Rezultate din textul definițiilor
AGITA, agit, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) misca repede incoace si incolo; a (se) clatina, a (se) zgudui; a (se) framanta. ♦ Tranz. A amesteca doua sau mai multe substante prin clatinarea lor (intr-un vas). 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin miscari grabite si dezordonate, sub impulsul unor enervari. 3. Tranz. si refl. Fig. A (se) framanta, a (se) zbuciuma. 4. Tranz. Fig. A ridica masele (la revolta), a atata, a razvrati. – Din fr. agiter, lat. agitare.

AGITAT, -A, agitati, -te, adj. (Despre oameni si animale) Care se misca incoace si incolo; care se agita. ♦ Fig. Tulburat, neastamparat, nelinistit. ♦ Fig. (Despre un interval de timp, o viata etc.) Bogat in evenimente; framantat, tumultuos. – V. agita.

AGITATIE, agitatii, s. f. 1. Miscare intensa incoace si incolo de oameni, de vehicule etc. 2. Stare de neliniste excesiva, de tulburare, de tensiune nervoasa (manifestata prin miscari grabite si dezordonate). 3. (Si in sintagma agitatie politica) Mijloc de inraurire a constiintei publice folosit de un partid in scopuri imediate, prin mass-media, intruniri etc. [Var.: (inv.) agitatiune s. f.] – Din fr. agitation, lat. agitatio, -onis (3) rus. aghitatiia.

HATANA, hatan, vb. I. Tranz. si refl. A (se) scutura puternic; a (se) zgaltai; a (se) hatai. ♦ A (se) misca incoace si incolo; a (se) legana, a (se) balansa. – Din hat.

HURDUCA, hurduc, vb. I. 1. Tranz. si refl. A se misca incoace si incolo cu putere, a (se) clatina, a (se) scutura, a (se) zgaltai, a (se) zdruncina. 2. Intranz. (Reg.) A face zgomot mare; a hurui. [Var.: urduca vb. I] – Formatie onomatopeica.

TUHAI, tuhaiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A purta pe cineva incoace si incolo fara rost, a-l pune la munci grele; a hartui, a plictisi, a sacai. – Et. nec.

VANTURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lemne sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (=ventilare).

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvarcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage sa moara. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni, a palpita. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. (Reg.) A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere).

ZBURDA, zburd, vb. I. Intranz. A salta, a alerga sprinten incoace si incolo; a se zbengui, a se juca cu voiosie; a se tine de nebunii, a se arata lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec.

ZVARCOLI, zvarcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face miscari spasmodice (de durere). ♦ A se intoarce (in asternut) de pe o parte pe alta (de neliniste); p. ext. a se invarti incoace si incolo de neastampar; a nu-si gasi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se framanta sufleteste. – Cf. bg. vargaljam.

FATAI, fatai, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. (Despre animale, pasari) A misca repede coada (intr-o parte si in alta). 2. Refl. A se misca incoace si incolo, fara astampar sau fara rost; a se foi2. – Fat + suf. -ai.

TREPADUS, trepadusi, s. m. Persoana fara astampar, care alearga incoace si incolo (agitandu-se pentru treburile altora). ♦ Om fara demnitate, lipsit de personalitate, care se pune in serviciul altuia, pentru treburi marunte, adesea injositoare. – Trepada + suf. -us.

FOI2, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o multime) A se misca, a umbla incoace si incolo; a misuna, a forfoti, a fojgai. ♦ (Despre un loc, o incapere etc.) A fi plin de lume care misuna. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo pana colo, a se misca intruna, a nu sta locului; a se fatai. ♦ A se rasuci de pe o parte pe alta, a se misca, a se agita in loc (cautandu-si o pozitie comoda). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face sa se infoaie un obiect de imbracaminte in jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.

FRICHINI, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se misca incoace si incolo fara rost; a se fatai. 2. Tranz. A purta de colo pana colo pe cineva, a sacai. – Et. nec.

PLIMBA, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla in voie dintr-un loc intr-altul pentru a se recrea, a face miscare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca voda prin loboda = a umbla in toate partile fara nici o piedica. (Fam.) Du-te de te plimba = vezi-ti de treaba, du-te si lasa-ma-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate si a insoti pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A misca un obiect incoace si incolo, a trece dintr-o parte in alta. [Var.: (reg.) preumbla, primbla vb. I] – Lat. perambulare.

FLUTURA, flutur, vb. I. 1. Intranz. (Despre insecte, pasari etc.) A misca, a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. Intranz. (Despre steaguri, haine, plete etc.) A se misca, a se legana in vant; a falfai. 3. Intranz. (Reg.; cu determinarile „din cap” sau „din coarne”) A misca, a scutura, a da din cap sau (despre vite) din coarne. ◊ Compus: flutura- vant s. m. invar. = om neserios, nestatornic, derbedeu, vagabond. 4. Tranz. A misca un obiect incoace si incolo, a agita in aer, a face sa falfaie; a flustura. ♦ A invarti prin aer (amenintator) o sabie, un bat etc. – Din fluture.

FURNICA, pers. 3 furnica, vb. I. 1. Intranz. A umbla incoace si incolo in numar mare, a se misca in toate partile ca furnicile; a misuna, a forfoti. ♦ (Rar; urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A fi plin de..., a fi ticsit de... 2. Tranz. impers. A avea o senzatie neplacuta de mancarime si de intepaturi pe piele. – Lat. formicare.

DEAL, dealuri, s. n. 1. Forma de relief pozitiva care se prezinta ca o ridicatura a scoartei pamantului mai mica decat muntele, dar mai mare decat colina. ◊ Loc. adv. La deal = in sensul urcusului, in sus. ◊ Loc. prep. (De) la deal de... = mai sus de..., in sus de... ◊ Expr. (Fam.) Da la deal, da la vale = se sileste in toate chipurile, incearca toate posibilitatile. Greu la deal si greu la vale = oricum faci, e tot greu. Ce mai la deal, la vale = a) ce sa mai lungim vorba de pomana, ce mai incoace si incolo, e inutil sa mai discutam; b) sa spunem lucrurilor pe nume. Deal cu deal se intalneste, dar (inca) om cu om, se spune cu ocazia unei intalniri neasteptate, sau in nadejdea unei revederi posibile. 2. (Reg.) Regiune de vii; vie, podgorie. ◊ Zona a ogoarelor. – Din sl. delu.

TALALAI, talalaiesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi mult si fara rost; a palavragi, a flecari. 2. A merge incoace si incolo, pasind fara siguranta; a hoinari, a vagabonda. – Formatie onomatopeica.

COLEA adv. (Pop.) 1. (Cu sens local) (Pe) aici (pe) aproape, in apropiere, alaturi. Sta colea.Expr. Ici (si) colea sau pe ici, (pe) colea = pe alocuri. De ici, (de) colea = de aici (si) din alta parte, dintr-un loc in altul. Colea si colea = rar, putin; pe ici pe colo. Ba ici, ba colea = in toate partile, pretutindeni. De colea pana colea = dintr-un loc intr-altul, incoace si incolo. Mai colea de... = ceva mai departe de... 2. (Cu sens temporal) Atunci, in timpul cand..., in momentul cand... ◊ Expr. Cand colea, se spune pentru a pregati pe ascultator ca urmeaza ceva neasteptat. 3. (Cu sens modal) Cu adevarat, intr-adevar. Castiga colea, nu gluma.Expr. Stii, colea = zdravan; de soi; asa cum trebuie; extraordinar. [Acc. si: colea] – Din acolea.

COLO adv. (Cu sens local) Acolo. ◊ Expr. De colo (pana) colo = dintr-un loc intr-altul, de la un capat la altul, incoace si incolo, peste tot. (Pe) ici, (pe) colo sau colo si colo = din loc in loc, pe alocurea, foarte rar. Pe colo..., pe dincolo = intr-o parte..., intr-alta. Cat colo = la oarecare departare. Cand colo = (exprimand o surprindere) de fapt, in realitate. A se cunoaste (sau a se vedea etc.) cat de colo = a se cunoaste (sau a se vedea etc.) de departe, a fi foarte evident. Ia te uita colo! = (exprimand mirarea) i-auzi! de unde si pana unde? [Acc. si: (pop.) colo] – Din acolo.

TREAPAD s. n. 1. Trap (1). ♦ Alergatura multa incoace si incolo. 2. Zgomot produs de mersul unui cal in trap sau de o persoana care calca apasat; tropait, tropaitura. 3. (In evul mediu, in Tara Romaneasca) Taxa sau amenda perceputa de la cei care nu-si plateau datoriile sau de la cei care nu se infatisau la procesele in care erau implicati. [Var.: (reg.) treapat s. n.] – Din trepada (derivat regresiv).

ROSTOGOLI, rostogolesc, vb. IV. Refl. si tranz. A inainta sau a face sa inainteze, sa alunece (pe un plan inclinat) rotindu-se in jurul lui insusi; a veni sau a (se) da de-a dura; p. ext. a (se) prabusi, a (se) pravali. ◊ Expr. (Tranz.) A rostogoli ochii = a misca ochii cu vioiciune incoace si incolo. ♦ Tranz. Fig. A impinge inainte dand impresia unei miscari de rotire. ♦ Refl. (Despre ape curgatoare) A curge impetuos in vale, in valuri repezi. – Din rostogol.

SACAI, sacai, vb. IV. 1. Tranz. A nu lasa pe cineva in pace, a-l necaji intruna; a bate la cap, a enerva, a agasa; a cicali. 2. Refl. (Rar) A se misca mereu incoace si incolo; a se fatai. – Sac + suf. -ai.

SERTA-FERTA adv. (Grecism inv.) De colo pana colo, incoace si incolo, fara rost. – Din ngr. sirta-ferta.

COLO adv. In locul acela; acolo. ◊ Din ~ din partea aceea; dintr-acolo. Pe ~ prin partea aceea; pe acolo. Ici (si) ~ din loc in loc; pe alocuri. De ~ pana ~ dintr-un loc in altul; incoace si incolo. Cat ~ la o departare considerabila. Cand ~ in realitate; in loc de aceasta. /Din acolo

SPRAHUI, sprahuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A misca un obiect incoace si incolo; a scutura ceva (facand sa cada praf).

DAINA, dainez, vb. I. Tranz. si refl. (Reg.) A (se) misca incoace si incolo, a (se) balansa, a (se) legana. – Onomatopee.

cirifuga adj. f. (reg.) care umbla incoace si incolo fara rost.

farfara2, adv. (pop. inv.) incoace si incolo, brambura; in expr. a umbla farfara = a umbla brambura.

fertai-fertai adv. (inv.) necontenit; incoace si incolo, de colo pana colo, in toate partile.

DISEMINA vb. I. tr. A raspandi, a imprastia incoace si incolo, a risipi. [P.i. -nez. / < fr. disseminer, lat. disseminare].

haltana, haltan, vb. I (reg.) a (se) misca incoace si incolo, a (se) clatina, a oscila.

intruiela vb. I (reg., inv.) a misca corpul incoace si incolo.

postarie2, postarii, s.f. (inv.) alergatura incoace si incolo; postarire, postaritura.

postarire, postariri, s.f. (inv.) alergatura incoace si incolo; postarie, postaritura.

postaritura, postarituri, s.f. (inv.) alergatura incoace si incolo; postarie.

sprehui1, sprehuiesc, vb. IV (reg.; despre oameni) 1. a (se) misca incoace si incolo. 2. (in forma: sprahui; despre fan) a intoarce. 3. (in formele: sprahui si sprehui) a (se) prafui; a (se) murdari.

AGITA, agit, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) misca repede incoace si incolo; a (se) clatina. 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin miscari grabite si dezordonate, sub impulsul unei enervari; a se framanta. ♦ Tranz. A razvrati, a revolta. – Fr. agiter (lat. lit. agitare).

AGITAT, -A, agitati, -te, adj. Care se misca incoace si incolo, care se agita; (despre oameni) neastamparat. ♦ Fig. Tulburat, nelinistit, nervos. ♦ Fig. (Despre un interval de timp) Bogat in evenimente; tumultuos. – V. agita.

VANTURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lume sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).

ZVARCOLI, zvarcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face miscari spasmodice. ♦ A se intoarce (in asternut) de pe o parte pe alta (de neliniste); p. ext. a se invarti incoace si incolo (de neastampar); a nu-si gasi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se framanta. – Comp. bg. vargaljam.

ZBURDA, zburd, vb. I. Intranz. A salta, a alerga sprinten incoace si incolo; a se zbengui, a se juca cu voiosie; a se tine de nebunii, a se arata neserios. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri, de strengarii.

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zbate foarte tare; a se lupta cu moartea, a fi pe moarte. ♦ A se chinui, a se zbuciuma. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. exbattere (= battuere).

incoaceincolo

incoloincoace

FAT interj. pop. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda o miscare brusca sau miscari continue alternative). ◊ ~ incolo, ~ incoace ba incolo, ba incoace; cand incolo, cand incoace. /Onomat.

HAR interj. 1. Cuvant care imita maraitul cainilor. ◊ Expr. Ca(-i) har, ca(-i) mar sau har incoace, har incolo, se zice cand cineva se incurca in explicatii neconvingatoare, mincinoase. 2. Cuvant care imita zgomotul produs de unele mecanisme vechi (defecte). – Onomatopee.

HARTI1 interj. (In expr.) Harti incoace (sau incolo), scarti incolo, exprima o incercare neizbutita de a urni din loc un lucru greu. – Onomatopee.

INCOACE adv. 1. Inspre mine, spre locul unde ma aflu; in directia mea. ◊ (In loc. adv.) incoace si incolo = dintr-o parte in alta. (Pop. si fam.; substantivat, n.) A avea pe vino-ncoace = a avea farmec, a fi cuceritor, atragator. ◊ Expr. Ce mai incoace (si) incolo = de ce atat a vorba? e inutila orice discutie. 2. Inspre momentul de fata, mai apropiat de epoca noastra. [Var.: incoa adv.] – Lat. in-eccu(m)-hocce.

FRAMANTA, framant, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul intr-o masa omogena, apasandu-l si amestecandu-l. ◊ Expr. A framanta pamantul = a bate pamantul cu picioarele prin lovituri puternice si repetate. ♦ A lovi indelung si repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoana trantita la pamant, a calca in picioare. 2. Tranz. Fig. A examina amanuntit si in detaliu o idee, un plan, etc. ♦ Tranz. si refl. A-si supune mintea le eforturi. ♦ Tranz. si refl. A (se) misca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre fiinte) A umbla incolo si incoace; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre fiinte) A umbla incolo si incoace, a nu avea astampar. ♦ Tranz. A invarti, a rasuci un obiect in mana. ◊ Expr. A-si framanta mainile = a manifesta o mare neliniste, o tulburare prin frecarea puternica a mainilor. – Lat. fragmentare.

DURA1 interj. Cuvant care imita zgomotul produs de un lucru care se rostogoleste sau se invarteste repede. ◊ Loc. adv. De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. ◊ Expr. Dur in jos, dur in sus sau dur la deal, dur la vale sau dur in car, dur in caruta sau dur incoace, dur incolo, exprima o miscare continua sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire indelungata. [Var.: dur interj.] – Onomatopee.

SMUCI, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc si cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se afla. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi inapoi la descarcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face miscari repezi incolo si incoace spre a scapa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smaci, smanci, smunci vb. IV) – Din sl. smucati.

A SE AGITA ma agit intranz. 1) A se misca neregulat intr-o parte sau in alta; a se clatina. Frunzele se agita. 2) fam. (despre persoane) A se misca grabit incolo si incoace; a nu-si gasi locul; a se zvarcoli; a se framanta. 3) A fi cuprins de agitatie; a se nelinisti; a se ingrijora; a se framanta. 4) (despre ape) A se misca in valuri; a se tulbura; a se zbuciuma. /<fr. agiter, lat.agitare

A CIRCULA circul intranz. 1) (despre pietoni, vehicule etc.) A se misca (continuu) intr-un anumit sens; a se deplasa incolo sau incoace (pe caile de comunicatie). 2) (despre gaze, aer, lichide etc.) A se misca (continuu) intr-un circuit; a se schimba in permanenta prin miscare. 3) (despre bani) A fi in uz; a trece din mana in mana. 4) (despre zvonuri, vorbe, informatii etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg de persoane. /<fr. circuler, lat. circulari

DUR2 interj. reg. (se foloseste pentru a reda zgomotul unui obiect ce se rostogoleste)Dur in jos, dur in sus (sau dur incoace, dur incolo) a) se spune despre o miscare continua dintr-o parte in alta, despre o agitatie fara rost; b) se spune despre un schimb de pareri continuu si contradictoriu. /Onomat.

A SE FATAI ma fatai intranz. 1) A umbla fara astampar si fara rost (incolo si incoace); a se foi. 2) A nu avea astampar; a se invarti mereu (intr-o parte si in alta); a se suci. 3) A nu se putea hotari dintr-o data. /fat + suf. ~ai

A FOJGAI ~iesc intranz. si fig. (despre fiinte) A se misca grabit si haotic fara intrerupere; a umbla iute incolo si incoace; a furnica; a foi; a forfoti; a misuna; a roi; a viermui; a fosni. /Onomat.

A SE FRAMANTA ma framant intranz. 1) A se misca incolo si incoace (din neastampar); a nu sta locului; a se zvarcoli; a se agita. 2) fig. A fi cuprins de neliniste; a se ingrijora; a se agita; a se nelinisti. /<lat. fragmentare

A HATAI hatai tranz. A misca incolo si incoace; a clatina; a hatana. /hat + suf. ~ai

A SE HLOBANA ma hloban intranz. reg. A se misca incolo si incoace; a se clatina; a se hatai.

A SE INVARTI ma ~esc intranz. 1) A face o miscare de rotatie (in jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza miscari circulare; a se roti. Pamantul se ~este.~ casa (sau locul, pamantul) cu cineva a fi apucat de ameteli. 2) A umbla incolo si incoace (fara rost). ◊ ~ ca o curca chioara a umbla de ici pana colo (incurcand lumea). 3) A folosi in mod constient mijloace dubioase pentru a obtine ceva. /in + sl. vruteti

TREAPAD n. 1) Mers al calului intre pas si galop; trap. 2) Zgomot produs de cal cand merge in acest fel. 3) Umblatura continua incolo si incoace. ◊ La ~ la fuga; repede. 4) pop. Stare patologica manifestata prin eliminare frecventa de f****e cu consistenta apoasa; diaree. /v. a trepada

A TREPADA trepad intranz. pop. 1) A alerga incolo si incoace; a se agita. 2) (despre cai) A merge la trap. 3) A merge des undeva (de obicei, fara rost). 4) pop. A suferi de diaree. /<lat. trepidare

TREPADATOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care treapada; cu obisnuinta de a se misca intruna incolo si incoace. /a trepada + suf. ~tor

A SE VANZOLI ma ~esc intranz. A se misca incolo si incoace; a nu sta locului; a nu-si gasi locul; a se framanta;a se agita; a se zvarcoli. /Orig. nec.

A SE ZBATE ma zbat intranz. 1) (despre fiinte) A face miscari bruste si convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scapa dintr-o stransoare); a se smuci; a se zvarcoli. 2) A fi fara astampar; a se misca incolo si incoace; a nu sta locului; a nu-si gasi locul; a se zvarcoli; a se agita; a se framanta. ◊ ~ ca pestele pe uscat a depune eforturi mari pentru a scapa dintr-o situatie critica. ~ de moarte a fi in ghearele mortii; a fi in primejdie de moarte. 3) (despre inima) A bate mai repede si mai puternic ca de obicei sau a bate neregulat (din cauza unei emotii, a unui efort sau a unei boli); a zvacni; a bate; a palpita. 4) A depune eforturi deosebite. ~ pentru a deveni student. /<lat. exbattere

A SE ZVARCOLI ma ~esc intranz. 1) A face miscari bruste si convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scapa dintr-o stransoare); a se zbate; a se smuci. 2) A se rasuci in asternut de neliniste. 3) A se misca incolo si incoace (de neastampar); a nu sta locului; a se framanta; a se agita. 4) fig. A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violenta; a se nelinisti; a se zbuciuma; a se ingrijora; a se framanta. /<bulg. vargaljan

foflanca vb. I refl. (reg.) a-si indoi spatele incolo si incoace.

incoace adv. – Inspre mine. – Megl. ancoati. De la acoace, cuvint pastrat in citeva comp. ca in(tr’) a coace, si aceasta de la eccum hocce (Puscariu, ZRPh., XXXII, 478; Candrea-Dens., 851; DAR; dupa Philippide, Principii, 92, de la in ecce hacce). Incoa (mr. ncoa, megl. anco), adv. (inspre mine) pare sa fie reducere a cuvintului anterior (der. de la eccum illac propusa de DAR pare mai putin probabila, intrucit sensul ar fi trebuit sa fie cel de incolo; astfel incit autorul trebuie sa admita o incrucisare cu incoace). – Der. dincoace, adv. (de partea asta), cu prep. de, cf. dincolo.

incoace adv. 1) Inspre mine; in partea (sau in directia) mea; in partea aceasta. Vino ~.A se da mai ~ a se apropia. ~ si incolo intr-o parte si in alta; in toate directiile. A avea pe vino-ncoace a avea ceva atragator. 2) Mai aproape de timpul actual; inspre timpul prezent. ◊ Mai ~ a) mai aproape; b) intr-un timp mai apropiat. De la o vreme ~ de catva timp. [Sil. -coa-] /<lat. in-eccu[m]-hocce

incolo adv. 1) In alta parte; in directia aceea; intr-acolo. ◊ Mai ~ a) mai departe; mai la o parte; b) mai tarziu; peste un timp oarecare. ~ si incoace dintr-o parte in alta; de colo pana colo. Nici ~, nici incoace a) nici inainte, nici inapoi; b) nici da, nici ba; c) nici la o cale. Lasa-l (sau da-l) ~ nu-i acorda atentie; lasa-l in pace. De aici ~ din acest loc si mai departe. De acum (sau de azi, de maine) ~ in viitor. 2) In alta privinta; de altminteri; in afara de aceasta; in rest. E cam suparacios, ~ e om de treaba. /in + colo



Copyright (C) 2004-2025 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române