stare bruta la una finita. 2. a reface o lucrare, o opera etc. 3. a lamuri; a expune, a explica (o idee, o carte etc.). 4. a cauta sa convinga pe cineva sa faca, sa recunoasca ceva etc., a arata greselile spre a fi indreptate. (< pre- + lucra)
ARISTOCRATIE s. f. clasa sociala conducatoare care detine puterea de stat si asupreste celelalte clase (in oranduirea sclavagista si feudala); patura restransa a claselor exploatatoare, care beneficiaza de mari privilegii; nobilime. ◊ varfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte si se bucura de avantaje speciale. (< fr. aristocratie, gr. aristokratia)
staNDARD ~e n. 1) Norma obligatorie careia trebuie sa-i corespunda un produs; etalon. ◊ ~ de stat standard aprobat oficial, de care trebuie sa se conduca toate intreprinderile si organizatiile economice. ~ de viata nivel de trai. 2) Produs care corespunde unei astfel de norme. 3) si adjectival depr. Lucru lipsit de originalitate, facut dupa sablon. /<fr., engl. standard, germ. standard
DROJDIE, drojdii, s. f. 1. Substanta depusa dintr-un lichid pe fundul unui vas. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capatul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zat de cafea. 2. (In sintagma) Rachiu de drojdie (si eliptic) = rachiu facut din drojdie (1) de vin. 3. Fig. Ramasita, reminiscenta, urma. 4. Fig. (La sg., cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societati; pleava, gunoi. 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care traiesc in colonii si de obicei produc fermentatia alcoolica in materii zaharoase. ♦ Preparat industrial facut din una dintre aceste ciuperci (a berii), intrebuintat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din sl. drozdijen.
DRESA, dresez, vb. I. Tranz. I. A invata, a obisnui, a deprinde un animal sa faca, la porunca, anumite miscari sau sa indeplineasca anumite actiuni. ♦ Fig. (Peior.) A invata, a deprinde o persoana sa se comporte intr-un anumit fel, stabilit de mai inainte de altii. II. (Despre organe de stat sau reprezentanti ai acestor organe) A redacta, a incheia un act (oficial). – Din fr. dresser.
A INTOARCE intorc 1. tranz. 1) A face sa se intoarca. ♦ ~ ceasul a rasuci arcul ceasului (pentru a-l face sa mearga). 2) fam. (despre o boala) A lovi din nou; a inturna. Gripa l-a intors. 3) A schimba cu locul astfel incat o parte sa ocupe pozitia alteia. ~ fanul. ♦ ~ pe o parte si pe alta a cerceta amanuntit. ~ casa pe dos a face dezordine in casa. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-si schimba atitudinea fata de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau parti ale corpului) A misca intr-o parte. ~ capul. ~ privirea. ♦ ~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferenta sau suparare fata de cineva. 5) (bani, lucruri) A da inapoi; a inapoia; a restitui. ♦ ~ cuvantul a raspunde urat. ~ binele (sau raul) facut a rasplati pe cineva pentru o fapta buna (sau rea). ~ vizita a face o vizita de raspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele s*****e; a jugani. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrara. A intors-o in frig. /<lat. intorquere
PRELUCRA vb. I. tr. 1. A transforma, a trece de la o stare bruta la una finita (un material, o piesa etc.). 2. A reface o lucrare, o opera etc. 3. A lamuri; a expune, a explica (o idee, o carte etc.). 4. A cauta sa convingi pe cineva sa faca ceva sau sa-l determini sa inteleaga un lucru. [< pre- + lucra].
SA, sei, s. f. 1. Piesa de harnasament confectionata din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului si pe care sade calaretul. ◊ Expr. A pune saua (pe cineva) = a supune, a stapani, a exploata (pe cineva), a constrange pe cineva sa faca ceva. A vorbi din sa = a vorbi de sus, cu siguranta de sine. 2. Parte a bicicletei, a motocicletei etc. formata dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se sta in timpul deplasarii vehiculului. 3. Os din spinarea gainii. ◊ Saua turceasca = scobitura in grosimea osului sfenoid, in care se afla situata glanda hipofiza. 4. Forma de relief reprezentand o depresiune cuprinsa intre doua parti de teren mai ridicate, cu care alcatuieste un ansamblu; curmatura. Saua dealului. [Var.: sea s. f.] – Lat. sella.
cameleon m. (fr. cameleon, d. vgr. hamaileon, d. hamai, pe pamint, jos, si leon, leu). Un fel de sopirla care are coloarea [!] ei proprie, dar si-o schimba dupa imprejurari. Fig. Om fara pareri statornice. – Cameleonu, daca sta, de ex., pe ceva verde, din cauza reflexului, se face verzui. Supt [!] impresiunea fricii, devine ros, galben, negru, verde, albicios, cum se poate vedea pin [!] pelea [!] lui, extrem de transparenta. Aceasta singulara proprietate l-a facut sa fie emblema omului care-si schimba parerea si purtarea dupa interes.
ARISTOCRATIE s.f. Clasa sociala conducatoare care detine puterea de stat si asupreste celelalte clase (in oranduirea sclavagista si feudala); patura restransa care se bucura de diferite privilegii; nobilime. ♦ (Fig.) Varfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social, care s-au desprins de clasa din care fac parte si se bucura de avantaje speciale. [< fr. aristocratie, it. aristocrazia, gr. aristokratia < aristos – nobil, kratos – putere].
FINIT, -A, finiti, -te, adj. 1. Care are o existenta limitata. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofica ce se refera la starile relative ale materiei, care au o existenta limitata si se pot transforma unele intr-altele. 2. (Despre produse, marfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime si poate fi intrebuintat in scopul pentru care a fost facut. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.
FACIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al fetei in cursul unei boli, al unei stari emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice in ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitate a particularitatilor mineralogice si paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizeaza conditiile fizico-geografice de depunere a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. facies.
SALATA ~e f. 1) Planta erbacee legumicola cultivata pentru frunzele ei mari, care se consuma in stare cruda. ◊ ~a-iepurelui planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunze alungite si cu flori rosii sau liliachii. 2) Mancare rece preparata din legume crude sau fierte, uneori cu adaos de carne, oua etc., servita, mai ales, ca aperitiv. ~ de castraveti. ◊ ~ de fructe desert facut din fructe crude (taiate marunt), presarate cu zahar si stropite cu rom (vin, coniac). /<ngr. salata, fr. salade, germ. Salat
corp n., pl. uri (lat. corpus). Ori-ce substanta, organica sau anorganica: toate corpurile-s solide, lichide sau gazoase. Partea materiala a unei fiinte, trup: corp de om, de vita. Parte de armata mai mare de cit diviziunea: armata romaneasca are sapte corpuri. Regiment: banii corpului. Corporatiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toti la un loc: corpu didactic (corepunde terminatiunii -ime cind e vorba de profesiuni: corpu studentesc = studentimea). Parte principala din ceva: casa asta are doua corpuri, corp de pompa. Corp ceresc, stea sau bolid. Corp de garda, post militar, soldati de paza. Corp al delictului, obiect care probeaza existenta delictului, cum ar fi un cutit ramas de la asasin. Corpuri legiuitoare, Camera si Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu ori cu societatea din care faci parte. A te constitui in corp, a te aduna, a te stringe formind un corp. In Let. corpus (rus. pol. korpus) si (grecizat) corpos, pl. uri, corp de armata (ca 3, 266-267).
A SE LEGA ma leg intranz. 1) A-si lua obligatia (sa faca ceva); a se angaja; a se obliga. ~ prin juramant. 2) A se apropia sufleteste (de cineva sau de ceva); a se atasa. 3) A avea pretentii (fata de cineva), atacandu-l si cerand socoteala; a se agata (de cineva). 4) (despre dulceturi, sosuri etc.) A deveni mai dens, fiind intr-o stare intermediara dintre cea lichida si cea solida; a se ingrosa. /<fr. leguer, lat. legare
NIXON [niksən], Richard Milhous (1913-1994), om politic american. Membru al Partidului Republican. Vicepresedinte (1953-1961) si presedinte (1969-1974) la S.U.A. Desi atitudinea lui era manifest anticomunista, prin secretarul de stat, H. Kissinger, a promovat o politica de destindere si normalizare a relatiilor cu statele comuniste (vizite in Romania, U.R.S.S., China, semnarea tratatului de dezarmare SALT I si recunoasterea R.P. Chineza in 1972, incheierea razboiului din Vietnam in 1973 etc.). Dupa realegerea din 1972, a fost nevoit sa faca fata unor grave dificultati economice, determinate de devalorizarea dolarului. Implicat in „afacerea Watergate”, a demisionat in favoarea vicepresedintelui G. Ford.
administratiune f. (lat. administratio, -onis). Actiunea de a administra, de a minui averea unei case, unei institutiuni sau unui stat. Ramura a unui serviciu public (aceia care ingrijeste de partea materiala: hrana, imbracaminte, edificii, cai). Acel serviciu al armatei care se ocupa de hrana, imbracaminte, contabilitate s. a.: ofiter de administratiune. Functionarii administrativi: toata administratiunea. Consiliu de administratiune, cei ce supravegheaza aplicarea statutelor si mersu unei societati din care fac parte. – Si -atie.
FACIES s. n. 1. infatisare, aspect superficial al unui lucru. 2. aspect al fetei in timpul unei boli, al unei stari emotive etc. ◊ suprafata a unei formatii anatomice. 3. totalitatea caracterelor mineralogice si petrografice ale unei roci. ◊ aspect pe care il au straturile geologice, determinat de caracterele petrografice si paleontologice. 4. aspectul unei culturi arheologice in formele ei caracteristice. 5. cea mai mica subdiviziune a asociatiei vegetale caracterizata prin dominatia unei specii. (< lat. facies, fr. facies)
DOAR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. stai doar o clipa! ◊ Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ◊ Expr. Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ In speranta ca... L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ◊ Expr. Intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: doara adv.] – Lat. de-hora.
ausel m., pl. ei (dupa Hijdau si Acad., dim. d. mrom. aus, mosneag, d. lat. avus, bunic; mai probabil, d. lat. pop. aucellus, var. din auccella, avicella, cristel, dim. d. avis, pasare; it. uccello, fr. oisel, apoi oiseau, pasare. Din aucellus s´a facut aucel, apoi, dupa frumusel, ausel. V. avion). O pasarica foarte mica cu penele cafenii, cenusii si galbene aurii, numita si sfredelus, ochiu boului si tartalac (regulus cristatus). Alta pasarica, un fel de pitigoi, cu spinarea rosie, cu aripile si coada neagra, iar incolo alburie, care-si face cuibu atirnat, ca si ganguru [!] (aegithalus pendulirus): sta atirnat, ca o punguta alba de lina, un cuib de ausel. Il tesusera doua pasarele si tiriisera in el doua rinduri de ausel (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Ausel de stuf, un fel de pitigoi mai mare (17 c. m.) care are o lunga mustata neagra (panurus biarmicus). V. pitulice.
CE1 pron. interog. 1) (se foloseste pentru a obtine informatii despre un obiect necunoscut) Care (anume) obiect? Ce a cazut? Ce duci? 2) pop. (se foloseste pentru a obtine informatii despre cauza unei actiuni, unei stari etc.) Din care cauza? Pentru care motiv? De ce? De ce esti trist? 3) pop. (se foloseste pentru a obtine informatii despre o valoare sau o cantitate) Cat? Ce te costa? 4) (se foloseste in intrebari retorice) Ce este mai scump decat libertatea? 5) (fiind insotit de o intonatie exclamativa, exprima suparare, indignare, surpriza etc.) Ce spui?! Ce faci?! /<lat. quid
PLACERE, placeri, s. f. 1. Actiunea de a placea si rezultatul ei; stare afectiva, fundamentala, determinata de satisfacerea unor tendinte, a unor cerinte vitale; sentiment sau senzatie de multumire, de bucurie, provocate de ceva care satisface gustul sau dorinta noastra. ◊ Loc. adv. Cu placere = a) cu drag, bucuros, din toata inima; b) formula de raspuns la multumirile exprimate de cineva pentru un serviciu. Fara placere = in sila, fara voie. ◊ Expr. Fa-mi placerea... = fii bun..., te rog... 2. Distractie, petrecere; desfatare, agrement. 3. Dorinta, voie, chef, gust. ◊ Loc. adv. Dupa (sau de) placere = pe plac, dupa voie, dupa gust. – V. placea.
MINERAL, -A, minerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Corp solid, cu o anumita compozitie chimica, care se gaseste in natura in stare cristalina sau amorfa, in componenta rocilor si a minereurilor. 2. Adj. Care contine minerale (1), care tine de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ◊ Apa minerala sau ape (ori izvoare) minerale = apa care contine in solutie saruri, gaze sau substante radioactive si care ii confera proprietati terapeutice; p. ext. loc, statiune etc. unde se gasesc asemenea ape; tratament facut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obtinut prin distilarea titeiului. – Din fr. mineral, lat. mineralis.
SANATATE s. f. 1. stare a unui organism la care functionarea tuturor organelor se face in mod normal si regulat. ◊ Casa de sanatate = sanatoriu; ospiciu. Sanatatea publica = bunastarea sanitara, starea de salubritate a intregii populatii. ◊ Expr. In sanatatea (cuiva sau a ceva) = a) urare facuta cand se bea un pahar in cinstea cuiva sau a ceva; b) pentru a onora pe cineva sau ceva, in cinstea cuiva sau a ceva. Sanatate (buna)! = a) formula de urare la despartire; b) s-a sfarsit, nu mai e nimic de facut; putin imi pasa! atata paguba! 2. Fig. Tarie, robustete. – Lat. sanitas, -atis.
NATURA ~i f. 1) Lumea fizica inconjuratoare in toata diversitatea manifestarilor ei; totalitatea fiintelor si lucrurilor existente. ◊ ~ moarta a) grup de obiecte neinsufletite, utilizabile; b) pictura reprezentand un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vanat etc.). Din (sau de la) ~ innascut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliste; peisaj. A admira ~a. ◊ In sanul ~ii departe de ceea ce este facut de mainile omului. 3) fig. Caracter specific; esenta. ~a lucrurilor. 4): In ~ in produse (naturale sau create de om) ori in prestari de servicii. 5): Dupa ~ dupa modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (in artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umana. ◊ Obisnuinta este a doua ~ se spune despre o stare sau o actiune cu care s-a obisnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ◊ Carbune de ~ organica carbune animal. (Lucrurile sunt) de asa ~ (lucrurile sunt) de asa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur
IMUNITATE s.f. 1. stare a unui organism care a devenit rezistent fata de anumite boli sau otravuri. 2. Situatia unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor sau drepturilor pe care le are. ◊ Imunitate parlamentara = situatie de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; imunitate diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. [Cf. fr. immunite, lat. immunitas].
ca conj. (lat. quŏd, ca [neutru pronumelui qui, care], de unde vine si it. che, pv. fr. cat. sp. pg. que. V. adica). 1) Leaga prop. secundara de cea principala dupa verbele care arata o declaratiune, o simtire sau o stare a sufletului: cred ca este Dumnezeu, vad ca vine, ma bucur ca vine. (La inversiune, se pune virgula: ca e asa, stiu. Se zice si cum ca, ceia ce e greoi). 2) Arata efectu ca si in cit: a plouat asa de mult, ca (mai elegant si mai limpede: in cit) s´a revarsat riu. 3) Arata cauza ca si caci: iarta-ma, ca nu mai fac. (Locutiunea pop. daca dor nu ma tem se exprima mai obisnuit si mai lamurit pin [!] ca dor nu ma tem). – Feriti-va de a zice (dupa fr.) e prima oara ca si acuma ca ild. e prima oara cind si acuma cind.
SLUJBA, slujbe, s. f. I. 1. Indeletnicire de oarecare durata si limitata la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o intreprindere de stat sau particulara si care este remunerata cu o anumita suma de bani; serviciu, functie, post. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) in slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispozitia cuiva; a servi interesele cuiva sau a sustine o anumita cauza. (Inv.) A-i fi cuiva de slujba = a-i fi cuiva de folos. ♦ (Pop.) stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcina, insarcinare. ♦ (Inv.) Serviciu facut cuiva. II. Indeplinire solemna de catre preot a ritualurilor prevazute in canoanele bisericesti pentru anumite ocazii si sarbatori; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din sl. sluzĩba.
aur n. (lat. aurum, it. sp. oro, pv. aur, fr. or, pg. ouro). Un metal pretios galben lucitor si greu din care se fac monete. Ceia ce luceste ca auru: par de aur (blond). Fig.. Bogatie: setea de aur. Viitor de aur, splendid, fericit. Inima de aur, plina de bunatate. – Auru e cel mai pur, mai ductil si mai maleabil metal. Poate fi redus in foi de grosimea a 1ǀ25,000 de milimetrii. Greutatea apei fiind de 1, a aurului e de 19,32. Se topeste la 1035° si se face verde. Se gaseste mai adese-ori in pamint in stare pura sau nativa in Brazilia, Chile, Mexic, California, Australia si Alaska si putin si in Transilvania. Si unele riuri poarta aur. Un chilogram de aur pur valora 3460 de franci inainte de 1914. E de 15 ori si jumatate mai scump de cit argintu. Auru a fost pentru om tot-de-a-una semnu bogatiii si al puterii. Alchimistii ii atribuiau proprietati supranaturale si se incercau sa prefaca alte metale in aur.
EXTERN, -A, externi, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care se afla asezat in afara; din afara, exterior; strain. ♦ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latura a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplica numai pe suprafata corpului. II. S. m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau a locului unde invata meseria. 2. Student in medicina care, in urma unui examen, este admis sa faca practica in spital. – Din fr. externe, lat. externus.
EXTERN, -A, externi, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. Care se afla asezat in afara; din afara, exterior2, strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state. Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Externe = minister care aplica linia politica a unui stat in problemele privitoare la relatiile internationale. ♦ Unghi extern = unghi format de o latura a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara dreptelor. ♦ (Despre medicamente) Care se aplica numai pe suprafata corpului. II. S. m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau a locului unde invata meseria. 2. Student in medicina care, in urma unui examen, este admis sa faca practica in spital. – Fr. externe (lat. lit. externus).
Acontius, tinar din insula Ceos care, sosind la Delos la sarbatorile date in cinstea zeitei Artemis, s-a indragostit de Cydippe, fiica unui nobil atenian. Pentru a cistiga dragostea tinerei, pe care a urmarit-o pina in templul lui Artemis, Acontius a recurs la un siretlic: el i-a aruncat fetei un mar pe care statea scris: „Jur pe templul lui Artemis sa ma casatoresc cu Acontius”. Citind cu glas tare ceea ce era scris pe mar, Cydippe a rostit in fata altarului zeitei cuvintele care constituiau de fapt un juramint. Reintorcindu-se la Athenae, unde tatal ei dorea s-o marite cu alt barbat, Cydippe a cazut bolnava: era la mijloc mina zeitei, care o pedepsea in felul acesta pentru sperjur. In cele din urma, consultind oracolul, tatal fetei a aflat de juramintul facut de fiica lui si a consimtit sa-i dea lui Acontius mina Cydippei.
ROUSSEAU [ruso], Jean-Jacques (1712-1778), filozof, scriitor si muzician francez. Reprezentant al romantismului. Colaborator al Enciclopediei. Autor al „Contractului social”, potrivit caruia, in starea naturala, viata este libera si independenta, iar neajunsurile conditiei umane au fost la origine societatea. Salvarea este posibila printr-o organizare politica centrata pe ideea de libertate si de vointa generala („Discurs asupra inegalitatii”). Doctrina politica a lui R. avea sa devina platforma democratiei radicale iacobine in timpul Revolutiei Franceze. Conceptia sa pedagogica preconizeaza educatia conform cu natura proprie a copilului („Emil sau despre educatie”). Principiul revenirii la natura (denumit ulterior „rousseauism”) si ideea primordialitatii sentimentului in raport cu ratiunea (caracteristica si pentru deismul sau), care strabat principalele scrieri literare ale lui R. (romanul epistolar „Iulia sau noua Eloiza”, „Confesiunile”), au facut din el un precursor al romantismului francez si european. Ca muzician a compus muzica de opera („Vrajitorul satului”, „Pygmalion”), cantece; autor al unui sistem de notatie muzicala; a abordat probleme de estetica si de teorie a muzicii.
PLACINTA, placinte, s. f. 1. Preparat de patiserie facut din foi de aluat intre care se pune o umplutura de branza, de carne, de fructe etc. ◊ Expr. A-i veni (sau a-i pregati) (cuiva) o placinta = a-i veni (sau a-i pregati) cuiva o surpriza neplacuta, un necaz. A gasi placinta gata = a se folosi de munca altuia, a-i veni totul de-a gata. Se vinde ca placinta calda = se vinde repede, este foarte cautat. A numara foile la (sau din) placinta = a-si face prea multe socoteli, a despica firul in patru. A astepta (pe cineva) cu placinte calde = a astepta (pe cineva) cu mare bucurie. A sta ca o placinta = a fi pasiv, comod, nesimtit. 2. (Bot.; in compusul) Placinta-porcului = talpa-ursului (Heracleum palmatum). – Lat. placenta.
DESface, desfac, vb. III. 1. Tranz. si refl. A (se) descompune in partile componente. ♦ Tranz. A face ca ceva efectuat sa revina la starea anterioara. ♦ Tranz. A anula o invoiala, un contract etc. 2. Tranz. si refl. A (se) desprinde din locul sau din legatura in care este prins, fixat. 3. Refl. si tranz. A (se) desparti, a (se) separa de cineva sau de ceva. 4. Tranz. A deschide un obiect, dezlegandu-l, taindu-l, ridicandu-i capacul etc. ♦ A desfasura, deschizand, intinzand, rasfirand; a despaturi. ◊ Expr. A desface patul = a pregati patul pentru dormit. ♦ Refl. (Despre flori) A-si deschide petalele. 5. Tranz. A vinde produse; a lichida prin vanzare. 6. Intranz. (In superstitii; construit cu dativul persoanei) A inlatura vraja sau farmecul care apasa asupra cuiva. – Din lat. dis-facere.