Rezultate din textul definițiilor
TRAMBULINA ~e f. sport 1) instalatie speciala de pe care sportivii executa sarituri in apa. 2) Panta la schi folosita la sariturile in lungime. [G.-D. trambulinei] /<germ. Trampoline, it. trampolino

BAZA ~e f. 1) Totalitate a elementelor de rezistenta pe care se sprijina o constructie; temelie; fundament. ~a coloanei. 2) Linie dreapta sau plan, de obicei in pozitie orizontala, de la care se masoara perpendicular inaltimea unui corp geometric. ~a triunghiului. 3) Loc special amenajat de concentrare a unor rezerve (de oameni, materiale, instalatii etc.) necesare unei activitati. ~ de aprovizionare. ~ sportiva. ◊ ~ navala port militar. ~ militara loc de stationare pe teritoriul unui stat a unor trupe dotate cu mijloace de lupta pentru razboi. 4) chim. Compus chimic al unor metale care albastreste hartia rosie de turnesol si intra in combinatie cu acizii, formand saruri. 5) la pl. fig. Element de importanta primordiala, pe care se tine, se intemeiaza ceva; principiu fundamental. ~ele unui acord. ◊ Fara ~ neintemeiat; inconsistent. A pune ~ele (a ceva) a intemeia; a funda. ~ economica (a societatii) totalitate a relatiilor de productie intr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale. 6) anat. : ~a craniului parte a craniului, care inchide cutia craniala spre ceafa. 7) lingv.: ~ de articulatie mod, posibilitate de articulare a sunetelor la un popor. [G.-D. bazei] /<fr. base

PODIUM s. n. 1. platforma inaltata fata de arena unui teatru, a unui circ roman. ◊ treapta, platforma ingusta si scunda la casele romane, pe care se asezau diferite obiecte casnice, urne funerare etc. 2. estrada amenajata intr-o sala de conferinte, de spectacole etc. sau in aer liber. ◊ mica instalatie mobila, in trepte, pe care stau sportivii invingatori in timpul cat li se inmaneaza premiile. (< lat., fr. podium, germ. Podium)

PODIUM, podiumuri, s. n. 1. Estrada demontabila, amenajata intr-o sala sau in aer liber in vederea unei conferinte, a unui spectacol etc. 2. Platforma de scanduri, inaltata fata de nivelul unei suprafete, servind ca postament pentru diverse obiecte. ♦ Mica instalatie mobila, in forma de platforma cu trepte, pe care stau sportivii in momentul inmanarii premiilor. [Pr.: -di-um] – Din lat., fr. podium, germ. Podium.

PODIUM ~uri n. 1) Platforma mica cu trepte pe care urca castigatorii unei probe sportive. 2) Platforma ce serveste ca postament pentru diferite obiecte. 3) Estrada demontabila instalata intr-o sala sau in aer liber pentru a expune ceva vederii publicului. [Sil. -di-um] /<lat., fr. podium, germ. Podium

BAZA s. f. 1. parte inferioara a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament. ◊ distanta intre difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonica. 2. electrod corespunzator zonei dintre doua jonctiuni ale unui tranzistor. 3. (mat.) numar real, pozitiv si diferit de 1, la care se face logaritmarea. ♦ ~ a puterii (unui numar) = numar care se ridica la puterea indicata de exponent. ◊ latura a unui poligon sau fata a unui poliedru, in pozitia cea mai de jos. 4. element fundamental, esential a ceva (cuvant, combinatie chimica etc.). ♦ de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a intemeia, a infiinta. 5. totalitatea relatiilor de productie dintr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale, economice, pe care se inalta suprastructura corespunzatoare. 6. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinata. ♦ ~ militara = zona special amenajata si dotata cu instalatii, in care sunt concentrate unitati, mijloace si materiale de lupta. 7. ~ sportiva = teren special amenajat si dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. 8. substanta chimica cu gust lesietic, care albastreste hartia de turnesol si care, in combinatie cu un acid, formeaza o sare; substanta care poate fixa protonii eliberati de un acid. (< fr. base, /5/ rus. baza)

CANTONAMENT, cantonamente, s. n. Stationare vremelnica (a unor unitati militare) intr-o localitate; loc unde sunt instalati cei cantonati. ♦ Loc special amenajat, in care un grup de sportivi se pregateste in vederea unei competitii. – Dupa fr. cantonnement.

ECHIPAMENT ~e n. 1) Totalitate a obiectelor de imbracaminte, incaltaminte si accesorii, care servesc pentru a dota o persoana (militari, excursionisti, sportivi etc.). 2) Totalitate a dispozitivelor si a mecanismelor care asigura functionarea unei masini sau instalatii. /<fr. equipement

CANTONAMENT, cantonamente, s. n. 1. Stationare vremelnica (a unor unitati militare) intr-o localitate, in afara cazarmei; loc unde sunt instalati cei cantonati. 2. Loc de cazare special amenajat si perioada de timp in care o echipa sau un lot de sportivi se pregatesc in comun (in vederea participarii la o competitie de amploare). – Din fr. cantonnement.

CIOCAN1 ~e n. 1) Unealta formata dintr-un corp greu (de metal, de lemn etc.) de diferite forme, fixat pe un maner, cu care se lucreaza prin lovire. ~ de cizmarie. ~ de mana. ◊ A fi (sau a se afla) intre ~ si nicovala a fi la mare stramtoare; a fi intre doua focuri. 2) Masina-unealta folosita la prelucrarea unor materiale prin lovire. ~ mecanic. 3) Unealta care serveste la lipirea pieselor metalice cu cositor sau cu alt aliaj. ~ de lipit. 4) Instrument sportiv format dintr-o sfera de metal prinsa de un cablu de sarma, folosit pentru probe de aruncare. 5) inv. Dispozitiv instalat la o poarta, cu ajutorul caruia isi anuntau venirea vizitatorii. /<sl. tekanu

CROCHET n. Joc sportiv in aer liber, cu bile de lemn, care, lovite de un ciocan cu coada lunga, trebuie sa treaca prin niste portite instalate pe terenul de joc. /<fr. croquet

RETUR, retururi, s. n. 1. Intoarcere, revenire (in punctul de plecare). ♦ Indicatie pentru serviciul postal pe un plic sau pe un colet, aratand ca obiectul trebuie inapoiat trimitatorului. 2. (Sport) Denumire data duratei unei competitii la care participa mai multe echipe care, dupa ce s-au intrecut o data fiecare, se intalnesc inca o data, in revansa. ♦ Intalnire sportiva revansa intre doua echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj aditional. 3. (Tehn.) Conducta de intoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalatie de incalzire, respectiv de racire, dupa ce acesta a trecut prin instalatie si a cedat sau a preluat caldura. – Din fr. retour.

HALA1, hale, s. f. 1. Cladire amenajata, cu instalatiile necesare, unde se vand alimente (indeosebi carne); piata acoperita. 2. Sala de dimensiuni foarte mari, amenajata ca atelier in fabrici, ca sala pentru manifestatii sportive, culturale, pentru expozitii etc. – Din fr. halle, germ. Halle.

ECHIPAMENT, echipamente, s. n. 1. Totalitatea obiectelor de imbracaminte, de incaltaminte si de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. pentru a (se) echipa. 2. Ansamblu de piese, de dispozitive si de mecanisme, impreuna cu elementele de legatura, apartinand unei instalatii, unei masini etc. si indeplinind o anumita functie in cadrul acestor sisteme tehnice. ◊ Echipament de bord = ansamblu de aparate, mecanisme si instalatii care serveste pentru controlul zborului si functionarii motorului unui avion, precum si pentru asigurarea conditiilor de confort in interiorul acestuia. Echipament de campanie = echipament pe care il poarta soldatii pe front sau la instructie. – Din fr. equipement.

CROCHET s. n. Joc sportiv in aer liber in care mai multe persoane lovesc pe rand, cu un ciocan, niste bile de lemn, facandu-le sa treaca, dupa anumite reguli, printr-o serie de portite instalate pe terenul de joc. – Din fr. croquet.

A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare

PARC, parcuri, s. n. 1. Suprafata intinsa de teren, de utilitate publica, cu plantatii, alei si diferite constructii, amenajata pentru agrement. ◊ Parc national = suprafata intinsa de teren, pazita si ingrijita, in care exploatarile (silvica, miniera, vanatoreasca etc.) sunt interzise, pentru a se pastra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri si amenajari, situat intr-un parc (1). ♦ Teren imprejmuit, unde vanatul este crescut si ingrijit pentru vanatoare. ♦ Parc (1) situat in jurul unei cladiri si depinzand de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuinta si cu numeroase spatii verzi. 2. Loc de stationare si de garare mai indelungata a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; p. ext. vehiculele si materialele aflate in acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei intreprinderi, ale unei institutii etc. ♦ Totalitatea instalatiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din fr. parc.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)