Rezultate din textul definițiilor
AGALE adv. alene, binisor, domol, incet, incetinel, incetisor, lin, linistit, usurel, (pop. si fam.) iavas, (pop.) catinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) catingan. (Merge ~.)
BINISOR adv. agale, alene, domol, incet, incetinel, incetisor, lin, linistit, usurel, (pop. si fam.) iavas, (pop.) catinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) catingan. (Merge ~.)
CATINEL adv. v. agale, alene, binisor, domol, incet, incetinel, incetisor, lin, linistit, tiptil, usurel.
CATINGAN adv. v. agale, alene, binisor, domol, incet, incetinel, incetisor, lin, linistit, usurel.
IAVAS adv. v. agale, alene, binisor, domol, incet, incetinel, incetisor, lin, linistit, usurel.
MEREU adv. v. agale, alene, binisor, domol, incet, incetinel, incetisor, lin, linistit, usurel.
RARA adv. v. agale, alene, binisor, domol, incet, incetinel, incetisor, lin, linistit, usurel.
ablactatie s. f. 1. ablactare. 2. incetare a secretiei de lapte matern. (< fr. ablactation, lat. ablactatio)
ACALMIE s. f. Potolire sau incetare temporara a miscarii (vantului sau valurilor). ♦ Fig. Rastimp de liniste in cadrul sau dupa o perioada framantata. – Din fr. accalmie.
ALENE adv. Intr-un ritm incet, fara graba. – A3 + lene.
ALIN adv. (Rar) Domol, linistit, calm, incet, lin. – Din alina (derivat regresiv).
AUTODIZOLVA, pers. 3 autodizolva, vb. I. Refl. (Despre o organizatie, o societate etc.) a se desfiinta prin hotarare proprie, a-si inceta activitatea in urma unei hotarari luate conform prevederilor legale. [Pr.: a-u-] – Auto1- + dizolva.
AZI adv. 1. In ziua de fata, in ziua care e in curs; astazi. ◊ Azi noapte = in noaptea care tocmai a trecut. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e in curs. ♦ (In corelatie cu „maine”) a) Zi cu zi, zi dupa zi. b) Cand..., cand. ◊ Expr. De ieri pana azi = intr-un timp neasteptat de scurt. Ba azi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Azi-maine = in curand, zilele acestea; astazi-maine. A trai de azi pe maine = a trai necajit, stramtorat, in saracie. (Rar) Cu azi cu maine = incet-incet. 2. In epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. – Lat. hac die.
BALABANEALA, balabaneli, s. f. Mers nesigur, miscare inceata, leganata sau impleticita. – Balabani + suf. -eala.
BOCSA, bocse, s. f. 1. (Reg.) Gramada de lemne pregatite pentru a fi transformate prin ardere inceata in carbuni; p. ext. carbunarie. 2. Gramada de minereuri bogate in sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor. – Din magh. boksa.
BODOGANEALA, bodoganeli, s. f. Vorbire inceata, neclara, care reda de obicei un protest retinut sau o nemultumire stapanita. – Bodogani + suf. -eala.
BOMBANI, bombanesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, incet si fara a articula raspicat sunetele. ♦ Tranz. A sacai pe cineva, aratandu-i nemultumirea prin vorbe spuse parca pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formatie onomatopeica.
BRADIPEPSIE, s. f. Digestie inceata. – Din fr. bradypepsie.
CAPITULA, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armata, p. ext. despre un stat) A inceta ostilitatile si a se preda invingatorului, in conditiile dictate de acesta. ♦ Fig. (Despre oameni) A da inapoi in fata piedicilor sau a greutatilor; a nu mai continua o actiune, o discutie; a ceda. – Din fr. capituler, lat. capitulare.
CATAPLEXIE, cataplexii, s. f. (Med.) incetare brusca si de scurta durata a oricarei miscari (fara pierderea constiintei). – Din fr. cataplexie.
CATINEL adv. incetinel, lin, domol; tiptil. ◊ Expr. (Rar) Nel-catinel = incet-incet. [Var.: catinel adv.] – Lat. *cautelinus „cu precautie” (< cautela „prevedere”).
CARLAN, carlani, s. m. 1. Miel sau ied care a incetat sa mai suga, care a fost intarcat; miel sau ied pana la varsta de circa un an. 2. Manz sau cal tanar, pana la varsta de circa trei ani. – Et. nec.
CLASA, clasez, vb. I. Tranz. 1. A aranja, a imparti, a randui ceva (dupa caractere distinctive) pe clase sau categorii. ♦ A face o triere; a tria. ♦ Refl. A obtine un anumit loc in clasamentul unei clase, la un concurs etc. 2. A inceta un proces penal cand se constata ca exista o cauza legala care impiedica pornirea sau continuarea lui. ♦ A scoate din uz (cu forme legale) un material care nu mai poate fi folosit din cauza degradarii, a invechirii. – Din fr. classer.
GREOI, -OAIE, greoi, -oaie, adj. Care se misca, se desfasoara sau porneste greu, incet. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, de suplete. ♦ Fig. (Despre limba, stil etc.) Incarcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi.
GREVA, greve, s. f. incetare organizata a activitatii intr-una sau mai multe intreprinderi, institutii etc., cu scopul de a determina pe patroni sau guvernul, autoritatile sa satisfaca unele revendicari (economice, politice etc.). ◊ Greva foamei = refuzul de a manca, folosit de cineva in semn de protest. – Din fr. greve.
HAI interj., s. (probabil n.) I. Interj. 1. Cuvant care exprima un indemn la o actiune (comuna) cu interlocutorul. 2. (Cu functie de imperativ, corespunzand unor verbe de miscare) Vino! veniti! sa mergem! ♦ (Repetat, cu accentul frazei pe al doilea element) Cuvant care exprima ideea unei inaintari incete sau anevoioase. 3. Exclamatie care exprima: regret, admiratie, o intrebare. 4. (Repetat) Ba bine ca nu! II. S. (n.) (Fam. si arg.) Harmalaie; scandal. ◊ Expr. A face (un) hai = a face scandal in semn de protest, de repros etc. [Var.: (reg.) ai interj.] – Onomatopee.
HAIDE interj. 1. Exclamatie care exprima un indemn (la o actiune). ◊ (Cu ton de comanda, exprimand nerabdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide, haide, vino mai repede! ♦ Exclamatie care exprima incercarea de a imbuna pe cineva. 2. (Cu functie de imperativ, corespunzand unor verbe de miscare) Vino! veniti! sa mergem! ◊ (Imprumutand desinente verbale de pers. 1 si 2 pl.) Haidem la plimbare. ◊ (Adverbial, in compuse) Haide-hai, haida-hai, haide-ha = incet, anevoios. ◊ (Marcheaza inceputul unei actiuni) Lua toporul si haide la treaba. 3. (In expr.) Haida-de!, exclamatie prin care se respinge o parere sau se dezaproba o comportare; as! Haide-haide sau haide-hai, se spune cand mustram cu indulgenta pe cineva care nu ia in seama sfaturile sau avertismentele noastre. [Var.: haida, haid, aida, aide interj.] – Din tc. haydi, bg. haide, ngr. aide.
HATA interj. (De obicei repetat; adesea cu valoare de verb) Cuvant care arata miscari ritmice repetate, intrerupte sau leganate. ♦ Cuvant care arata o inaintare greoaie, inceata. – Formatie onomatopeica.
IAVAS adv. (Fam.; in loc.) Iavas-iavas = incet, binisor, fara graba. – Din tc. yavas.
INFINIT, -A, (1, 3) infiniti, -te, adj., s. m., (2) infinituri, s. n. 1. Adj. Care nu are margini, limite; nesfarsit2, nemarginit, nemasurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ◊ (Adverbial) Infinit mai valoros decat... 2 S. n. Categorie care exprima natura absoluta a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitata in spatiu si in timp si inepuizabila pentru cunoastere; ceea ce nu are sau pare ca nu are limita in spatiu sau in timp; nesfarsit1. ◊ Loc. adv. La infinit = in chip nelimitat, fara incetare. 3. S. m. (Mat.) Marime variabila care poate lua valori mai mari decat orice marime data. – Din. infinitus, fr. infini.
IROSIRE, irosiri, s. f. Actiunea de a (se) irosi; imprastiere incetul cu incetul; risipire, cheltuire (excesiva si inutila). – V. irosi.
ISTOV s. n. (Inv.) Sfarsit1, capat. ◊ Loc. adj. si adv. (Pop.) De istov = cu totul, complet, definitiv, perfect. Fara istov = fara incetare; nesfarsit, necurmat. – Din sl. istovu „adevarat”.
IUTISOR adv. (Pop.) Nici prea iute, nici prea incet; potrivit de iute; repejor. – Iute + suf. -isor.
IMPROSCA, improsc, vb. I. Tranz. 1. A imprastia apa sau noroi stropind in toate partile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apa, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A imprastia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafata unui obiect. 2. A arunca intruna, a zvarli fara incetare in toate partile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. praskam, scr. prskati.
incet, INCEATA, inceti, -te, adj., adv. 1. Adj. Fara viteza; linistit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reactioneaza cu intarziere, care face ceva in ritm lent. ♦ (Despre judecata, gandire) Care rationeaza cu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scazuta, abia auzit. 3. Adv. Fara graba, domol, binisor, alene; lin, pe nesimtite. ◊ Expr. (Incetul) cu incetul sau incet-incet = putin cate putin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjectie) Binisor! nu asa tare!; fara zgomot! 4. Adv. Cu glas coborat; molcom, potolit. – Lat. qu(i)etus.
incetA, incetez, vb. I. Intranz. si tranz. A se opri dintr-o actiune, a nu mai continua o actiune. ◊ Expr. A inceta din viata = a muri. [Prez. ind. si: (reg.) incet] – Lat. *quetare (= quietare).
incetARE s. f. Actiunea de a inceta si rezultatul ei; intrerupere, oprire, sfarsit. ◊ Loc. adv. Fara (de) incetare = necontenit, neincetat. ◊ Expr. incetare din viata = moarte, deces. – V. inceta.
incetINEL, -ICA, incetinei, -ele, adj., adv. 1. Adj. Diminutiv al lui incet; domol, potolit. 2. Adv. incetisor. – incet + suf. -inel.
incetINI, incetinesc, vb. IV. Tranz. A face sa scada din viteza, intensitate etc.; a potoli, a domoli: p. ext. a intarzia. a amana. – Din incet (dupa incetinel).
incetISOR adv. Diminutiv al lui incet; incetinel (2). ♦ (Substantivat; in expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu incetisorul = (a lua pe cineva sau a o lua) cu blandete, cu tact, cu binisorul. – incet + suf. -isor.
INCONTINUU adv. Mereu, intruna, fara incetare. [Pr.: -nu-u. – Var.: incontinuu adv.] – In + continuu.
INDELETE adv. (Mai ales in forma pe indelete) Cu incetul, fara graba. – In + de4 + lete (reg. „timp liber, liniste”, et. nec.).
INGANA, ingan, vb. I. 1. Tranz. A imita, a repeta (in bataie de joc) vorbele, glasul cuiva. 2. Tranz. A rosti sau a canta ceva incet, soptit (si neclar); a murmura, a mormai. 3. Tranz. si refl. A (se) acompania, a (se) insoti. ♦ Refl. A se amagi. 4. Refl. A se imbina; a se confunda, a se amesteca. ◊ Expr. A se ingana ziua cu noaptea = a se ivi zorile; a incepe sa se intunece. 5. Refl. si tranz. (Rar) A (se) misca usor; a (se) legana. – Lat. *ingannare.
INTARCA, intarc, vb. I. 1. Tranz. A inceta alaptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvata de supt. ◊ Expr. L-a intarcat d****l, se spune despre un om foarte siret. 2. Intranz. (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A dezobisnui, a dezvata, a lipsi pe cineva de ceva. – In + tarc.
SPOR2, (3) sporuri, s. n. 1. Faptul de a progresa usor, de a avea randament in munca; progres. ◊ Loc. adj. si adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fara spor = fara randament; putin; incet. ◊ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult in timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formula de urare adresata cuiva care lucreaza sau merge la lucru. 2. Abundenta, belsug, prosperitate; folos, castig. 3. Crestere, marire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezinta o crestere, o marire, un adaos. – Din sl. sporu, bg. spor.
STAMPI, stampesc, vb. IV, Intranz. (Reg.) A inceta, a conteni. – Et. nec.
UITARE, uitari, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-si aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricarei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepasare (altruista) fata de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lasa) uitarii (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a inceta sa mai iubeasca sau sa-si aminteasca (de cineva sau de ceva), a se sili sa uite. ♦ Ratacire morala. 2.. Fig. Nefiinta, neant. – V. uita.
VATA s. f. Material format din fibre elastice de bumbac scurte si subtiri care se intrepatrund si formeaza o masa compacta alba, folosit pentru pansamente, in diferite procese tehnice etc. ◊ Vata de hartie = produs similar vatei obtinut din celuloza de lemn, care se intrebuinteaza in medicina, in locul vatei de bumbac, sau la ambalaj. Vata de zahar = produs alimentar dulce, pufos, asemanator cu vata, care se obtine, prin centrifugare, dintr-o solutie de zahar; se vinde in comert infasurat pe betisoare de lemn. Vata de zgura = material obtinut din zgura topita, lasata sa curga incet in apa, intrebuintat ca izolant termic si acustic. Vata de sticla = masa de fibre scurte de sticla impaslite, intrebuintata ca izolant termic si acustic. – Din germ. Watte.
VAL, valuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucata de tesatura fina, de obicei transparenta, pe care si-o pun femeile pe cap sau cu care isi invaluie corpul ori o parte a lui. *Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un val (de) pe ochi = a inceta (sau a incepe) sa vada, sa judece limpede, sa inteleaga ceva. 2. (Anat.; in sintagma) Valul palatului = portiunea musculara care continua, in partea posterioara a cavitatii bucale, palatul tare (dur) si care se termina cu omusorul. 3. (Bot.; in compusul) Valul-miresei = planta erbacee anuala, mica, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. voile.
ZABAVNIC, -A, zabavnici, -ce, adj. (Inv.) Care zaboveste, care intarzie; zabovitor. ♦ incet, greoi. – Din sl. zabavĩnu.
ZABOVI, zabovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea incet, a nu se grabi; a intarzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp intr-un loc; a intarzia. ♦ Tranz. A face pe cineva sa intarzie, retinandu-l, oprindu-l, silindu-l sa astepte. 3. Ref. (Inv.) A se ocupa, a-si pierde vremea (cu cineva). [Var.: zabavi vb. IV] – Din sl. zabaviti.
ASTAMPARA, astampar, vb. I. Refl. si tranz. 1. A (se) linisti, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminti. 2. A scadea sau a face sa scada (in intensitate), a inceta sau a face sa inceteze. [Var.: (pop.) stampara, vb. I.] – Din lat. *ex-temperare.
MINA, minez, vb. I. Tranz. 1. A aseza, a pune explozibile, mine1 (2) pe uscat sau in apa; a depune o incarcatura de exploziv intr-o cladire, la un pod etc. in scopul aruncarii lor in aer. 2. (Despre ape) A sapa, a roade un teren. ♦ (Fig.) A slabi, a distruge (cu incetul); a macina. – Din fr. miner.
MOSMONDI, mosmondesc, vb. IV. Intranz. A lucra incet, neindemanatic, a migali la ceva. – Cf. mosmon.
DECEDA, decedez, vb. I. Intranz. (Despre oameni) A inceta din viata; a muri, a raposa. – Din fr. deceder, lat. decedere.
CONTENI, contenesc, vb. IV. Intranz., Tranz. A intrerupe sau a inceta o miscare sau o actiune inceputa; a (se) opri. – Lat. continere.
ETERN, -A, eterni, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exista de totdeauna, care nu va inceta niciodata sa existe; nepieritor, vesnic. – Din lat. aeternus.
FORFOTI, forfotesc, vb. IV. Intranz. 1. A umbla de colo pana colo grabit, iute; a foi, a furnica, a roi, a misuna, a forfai. 2. A fierbe cu zgomot inabusit; a clocoti incet, potolit. – Formatie onomatopeica.
LINISTI, linistesc, vb. IV. Refl. si tranz. 1. A inceta sau a face sa inceteze zgomotele; a inceta sau a face sa inceteze o actiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli. 2. A deveni sau a determina sa fie lipsit de griji, de framantari. – Din liniste.
POTOLIT, -A, potoliti, -te, adj. Lipsit de intensitate, de agitatie; linistit, domol; asezat, bland. ♦ (Despre mers) incet, fara graba. ♦ (Despre foc) Care arde fara valvatai; mocnit, stins; (despre lumina) palid, difuz. ♦ (Despre sunete) Slab, stins, incet, molcom. ♦ (Despre ape) Fara valuri mari, lin. – V. potoli.
PRELINGE, preling, vb. III. Refl. 1. (Despre lichide) A se scurge foarte incet, picatura cu picatura (de-a lungul unui obiect); a curge domol. ♦ Tranz. A lasa sa curga incet. 2. (Fam.), A se strecura, a se furisa; a aluneca. – Pre2 + linge.
PRESCRIE, prescriu, vb. III. 1. Tranz. A indica, a arata; (p. spec.) a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 2. Tranz. A stabili cu precizie ceea ce trebuie facut; a dispune, a hotari. 3. Refl. pasiv (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A se stinge, a inceta prin prescriptie (2); a-si pierde valabilitatea. 4. Tranz. (Inv.) A transcrie un text. – Din fr. prescrire (dupa scrie).
RENUNTA, renunt, vb. I. Intranz. A se lasa de ceva, a intrerupe, a inceta de a mai face ceva; a parasi de bunavoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.
SISTA, sistez, vb. I. Tranz. A inceta (vremelnic sau definitiv) o activitate; a intrerupe, a suspenda, a opri. – Din lat. sistere, germ. sistieren.
STARPI, starpesc, vb. IV. 1. Tranz. A face sa dispara cu desavarsire o specie de animale sau de plante (daunatoare); a extermina. 2. Tranz. A face sa dispara (pentru totdeauna) un rau, un flagel. 3. Intranz. si refl. (Pop.; despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a-si pierde sarcina, a a****a. ♦ (Despre animale) A inceta de a mai produce lapte. – Din sterp.
STROP, stropi, s. m. 1. Particula globulara dintr-un lichid; cantitate mica dintr-un lichid; spec. picatura de ploaie. ◊ Loc. adv. Strop cu (sau de) strop = picatura cu picatura; putin cate putin; incetul cu incetul. Pana la un strop = pana nu mai ramane nimic. Nici un strop = nimic. ♦ Lacrima. 2. Fig. Cantitate foarte mica dintr-o materie solida; farama. – Probabil din stropi (derivat regresiv).
SUPRIMAT, -A, suprimati, -te, adj. Care a incetat sa mai fie, sa mai existe; inlaturat, eliminat, sters, anulat. – V. suprima.
TANDALI, tandalesc, vb. IV. Intranz. A-si pierde vremea umbland de colo pana colo fara rost; a lucra incet, fara spor (si cu lene). – Din germ. tandelen „a glumi”.
FORFECA, foarfec, vb. I. 1. Tranz. A taia in bucati cu foarfecele sau alt obiect taios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o opera literara sau stiintifica cu o minutiozitate exagerata, cu scopul de a o critica si de a o pune intr-o lumina defavorabila. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fara incetare (barfind, clevetind); a bodogani – Din lat. forficare.
FREDONA, fredonez, vb. I. Tranz. A canta incet (fara cuvinte); a canta cu gura inchisa, a ingana o melodie. – Din fr. fredonner.
FREDONAT, -A fredonati, -te, adj. (Despre cantece, melodii) Cantat incet, inganat. – V. fredona.
AMUTI, amutesc, vb. IV. Intranz. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. ♦ Fig. A inceta de a vorbi; a tacea; a se potoli, a se linisti, a inceta. – Lat. *ammutire (< mutus „mut”).
FULGER, fulgere, s. n. 1. Fenomen atmosferic care consta intr-o descarcare electrica luminoasa produsa intre doi nori sau in interiorul unui nor. ◊ Sedinta (sau miting) fulger = sedinta (sau miting) care se convoaca pe loc cu ocazia unui eveniment important. Telegrama fulger = telegrama transmisa (in schimbul unei suprataxe) mai repede decat telegramele obisnuite. ◊ Loc. adj. si adv. Ca fulgerul (sau ca un fulger) = cu iuteala fulgerului, iute, scurt; subit. ◊ Fulger globular = fulger cu aspectul unui glob de foc de culoare alb-albastruie sau rosiatica, care se deplaseaza relativ incet sub influenta curentilor de aer, disparand brusc, cu sau fara explozie. ◊ Fulger electronic = blit. – Lat. fulger (=fulgur, -is).
PARASI, parasesc, vb. IV. 1. Tranz. A lasa pe cineva singur, a-l abandona; a se desparti de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se departa de ceva. 2. Tranz. A inceta, a intrerupe o actiune, o indeletnicire etc.; a renunta la... ♦ A lasa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. si (reg.) refl. A se lasa, a se lepada de o deprindere, de un viciu; a se dezbara. – Cf. sl. parasiti.
PARASIT, -A, parasiti, -te, adj. 1. (Despre oameni) Lasat singur; abandonat. 2. (Despre localitati, tinuturi, case etc.) Care a ajuns in stare de paragina, neingrijit (fiind nelocuit); p. ext. izolat, singuratic; nepopulat, pustiu. 3. (Despre obiecte, obiceiuri etc.) Care a incetat de a mai fi folosit, care nu se mai intrebuinteaza; p. ext. neglijat, uitat. – V. parasi.
PANDIS adv. Ca la panda, incet si fara zgomot; pe ascuns, pe furis. – Pandi + suf. -is.
ANURIE s. f. incetare patologica a u******i, intalnita in bolile renale. – Din fr. anurie.
PERIMA, pers. 3 perimeaza, vb. I. Refl. (Despre idei, conceptii, teorii) A inceta sa mai fie actual, sa mai corespunda; a iesi din uz; a se demoda, a se invechi, ♦ (Jur.; despre procese, actiuni etc.) A se stinge (in fata unei instante) din cauza depasirii termenului legal. – Din fr. perimer.
PEREMPTIUNE, peremptiuni, s. f. (Jur.) Stingere, incetare a unui proces prin depasirea termenului legal de introducere a actiunii; perimare. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. peremption.
PESTISOARA, pestisoare, s. f. 1. Mica planta erbacee cu frunze paroase, care pluteste la suprafata apelor statatoare sau a celor care curg incet (Salvinia natans). 2. Planta erbacee acvatica cu frunze alcatuite din patru foliole si cu radacini care se fixeaza pe fundul apei (Marsilea quadrifolia). – Peste + suf. -isoara.
PIANISSIMO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu cea mai slaba intensitate; foarte incet. – Cuv. it.
PIANO1 adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu intensitate scazuta; incet. – Cuv. it.
PICATURA, picaturi, s. f. 1. Particica sferica desprinsa dintr-o masa de lichid, formata prin condensarea unui gaz etc.; pic1, strop; p. ext. cantitate mica dintr-un lichid. ◊ Loc. adv. Printre picaturi = din cand in cand, cateodata; p. ext. in timpul liber, pe apucate. Picatura cu picatura = putin cate putin, incetul cu incetul; pana la epuizare. ◊ Expr. A semana (cu cineva) ca doua picaturi (de apa) = a avea exact aceeasi infatisare cu alta persoana, a fi leit. Pana la ultima picatura de sange = pana la moarte, pana la ultima suflare. ♦ P. gener. Cantitate neinsemnata din ceva; farama. 2. (La pl.) Substanta medicamentoasa lichida care se administreaza bolnavului sub forma de picaturi (1). – Pica1 + suf. -atura.
PICURA, picur, vb. I. 1. Intranz. si tranz. A cadea sau a face, a lasa sa cada in picaturi. ♦ Intranz. impers. A ploua usor, cu stropi rari. 2. Intranz. Fig. A rasuna, a vibra (incet); a picui. 3. Intranz. (Inv. si reg.; de obicei cu determinarile „de somn”, „din picioare”) A motai, a picoti. – Din picur.
PIEIRE s. f. Actiunea de a pieri si rezultatul ei. 1. Moarte (violenta, naprasnica); ucidere, omor. ♦ (In limbajul bisericesc) Pierdere a vietii vesnice ca urmare a degradarii morale si a caderii in pacat. ♦ (Inv. si reg.) Pericol, primejdie de moarte; p. ext. necaz, suparare. 2. Distrugere, nimicire; disparitie; decadere, ruinare. ♦ incetare, anulare, suprimare. [Var.: (reg.) pierire s. f.] – V. pieri.
PIC1, (I) interj., (II) picuri, s. n. I. Interj. (Adesea repetat) 1. Cuvant care imita sunetul produs de caderea in picaturi a unui lichid pe un obiect tare. 2. (Rar) Cuvant care imita zgomotul produs de ciocul pasarilor cand ciugulesc. II. S. n. 1. Picatura (1), strop. 2. Cantitate, masura, durata etc. (foarte) mica din ceva; strop, fir, farama. ◊ Loc. adv. (Cate) un pic = a) putin; b) (in constructii negative) deloc. Nici pic = deloc, catusi de putin. Pic cu pic = putin cate putin, incetul cu incetul. ◊ Loc. adv. si adj. Fara (un sau nici un) pic de... = (care e) lipsit (cu totul) de... [Var.: (reg.) picur s. m.] – Onomatopee.
PIRPIRIU, -IE, pirpirii, adj. 1. (Despre fiinte) Care si-a incetat dezvoltarea normala sau a degenerat; firav, pipernicit, jigarit. 2. (Rar) Lipsit de avere. 3. (Despre oameni) Care este imbracat saracacios, jerpelit sau (prea) subtire; (despre imbracaminte) prea subtire, nepotrivit cu vremea friguroasa, jerpelit. – Din tc. pırpıri.
PISTUI, pistuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A spune „pst” pentru a atrage atentia cuiva, pentru a chema (pe cineva) incet si discret. – Pst + suf. -ui.
LENTO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) incet, lin, lent. ♦ (Substantivat) Compozitie sau parte dintr-o compozitie muzicala executata in acest fel. – Cuv. it.
POMPA, pompez, vb. I. Tranz. A impinge sau a aspira un fluid cu ajutorul unei pompe1. ◊ Expr. A pompa (de undeva) bani = a obtine, a stoarce (de undeva) bani fara incetare. ♦ Fig. (Fam.) A starui, a interveni cu insistenta pe langa cineva pentru a obtine un avantaj, o favoare etc. – Din fr. pomper.
POTOLI, potolesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A pierde sau a face sa-si piarda din intensitate, din tarie, din viteza etc.; a (se) linisti, a se domoli, a (se) calma, a (se) alina; a (se) imblanzi. ♦ A inceta sau a face sa inceteze un lucru inceput, o actiune in desfasurare etc.; a (se) incheia, a (se) sfarsi, a (se) termina. 2. Refl. (Despre foc sau o materie care arde) A arde mocnit. – Din scr. potuliti, bg. potulja.
MOACA, moace, s.f. 1. (Fam.) Cap. 2. Epitet dat unei persoane incete, lenese.
PREFIRA, prefir, vb. I. 1. Tranz. A lasa sa treaca printre degete; p. ext. a lua rand pe rand la examinare. ◊ Refl. A se perinda prin fata ochilor, prin minte etc. 2. Refl. A se infiltra, a-si face loc incetul cu incetul; a se furisa, a se strecura. 3. Refl. si tranz. A (se) rasfira, a (se) raspandi, a (se) imprastia. – Pre2 + fir.
PREGET s. n. (Pop.) Lipsa de activitate; incetare, intrerupere a unei activitati; ragaz, tihna. ◊ Loc. adj. si adv. Fara (de) preget = a) (care are loc) fara intrerupere; neintrerupt, neobosit; b) (care are loc) neintarziat, imediat, repede. – Din pregeta (derivat regresiv).
MOACA, moace, s.f. 1. Bata ciobaneasca, ciomag. 2. (Iht., Olt.) Zglavoaca. 3. (Argou) Falca; p. e x t. Cap, figura. 4. (In forma moache) Femeie proasta, lipsita de vioiciune, inceata la lucru. – Varianta: moache s.f.
PIGULEALA, piguleli, s. f. (Pop.) Faptul de a piguli; p. ext. lucru care se face cu migala, pe incetul. – Piguli + suf. -eala.
PIGULI, pigulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. (Despre pasari) A ciuguli. 2. A lua cate putin (dintr-un aliment). ♦ A lucra cu migala la ceva; a migali. ♦ Fig. A fura sau a insela cu incetul, pe nesimtite. – Et. nec.
MISTUI, mistui, vb. IV. 1. Tranz. A transforma alimentele introduse in organism in substante direct asimilabile de organism; a digera. ◊ Expr. A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva), a nu tolera. 2. Tranz. A distruge, a nimici. ♦ Refl. A inceta sa mai existe; a disparea, a pieri. ♦ Tranz. si refl. Spec. A (se) distruge prin ardere, a (se) preface in cenusa. ♦ A cheltui (bani, averi), a irosi. 3. Tranz. si refl. Fig. A (se) chinui sufleteste, a (se) distruge moral si fizic (incetul cu incetul). 4. Tranz. si refl. A (se) face nevazut; a (se) ascunde; a (se) dosi. [Prez. ind. si: mistuiesc] – Din magh. emeszteni.
MISTUITOR, -OARE, mistuitori, -oare, adj. 1. Care mistuie (2); distrugator, nimicitor. 2. Fig. Care chinuieste (sufleteste), care distruge moral si fizic (incetul cu incetul). [Pr.: -tu-i-] – Mistui + suf. -tor.
OBLU, OABLA, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezinta ca o linie dreapta; fara cotituri, drept. ♦ (Despre campii) Plan, neted. ♦ (Despre inaltimi, urcusuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) incet si uniform. II. Adv. (Pop.) In linie dreapta; drept; p. ext. (in legatura cu verbe de miscare) fara inconjur, fara ocol, direct. – Din sl. oblu.
SOAPTA, soapte, s. f. 1. Vorbire cu voce inceata, soptire; p. ext. vorba sau comunicare rostita pe soptite. ◊ Loc. adj. si adv. In soapta = incet, in taina, abia auzit. ♦ Murmur de glasuri care soptesc; fig. susur, freamat, sopot. 2. (La pl.) Calomnii, barfeli, clevetiri. – Din sopti (derivat regresiv).
SOPTI, soptesc, vb. IV. Tranz. si intranz. A vorbi incet, in taina, a spune ceva in soapta. ◊ Loc. adv. Pe soptite = cu glas scazut, foarte incet; in taina. ♦ Tranz. A comunica ceva vorbind incet (sa nu auda altii); a sufla. ♦ Fig. A murmura, a susura, a fremata. – Din sl. sĩputati, bg. septja.
SOPTIT2, -A, soptiti, -te, adj. (Despre cuvinte; adesea adverbial) (Rostit) in soapta, incet. – V. sopti.
SOPTITOR, -OARE, soptitori, -oare, adj. (Despre oameni, adesea fig.) Care vorbeste in soapta, care sopteste; (despre glasul, vorba cuiva) incet, soptit2. – Sopti + suf. -tor.
SOSOI, sosoi, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A vorbi in soapta; a sopti. 2. Tranz. A spune, comunica ceva incet. – Formatie onomatopeica.
SUSOTI, susotesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi incet, in soapta; a sopti (cuiva) la ureche; p. ext. a vorbi in taina. 2. (Despre ape, frunze etc.; la pers. 3) A produce un zgomot usor si uniform; a sopti. [Var.: sosoti vb. IV] – Formatie onomatopeica. Cf. fr. chuchoter.
OPRIRE, opriri, s. f. Actiunea de a (se) opri si rezultatul ei; incetare a unei actiuni, a unei miscari, ramanere pe loc; stationare, stagnare; oprit1. ◊ Loc. adv. Fara oprire = neintrerupt, neincetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se opreste cineva sau ceva; statie, popas. ♦ Tinere pe loc, retinere. ♦ (Inv.) Interdictie, prohibitie, piedica, opreliste. – V. opri.
FILA, filez, vb. I. 1. Tranz. A rasuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, canepa etc.) pentru a-l transforma in fire; a toarce. 2. Tranz. A rasfira in mana, incet si una cate una, cartile de joc (astfel incat sa se vada numai initialele din coltul din stanga de sus). 3. Tranz. A taia intr-un anumit fel suvite dintr-un par prea des. 4. Tranz. A desfasura incetul cu incetul lantul ancorei, o parama etc. (in momentul acostarii sau plecarii navei). 5. Intranz. (Despre lampi cu fitil) A arde rau, palpaind si scotand fum. 6. Tranz. A urmari in mod discret pe cineva (fara ca cel urmarit sa observe). – Din fr. filer, lat. filare.
ZDOHNI, zdohnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. (Despre fiinte) A inceta de a mai trai; a muri; a pieri. 2. (Depr.; despre persoane) A muri ca un animal.
OSTOI, ostoiesc, vb. IV. (Inv. si pop.) 1. Refl. si tranz. A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. 2. Intranz. si refl. A inceta, a se opri; a se termina. [Var.: ostoia vb. I] – Din sl. ustojati.
TARE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ◊ (Pe langa adjective sau adverbe, ajuta la formarea superlativului). Iti voi ramanea tare recunoscator (ODOBESCU). 2. Cu forta, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe langa verbe ca «a vorbi», «a spune», «a canta» etc.; in opozitie cu in gand) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; (in opozitie cu incet) cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. (In opozitie cu agale, incet etc.) Iute, repede. Prin targ asa mana de tare... de ti se parea ca zboara iepele (CREANGA). – Lat. talem.
LENES, -A, lenesi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Om) caruia ii lipseste dorinta, placerea de a munci, de a fi activ, caruia ii e lene; (om) trandav. 2. Adj. Care tradeaza, exprima lene. Gesturi lenese. ♦ Care este domol, incet. Mersul lenes al melcului. 3. S. m. (La pl.) Familie de animale mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevazute cu gheare puternice si arcuite, care se misca incet si stau zile intregi agatate pe aceeasi creanga (Bradypodidac); (si la sg.) animal din aceasta familie. – Lene + suf. -es. (2) Calc dupa fr. paresseux, germ. Faultier.
LENT, -A, lenti, -te, adj. incet, domol. – Din fr. lent, lat. lentus.
COPACEL, copacei, s. m. Diminutiv al lui copac. ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a merge, a umbla etc.) copacel = a sta (sau a merge etc.) pe picioare, drept (si incet, cu grija). – Copac + suf. -el.
MURI, mor, vb. IV. Intranz. 1. A inceta de a mai trai, de a mai fi in viata; a raposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda in urma unei boli insuficient ingrijite sau in imprejurari[1] neprevazute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simti covarsit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „dupa”) A tine foarte mult la cineva sau la ceva, a-i placea nespus, a iubi cu patima. 2. (Despre plante) A se usca, a se vesteji. 3. Fig. A inceta de a mai fi vazut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.
MURMUR, murmure, s. n. 1. Succesiune de sunete (slab si monoton articulate), de cuvinte rostite incet si neclar; zgomot confuz de voci; rumoare, murmuiala. ♦ P. a**l. Zgomot surd si continuu produs de un motor sau de o masina in actiune; zumzet, bazait. ♦ Exprimare a unei nemultumiri, a unei dezaprobari prin cuvinte rostite cu jumatate de glas; protest infundat al unei multimi; carteala, murmurare. 2. Zgomot usor, prelung si monoton produs de o apa curgatoare, de frunzisul miscat de vant etc. – Din lat. murmur, fr. murmure.
MURMURA, murmur, vb. I. 1. Tranz. si intranz. A rosti cuvinte sau a intona o melodie incet, nedeslusit, monoton, soptit. ♦ Intranz. A protesta cu jumatate de glas; a se plange, a carti, a bombani. 2. Intranz. (La pers. 3) A produce un zgomot usor si continuu; a fremata; a susura. – Din lat. murmurare, fr. murmurer.
MEREU, -EIE, merei, -eie, adv., adj. I. Adv. 1. Fara ragaz, neincetat, neintrerupt, continuu, intruna; la intervale scurte. ♦ Din ce in ce mai mult. Se departeaza mereu. 2. (Reg.) incet, fara graba, domol; alene, linistit, potolit. II. Adj. 1. (Inv. si reg.) Care se intinde unul dupa altul; neintrerupt; p. ext. care se intinde pana departe, intins, vast. 2. (Reg.; la pl.; despre fiinte) Multi, numerosi. – Cf. magh. mero „rigid, fix”.
CONSOMME subst. Supa care se prepara prin fierberea inceata si indelungata a carnii de vita pentru a-i extrage toate sucurile. [Var.: consome s. n.] – Cuv. fr.
MELC, melci, s. m. I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din increngatura molustelor, care au corpul moale, de obicei aparat de o cochilie rasucita in spirala, si patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ◊ Loc. adj. Ca melcul= a) rasucit, in spirala; b) foarte incet. ◊ Expr. A tacea ca melcul = a nu scoate nici un cuvant. II. P. a**l. 1. Partea osoasa a labirintului urechii interne. 2. Organ sau angrenaj al unor masini destinat sa transmita, sa transforme sau sa utilizeze in diferite feluri miscarea de rotatie. 3. Prajitura facuta din aluat incolacit in spirala, presarat cu nuca data prin masina. 4. (La pl.) Suvite de par rasucite in forma de ineluse. – Et. nec.
MUIAT2, -A, m****i, -te, adj. 1. Introdus intr-un lichid, umezit, imbibat cu lichid. 2. Cu hainele imbibate cu apa; plouat, stropit, udat. 3. Fig. Stors de puteri, lipsit de energic, molesit, vlaguit. ♦ Abatut, demoralizat, descurajat. ♦ (Despre glas, voce) Potolit, linistit, calmat; domol, incet. 4. (Despre tesaturi sau obiecte de imbracaminte) Intretesut cu fir de aur; p. ext. (despre oameni) imbracat cu astfel de haine; imbracat frumos, impodobit. 5. (Fon.; despre consoane) Palatalizat. – V. m**a.
MOACA, moace, s. f. 1. (Pop.) Bata lunga si groasa cu maciulie la un capat; maciuca. 2. (Arg.) Cap; figura. ◊ Expr. (Fam.) A o lua la moaca = a primi o bataie zdravana. 3. (Fam.) Persoana (mai ales femeie) bleaga, inceata, lenesa. 4. (Iht.; reg.) Zglavoaca. [Var.: moc s. m.] – Et. nec.
MOCAI, mocai, vb. IV. Intranz. si refl. (Pop. si fam.) 1. A lucra incet, fara spor; a (se) mosmondi, a (se) mocosi. 2. A pierde vremea cu nimicuri; a tandali. [Prez. ind. si: mocaiesc] – Et. nec. Cf. moaca.
MOCAIT, -A, mocaiti, -te, adj., s. m. si f. 1. (Persoana) care lucreaza incet, fara spor, care actioneaza sau umbla incet. 2. (Persoana) care isi pierde vremea cu nimicuri. [Pr.:-ca-it] – V. mocai.
MOCNIT, -A, mocniti, -te, adj. 1. (Despre foc; adesea adverbial) Care arde inabusit, infundat, fara flacara; care este pe punctul de a se stinge. 2. Fig. Care lancezeste, care este fara viata, inactiv. 3. Fig. Retinut vreme indelungata (dar gata oricand sa izbucneasca); tacut, posomorat. 4. Care (pare ca) ascunde o amenintare (gata sa se declanseze). 5. (Despre vreme, atmosfera) Innorat, mohorat. ♦ (Despre ploaie) incet si potolit, dar persistent. – V. mocni.
MOCOSI, mocosesc, vb. IV. Intranz. si refl. (Pop. si fam.) A lucra indelung, cu migala (la ceva); a pierde prea mult timp la o treaba, a lucra prea incet, cu prea multa migala; a-si pierde vremea; a (se) mocai. – Cf. mocai.
MOCOSIT, -A, mocositi, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care lucreaza prea incet. care nu are spor la lucru. – V. mocosi.
MOLAU, -AIE, molai, -aie, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de forta, de energie, de elan; incet, greoi, lenes. 2. Lipsit de vointa, de hotarare; indolent. – Moale + suf. -au.
MOLCOMIT, -A, molcomiti, -te, adj. (Pop.) incet, lent, linistit, domol. – V. molcomi.
MORFOLI, morfolesc, vb. IV. Tranz. 1. A mesteca un aliment cu gingiile, in lipsa dintilor; a molfai; p. ext. a manca incet, cu greutate, fara pofta, a mesteca alene; a morfologi. ◊ Expr. A morfoli vorbele = a vorbi nedeslusit, a ingaima, a bolborosi. ♦ A invarti intre dinti, a roade un lucru necomestibil. 2. P. a**l. A suci si a rasuci un lucru pe toate partile; a framanta, a mototoli. ♦ Fig. A degrada, a intina, a terfeli, a deteriora, a strica. – Formatie onomatopeica.
MORMAIT2, -A, mormaiti, -te, adj. (Despre cuvinte, sunete) Rostit incet si nedeslusit; ingaimat. [Var.: mornait, -a adj.] – V. mormai.
MORMOLOC, mormoloci, s. m. 1. Larva cu coada a batracienilor in prima faza de dezvoltare, avand branhii in loc de plamani. 2. Fig. (Fam.) Om molatic, lipsit de energie, incet in miscari. ♦ Epitet glumet dat copiilor mici. – Din scr. mrmoljak.
MOSI, mosesc, vb. IV. 1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la nastere; a da nou-nascutului primele ingrijiri, a-i taia buricul. 2. Intranz. si refl. (Fam.) A lucra incet, a se trudi mult la un lucru, a se cazni (fara succes); a se mocai, a se mocosi. – Din moasa.
MOSMONDIT, -A, mosmonditi, -te, adj. (Despre lucruri) Facut la nimereala, fara indemanare. ♦ (Adesea substantivat) Care lucreaza incet, fara spor; neindemanatic, mocait, mocosit. – V. mosmondi.
MOSMONI, mosmonesc, vb. IV. I. Intranz. si refl. A face miscari incete si greoaie. ♦ A lucra incet, neindemanatic si fara spor; a se mocai, a se mocosi. 2. Intranz. si tranz. A face ceva cu miscari neprecise, a-si face de lucru; a moscondi. 3. Intranz. A cauta, a dibui; a adulmeca. [Var.: mosmoli vb. IV] – Et. nec.
MOSNEGESTE adv. In felul mosnegilor, ca mosnegii, batraneste; p. ext. domol, incet. – Mosneag + suf. -este.
MOTOTOL, -OALA, mototoli, -oale, s. n., adj. 1. S. n. Obiect facut cocolos; ghem, ghemotoc. ◊ Expr. A face (pe cineva) mototol = a dobori (pe cineva) la pamant, a lasa nemiscat, inert. A se face mototol = a se strange, a se ghemui (de durere etc.). 2. Adj. (Adesea substantivat) incet la lucru, bleg, moale; natang, prost. – Din mototoli (derivat regresiv).
MOLFAI, molfai, vb. IV. Tranz. 1. A mesteca un aliment in gura cu greutate (din cauza lipsei dintilor); a clefai, a morfoli; p. ext. a manca incet, fara pofta. ♦ A roade in dinti sau a invarti prin gura un lucru necomestibil. 2. Fig. A rosti (ceva) nedeslusit; a ingaima. [Prez. ind. si: molfaiesc] – Formatie onomatopeica.
CONTINUA, continuu, vb. I. A urma, a nu inceta; a merge inainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru inceput. [Pr.: -nu-a] – Din fr. continuer, lat. continuare.
NEincetAT, -A, neincetati, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfasoara sau se repeta) fara oprire, fara intrerupere; necontenit, continuu. – Ne- + incetat.
NITEL, -ICA, nitei, -ele, adj. (Fam.) Care reprezinta o parte redusa (din total); de proportii reduse; putin. ♦ (Adverbial) In mica masura sau intr-o oarecare masura; intrucatva; numai putin timp. ◊ Expr. Nitel cate nitel = incetul cu incetul, putin cate putin, treptat. – Et. nec.
TACEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic. ◊ Expr. A tacea chitic (sau molcom, ca pestele, ca pamantul) = a nu spune nimic. A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz) = a tacea spre a nu se da de gol. Tac ma cheama = nu spun o vorba. Tace si face, se spune despre cineva care actioneaza fara vorba multa sau despre cineva care unelteste in ascuns ceva rau. Tace si coace, se zice despre cineva care planuieste in ascuns o razbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii si despre lucruri personificate). A sta in nemiscare. 2. A inceta sa vorbeasca, a se intrerupe din vorba. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arata bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva. Taca-ti gura sau taci din gura! = ispraveste! 3. A nu raspunde, a nu riposta. 4. A tainui, a ascunde. ◊ Tranz. Am trecut prin viata, durerile tacand (EFTIMIU). ♦ A nu-si exprima fatis parerea. – Lat. tacere.
NESIMTIT1 s. n. (in loc. adv.) Pe nesimtite = incetul cu incetul, fara a putea fi perceput. – Ne- + simtit.
NESIMTIT2, -A, nesimtiti, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simt, de buna crestere, de cuviinta, de delicatete. ♦ Care denota, tradeaza nesimtire (2). 2. Care nu este simtit, perceput; care scapa simturilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fara a putea fi perceput; incetul cu incetul; fara zgomot. tiptil; pe furis. – Ne- + simtit.
TAFALOG, -OAGA, tafalogi, -oage, adj. (Reg.) Cu miscari incete, molau. – Et. nec.
CONTENIRE, conteniri, s. f. Actiunea de a conteni si rezultatul ei; sfarsit, incetare. ◊ Loc. adv. Fara contenire = neincetat, mereu. – V. conteni.
EXPIA, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispasi o greseala, o vina etc. 2. A inceta de a mai trai, de a mai fi in viata; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare.
DISPARITIE, disparitii, s. f. Faptul de a nu mai (putea) fi vazut sau gasit; faptui de a inceta sa mai existe, sa mai traiasca. ◊ Loc. vb. A fi pe cale (sau in curs) de disparitie = a fi pe punctul de a disparea. – Din fr. disparition.
DISPAREA, dispar, vb. II. Intranz. 1. A se face nevazut, a iesi din campul vizual, a nu mai putea fi vazut (desi continua sa existe), a pieri (dinaintea ochilor). ♦ A se pierde fara urma, a nu mai putea fi gasit. 2. A inceta sa mai existe; a se stinge, a pieri. ♦ (Despre fiinte) A muri. [Var.: dispare vb. III] – Din fr. disparaitre (dupa parea).
DISPARUT, -A, disparuti, -te, adj. 1. De a carui soarta nu se mai stie nimic. ◊ Expr. A fi dat disparut = (in timp de razboi) a fi considerat ca pierdut fara urma. 2. Care a incetat sa mai existe, care a pierit, care s-a stins. ♦ (Despre fiinte; adesea substantivat) Mort. – V. disparea. Cf. fr. disparu.
EXPIRA, expir, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plamani aerul (in procesul respiratiei). 2. Intranz. (Despre un contract, o conventie etc.; la pers. 3) A inceta sa mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioada de timp etc.; la pers. 3) A se implini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.
DOMOL, -OALA, domoli, -oale, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se misca fara graba, care se face fara graba; incet, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A o lasa (sau a o lua) mai domol = a proceda cu calm, a nu se pripi. 2. (Despre sunete, glas) Care este cu tonul scazut, cu intensitate redusa; lin, infundat. ♦ (Despre vorbe) Linistit, bland, calm. 3. (Despre oameni si animale) Blajin, bland, pasnic. 4. (Despre atmosfera, clima, vant, temperatura etc.) Temperat, moale, dulce. 5. (Despre senzatii, sentimente etc.) Care are intensitate scazuta; moderat, slab. 6. (Despre terenuri inclinate) Care are panta lina. – Din domoli (derivat regresiv).
DOMOLI, domolesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A face sa se miste sau a se misca mai incet. ♦ Tranz. A infrana, a struni un animal. 2. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se linisti, a se potoli, a scadea in intensitate. 3. Tranz. si refl. A (se) calma, a (se) imblanzi, a (se) tempera. 4. Refl. (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai putin inclinat, mai lin, mai usor de urcat. – Cf. sl. domoliti se „a obtine prin rugaciuni”, ucr. domolyty „a obtine”.
DORMI, dorm, vb. IV. Intranz. 1. A se afla in stare de somn, a fi adormit. ◊ Expr. A dormi de-a-n picioarele (sau pe picioare) = a) a fi foarte obosit, a pica de somn; b) a fi incet la treaba, a se misca cu greutate. ♦ Fig. A fi absent la ceea ce se petrece in jur. ♦ Fig. A fi mort. 2. A ramane peste noapte undeva; a manea. 3. Fig. A zacea ascuns; a mocni. [Var.: (reg.) durmi vb. IV] – Lat. dormire.
DOLIE, dolii, s. f. 1. Sant sau unghi format la intersectia a doua versante de acoperis. 2. (Reg.) Loc in care un rau curge incet, lin. – Din sl. dole.
SOROC, soroace, s. n. (Pop.) 1. Termen fixat pentru savarsirea unei actiuni sau pentru indeplinirea unei obligatii; interval de timp in cuprinsul sau la sfarsitul caruia se efectueaza un lucru. ◊ Loc. adv. (Pe) la soroace = din cand in cand; la zile mari. ◊ Expr. A sfinti sorocul = a respecta cu strictete un termen de plata. A i se implini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfarsitul existentei, a inceta sa mai existe; p. ext. a muri. ♦ Data la care se intampla ceva. ♦ Epoca a anului cand se coace si se strange recolta; (concr.) recolta culeasa in aceasta epoca. ♦ M*********e. 2. Data, fixata in practica crestina, cand se pomenesc mortii; slujba religioasa care se face cu acest prilej. 3. (Rar) Margine, limita. ♦ Loc determinat. 4. Rost, socoteala, oranduiala. ♦ (Reg.) Ursita, soarta; prevestire. – Din sl. suroku.
STINS2, -A, stinsi, -se, adj. 1. Care nu mai arde. 2. (Despre ochi, privire etc.) Lipsit de stralucire, de vioiciune. 3. (Despre sunete, glas etc.) Lipsit de sonoritate, de intensitate; slab. 4. (Despre culori) Palid, sters. 5. Disparut, mort. 6. (Jur.; despre obligatii, actiuni penale, privilegii etc.) Care a incetat, care nu mai are curs, care si-a pierdut puterea juridica. 7. (Despre reflexe conditionate) Care a disparut treptat in urma faptului ca e********l conditional n-a mai fost insotit de e********l neconditional corespunzator. 8. (In sintagma) Var stins = pasta vascoasa, alba, obtinuta prin reactia dintre piatra de var arsa si apa (cu numeroase folosiri in constructie). – V. stinge.
TALA, tale, s. f. (Reg.) Adunatura galagioasa de oameni; ceata, multime. ♦ Galagie, larma. ◊ Expr. A sta de tala = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, in forma tala) Incet-incet, haide-hai. – Et. nec.
TICAI2, ticaiesc, vb. IV. Refl. si intranz. (Rar) A lucra incet, fara spor; a se mocai. – Et. nec.
TICAIT2, -A, ticaiti, -te, adj. (Despre oameni) 1. Care lucreaza incet, fara spor; mocait. 2. (Pop.) Nenorocit, necajit; sarman, napastuit. – V. ticai2.
TACEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic, a se abtine sa vorbeasca. ◊ Loc. adv. Pe tacute = in tacere, in ascuns. ◊ Expr. A tacea chitic (sau molcom, malc, ca pestele, ca pamantul, ca melcul) = a nu spune nimic. A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz) = a tacea spre a nu se da de gol. Tac ma cheama = nu spun o vorba. Tace si face, se spune despre cineva care actioneaza fara vorba multa sau despre cineva care unelteste in ascuns ceva rau. Tace si coace, se zice despre cineva care planuieste in ascuns o razbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii si despre lucruri personificate) A sta in nemiscare, a nu se face auzit. 2. A inceta sa vorbeasca, sa planga, a se intrerupe din vorba; a amuti. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arata bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva. Taca-ti gura sau taci din gura! = nu mai vorbi! ispraveste! 3. A nu raspunde, a nu riposta. 4. A tainui, a ascunde; a fi discret. ♦ A nu-si exprima fatis parerea. – Lat. tacere.
TARAGANA, taraganez, vb. I. 1. Tranz. A amana de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, inceperea sau terminarea unei actiuni etc.; a face sa se prelungeasca, sa se intarzie o actiune, o solutionare. ♦ A merge incet, anevoie, tarandu-si picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A canta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vant) A adia. [Var.: taragaia, tragana vb.I, taragani vb.IV] – Din tragana („a trage” <lat. pop.).
TARAGANAT, -A, taraganati, -te, adj. 1. (Despre o actiune) Executat incet, cu multe amanari. ♦ (Despre voce, vorbire) Rar si prelungit; domol. ♦ (Despre o melodie) Cu note sau modulatii prelungite. 2. (Reg.; despre un teren) in panta lina. [Var.: traganat, -a adj.] – V. taragana.
TANJALA, tanjeli, s. f. Un fel de protap care se foloseste pentru a prinde a doua pereche de vite in jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tractiune animala sau pentru a transporta greutati mari. ◊ Expr. A se lasa pe tanjala = a) (despre animale de tractiune) a trage foarte incet (sprijinindu-se pe tanjala); b) (despre oameni) a lucra incet, cu lene; a neglija sau a amana lucrul. – Et. nec.
TARI, tarasc, vb. IV. 1. Tranz. A misca un lucru (greu) dintr-un loc in altul, tragandu-l pe jos; a trage dupa sine cu sila un om, un animal. ◊ Expr. A tari barca pe uscat = a trai greu. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. ♦ Fig. A indemna, a impinge spre ceva (reprobabil); a antrena. 2. Refl. A merge, a inainta cu greu atingand pamantul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a inainta prin miscari specifice, cu trupul lipit de pamant. ♦ A merge incet, a inainta cu greu, abia miscandu-si picioarele. 3. Refl. (Despre obiecte care atarna) A atinge pamantul cu partea de jos, a se freca de pamant. – Din sl. treti.
TARZIELNIC, -A, tarzielnici, -ce, adj. (Si substantivat) Care intarzie; fig. greoi, incet, lenes. [Pr.: -zi-el-) – Tarziu + suf. -elnic.
TORPID, -A, torpizi, -de, adj. (Livr.) Lenes, molatic, incet, greoi. – Din fr. torpide, it. torpido, lat. torpidus.
TRANDAV, -A, trandavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; si substantivat) Care se misca si lucreaza incet si in sila; caruia ii place sa leneveasca; lenes, molatic, inactiv. [Acc. si: trandav] – Cf. scr. truntav.
TREPTAT, -A, treptati, -te, adj. Care evolueaza, progreseaza, se realizeaza incetul cu incetul, in etape, succesiv; p. ext. care se manifesta din ce in ce mai pronuntat, mai evident. – Treapta + suf. -at (dupa it. graduato).
RECOACE, recoc, vb. III. Tranz. A trata termic un material in stare solida prin incalzirea pana la o anumita termperatura, urmata de o racire (inceata), in scopul de a-i imbunatati proprietatile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operatia de recoacere. – Re1- + coace.
TARDIGRAD, -A, tardigrazi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care merge incet. 2. S. n. (La pl.) Grup de animale nevertebrate, de talie foarte mica, care se deplaseaza greoi pe picioare (Tardigrada); (si la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. tardigrade.
TARDIVITATE s. f. (Rar) Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardiva, inceata. – Tardiv + suf. -itate. Cf. fr. tardivete.
RARA adv. (Rar) incet, domol, pe indelete. – Rar + suf. -a.
RASUNA, pers. 3 rasuna, vb. I. Intranz. 1. A produce un sunet in mod repetat si prelung, a suna tare, a se auzi pana departe (sau de departe). 2. A se umple de sunete puternice; a vui. 3. Fig. A da impresia ca se mai aude, desi v********e au incetat; a produce rezonanta in sufletul cuiva, a avea ecou in inima cuiva. – Lat. resonare.
REVERBERATIE, reverberatii, s. f. 1. Persistenta a unui sunet intr-o incapere inchisa, datorita reflexiei, dupa ce izvorul sonor a incetat sa mai emita unde. ◊ Reverberatie artificiala = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemanatoare celor determinate de reverberatia (1) naturala. 2. Reflexie a luminii. 3. Reflexie repetata a caldurii pe peretii unui focar sau ai unui cuptor special. ◊ Cuptor cu reverberatie = cuptor cu acoperisul boltit, captusit cu caramida refractara, in care incalzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere si prin radiere din acoperisul boltit. – Din fr. reverberation.
RUMEGA, rumeg, vb. I. 1. Intranz. (Despre rumegatoare; la pers. 3) A mesteca a doua oara mancarea intoarsa din stomac. 2. Tranz. A mesteca ceva in gura; (depr.; despre oameni) a manca mult si incet. 3. Tranz. Fig. A medita pe indelete asupra unui fapt, a-l examina indelung. – Lat. rumigare.
DEMODA, demodez, vb. I. Refl. A inceta sa mai fie la moda. – Din fr. demoder.
DEMULTIPLICA, demultiplic, vb. I. Tranz. A transforma cu ajutorul unui angrenaj o miscare de rotatie in alta miscare de rotatie mai inceata. – Din fr. demultiplier (prin apropiere de multiplica).
DESTINDERE, destinderi, s. f. 1. Faptul de a se destinde; slabire, incetare a unei incordari; relaxare; fig. incetare a unei tensiuni nervoase, a unei stari de surescitare, de incordare; linistire. 2. Crestere a volumului unui gaz; expansiune, detenta. – V. destinde.
DECES, decese, s. n. incetare din viata, moarte a unei persoane. [Pl. si: (rar) decesuri] – Din fr. deces, lat. decessus.
DEZANGAJARE, s. f. 1. incetare a unui angajament. 2. Actiune, masura menita sa separe fortele armate opuse angrenate in incidente sau in ciocniri; situatie care rezulta din aceasta actiune. – V. dezangaja.
DEZGHETA, dezghet, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide inghetate; la pers. 3) A redeveni lichid, a inceta de a mai fi inghetat; (despre corpuri imbibate cu apa inghetata) a se m**a la caldura (prin topirea lichidului pe care il contin). ◊ Tranz. Caldura a dezghetat raul. ♦ (Despre fiinte inghetate) A se dezmorti; a se incalzi. 2. Fig. (Despre oameni) A-si pierde sfiala, stangacia, neindemanarea; a deveni vioi, indraznet, priceput. – Lat. disglaciare.
SCOTOCITOR, -OARE, scotocitori, -oare, adj. Care scotoceste, cerceteaza, iscodeste (fara incetare). – Scotoci + suf. -tor.
SINCOPA, sincope, s. f. 1. incetare subita (momentana sau definitiva) a functiei inimii, cu intreruperea respiratiei si pierderea sensibilitatii si a miscarilor voluntare. 2. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obtinut prin mutarea accentului unei masuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. 3. Fenomen fonetic care consta in disparitia unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate intre doua consoane ale unui cuvant. 4. (Rar) Intrerupere, pauza. – Din fr. syncope.
SISTARE, sistari, s. f. Actiunea de a sista si rezultatul ei; oprire, incetare, intrerupere, suspendare. – V. sista.
SLOMNI, slomnesc, vb. IV.(Reg.) 1. Tranz. A rosti vorbele cu oarecare greutate, a ingaima. 2. Intranz. (Despre lumini, culori) A se ivi, a se distinge (incet, cu greutate); a aparea, a se arata; a miji. – Din sl. sulognja „silaba”.
SUBINVOLUTIE, subinvolutii, s. f. (Med.) Regresiune. ◊ Subinvolutie uterina = regresiune a uterului in lauzie, care se produce mai incet decat normal. – Din fr., engl. subinvolution.
SUPERFINITIE s. f. Operatie de netezire foarte fina a suprafetelor unor obiecte metalice, efectuata prin miscari incete, in linie dreapta. – Din fr. superfinition.
SUPRAIMPUNERE, supraimpuneri, s. f. Fenomen prin care un rau, dupa ce s-a adancit incet in roci friabile, continua sa se adanceasca in roci mai dure, pastrandu-si directia initiala. [Pr.: -pra-im-] – Supra- + impunere.
SURDINA, surdine, s. f. Dispozitiv din metal sau din lemn, in forma de gheara la instrumentele cu coarde, sau in forma de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea intensitatii sonoritatii unor instrumente muzicale. ◊ Loc. adv. In surdina = a) cu surdina pusa, incet; b) fara zgomot, inabusit; cu glas scazut; in taina. – Din fr. sourdine.
CURMARE, curmari, s. f. Actiunea de a (se) curma; incetare, contenire. – V. curma.
A continua ≠ a inceta, a se opri
A incepe ≠ a continua, a mantui, a termina, a incheia, a inceta
A inceta ≠ a continua
Grabit ≠ agale, catinel, domol, incet
Grabnic ≠ incet
Iute ≠ agale, domol, greoi, incet, lent, lin, molatic, molau
incet ≠ grabit, grabnic, iute, rapid, repede, tare, pripit
Rapid ≠ incet, lent
Repede ≠ agale, alene, domol, incet, lent, linistit, tarziu
Tare ≠ debil, incet, moale, slab, slabanog
ADAGIO adv. (MUZ.) incet, lento, rar.
AMUTI vb. 1. v. muti. 2. v. inceta.
APLAUZE s. pl. (rar) aplaudari (pl.). (~le nu mai incetau.)
COBORAT adj. 1. v. jos. 2. v. scazut. 3. jos, redus, scazut, scoborat. (Temperatura ~.) 4. v. incet.
CONTENI vb. 1. v. inceta. 2. v. opri. 3. a se curma, a inceta, a se opri, a se potoli, a se sfarsi, a sta, a se termina, (inv. si pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorupe, (Mold.) a tinchi, (inv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia a ~.)
CURMA vb. 1. v. inceta. 2. v. intrerupe. 3. v. opri. 4. a intrerupe, a opri, (fig.) a reteza, a stavili. (Nu poate ~ scandalul; i-a ~ vorba.) 5. a intrerupe, (fig.) a rupe. (A ~ tacerea.)
CURMARE s. 1. v. incetare. 2. intrerupere, oprire, (fig.) stavilire. (~ scandalului.)
DISPARITIE s. 1. pieire, (fam. fig.) evaporare, volatilizare. (disparitia cuiva fara urma.) 2. v. moarte. 3. (fig.) moarte. (disparitia vegetatiei in timpul iernii.) 4. cadere, suprimare, (inv.) supresiune. (disparitia vocalelor finale.) 5. v. incetare. 6. incetare, trecere. (disparitia durerii.)
DISPAREA vb. 1. a pieri, (fig.) a o sterge, (fam. fig.) a se dizolva, a se eclipsa, a se evapora, a se volatiliza. (Raufacatorul a ~ fara urma.) 2. a se pierde, a pieri, (reg.) a se prapadi, (fig.) a se mistui, a se scufunda. (A ~ in noapte.) 3. a fugi, (pop.) a lipsi, (fig.) a o sterge. (~ din fata mea!) 4. v. muri. 5. v. apune. 6. v. risipi. 7. v. inceta. 8. v. inceta. 9. a se stinge. (Zambetul i-a ~.) 10. v. pieri.
DOMOL adj., adv. 1. adj. v. calm. 2. adj. incet, lent, lin, linistit, masurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~; miscari ~oale.) 3. adv. v. agale. 4. adj. v. bland. 5. adj. v. incet. 6. adj. calm, linistit, molcom, netulburat, pasnic, potolit, tihnit, (inv.) paciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosfera ~oala.) 7. adj. v. usor. 8. adj. v. lin.
FRANGE vb. v. bate, birui, curma, inceta, infrange, intrece, intrerupe, invinge, opri.
GREOI adj. 1. incet, lent, moale, molatic, molau, (inv.) tarziu, zabavnic. (Miscari ~oaie; om ~ in miscari.) 2. anevoios, dificil, (astazi rar) silnic. (Un mers ~.)
HARJONEALA s. harjoana, zbenguiala, (reg.) zbant. (incetati cu ~!)
IUTE adj., adv. 1. adj. v. sprinten. 2. adj. focos, sprinten, (pop.) ortoman. (Cal ~.) 3. adj. ager, agil, istet, repede, sprinten, vioi, (reg.) zburatic. (~in miscari.) 4. adj. sprinten, vioi, (livr.) alert. (O miscare ~.) 5. adj. v. rapid. 6. adj. grabnic, grabit, intins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (inv. si pop.) silit, silnic, (inv.) pripitor. (Un mers ~.) 7. adv. grabnic, rapid, repede, tare. (Alerga cand mai ~, cand mai incet.) 8. adv. v. imediat. 9. adv. v. curand. 10. adj., adv. v. des. 11. adj. v. violent. 12. adj. v. impetuos. 13. adj. v. picant. 14. adj. intepator, picant, piperat, piscator, usturator. (Gust ~ al unei mancari.)
incet adj., adv. 1. adj. v. domol. 2. adv. v. agale. 3. adj. v. greoi. 4. adv. adagio. 5. adj. coborat, domol, lin, molcom, potolit, scazut, scoborat, slab, stins, (rar) slabanog. (Vorbea cu glas ~.) 6. adv. v. piano. 7. adv. greu, lent. (Noaptea trecea ~.)
incetA vb. 1. a(-si) intrerupe, a(-si) opri, a(-si) sista, a(-si) suspenda. (Uzina si-a ~ activitatea.) 2. a conteni, a (se) intrerupe, a (se) opri, a parasi. (Au ~ lucrul in semn de protest.) 3. v. opri. 4. v. intrerupe. 5. a amuti, a disparea, a se linisti, a muti, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ in strada.) 6. a disparea, a trece, (astazi rar) a se sparge. (Primejdia, durerea a ~.) 7. v. sfarsi. 8. a conteni, a se curma, a se opri, a se potoli, a se sfarsi, a sta, a se termina, (inv. si pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorupe, (Mold.) a tinchi, (inv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia a ~.)
incetARE s. 1. v. intrerupere. 2. intrerupere, oprire, sistare, suspendare. (~ lucrului de catre grevisti.) 3. v. sfarsit. 4. disparitie, stingere. (~ ultimelor zgomote.) 5. disparitie, trecere. (~ durerii.) 6. curmare, oprire, potolire, (inv.) precurmare. (~ vantului.)
INTRERUPE vb. 1. v. inceta. 2. a conteni, a inceta, a (se) opri, a parasi. (Au ~ lucrul in semn de protest.) 3. v. suspenda. 4. a se opri, (inv.) a se zaticni. (S-a ~ din mancat.) 5. v. curma. 6. (inv.) a prerumpe. (Scuza-ma ca te ~.) 7. a curma, (fig.) a rupe. (A ~ tacerea.) 8. v. opri. 9. a se curma, a inceta, a se opri, (fig.) a se frange. (Cantecul s-a ~ brusc.) 10. a (se) curma, a (se) opri, (fig.) a (se) taia. (I s-a ~ respiratia de emotie.) 11. a se frange. (Liniile se ~ in acel punct.)
INTRERUPERE s. 1. contenire, incetare, oprire, (inv. si pop.) opreala. (Lucreaza fara ~.) 2. v. in-cetare. 3. v. curmare. 4. pauza, tacere. (Lungi ~ punctau discutia.) 5. v. suspendare.
LENT adj., adv. 1. adj. v. greoi. 2. adj. v. domol. 3. adj. v. rar. 4. adv. v. incet.
LIN adj., adv. 1. adj. domol, usor, (inv.) usure, (fig.) bland, dulce, molatic. (O panta ~.) 2. adj. v. domol. 3. adv. v. agale. 4. adj. v. linistit. 5. adj. v. incet. 6. adj. v. usor. 7. adv. v. usor.
LINISTI vb. 1. v. inceta. 2. v. potoli. 3. v. alina. 4. v. domoli. 5. v. calma. 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stapani, a (se) tempera. (Te rog sa te ~!) 7. v. cuminti. 8. v. struni. 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. v. atenua.
MOCAIALA s. migaleala, mocoseala, mocosire, mosmondeala, ticaiala, (pop.) tandaleala, tanda-litura. (~ unui om incet.)
MOLCOM adj. 1. v. incet. 2. v. usor. 3. v. calm.
MOLCOMIT adj. v. domol, incet, lent, lin, linistit, masurat, potolit, tacticos, temperat.
MUTI vb. 1. (MED.) a amuti. 2. a amuti, a disparea, a inceta, a se linisti, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ in strada.)
OPREALA s. v. contenire, dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, interdictie, interzicere, incetare, intrerupere, neajuns, nevoie, obstacol, opreliste, oprire, piedica, prohibire, prohibitie, stavila.
OPRIRE s. I. 1. v. stabilire. 2. v. poposire. 3. popas, sedere, (inv.) poprire, sezamant. (O ~ de doua ore.) 4. halta, popas, (inv.) oturac, statie. (In drum a facut mal multe ~.) 5. v. escala. 6. v. sta-tionare. 7. v. statie. (~ de autobuze.) 8. v. stopare. 9. v. franare. 10. v. inchidere. II. 1. v. incetare. 2. v. intrerupere. 3. contenire, incetare, intreru-pere, (inv. si pop.) opreala. (Lucreaza fara ~.) 4. v. curmare. III. 1. v. impiedicare. 2. v. interzi-cere. IV. 1. pastrare, retinere, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 2. retinere, (rar) retentie. (~ unui bun al cuiva.) v. interzicere.
OSTOI vb. v. alina, calma, conteni, curma, domoli, imblanzi, inceta, linisti, opri, potoli, sfarsi, sta, tempera, termina, usura.
PARASI vb. 1. v. abandona. 2. v. evacua. 3. v. inceta.
PIANO adv. (MUZ.) incet.
POTOLI vb. 1. a (se) astampara, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) linisti, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stampara, (inv. si reg.) a (se) prinde, (inv.) a (se) aseza, (fig.) a (se) stinge. (Si-a ~ setea.) 2. v. alina. 3. v. domoli. 4. v. calma. 5. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) linisti, a (se) stapani, a (se) tempera. (Te rog sa te ~!) 6. v. cuminti. 7. v. linisti. 8. v. tempera. 9. v. atenua. 10. v. inceta. 11. a amuti, a disparea, a inceta, a se linisti, a muti, a se stinge. (Toate zgomotele s-au ~ in strada.)
POTOLIRE s. 1. astamparare, calmare, domolire, linistire. (~ setei.) 2. v. alinare. 3. v. domolire. 4. v. calmare. 5. v. atenuare. 6. v. incetare.
POTOLIT adj. 1. v. atenuat. 2. v. domolit. 3. v. domol. 4. v. calmat. 5. v. strunit. 6. v. diminuat. 7. v. usor. 8. v. calm. 9. v. cumpatat. 10. calm, calmat, domolit, linistit, moderat, ponderat, temperat. (Atitudine ~) 11. v. incet. 12. asezat, chibzuit, cumpatat, echilibrat, linistit, pasnic, tihnit. (A avut o viata ~.) 13. calm, domol, linistit, molcom, netulburat, pasnic, tihnit, (inv.) paciuit, destins, dulce. (O atmosfera ~.) 14. v. difuz.
PRECURMA vb. v. conteni, curma, inceta, opri, potoli, sfarsi, sta, termina.
PRECURMARE s. v. curmare, incetare, oprire, potolire.
PRISTOI vb. v. conteni, inceta, intrerupe, opri.
PRORUPE vb. v. bufni, conteni, curma, izbucni, inceta, opri, potoli, pufni, sfarsi, sta, termina, tasni.
PROVIZORAT s. (inv.) provizoriu. (A incetat ~ul.)
SCAZUT adj. 1. v. redus. 2. ingrosat. (Mancare ~.) 3. imputinat, micsorat, redus. (Numarul lor e acum mult ~.) 4. coborat, redus. (Nivelul ~ al apei.) 5. v. ieftin. 6. demonetizat, depreciat, devalorizat. (Cursul ~ al leului.) 7. coborat, jos, redus, scoborat. (Temperatura ~.) 8. v. diminuat. 9. v. incet. 10. mic, slab. (Intensitatea ~ a glasului.) 11. v. mediocru. 12. diminuat, (inv. si pop.) micsorat, (fig.) stirbit. (Cu reputatia ~.)
SCOBORAT adj. 1. v. jos. 2. v. scazut. 3. v. incet.
SCURGE vb. 1. a se prelinge, (pop.) a pica, (inv. si reg.) a pisti. (Vinul se ~ din vas.) 2. a se strecura. (Lichidul se ~ prin fisura vasului.) 3. (inv. si reg.) a strange. (~ branza proaspata prin sedila.) 4. v. curge. 5. v. infiltra. 6. v. perinda. 7. v. trece. 8. a trece, (pop.) a vremui, (inv.) a se prelungi, (fig.) a curge. (Timpul s-a ~ incet.) 9. v. implini.
SFARSI vb. 1. v. termina. 2. a finaliza, a ispravi, a incheia, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare inceputa.) 3. v. desavarsi. 4. v. incheia. 5. a ispravi, a incheia, a inchide, a termina. (Sa ~ discutia.) 6. v. conchide. 7. v. iesi. 8. a se incheia, a se termina, (inv. si pop.) a se petrece, (inv. si reg.) a se obarsi. (Toate trec si se ~.) 9. v. absolvi. 10. v. solda. 11. v. lichida. 12. a inceta, a pieri. (Fericirea lui s-a ~.) 13. a se duce, a se incheia, a se termina, a trece. (S-a ~ si vacanta!) 14. v. expira. 15. v. consuma. 16. v. inceta. 17. v. muri. 18. v. extenua. 19. v. lihni.
SFARSIT s. 1. v. terminare. 2. v. capat. 3. v. incheiere. 4. incheiere, (inv.) istov. (Dupa ~ul nuntii.) 5. incetare, terminare, (inv. si reg.) spargere, spart. (Dupa ~ul horei.) 6. (inv.) savarsenie. (~ul zilei.) 7. final, urma. (A venit abia la ~.) 8. deznodamant, soarta. (~ul bataliei s-a decis.) 9. deznodamant, epilog, final, incheiere, (livr.) fine. (~ul actiunii unui roman.) 10. coada, fine. (Poanta e plasata la ~.) 11. consumare, epuizare, ispravire, sfarsire, terminare. (~ul tuturor proviziilor.) 12. (fig.) apus. (A ajuns la ~ul vietii.) 13. v. moarte.
SISTA vb. a(-si) inceta, a(-si) intrerupe, a(-si) opri, a(-si) suspenda. (Uzina distrusa si-a ~ activitatea.)
SISTARE s. incetare, intrerupere, oprire, suspen-dare. (~ activitatii intreprinderii distruse.)
SLABANOG adj. v. coborat, domol, incet, lin, molcom, potolit, scazut, scoborat, slab, stins.
SPARGE vb. v. abate, asasina, bate, birui, calca, contraveni, croi, deceda, declansa, dezlantui, disparea, distruge, duce, isca, izbucni, imprastia, incalca, inceta, infrange, intrece, invinge, lichida, muri, nesocoti, nimici, omori, pieri, porni, prapadi, rade, racni, raposa, raspandi, razleti, risipi, rupe, sfarama, sfarsi, sfasia, spinteca, stinge, starni, striga, sucomba, suprima, taia, topi, trece, tipa, ucide, urla, viola, zbiera, zdrobi.
SPARGERE s. v. distrugere, eruptie, impras-tiere, incetare, infrangere, invingere, nimicire, risipire, sfaramare, sfarsit, terminare, vulcanism, zdrobire.
SPART s. v. imprastiere, incetare, risipire, sfarsit, terminare.
STA vb. 1. v. opri. 2. v. poposi. 3. v. aseza. 4. v. sedea. 5. v. intarzia. 6. v. zabovi. 7. v. astepta. 8. v. locui. 9. v. stationa. 10. v. ramane. 11. v. petrece. 12. a se tine. (Stai drept!) 13. a se opri, (fig.) a incremeni. (Ceasul a stat la orele 12.) 14. v. inceta. 15. v. afla. 16. a atarna, a spanzura. (Pe perete sta un tablou.) 17. a-i sedea. (Iti sta foarte bine haina asta!) 18. a pluti. (Uleiul sta deasupra apei.) 19. v. consta. 20. v. reduce.
STINGE vb. 1. a inabusi. (A ~ focul.) 2. v. disparea. 3. v. inceta. 4. v. muri. 5. (JUR.) a se prescrie, (inv.) a se prescribalui. (Pedeapsa s-a ~.)
STINGERE s. 1. inabusire. (~ unui incendiu. ) 2. disparitie, incetare. (~ ultimelor zgomote.) 3. v. moarte. 4. v. prescriere.
STINS adj. 1. inabusit. (Un incendiu ~.) 2. v. estompat. 3. v. difuz. 4. v. slab. 5. v. inabusit. 6. v. incet. 7. v. prescris.
STAMPI vb. v. conteni, inceta, intrerupe, opri.
SUSPENDA vb. I. v. agata. II. 1. v. inceta. 2. a intrerupe. (Au ~ cursurile pe cateva zile.) 3. v. suprima.
TERMINA vb. 1. a (se) ispravi, a (se) incheia, a (se) sfarsi, (livr.) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) gata, a (se) gati, a (se) istovi, a (se) mantui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (inv.) a (se) savarsi. (A ~ treaba; spectacolul s-a ~.) 2. a finaliza, a ispravi, a incheia, a sfarsi, (inv.) a fini. (A ~ o lucrare inceputa.) 3. v. desavarsi. 4. a epuiza, a ispravi, a incheia, a sfarsi, (astazi rar) a slei, (pop.) a gata, a mantui. (A ~ tot ce avea de spus.) 5. v. incheia. 6. v. iesi. 7. a se incheia, a se sfarsi, (inv. si pop.) a se petrece, (inv. si reg.) a se obarsi. (Toate trec si se ~.) 8. v. absolvi. 9. v. solda. 10. v. lichida. 11. v. sfarsi. 12. v. expira. 13. v. consuma. 14. v. inceta.
TINCHI vb. v. conteni, curma, inceta, opri, potoli, sfarsi, sta, termina.
TARZIU adj. v. greoi, incet, lent, moale, molatic, molau.
TRECE vb. 1. v. merge. 2. a se duce, a merge. (Te rog sa ~ si pe la noi.) 3. v. abate. 4. a se scurge. (Intreg convoiul a ~.) 5. v. traversa. 6. v. escalada. 7. v. curge. 8. v. zbura. 9. v. deplasa. 10. v. transmite. 11. a purta, a transmite. (~ paharul din mana in mana.) 12. v. sufla. 13. a se transmite. (Maladia a ~ de la unul la altul.) 14. v. baga. 15. v. patrunde. 16. v. intra. 17. v. repartiza. 18. v. inregistra. 19. a se scurge, (pop.) a vremui, (inv.) a se prelungi, (fig.) a curge. (Timpul a ~ incet.) 20. v. implini. 21. v. sfarsi. 22. v. ofili. 23. v. fana. 24. v. imbatrani. 25. v. transforma. 26. v. inceta. 27. v. depasi. 28. v. promova. 29. a-l cuprinde, a-l napadi. (Il ~ naduselile, fiorii.)
TRECERE s. 1. v. deplasare. 2. v. treacat. 3. v. traversare. 4. (TEHN.) pasaj. (~ intr-un proces tehnologic.) 5. v. pasaj. 6. escaladare. 7. v. transmitere. 8. v. bagare. 9. v. patrundere. 10. v. intrare. 11. v. repartizare. 12. v. inregistrare. 13. scurgere. (~ timpului.) 14. v. tranzitie. 15. v. transformare. 16. v. incetare. 17. v. promovare. 18. v. influenta. 19. v. autoritate. 20. v. apreciere.
ZABAVNIC adj. v. greoi, incet, intarziat, lent, moale, molatic, molau.
hai-hai (hai, hai) (ba bine ca nu, incet-incet) interj.
haide-hai/haida-hai/haide-ha (incet-incet) interj.
incet adj. m., pl. inceti; f. sg. inceata, pl. incete
incet-incet loc. adv.
inceta vb., ind. prez. 1 sg. incetez, 3 sg. si pl. inceteaza, perf. s. 1 sg. incetai; conj. prez. 3 sg. si pl. inceteze
incetare s. f., g.-d. art. incetarii
ABIOTROFIE f. Slabire sau incetare a functiilor unui tesut, organ sau organism. [Sil. -bi-o-tro-] /<fr. abiotrophie
ABLACTATIE f. 1) incetare a secretiei de lapte matern. 2) Inlocuire a laptelui matern cu alte alimente necesare sugarului. /<germ. Ablaktation
AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus
A ADIA pers. 3 adie intranz. 1) (despre vant) A sufla lin; a aburi. 2) (despre mirosuri, miresme) A se raspandi cate putin. 3) fig. (melodii, cantece) A canta incet si fara cuvinte, ca pentru sine; a fredona; a murmura; a ingana. 4) reg. A aminti printre altele; a pomeni. [Sil. -di-a] /<lat. adiliare
A ADORMI adorm 1. intranz. 1) A trece din starea de veghe la cea de somn. 2) bis. A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a muri; a raposa; a deceda; a se sfarsi. 2. tranz. 1) A face sa treaca de la starea de veghe la cea de somn. ~ un copil. 2) fig. A aduce in stare de liniste; a linisti; a potoli; a alina. ~ setea. /<lat. addormire
AGALE adv. Fara graba; pe indelete; alene; lin; domol; incet. /<ngr. agalia
ALENE adv. Fara graba; pe indelete; incet; domol; agale; lin. A merge ~ /a + lene
A AMUTI ~esc intranz. 1) A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. ~ de frica. 2) fig. A inceta de a se manifesta; a tacea. Vocile ~esc. /<lat. ammutire
A APUNE pers. 3 apune intranz. 1) (despre astri) A se lasa spre sau dupa orizont; a asfinti; a cobori; a scapata. 2) fig. A ajunge intr-o stare inferioara celei precedente; a fi in declin; a decadea; a degenera; a regresa. 3) fig. A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a muri; a deceda; a raposa; a se sfarsi. /<lat. apponere
ARAR adv. 1) La intervale de timp mai mari decat cele obisnuite; rar. 2) pop. Fara graba; incet. A pasi ~. A vorbi ~. /a + rar
ARMISTITIU ~i n. Intelegere dintre partile beligerante de a inceta temporar operatiile militare. A incheia un ~. [Sil. -tiu] /<lat. armisititium, fr. armistice
ASEDIU ~i n. mil. Incercuire cu forte armate a unei fortificatii pentru a o cuceri. ◊ A ridica ~ul a inceta asediul. Stare de ~ regim special de constrangere, impus de imprejurari exceptionale, acordand drepturi excesive organelor de politie si autoritatilor militare. [Sil. -diu] /<it. assedio
BARBA barbi f. 1) Par care creste (la barbati) pe barbie si pe obraji. A-si lasa ~. ◊ A rade in ~ a rade pe ascuns, numai pentru sine. A vorbi in ~ a spune ceva incet; a vorbi numai pentru sine. Cati peri in ~ in numar foarte mare. 2) v. BARBIE. 3) Smoc de par care creste la unele animale sub bot. 4) Totalitate a tepilor unui spic de cereale. ◊ ~a-imparatului planta erbacee, cultivata mai ales in scopuri decorative, avand flori de diferite culori si radacini cu proprietati purgative. ~a-caprei a) planta erbacee, avand frunze lungi si inguste, flori galbene si fructe achene de forma lunguiata; b) ciuperca comestibila sub forma unor ace suculente. [G.-D. barbii] /<lat. barba
A BALMAJI ~esc intranz. A vorbi incoerent, incet si nedeslusit; a bodogani; a mormai; a bombani; a boscorodi. /Din balmos
A SE BLOCA se ~cheaza intranz. 1) (despre organe sau masini) A se opri brusc (din cauza unei defectiuni). 2) (despre organe ale corpului) A inceta sa mai functioneze (din cauza unei maladii). /<fr. bloquer
A BODOGANI ~esc intranz. (despre persoane) A vorbi incoerent, incet si nedeslusit (in semn de nemultumire); a bombani; a balmaji; a boscorodi. /Orig. nec.
A BOLBOROSI ~esc intranz. 1) A vorbi incoerent, incet si nedeslusit; a bodogani; a balmaji; a boscorodi. 2) A vorbi intr-o limba neinteleasa de ascultatori. 3) (despre lichide) A produce un zgomot asemanator cu cel al apei care fierbe; a galgai. /Onomat.
A BOMBANI ~esc 1. intranz. 1) (despre persoane) A vorbi incet si nedeslusit (in semn de nemultumire); a bodogani; a boscorodi. 2) (despre copii mici) A vorbi nearticulat. 2. tranz. (persoane) A deranja, manifestandu-si nemultumirea prin vorbe spuse incet si confuz. /Onomat.
A BOSCORODI ~esc 1. intranz. A vorbi incet si nedeslusit (ca pentru sine); a bodogani; a bolborosi; a bombani; a balmaji. 2. tranz. (persoane) A deranja mereu, reprosand diferite lucruri; a cicali; a morocani. /cf. ucr. bozkorodity
A BUCHISI ~esc tranz. 1) v. A BUCHERI. 2) A realiza incet, cu multa migala; a lucra fara spor. 3) A bate indelung si inabusit cu pumnii; a busi. /cf. buche
A SE CALATORI ma ~esc intranz. reg. A inceta de a mai fi; a se sfarsi; a disparea. Vara se ~este. /Din calator
A CEDA ~ez 1. tranz. 1) (bunuri aflate in proprietatea cuiva) A da (benevol) din propria posesiune. ~ un teritoriu. ◊ ~ pozitia (sau pozitiile) a se retrage. 2) (marfuri, mai ales deficitare) A trece prin vanzare in posesia altei persoane; a abandona in schimbul unei despagubiri. 2. intranz. 1) A inceta de a mai opune rezistenta (fizica sau morala); a se recunoaste invins. ~ intr-o lupta. 2) (despre lucruri, constructii, piese etc.) A nu mai rezista la actiunea unor factori externi. Podul ~at. 3) (despre boli, dureri etc.) A scadea in intensitate. /<fr. ceder
A SE CICATRIZA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre rani) A se strange la loc, formand o cicatrice. 2) fig. (despre dureri sufletesti) A inceta sa se mai manifesteze. /<fr. se cicatriser, lat. cicatrizare
CONSOMME n. Supa care se prepara prin fierberea inceata si indelungata a carnii de vita.. /Cuv. fr
A CONTENI ~esc 1. intranz. (despre procese, fenomene etc.) A-si opri desfasurarea; a inceta. Ninsoarea ~este. 2. tranz. (actiuni) A face sa nu se mai produca; a inceta. /<lat. continere
COROPCAR ~i m. 1) inv. Negustor ambulant de marfuri marunte, care isi purta marfa in coropci; bocceangiu; marchitan. 2) fam. Persoana care se deplaseaza fara incetare si fara rost; hoinar; vagabond. < coropca + suf. ~ar
A CRAPA crap 1. tranz. 1) (obiecte) A desface printr-o taietura adanca si lunga; a spinteca. 2) (usi, ferestre, ochii etc.) A deschide putin. 2. intranz. 1) (despre invelisuri, textile, haine) A se rupe partial prin intindere; a pocni; a plesni. 2) (despre obiecte de piele, buze etc.) A capata crapaturi (din cauza gerului, vantului, caldurii etc.); a plesni. ◊ Crapa lemnele (sau pietrele) de ger e ger mare. A-i crapa (sau plesni) cuiva obrazul de rusine a fi cuprins de o rusine mare; a-i fi foarte rusine. 3) (despre muguri, boboci) A incepe sa se desfaca; a se despica. 4) depr. A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a muri; a raposa; a deceda. 5) pop. A manca repede si cu lacomie; a infuleca. /<lat. crepare
A SE CURATA ma curat intranz. 1) A deveni (mai) curat prin inlaturarea murdariei sau a impuritatilor. 2) fig. (despre persoane) A deveni (mai) curat moraliceste; a se purifica. 3) pop. A ramane fara nici un ban; a se lefteri. 4) fig. A inceta din viata; a deceda; a muri. /Din curat
A SE DECALA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre obiecte, fenomene) A se distanta in spatiu sau in timp. 2) A inceta de a mai coincide; a nu se mai potrivi. /<fr. decaler
A DECEDA pers. 3 ~eaza intranz. (despre persoane) A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a se sfarsi; a muri; a raposa; a sucomba. /<fr. deceder, lat. decedere
DECEDAT ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre persoane) Care a incetat din viata; mort; raposat; defunct. /v. a deceda
DECES ~e n. incetare din viata (a unui om); moarte (naturala). Caz de ~. /<fr. deces, lat. decessus
A SE DECONECTA ma ~ez intranz. 1) (despre curentul electric) A inceta sa alimenteze un consumator, fiind intrerupt. 2) fig. (despre persoane) A deveni putin incordat; a se destinde; a se relaxa. /<fr. deconnecter
DECRESCENDO1 adv. muz. Descrescand treptat in intensitate; din ce in ce mai incet. /Cuv. it.
DEFUNCT ~ta (~ti, ~te) m. si f. Om care a incetat din viata; mort; decedat; raposat. /<lat. defunctus
A SE DEGRADA ma ~ez intranz. 1) A ajunge in stare de declin moral; a decadea; a se corupe; a se p******i; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A inceta sa functioneze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-si pierde productivitatea. /<fr. degrader, lat. degradare
A SE DEMODA ma ~ez intranz. A inceta sa corespunda modei; a iesi din moda; a se invechi. /<fr. demoder
A DEMULTIPLICA demultiplic tranz. (miscari de rotatie) A transforma in alta miscare de rotatie mai inceata cu ajutorul unui angrenaj. /<fr. demultiplier
A DENUNTA denunt tranz. 1) (persoane) A invinui printr-un denunt; a pari; a declara. 2) (tratate, acte etc.) A declara in mod unilateral ca incetand de a fi in vigoare. /<fr. denoncer, lat. denuntiare
A DEPUNE depun tranz. 1) (obiecte) A lasa din maini, punand intr-un anumit loc. 2) (bani, hartii de valoare etc.) A pune pentru pastrare la o institutie bancara; a consemna. 3) (acte, cereri, memorii etc.) A inainta (unui for competent) spre examinare. ◊ ~ mandatul a renunta la o demnitate, la un post, invocand diverse motive. ~ munca (sau efort, osteneala) a munci cu straduinta. ~ armele a recunoaste ca a fost invins si a inceta sa lupte; a se preda. ~ juramant a) a jura in privinta autenticitatii faptelor pe care le declara; b) a jura in mod solemn privind indeplinirea datoriei fata de patrie. ~ marturie a face declaratii in fata unei instante judecatoresti sau penale. /<lat. deponere
A SE DESOLIDARIZA ma ~ez intranz. A inceta de a mai fi solidar; a rupe relatiile de solidaritate. /<fr. desolidariser
A SE DESPARTI ma despart intranz. 1) A inceta de a mai fi laolalta sau in acelasi loc; a se separa. 2)fig. A se detasa sufleteste (de cineva sau de ceva). 3) A desface casatoria in mod legal; a rupe relatiile de casatorie printr-un divort; a divorta. /<lat. dispartire
A SE DESPERECHEA ma ~ez intranz. 1) A inceta de a mai forma o pereche; a-si pierde perechea. 2) A deveni incomplet; a se descompleta. /des- + a [im]perechea
A SE DESPRINDE ma desprind intranz. 1) (despre obiecte lipite, legate, prinse etc.) A se separa de locul unde a fost fixat. 2) (despre fiinte) A inceta de a fi laolalta sau in acelasi loc; a se separa. 3) fig. (despre concluzii, invataminte etc.) A decurge in mod firesc; a reiesi; a rezulta; a urma. /des- + a prinde
A SE DESTRAMA pers. 3 se destrama intranz. 1) (despre materiale textile fibroase sau obiecte din astfel de materiale) A se zdrentui (prin uzare), in special pe la margini, prin desprinderea firelor unul de altul. 2) (despre comunitati) A-si pierde coeziunea interna; a se dezmembra; a se dezagrega; a se dezarticula; a se descompune. 3) (despre visuri, sperante etc.) A inceta sa mai existe; a se spulbera; a se risipi. /des- + fr. trame
A SE DETASA ma ~ez intranz. 1) A inceta de a fi intr-un tot sau intr-un grup; a se separa; a se desparti. 2) (despre sportivi) A se desprinde de concurenti (intr-o competitie), depasindu-i cu mult. 3) A iesi in evidenta. 4) (despre slujbasi) A se transfera temporar. /<fr. detacher
A SE DETRACA pers. 3 se ~cheaza intranz. livr. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-si iesi din minti; a se sminti; a se scranti; a innebuni; a se ticni; a se trasni. 2) rar (despre sisteme tehnice) A iesi din functiune (prin uzare sau ca urmare a unui accident); a inceta sa functioneze normal; a se defecta; a se deregla; a se deterioraj a se strica. /<fr. detraquer
A SE DEZANGAJA ma ~ez intranz. 1) (despre forte armate adverse) A inceta o stare de incordare sau o ciocnire. 2) A parasi un domeniu de activitate sau o functie; a se retrage. /<fr. desengager
DEZANGAJARE f. 1) v. A DEZANGAJA si A SE DEZANGAJA. 2) Situatie de incetare a tensiunii si a conflictelor dintre fortele armate adverse. /v. a (se) dezangaja
A SE DEZBATA ma dezbat intranz. reg. 1) A-si reveni din betie; a inceta de a mai fi beat. 2) fig. A-si da seama de adevar; a se trezi; a se dumeri; a pricepe. /dez- + a se [im]bata
A SE DEZGHETA ma dezghet intranz. 1) (despre gheata, zapada) A trece din stare solida in stare lichida (la o temperatura mai mare de zero grade); a se topi. 2) (despre corpuri inghetate) A se m**a din cauza temperaturii mai mari de zero grade. 3) (despre persoane sau despre parti ale corpului lor) A iesi din starea de amorteala de frig (expunandu-se actiunii caldurii); a se dezmorti. 4) fig. A inceta de a mai fi sfios; a prinde curaj. 5) fig. A incepe sa manifeste indemanare; a deveni indemanatic. /<lat. disglaciare
A DEZMINTI dezmint tranz. 1) (fapte, afirmatii etc.) A declara ca neadevarat; a tagadui; a contesta; a nega. 2) (opinii impartasite anterior) A inceta de a mai sustine; a retrage; a retracta. /dez- + a minti
A DISPAREA dispar intranz. 1) A se face nevazut; a inceta sa mai fie in campul vizual; a pieri. 2) A se pierde fara urma. 3) fig. (despre fiinte) A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a se sfarsi; a muri; a deceda; a raposa; a sucomba. /<fr. disparaitre
A SE DISPENSA ma ~ez intranz. A inceta de a mai fi dornic. ~ de comoditati. /<fr. dispenser, lat. dispensare
A DISPLACEA displac intranz. A inceta de a fi pe plac; a nu placea. /<it. dispiacere
A SE DIVIZA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre obiecte integrale) A se desface in doua sau mai multe parti; a se imparti; a se divide. 2) (despre mai multe persoane) A inceta de a se mai intelege. /<fr. diviser
DOLIE ~i f. 1) Linie de intersectie a doua versante de acoperis. 2) reg. Loc unde o apa (rau, fluviu) curge mai incet. [Art. dolia; G.-D. doliei; Sil. -li-e] /<sl. dole
DOMOL ~oale (~oli, ~oale) 1) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de iuteala, de repeziciune; incet; linistit; bland; blajin. 2) fig. (despre senzatii, sentimente) Care este de o intensitate scazuta; moderat. 3) (despre clima, vant, atmosfera) Care nu provoaca senzatii violente sau dezagreabile; bland. 4) si adverbial Care este fara graba; incet; lin; alene. 5) (despre forme de relief) Care este putin inclinat; cu un unghi mic de inclinatie; lin. /a domoli
A SE DOMOLI ma ~esc intranz. 1) A se misca mai domol. 2) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (pana la incetare); a se linisti; a se tempera; a se modera; a se potoli; a se ogoi. 3) (despre persoane) A deveni calm, infranandu-se; a se linisti; a se tempera; a se modera. 4) (despre pante, dealuri etc.) A deveni mai lin; a-si reduce unghiul de inclinatie. /<ucr. domolyty
A DONDANI ~esc pop. 1. intranz. 1) A vorbi incet si nedeslusit in semn de nemultumire; a bombani; a bodogani; a mormai. 2) A vorbi mult si fara rost; a palavragi; a flecari; a trancani. 2. tranz. (persoane) A deranja intruna repetand insistent acelasi lucru; a necaji; a plictisi; a pisa. /Onomat.
A DORMI dorm intranz. 1) A se gasi in stare de somn; a fi adormit. ◊ ~ pe (sau din) picioare a fi foarte obosit; b) a fi incet la munca; a fi lenes. 2) fig. A fi mort. Doarme somnul de veci. 3) A ramane peste noapte undeva; a manea. /<lat. dor-mire
DOSAR ~e n. 1) Totalitate a documentelor referitoare la o problema sau la o persoana. ◊ A inchide ~ul a inceta cercetarile. 2) Mapa in care se pastreaza astfel de documente. ◊ A pune la ~ a lasa nerezolvat; a da uitarii. /<fr. dissier
A SE ECLIPSA ma ~ez intranz. fam. A se face nevazut; a inceta sa mai fie in campul vizual; a disparea; a pieri. [Sil. e-clip-sa i /<fr. eclipser
A SE EVAPORA ma evapor intranz. 1) (despre lichide) A se transforma in vapori; a trece din stare lichida in stare gazoasa; a se vaporiza. 2) fig. fam. (despre persoane) A se face nevazut; a inceta sa mai fie in campul vizual; a disparea; a pieri; a se eclipsa. [Si evaporez] /<fr. evaporer, lat. evaporare
A EXPIRA2 pers. 3 expira intranz. 1) (despre contacte, conventii etc.) A inceta de a mai fi valabil. 2) (despre perioade de timp, termene etc.) A ajunge la sfarsit; a se consuma in intregime; a se implini. 3) fig. A inceta de a mai trai; a muri; a deceda; a raposa. /<fr. expirer, lat. expirare
A FILA ~ez 1. tranz. 1) (materiale textile) A transforma in fire prin rasucire. 2) (franghii, cabluri etc.) A desfasura incetul cu incetul. 3) (cartile de joc) A rasfira treptat (astfel ca sa se vada numai initialele). 4) (parul) A face sa devina mai rar (prin inlaturarea unor suvite). 5) (persoane) A urmari pe ascuns. 6) (note muzicale) A interpreta, modificand treptat intensitatea (de la piano pana la forte si invers). 2. intranz. inv. (despre lampi cu fitil) A arde palpaind si scotand fum. /<fr. filer, lat. filare
A FORFOTI pers. 3 ~este intranz. 1) (despre fiinte) A se misca grabit si haotic fara intrerupere; a foi; a fojgai; a furnica; a misuna; a roi; a viermui; a fosni. 2) A fierbe incet, producand zgomote inabusite; a clocoti potolit. 3) (despre ape) A se agita cu zgomot. /Onomat.
A FRATERNIZA ~ez intranz. 1) (despre persoane sau colectivitati) A intra in relatii fraterne (unul cu altul); a face act de fraternitate (unul cu altul); a se infrati. 2) (despre militari sau unitati militare) A inceta ostilitatile (protestand impotriva unui razboi nedrept). Soldatii au fraternizat cu populatia. /<fr. fraterniser
A FREDONA ~ez tranz. A canta incet, fara cuvinte, ca pentru sine; a murmura; a ingana. /<fr. fredonner
A FREMATA freamat intranz. 1) (despre frunze, paduri, ape etc.) A produce un zgomot usor si inabusit, miscandu-se incet (sub actiunea vantului, ploii etc.). 2) (despre grupuri de oameni) A-si exprima atitudinea (mai ales dezaprobarea) prin agitatie si murmur. 3) (despre persoane) A fi cuprins de o emotie puternica; a palpita; a vibra. 4) fig. A se misca in tremur. /Din freamat
A GARGARISI ~esc intranz. 1) A face gargara. 2) fig. A vorbi incoerent incet si nedeslusit; a bolborosi. /<ngr. gargarizo
GATA2 interj. (se foloseste pentru a exprima indemnul de a inceta o actiune) Ajunge! Destul! /<alb. gat
A GEME gem intranz. 1) A scoate sunete infundate si prelungi, din cauza unor dureri chinuitoare; a produce gemete. 2) (despre frunze, paduri, ape etc.) A produce un zgomot inabusit, miscandu-se incet; a fremata; a murmura. 3) A produce un zgomot prelung si patrunzator; a vui; a vajai. 4) fig. A fi arhiplin; a fi supraincarcat. /<lat. gemere
GREOI2 ~oaie adj. 1) Care se desfasoara incet si cu greutate. 2) (in opozitie cu vioi) Care vadeste incetineala; molatic. 3) fig. (despre modul de exprimare) Care este incarcat si neclar. /greu + suf. ~oi
GREU1 adv. 1) Cu mari eforturi. A citi ~. A trai ~. ◊ A-i veni ~ a) a-i fi neplacut; b) a ezita. 2) incet si cu osteneala. Timpul trece ~. 3) Cu (toata) greutatea; greoi. A se lasa ~ pe pat. 4) Foarte tare; rau; grav. A fi ~ bolnav. /<lat. grevis
GREVA ~e f. incetare voluntara si colectiva a muncii organizata de salariati cu scopul de a obtine anumite revendicari. ◊ ~a foamei refuzarea hranei (de o persoana sau de un grup de persoane) in semn de protest. /<fr. greve
HAI interj. 1) (se foloseste pentru a exprima un indemn la actiune) Haide. ◊ ~ noroc formula de salut sau de urare. 2) (se foloseste repetat pentru a exprima ideea unei inaintari incete, anevoioase sau pentru a exprima o mustrare sau un avertisment). [Monosilabic] /Orig. nec.
HAIDE interj. (se foloseste pentru a exprima o porunca sau un indemn la actiune) Hai. ◊ ~ -hai incet; anevoios; cu greu. ~-~ se spune cind incercam sa imbunam pe cineva. /<turc. haydi, bg. haide
IAVAS: ~-~ adv. fam. incet-incet; fara graba; agale. /<turc. yavas
A IERTA iert tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa. 2) A elibera de acuzatie, primind scuzele aduse; a scuza. Vecinul l-a iertat. ◊ A-l ierta Dumnezeu a inceta din viata (dupa o boala grea si indelungata). Dumnezeu sa-l ierte! formula folosita de credinciosi vorbind despre mort. Doamne, iarta-ma! expresie folosita de o persoana care a spus sau este pe cale de a spune o vorba necuviincioasa. Ba sa ma iertati! a) nu sunt de acord; b) nici vorba. Iertati-ma (va rog)! va rog sa nu va suparati. 3) (greseli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a inceta de a lua in consideratie; a da uitarii; a scuza. 4) (datorii, obligatii etc.) A declara nul; a anula. 5) A da voie; a ingadui; a permite. Iertati-ma, vin si eu cu o explicatie. /<lat. libertare
A INTONA ~ez tranz. 1) (piese muzicale) A incepe indicand tonul melodiei. 2) A canta incet si fara cuvinte, ca pentru sine; a ingana; a fredona; a murmura. 3) (compozitii muzicale) A interpreta in mod solemn. 4) (cuvinte, fraze etc.) A rosti cu un ton specific. /<fr. entonner
A SE ISPRAVI ma ~esc intranz. 1) A ajunge pana la capat; a se sfarsi; a se termina; a se incheia. 2) pop. A inceta sa mai existe; a se pierde; a se prapadi. /<sl. ispraviti
ISTOV n. inv. Parte cu care se termina sau se incheie ceva; sfarsit; capat. ◊ De ~ in intregime; cu totul. Fara ~ fara incetare; necontenit. /<sl. istovu
A IMPLINI ~esc tranz. 1) pop. A face sa fie plin; a completa; a intregi; a complini. ◊ ~ o varsta (sau un numar de ani) a atinge o anumita varsta (sau un anumit numar de ani). A-si ~ somnul a dormi suficient. A o ~ (cu cineva) a) a intra la nevoie cu cineva; a o pati; b) a inceta relatiile cu cineva. 2) inv. (datorii banesti) A face sa nu mai existe; a stinge; a plati; a achita. 3) inv. (persoane) A obliga sa plateasca datoria. 4) (sarcini, planuri etc.) A executa conform prevederilor; a aduce la rezultatul cerut; a indeplini. [Sil. im-pli-] /<lat. implinire
incet1 adv. 1) Fara graba; pe indelete; alene; agale; lin; domol. Noaptea trece ~. ◊ ~ul cu ~ul (sau ~-~, cu ~ul) putin cate putin. 2) Fara zgomot; aproape neauzit. Vantul bate ~. 3) (cu valoare de interjectie) Atent! Cu bagare de seama! /<lat. qu[i]etus
incet2 inceata (~ti, ~te) 1) Care se produce fara graba; lin; domol. Scurgere inceata. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de iuteala, de repeziciune; domol. Miscari ~te. 3) (despre sunete, voce etc.) Care are intensitate redusa; care abia se aude; lipsit de sonoritate. Vorba inceata. /<lat. qu[i]etus
A incetA ~ez 1. intranz. A(-si) opri desfasurarea; a conteni. Uzina si-a ~at activitatea. ◊ ~ din viata a muri. 2. tranz. A face sa nu mai aiba loc; a conteni. Zgomotul din strada a incetat. /<lat. quetare
incetARE f. v. A incetA. ◊ Fara (de) ~ incontinuu. ~ din viata moarte. /v. a inceta
A incetINI ~esc tranz. A face sa se desfasoare mai incet. ~ viteza. /Din incet
incetISOR1 adv. (diminutiv de la incet) Nu prea repede. ◊ Cu ~ul cu binisorul. /incet + suf. ~isor
incetISOR2 ~oare (~ori, ~oare) si adverbial (diminutiv de la incet) Cam incet; destul de incet. /incet + suf. ~isor
A SE INCHIDE ma inchid intranz. 1) (despre cai de comunicatie) A se termina pe neasteptate; a nu mai avea continuare; a se infunda. 2) (despre rani) A inceta de a mai supura (prinzand coaja). 3) A deveni mai intunecat (sub actiunea unor factori externi). Culoarea s-a inchis. 4) (despre persoane) A se izola de tumultul vietii, traind in singuratate; a se retrage; a se pustnici; a se izola. S-a inchis in sine. 5) (despre unele flori) A-si strange petalele impreunandu-le. 6) (despre perspective, posibilitati etc.) A inceta de a mai fi real. /<lat. includere
INDELETE adv. Fara graba; incet; in voie. ◊ Pe ~ cu incetul, fara pripa. /in + de + reg. lete
A SE INDEPARTA ma ~ez intranz. 1) A se deplasa sau a se situa la o anumita distanta (de cineva sau de ceva); a se distanta. Sa nu te ~ezi de mine. ◊ ~ de subiect a se abate de la tema. 2) fig. (despre persoane) A inceta de a mai avea conceptii comune. Se ~eaza unii de altii. /in + a departa
A INGANA ingan tranz. 1) (vorbirea altora) A imita in bataie de joc; a lua in ras prin imitare; a stramba. 2) (glasurile animalelor si ale pasarilor) A imita, reproducand intocmai. 3) A canta incet si fara cuvinte ca pentru sine; a murmura; a fredona. ~ o melodie. /<lat. ingannare
A SE INGREUIA ma ~iez intranz. 1) (despre fiinte sau obiecte) A deveni (mai) greu. 2) (despre actiuni, cai de comunicatie) A deveni (mai anevoios). 3) (despre persoane) A deveni (mai) greoi, mai incet la lucru. 4) fig. A produce o senzatie de apasare, de greutate. 5) fig. A deveni (mai) impovarator. /in + greoi
INSA conj. (exprima un raport adversativ si leaga parti de propozitie, propozitii sau fraze) Dar. El lucreaza incet, insa bine. /<lat. ipsa
A INSELA1 insel tranz. 1) (persoane) A face sa se insele (recurgand la diverse mijloace necinstite); a pacali; a amagi; a minti. 2) (despre auz, vaz, memorie etc.) A inceta de a mai sluji normal. Auzul il insala (pe cineva). 3) (persoane, mai ales femei) A determina la relatii s*****e prin promisiuni false; a ademeni; a seduce. 4) (sotul sau sotia) A jigni prin incalcarea fidelitatii conjugale. /<lat. insellare
INTARZIAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INTARZIA. 2) (despre persoane) Care se dezvolta mai incet decat ar trebui. /v. a intarzia
INTINSOARE ~ori f. rar1) v. A INTINDE si A SE INTINDE. ◊ Intr-o ~ a) fara incetare; intruna; b) repede. 2) rar Timp neintrerupt; durata continua. /intins + suf. ~oare
INTRERUPERE ~i f. v. A INTRERUPE si A SE INTRERUPE. ◊ Fara ~ in mod continuu; fara incetare. /v. a (se) intrerupe
A SE LECUI ma ~iesc intranz. 1) (despre oameni) A reveni la starea normala dupa o boala; a deveni sanatos; a se vindeca; a se insanatosi; a se indrepta. 2) (despre leziuni, boli) A disparea in urma unui tratament; a se vindeca. 3) fig. (despre persoane) A inceta de a mai avea dorinte; a pierde pofta (de ceva). /leac + suf. ~ui
LENT ~ta (~ti, ~te) si adverbial 1) Care manifesta lipsa de rapiditate; fara graba; incet. 2) Care se desfasoara incet; cu ritm scazut; domol; lin. /<fr. lent, lat. lentus
A LEPADA lepad 1. tranz. 1) (obiecte, mai ales nefolositoare) A inceta de a mai purta cu sine, aruncand sau parasind. ◊ A nu fi de lepadat a fi demn de luat in seama; a merita toata atentia. 2) (imbracaminte, incaltaminte) A scoate de pe sine; a dezbraca. ◊ A-si ~ masca a inceta de a se mai preface. A-si ~ potcoavele a muri; a deceda. 3) fig. A inceta de a mai practica; a lasa; a parasi. ~ fumatul. 4) A face sa ramana singur (undeva); a lasa; a parasi; a abandona. 2. intranz. (despre femei sau femelele animalelor) A naste inainte de termen; a expulza fatul mort (prin a***t). /<lat. lapidare
LIN1 ~a (~i, ~e) 1) si adverbial Care se produce fara graba; incet; domol. 2) (despre drumuri, pante etc.) Care este putin inclinat; cu inclinatie mica; domol. 3) (despre sunete) Care este lipsit de intensitate. /<lat. lenus
A SE LINISTI ma ~esc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii, manifestari ale oamenilor) A pierde din intensitate (pana la incetare); a se domoli; a se ogoi; a se potoli; a tempera; a se modera. 2) (despre oameni) A ajunge la stare de liniste; a recapata calmul; a se calma; a se potoli; a se alina; a se astampara. /Din liniste
MAI1 adv. 1) (serveste la formarea gradului comparativ) ~ incet. ~ inalt. ~ bun. 2) (in imbinare cu articolul cel, cea (cei, cele) serveste la formarea gradului superlativ relativ) Cel ~ bun. Cel ~ inalt. 3) (atenueaza ideea exprimata de cuvantul determinat) In parte; intrucatva; intr-o oarecare masura. Ploaia ~ incetase. 4) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; aproximativ. Cam ~ imi vine a crede. 5) In oarecare masura; putin. Vantul s-a ~ potolit. Vrea sa ~ lucreze. 6) (arata ca o actiune dureaza inca) ~ lucreaza lacatus. 7) (arata repetarea unei actiuni) Din nou; iar. L-ai ~ vazut pe Gheorghe? 8) (cu sens intensiv) Ce ~ fulgera! 9) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; cam; aproximativ. ~ cat dansul de mare. ~ nimic. ◊ ~-~ gata-gata; cat pe ce. 10) In afara de aceasta; in plus. ◊ Ce ~ atata vorba sa terminam discutia. /<lat. magis
A SE MACINA ma macin intranz. A se distruge treptat, incetul cu incetul (sub actiunea unor factori nocivi). /<lat. machinari
A MARAI marai 1. intranz. 1) (despre caini) A scoate sunete aspre, guturale, ce denota iritarea; a face „mar”; a harai. 2) fig. fam. (despre oameni) A vorbi incet si nedeslusit (in semn de nemultumire); a bombani; a boscorodi; a bodogani; a mormai; a bolborosi; a balmaji. 3) fam. (mai ales despre copii) A plange prefacut, fara lacrimi, cu glas inabusit; a scanci. 2. tranz. fam. A spune in sila, pe un ton posac. /mar + suf. ~ai
MELC ~ci m. 1) Molusca cu corpul moale, vascos, avand pe spinare o cochilie in forma de spirala, iar pe cap patru tentacule sensibile. ◊ A se misca ca ~cul (sau cu pasi de ~) a se misca foarte incet. A tacea ca ~cul a nu rosti nici o vorba. 2) anat. Parte a urechii interne in forma de spirala. 3) tehn. Element al unui angrenaj (elicoidal), care serveste pentru transmiterea unei miscari de rotatie intre doi arbori perpendiculari. /Orig. nec.
A MIGALI ~esc 1. tranz. A face cu (multa) migala. 2. intranz. 1) A lucra cu (multa) migala. 2) pop. A lucra incet si fara spor; a se mocai; a se mocosi; a se mosmoni; a bichiri. /Orig. nec.
A SE MISTUI ma mistui intranz. 1) A se distruge prin ardere; a se transforma in cenusa. 2) A inceta sa mai fie in campul de vedere al cuiva; a se face nevazut; a se evapora; a disparea; a eclipsa. 3) fig. A pierde treptat vigoarea fizica si/sau morala (sub influenta unor factori nocivi). /<ung. emeszt
A SE MISCA ma misc intranz. 1) A iesi din starea de imobilitate, schimbandu-si pozitia sau locul. 2) A fi in actiune, indeplinindu-si functia. 3) A incepe sa se deplaseze in spatiu; a porni (din loc). 4) fig. (despre persoane) A trece la actiune; a inceta de a mai fi pasiv. 5) fig. (despre persoane) A se afla cu regularitate (intr-o anumita societate), venind in contact cu ea. /Orig. nec.
MOACA ~ce f. 1) pop. Bata ciobaneasca. 2) Bat mare, gros si noduros, avand o maciulie la un capat; bata; ciomag; ghioaga; maciuca. 3) pop. Ansamblu de trasaturi specifice fetei; chip; figura; cap. 4) fam. Persoana (mai ales de s*x feminin) proasta, fara vioiciune si inceata la lucru. /Orig. nec.
MOALE1 moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. Pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. Lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. Par ~. Piele ~. ◊ Apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e
A SE MOCAI ma mocai intranz. pop1) A lucra incet si fara spor; a migali; a se mocosi; a bichiri. 2) A pierde timpul in zadar. /Orig. nec.
MOCNIT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A MOCNI. 2) (despre ploaie) Care este linistita, inceata, dar de lunga durata. 3) (despre stari de lucruri) Care ascunde o amenintare (gata sa se declanseze). 4) (despre vreme, atmosfera) Care devine mai intunecos din cauza norilor; innourat; mohorat. 5) (despre sunete) Care nu are sonoritate. 6) (despre apa) Care sta mai mult timp intr-un loc; neimprospatat. /v. a mocni
A MOCOSI ~esc tranz. pop. A lucra incet si fara spor; a se mosmoni; a bichiri; a se migali; a se mocai. /cf. a se mocai
A MOGOROGI ~esc 1. intranz. pop. A vorbi incet si nedeslusit (exprimandu-si in felul acesta supararea sau nemultumirea); a bodogani; a bombani; a boscorodi. 2. tranz. fam. (persoane) A nu lasa in pace; a reprosa mereu diferite lucruri; a cicali. /Orig. nec.
A SE MOLCOMI ma ~esc intranz. pop. 1) (despre fenomene ale naturii sau despre manifestari ale oamenilor) A pierde din intensitate (pana la incetare); a deveni molcom; a se domoli; a se linisti; a se potoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. 2) (despre fiinte) A deveni calm, infranandu-se; a se domoli; a se ogoi; a se tempera; a se modera. /Din molcom
A MORFOLI ~esc 1. tranz. 1) A mesteca (in gura) cu saliva, incet si greu, fara a musca cu dintii; a molfai; a mozoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu (in gura), numai cu gingiile si cu limba (din cauza lipsei dintilor); a molfai. 3) (lucruri necomestibile) A invarti intre dinti; a roade cu dintii. 4) fig. fam. (lucruri) A face sa se morfoleasca; a mozoli; a mototoli. 5) fig. A umple de murdarie; a manji; a murdari; a terfeli. 2. intranz. fam. A vorbi neclar, pronuntand nedeslusit cuvintele; a molfai. /Onomat.
A MORMAI mormai intranz. 1) (despre ursi) A scoate sunete scurte si infundate, caracteristice speciei; a face „mor-mor”. 2) fig. fam. (despre persoane) A vorbi incet si nedeslusit (in semn de nemultumire); a bombani; a bodogani; a marai; a boscorodi; a balmaji. /mor + m(or) + suf. ~ai
A MOS/I ~esc 1. tranz. 1) (femei) A ajuta in timpul nasterii in calitate de moasa. 2) (copii nou-nascuti) A ingriji in primele ore dupa nastere; a taia cordonul ombilical. 3) fig. A da sfaturi insistente si inutile. 2. intranz. A lucra incet si fara spor. /Din moasa
A SE MOSMONI ma ~esc intranz. 1) A lucra incet fara spor; a se mocai; a se mocosi; a migali; a bichiri. 2) A se misca incet si greoi. 3) fam. A cauta cu greu (pipaind cu mainile prin intuneric); a bajbai; a dibui. /Orig. nec.
A MOZOLI ~esc tranz. 1) A mesteca (in gura) cu saliva, incet si greu, fara a musca cu dintii; a molfai; a morfoli. 2) A face sa se mozoleasca; a murdari; a manji. 3) (rufe) A spala rau, de mantuiala. /<ung. majszol
A MURI mor intranz. 1) A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a se sfarsi; a deceda; a raposa; a sucomba. ◊ ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a tine foarte mult la cineva (sau la ceva); a suferi foarte tare pentru cineva (sau ceva). ~ de foame a) a fi foarte flamand; b) a fi foarte sarac. ~ de dor (frica, tristete) a fi covarsit de dor (frica, tristete). ~ cu zile a muri inainte de vreme (in imprejurari nefaste sau neglijand o boala). A trage sa moara a fi in agonie; a fi pe patul de moarte. 2) (despre plante) A pierde cu totul seva (de seceta, de frig etc.); a se usca; a pieri. 3) fig. A inceta de a mai fi perceput cu organele de simt; a disparea treptat; a se pierde. 4) fig. A inceta de a mai exista (printr-o evolutie lenta); a ajunge in declin; a apune. Civilizatie, limba care moare. /<lat. moriri
A MURMURA mumur 1. tranz. 1) (cuvinte, sunete, propozitii) A pronunta cu voce joasa si nedeslusit. 2) (melodii, cantece) A canta incet si fara cuvinte, ca pentru sine; a ingana; a fredona. 2. intranz. (despre ape curgatoare, frunze miscate de vant etc.) A face sa se auda un murmur; a produce un zgomot lin, continuu si placut; a susura; a sopoti. /<lat. murmurare, fr. murmurer
NADEJDE ~i f. 1) Credinta in posibilitatea realizarii unei dorinte sau a unei actiuni; sentiment al unei persoane care spera; speranta. ◊ De ~ a) pe care te poti bizui; de incredere; b) sigur; c) trainic; temeinic. Cu ~ a) cu incredere; b) foarte bine; solid. In ~ea sperand ca. Slaba ~ putin probabil; este problematic. A trage ~ a nadajdui; a spera. A avea ~ (sau a-si pune ~ea) in cineva a conta pe cineva. A se lasa in ~ea cuiva (sau a ceva) a se bizui (fara temei) pe cineva (sau pe ceva). A trai cu ~ea a trai sperand. A pierde ~ea a inceta de a mai spera; a se descuraja. A pierde ~ea in cineva a) a nu mai avea incredere in cineva; b) a fi dezamagit. 2) Persoana sau lucru de la care se asteapta multe; speranta. [G.-D. nadejdii] /<sl. nadezda
NEincetAT ~ta (~ti, ~te) si adverbial (negativ de la incetat) Care nu se mai opreste; neintrerupt; necurmat; necontenit. /ne- + incetat
ODIHNA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; pauza; ragaz; repaus; recreatie. ~ de vara. A pleca la ~. ◊ ~ activa activitate recreativa insotita de efort fizic (sport, turism, plimbari etc.). Casa de ~ institutie in care oamenii se odihnesc in timpul concediului. 2) Perioada de timp cat cineva se odihneste. ◊ ~ de veci (sau vesnica) incetare din viata; moarte. Locas de ~ mormant. 3) Stare fiziologica a omului care doarme; refacere a fortelor prin somn. ◊ A se da ~ei a merge la culcare; a dormi. A-si pierde ~a a) a nu putea dormi; b) a-si pierde linistea sufleteasca. 4) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; pace; astampar; tihna. ◊ A nu avea ~ a nu avea liniste; a fi sacait, sustras. 5) rar Platforma a scarii (la nivelul fiecarui etaj si intre ele). [G.-D. odihnei] /v. a (se) odihni
A SE OGOI ma ~iesc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (pana la incetare); a se potoli; a se linisti; a se tempera; a se modera; a se domoli. 2) (de-spre fiinte) A deveni calm infranandu-se; a se tempera; a se modera; a se domoli. /<sb. ugojiti
OPRIRE ~i f. 1) v. A OPRI si A SE OPRI. ◊ Fara ~ fara a se intrerupe; fara a inceta. 2) Loc unde se opreste cineva sau ceva. [Sil. o-pri-] /v. a (se) opri
OTET n. Lichid foarte acru obtinut prin fermentarea acetica, mai ales a vinului, sau prin diluarea cu apa a acidului acetic si intrebuintat in alimentatie (drept condiment si conservant). ◊ incetul cu incetul se face ~ul in orice situatie trebuie sa ai rabdare. /<sl. ocitu
PANA1 pene f. 1) (la pasari) Formatie cornoasa alcatuita dintr-un cotor tubular, pe care este asezat simetric fire subtiri si pufoase si care are functie protectoare si de realizare a zborului. ◊ A se umfla in pene a se ingamfa. 2) la pl. Fulgi smulsi de pe aceste formatii si folositi pentru umplutul pernelor si a perinelor. 3) inv. Unealta de scris cu cerneala constand dintr-o astfel de formatie cornoasa (in special de gasca), ascutita si despicata la varf. 4) fig. Arta de a scrie. 5) Simbol al muncii scriitoricesti. ◊ A lasa (sau a parasi) ~a a inceta sa mai scrie. [G.-D. penei] /<lat. pinna
A SE PARALIZA ma ~ez intranz. rar 1) A deveni paralitic. 2) (despre parti ale corpului) A fi lovit de paralizie; a inceta de a-si indeplini functiile vitale. /<fr. paralyser
A PARASI ~esc tranz. 1) (locuri sau persoane) A lasa plecand in alta parte; a abandona. ~ satul. A-si ~ sotia. ◊ A-l ~ puterile (pe cineva) a pierde din vigoare; a se simti slabit de puteri. 2) A inceta de a mai practica; a lasa. ~ gimnastica sportiva. /cf. sl. parasiti
PERPETUUM: ~ mobile 1) Mecanism tehnic imaginar care ar fi capabil sa functioneze fara incetare, sa produca energie sau sa efectueze un lucru mecanic, fara a primi energie din exterior. 2) Piesa muzicala instrumentala cu ritm rapid, alcatuita din sunete de valoare mica si egala, care, succedandu-se, lasa impresia unei miscari continue. /Cuv. lat.
PIANISSIMO adv. muz. (indica modul de interpretare) Cu cea mai mica intensitate sonora; foarte incet. /Cuv. it.
PIANO adv. muz. (indica modul de interpretare) Cu o intensitate sonora mica; incet. /Cuv. it.
PIEIRE ~i f. 1) v. A PIERI. 2) incetare din viata; moarte; pierzanie. 3) Primejdie de moarte. 4) Nimicire totala; distrugere completa. [G.-D. pieirii] /v. a pieri
A PIERDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, fiinte, situatii, stari fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea in posesie; a inceta de a mai poseda; a prapadi. ~ basmaluta. ~ vaca. ~ postul. ~ drepturile. ~ increderea. ◊ ~ cunostinta a cadea in nesimtire; a lesina. ~ firul (gandurilor) a se incurca. ~ urma (sau urmele) cuiva a nu mai sti unde se afla cineva sau ceva. ~ ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (parti ale corpului) A inceta de a mai avea (in urma unui accident, a unei operatii etc.). ◊ A-si ~ capul a se zapaci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alaturi din cauza mortii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reusi sa prinda; a scapa. ◊ ~ drumul (sau calea) a se rataci. 5) (partide, intreceri sportive, procese, lupte etc.) A face sa fie ratat; a nu castiga; a nu obtine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma in mod nerentabil si nechibzuit; a irosi; a prapadi. ~ timpul. /<lat. perdere
A SE PIERDE ma pierd intranz. 1) A inceta de a mai fi perceput cu organele de simt. Pasarea s-a pierdut in inaltul cerului. 2) A inceta sa mai existe (in mod fatal); a disparea fara urma; a se prapadi. S-a pierdut in timpul deportarilor. Multe cantece vechi se pierd. 3) (despre persoane) A deveni incapabil de a judeca drept (pentru un timp scurt); a nu mai sti de sine; a se zapaci; a se nauci. /<lat. perdere
A PIERI pier intranz. 1) (despre fiinte) A inceta sa mai traiasca; a muri. 2) (despre oameni) A muri de moarte violenta. ~ de ciuma. ◊ Nu piere lumea nu se intampla nimic. 3) (despre vegetatie) A-si pierde seva cu totul (de frig, de seceta etc.); a se usca; a muri. 4) (despre stari, senzatii) A inceta de a mai persista; a lua sfarsit (subit). I-a pierit dorinta de plecare. ◊ A-i ~ cuiva glasul (sau graiul) a pierde pentru un moment (de frica, de emotie etc.) darul vorbirii. 5) (despre sunete, lumina) A scadea treptat in intensitate; a deveni din ce in ce mai slab, disparand complet; a se stinge. 6) A disparea brusc; a se face nevazut. ◊ Piei din ochii mei (sau fata mea)! sa nu te mai vad! /<lat. perire
PIERZANIE f. pop. incetare din viata; moarte; pieire. ◊ A duce la ~ a face sa ajunga intr-o stare de degradare totala. /a (se) pierde + suf. ~anie
A PLUTI ~esc intranz. 1) A se mentine miscandu-se (incet) pe suprafata unui lichid. 2) (despre mirosuri, sunete etc.) A se raspandi mentinandu-se un timp in aer, intr-un spatiu. ◊ ~este in aer e gata-gata sa se produca. 3) (despre pasari, insecte, obiecte usoare) A se mentine miscandu-se lin in aer. Frunzele ~esc. 4) fig. (despre astri) A se misca pe bolta cerului. 5) fig. (despre mancaruri) A fi bogat in grasime, sos etc. Sarmalele ~esc in grasime. /Din pluta
A SE POTOLI ma ~esc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (pana la incetare); a se domoli; a se ogoi; a se tempera; a modera; a se linisti. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) A ajunge la o stare de liniste; a recapata calmul; a se linisti; a se calma; a se alina; a se astampara. /<sl. potoliti
A SE PRABUSI ma ~esc intranz. 1) (despre obiecte masive) A cadea brusc (si cu zgomot) de la inaltime sfaramandu-se. 2) (despre guverne sau regimuri reactionare) A cadea de la putere (fiind depasit de evenimente). 3) (despre fiinte) A cadea sau a se lasa cu toata greutatea corpului; a se tranti. 4) (despre ape) A curge cu repeziciune de pe un loc abrupt (formand o cascada); a se pravali. 5) fig. (despre planuri, sperante, vise etc.) A se risipi pana la disparitia completa; a inceta sa mai existe; a se spulbera. 6) fig. A cadea intr-o stare inferioara celei precedente; a regresa; a decadea. /<bulg. probusa(se)
PRABUSIRE ~i f. 1) A PRABUSI si A SE PRABUSI. 2) fig. incetare de a mai exista; sfarsit; disparitie. 3) Rezultat nereusit al unei actiuni; insucces; esec. /v. a (se) prabusi
A PRAPADI ~esc tranz. 1) A inceta de a mai poseda; a nu mai avea in posesie; a pierde. 2) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A folosi in mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. ~ ziua. 3) A face sa se prapadeasca; a distruge; a nimici. 4) A inceta de a mai avea in campul vizual. ◊ ~ din ochi (pe cineva sau ceva) a) a nu mai vedea (pe cineva); b) a avea o afectiune deosebita (pentru cineva sau ceva). /<bulg. propadam
A SE PRAPADI ma ~esc intranz. A inceta sa mai existe (in mod fatal); a disparea fara urma; a se pierde; ◊ ~ de ras a rade mult si cu pofta. ~ de rusine a se rusina foarte tare. ~ dupa cineva (sau ceva) a-i placea nespus de mult cineva (sau ceva). /<bulg. propadam
A SE PRAVALI ma ~esc intranz. 1) A cadea de la inaltime. 2) A-si pierde pozitia verticala (rasturnandu-se jos); a inceta de a mai sta drept; a cadea; a pica; a se rasturna. 3) (despre ape) A curge cu repeziciune de pe un loc abrupt (formand o cascada); a se prabusi. /<bulg. provalja se, sb. provaliti
A SE PRELINGE ma preling intranz. 1) (despre lichide) A curge incet si in cantitati mici de-a lungul sau pe marginile unui obiect. 2) (despre lumini, arome etc.) A patrunde putin cate putin. 3) fig. (despre fiinte) A trece pe neobservate. /pre- + a linge
PRIMIRE ~i f. 1) v. A PRIMI. ◊ Sala de ~ incapere pentru musafiri, vizitatori. A da in ~ a inceta de a mai fi responsabil. A lua in ~ a) a lua (pe cineva sau ceva) pe raspunderea sa; b) a incepe a certa (pe cineva). 2) Mod de a primi pe cineva. /v. a primi
PUTIN1 adv. 1) (in opozitie cu mult) In cantitate, in masura mica. A nins ~. A uda ~ florile. ◊ Cel ~ minimum. Catusi (sau cat) de ~ in masura cat de mica; macar un pic. Nu mai ~ tot atat; in aceeasi masura. Mai ~ in cantitate, in masura mai mica. ~ cate ~ a) cate un pic; b) fara graba; incet. Mult, ~ cat va fi; oricat. Mai mult sau mai ~ v. MULT. Pentru ~ raspuns politicos la multumirea cuiva pentru ceva. 2) Un timp scurt. A dormi ~. /<lat. putinus
RARA adv. rar (folosit cu verbe ale miscarii, adesea repetat) Fara graba; pe indelete; incet; agale; domol. A o lua ~. /rar + suf. ~a
A RAPOSA ~ez intranz. (despre per-soane) A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a se sfarsi; a muri; a deceda; a sucomba. /<lat. repausare
A SE RASTURNA ma rastorn intranz. 1) A-si pierde pozitia verticala; a inceta de a mai sta drept; a cadea; a se pravali; a pica. 2) pop. A lua o pozitie comoda, de relaxare. ~ in fotoliu. /ras- + a turna
RASUFLARE ~ari v. A RASUFLA si A SE RASUFLA. ◊ Fara ~ care nu mai rasufla; mort. A-si da ~area a inceta din viata; a muri. Dintr-o ~ dintr-o data; in graba. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri, a i se taia) cuiva ~area a i se intrerupe cuiva respiratia din cauza unei emotii puternice. /v. a rasufla
A RAURA pers. 3 ~eaza intranz. rar 1) A curge fara incetare si din abundenta, ca un rau. 2) fig. A se asemana cu valurile unui rau. /Din rau
REANIMARE ~ari f. 1) v. REANIMA. 2) med. Procedeu de restabilire a functiilor vitale ale organismului (respiratia si circu- latia), cand acestea au incetat. 3) Sectie intr-un spital sau intr-o clinica in care se aplica acest procedeu. [Sil. re-a-] /v. a reanima
A RENUNTA renunt 1. tranz. A nu mai dori; a inceta in mod voluntar (sa mai vrea). A renuntat sa participe. 2. intranz. 1) A inceta de a mai ravni (la ceva). ~ la anumite privilegii. 2) A se retrage in mod benevol. ~ la putere. 3) A inceta de a practica, de a exercita. ~ la un drept. 4) A inceta de a mai intrebuinta. ~ la fumat. /
A RETRACTA ~ez tranz. (opinii impartasite anterior) A inceta de a mai sustine, ca nefiind drept; a retrage. /<fr. retracter, lat. retractare
A RETRAGE retrag tranz. 1) A face sa se retraga. 2) A misca inapoi. ~ mana. 3) A lua inapoi. A-si ~ actele. 4) A renunta de a mai prezenta; a inceta de a mai inainta. A-si ~ candidatura. 5) (opinii impartasite anterior) A inceta de a sustine ca nefiind drept; a retracta. /re- + a trage
REVERBERATIE ~i f. 1) Fenomen de persistenta a unui sunet intr-o incapere inchisa, dupa ce sursa sonora a incetat sa-l mai produca. 2) Reflectie multipla a luminii sau a caldurii. [G.-D. reverberatiei] /<fr. rever-beration
REVOLTATOR1 adv. 1) Intr-un mod care provoaca revolta. 2) (urmat de prepozitia de, precedand adjective sau adverbe) In mare masura; foarte. ~ de incet. /a (se) revolta + suf. ~ator
A SE RISIPI se ~este intranz. 1) A se raspandi in diferite directii sau pe un spatiu mai mare; a se dispersa; a se imprastia. 2) (despre constructii) A cadea la pamant, desfacandu-se in bucati. 3) (despre nori, ceata etc.) A se imprastia treptat, rasfirandu-se; a se spulbera. 4) fig. (despre vise, iluzii, idealuri etc.) A inceta sa mai existe; a se spulbera. /<bulg. razsipja, sb. rasipati
A ROADE rod tranz. 1) A face sa se roada. 2) A rupe cu dintii (sau cu altceva) in bucati mici. ~ unghiile. ◊ ~ urechile cuiva a plictisi pe cineva (cu intrebari, rugaminti etc.). 3) fig. (despre ganduri, sentimente) A preocupa in mod sistematic si insistent; a nu slabi nici pentru un moment; a framanta; a macina. 4) (despre ape, ploi etc.) A deteriora putin printr-o actiune sistematica si indelungata. Ploile dese au ros malurile. ◊ ~ fundul pantalonilor (sau ~ pantalonii) degeaba a pierde timpul fara nici un folos. ~ cuiva pragul a vizita prea des pe cineva. 5) (despre viermi, insecte etc.) A distruge cu incetul, putin cate putin. Carii au ros scrinul. 6) (mai ales despre incaltaminte neajustata) A face sa simta dureri (la picioare); a bate. Ma rod pantofii. 7) fam. (persoane) A necaji, cautand nod in papura. /<lat. rodere
A SCARTAI scartai intranz. 1) (despre obiecte) A produce un zgomot ascutit, strident, neplacut in urma frecarii sau apasarii. Scartaie zapada sub picioare. Scartaie incaltamintea. ◊ ~ usa cuiva a sacai pe cineva cu una si aceeasi rugaminte. 2) (despre care incarcate) A merge anevoios, producand un zgomot caracteristic, cauzat de povara incarcaturii. 3) (mai ales despre insecte) A scoate sunete asemanatoare celor produse prin frecarea a doua obiecte. 4) fig. (despre instrumente muzicale sau despre interpreti) A produce sunete stridente si suparatoare. ~ din vioara. 5) pop. (despre mecanisme) A functiona prost. 6) fig. (despre actiuni sau despre activitati) A se desfasura incet si anevoios. 7) (despre persoane) A o duce rau cu sanatatea. /scart + suf. ~ai
A SE SCURGE pers. 3 se scurge intranz. 1) (despre fluide) A iesi (dintr-un recipient) incet si in cantitati mici. 2) (despre suvoaie, torente de apa) A curge in josul pantelor pana la epuizare. 3) (despre ochi) A-si pierde lichidul pe care il contine ca urmare a spargerii globului ocular. 4) fig. (despre persoane, vehicule etc.) A urma unul dupa altul (fara intrerupere sau la intervale egale). 5) fig. (despre ore, zile, saptamani, luni etc.) A se consuma treptat; a trece; a curge. /<lat. excurrere
A SE SEPARA ma separ intranz. A inceta de a fi laolalta sau la un loc; a se desparti; a se detasa. /<fr. separer, lat. separare