Rezultate din textul definițiilor
ABJECT, -A, abjecti, -te, adj. Care inspira repulsie, dispret; josnic, netrebnic, mizerabil. – Din fr. abject, lat. abjectus.

REPUGNANT, -A, repugnanti, -te, adj. (Livr.) Care inspira repulsie, care provoaca sila; respingator. – Din fr. repugnant.

REPULSIV, -A, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspira repulsie; respingator. – Din fr. repulsif.

OROARE s.f. 1. Dezgust, repulsie, groaza. 2. Fapta sau vorba care inspira repulsie; grozavie. [Gen. ororii. / < fr. horreur, cf. lat. horror].

OROARE s. f. 1. dezgust, repulsie, groaza. 2. fapta, vorba care inspira repulsie; grozavie. (< fr. horreur, lat. horror)

lehai (-aesc, lehait), vb. – A vorbi repezit, a sporovai. Creatie expresiva, o simpla var. a lui blehai (Scriban) si a lui lihai, vb. (Trans., a gifii; Maram., a striga, a vocifera). E putin probabila legatura facuta de Cihac, II, 168, cu sl. lichu „gol, de prisos” sau cea sugerata de Tiktin si Philippide, II, 719, cu alb. leh „a behai”. – Der. lehaiala, s. m. (sarlatan); lehau, s. m. (Mold., limbut); lehaiala, s. f. (Mold., flecareala); lehait, s. n. (taifas, trancaneala). Cf. lehamite, s. f. (oboseala, dezgust, repulsie), care ar putea deriva din aceeasi radacina expresiva (Cihac, II, 168; Scriban), daca se admite ca aceasta ar putea avea si sensul de „a scirbi”, ca cihai (dupa Tiktin, mai bine pusa in relatie cu lihni, lesina; dupa DAR din mag. leha „gol”; finala ca in pasa-mi-te, dara-mi-te etc.); der. lehameti (var. lehametisi, lehametui, lehametisi), vb. (a scirbi, a-i fi greata, a inspira repulsie), cf. leomi.

ABJECT, -A, abjecti, -te, adj. Care inspira repulsie, demn de dispret; josnic. – Fr. abject (lat. lit. abjectus).

ABJECT, -A, abjecti, -te, adj. Care comite fapte reprobabile; ticalos. ♦ Care inspira repulsie, dispret; josnic, netrebnic, mizerabil. Comportament abject. – Din fr. abject, lat. abjectus.

abject, -a adj. care inspira dezgust, repulsie, dispret; abominabil. (< fr. abject, lat. abiectus)

OROARE, (2) orori, s. f. 1. Sentiment de groaza, de dezgust, de repulsie; aversiune, scarba. 2. Fapta, vorba sau situatie care inspira groaza, repulsie; grozavie. – Din fr. horreur, lat. horror, -oris.

A REPUGNA pers. 3 repugna intranz. livr. A inspira repugnanta; a produce repulsie; a displacea totalmente. /<fr. repugner, lat. repugnare

EXECRATIE s. f. oroare, repulsie. ◊ persoana, lucru care inspira un asemenea sentiment. (< fr. execration, lat. exsecratio)

EXECRATIE s.f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoana sau lucru care inspira acest sentiment. [Gen. -iei, var. execratiune s.f. / cf. fr. execration, lat. execratio]

SCARBOS, -OASA, scarbosi, -oase, adj. 1. Care provoaca scarba (1), greata, repulsie, sila; dezgustator, respingator, gretos. 2. Care inspira dispret; josnic, detestabil. ♦ Expr. A fi scarbos la gura sau a avea gura scarboasa = a intrebuinta vorbe urate, triviale. 3. (Fam.; despre oameni) Care se ingretoseaza usor, caruia i se face usor greata. 4. (Fam.; despre oameni) Greu de multumit; dezagreabil, nesuferit. – Scarba + suf. -os.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)