Rezultate din textul definițiilor
PASIONA, pasionez, vb. I. Tranz. si refl. A trezi sau a simti un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner.

SENZATIE, senzatii, s. f. 1. Reflectare nemijlocita a unor insusiri ale obiectelor din realitate ca urmare a actiunii lor asupra organelor de simt. Senzatie vizuala. Senzatie auditiva.Expr. A avea senzatia ca... = a simti, a i se parea ca... ♦ Perceptie. ♦ Simtire; sentiment. 2. Ceea ce are un caracter senzational, impresioneaza in mod puternic simturile, imaginatia; ceea ce constituie un prilej de emotii violente. ◊ Loc. adj. De senzatie = senzational. ◊ Expr. A face senzatie = a produce o impresie foarte puternica, a trezi un interes deosebit, a face valva. [Var.: senzatiune s. f.] – Din fr. sensation, lat. sensatio, -onis.

NEUTRU, -A, neutri, -e, adj. 1. (Despre state, popoare etc.) Care este in stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranti sau dintre partile adverse; neutral (1). ◊ Zona neutra sau teritoriu neutru = teritoriu situat intre granitele a doua tari pe care nu stationeaza forte armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se incadreaza in nici un partid, in nici un curent etc.; care se abtine de la a se pronunta pro sau contra, pastrand o atitudine rezervata, pasiva. 2. Care nu poate fi calificat nici in sens pozitiv si nici in sens negativ, care nu trezeste nici un interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifesta indiferenta, lipsa de participare: spec. lipsit de valoare afectiva sau stilistica. ♦ (Fon.) Care nu participa la o anumita opozitie fonologica. 3. (Gram.; in sintagmele) Gen neutru (si substantivat, n.) = forma a unor parti de vorbire (substantivul, adjectivul etc.) atribuita numelor de lucruri. Substantiv neutru (si substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Vocala neutra = vocala mediala. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent fata de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvantului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost inlocuiti cu metale. 5. (Fiz.) Care nu are sarcina electrica; care poseda in cantitati egale sarcina electrica pozitiva si negativa. – Din fr. neutre, lat. neuter, -tra, it. neutro.

FATALAU ~i m. pop. 1) Barbat care manifesta interes deosebit fata de femei. 2) Persoana care are trasaturi proprii ambelor sexe; hermafrodit; androgin. /fata + suf. ~alau

HATALAU ~i m. Tanar care manifesta interes deosebit fata de fete; handralau. /Orig. nec.

A SE RASPLATI ma ~esc intranz. 1) A rasplati manifestand un interes deosebit. 2) A cauza un rau drept rasplata pentru prejudiciile aduse anterior; a se rafui; a se socoti. /ras- + a plati

IMPRESIONISM s.n. 1. Sistem estetic ale carui principii de creatie si de critica sunt bazate pe impresie. 2. Miscare artistica de la sfarsitul sec. XIX, bazata pe exprimarea impresiilor imediate si manifestand un interes deosebit pentru nuante, atmosfera, fluiditatea senzatiilor, lumina; in literatura, unde e confundat uneori cu simbolismul, se caracterizeaza prin infatisarea rapida si pregnanta a unor stari sufletesti (impresii, senzatii, emotii) traite nemijlocit de artist. [Pron. -si-o-. / cf. fr. impressionnisme].

IMPRESIONISM s. n. 1. sistem estetic ale carui principii de creatie si de critica sunt bazate pe impresie. 2. miscare artistica de la sfarsitul sec. XIX, bazata pe exprimarea impresiilor imediate si manifestand un interes deosebit pentru nuante, atmosfera, fluiditatea senzatiilor, lumina; in literatura, confundat uneori cu simbolismul, se caracterizeaza prin infatitarea rapida si pregnanta a unor stari sufletesti traite nemijlocit de artist. (< fr. impressionnisme)

PREOCUPARE s. f. 1. faptul de a (se) preocupa; interes deosebit, grija pentru ceva sau cineva; (p. ext.) activitate sustinuta intr-un anumit domeniu. 2. stare de ingrijorare, de neliniste. (< preocupa)

VOGA s. f. interes deosebit si momentan starnit de un personaj, de un lucru, obiect etc.; moda. ◊ faima trecatoare. (< fr. vogue)

ACCENT, accente, s. n. 1. Scoaterea in relief a unei silabe, a unui cuvant etc., prin marirea intensitatii vocii sau prin intonatie. ♦ Semn grafic care se pune uneori deasupra unei vocale, pentru a arata ca silaba respectiva este accentuata. ♢ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a da (unei probleme) o atentie deosebita, a-i arata un interes deosebit. ♦ Semn grafic intrebuintat in scrierea unor limbi, pentru marcarea timbrului unor vocale. Accent grav. 2. Fel particular de a pronunta cuvintele intr-o limba sau intr-un dialect. 3. Intonatie afectiva; ton. – Fr. accent (lat. lit. accentus).

OCEANOLOGIE (‹ fr.; {s} gr. okeanos „ocean” + logos „stiinta”) s. f. Termen folosit de unii specialisti pentru studiul Oceanului Planetar, dar avand acelasi continut (sfera de cuprindere, metode de studiu etc.) ca si oceanografia. Termenul scoate in evidenta faptul ca in prezent studiul oceanelor, este deosebit de complex, implicand specialisti din diferite ramuri ale stiintei (hidrologi, geologi, biologi etc.) si prezinta un interes deosebit avand in vedere rolul major al oceanelor in mentinerea echilibrului intregii planete.

GRIJA, griji, s. f. 1. Teama sau neliniste simtite de cineva la gandul unei eventuale primejdii sau intamplari neplacute pe care le-ar putea indura; ingrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a incepe sa fie ingrijorat. ♦ Cauza ingrijorarii cuiva. 2. interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atentie acordata unei fiinte, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grija (de cineva sau de ceva) = a (nu) se ingriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) pazi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grija (sa...) = a baga de seama, a fi atent (sa...). A da (sau a lasa) in grija (cuiva) = a da (sau a lasa) in directa supraveghere (a cuiva); a incredinta. – Din bg. griza.

BIBLIOFILIE f. 1) interes deosebit pentru carti rare si pretioase. 2) Ramura a bibliologiei care se ocupa cu studiul cartilor rare si pretioase. [Art. bibliofilia; G.-D. bibliofiliei; Sil. -fi-li-e] /<fr. bibliophilie

PESCHEGIU ~i m. 1) ist. Slujbas turc care avea in sarcina sa pastrarea peschesului. 2) depr. rar Persoana care manifesta un deosebit interes fata de peschesuri. /<turc. peskesti

VOGA s.f. (Rar) interes deosebit si momentan starnit de un personaj, de un lucru, de un obiect etc.; moda. ♦ Faima de care se bucura cineva. [< fr. vogue].

BIBLIOFILIE s.f. 1. interes deosebit pentru carti pretioase, frumoase si rare. 2. Ramura a bibliologiei care studiaza cartile sub raportul raritatii sau al valorii lor artistice. [Pron. -bli-o-, gen. -iei. / cf. fr. bibliophilie].

A SE RUGA ma rog intranz. 1) A solicita manifestand un interes personal deosebit. ◊ Ma rog matale te rog cu multa insistenta. 2) (in credintele religioase) A face o rugaciune; a cere ajutorul lui Dumnezeu. ◊ ~ cu cerul si cu pamantul a se ruga cu o staruinta deosebita. /<lat. rogare

POLITICIAN s.m. 1. Om politic. 2. (Peior.) Persoana care, activand pe plan politic, urmareste in deosebi satisfacerea intereselor sale personale, obtinerea de foloase personale. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / cf. fr. politicien].

CURIOZITATE, (2) curiozitati, s. f. 1. Dorinta de a cunoaste (amanuntit) ceva nou sau neobisnuit; manifestare a interesului pentru un lucru deosebit. ♦ Indiscretie. 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei fiinte; (concr.) lucru interesant care se intalneste rar; ciudatenie, raritate. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. curiosite, lat. curiositas, -atis.

COMUN ~a (~i, ~e) 1) Care apartine mai multor persoane. Casa ~a. Pamant ~. 2) Care se face impreuna; realizat de mai multe persoane; colectiv. Munca ~a. Opera ~a. Actiune ~a. 3) Care apartine tuturor; aflat in posesiunea tuturor; obstesc; colectiv. Bun ~. interes ~. Vointa ~a. Drept ~. 4) Care nu se deosebeste prin nimic; lipsit de originalitate; obisnuit; ordinar; banal; trivial; vulgar. Metoda ~a. Figura ~a. Stil ~. Maniera ~a.In ~ impreuna. A iesi din ~ a se deosebi; a se distinge. /<fr. commun, lat. communis

REFERENDUM, referendumuri, s. n. Consultare directa a cetatenilor, chemati sa se pronunte, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebita importanta pentru stat sau asupra unor probleme de interes general. – Din lat. [ad] referendum, fr. referendum.

PREOCUPA vb. I. tr. 1. (despre idei, probleme etc.) a starui neintrerupt in minte, a obseda. ◊ a ingrijora, a nelinisti. 2. a face sa fie in centrul atentiei, a trezi interesul, curiozitatea. II. refl. a se interesa in mod deosebit de cineva sau ceva. (< fr. preoccuper, lat. praeoccupare)

RASUNET ~e n. 1) Sunet auzit la distanta si prelungit prin ecou. ~ul impuscaturilor. 2) pop. Proprietate a unor spatii inchise de a intensifica si de a prelungi sunetele; rezonanta. 3) fig. Efect produs de ceva asupra cuiva; impresie deosebita; ecou; rezonanta. A avut vreun ~ actiunea lor?A avea (sau a gasi) ~ a trezi interes; a face impresie. /a rasuna + suf. ~et

ATENTIE, (3) atentii, s. f. 1. Proces psihic complex, constient si voluntar sau involuntar, prin care, din mai multe impresii simultane, percepem in mod deosebit de clar numai cateva. ♦ (Cu valoare de interjectie) Asculta! baga de seama! ia seama! 2. interes, grija, preocupare. ◊ Expr. In atentia cuiva = reclamand luarea-aminte speciala a cuiva. A da (sau a acorda) atentie (unei probleme) = a considera ca important. A-si indrepta atentia = a-si concentra luarea-aminte. 3. Atitudine de bunavointa, de amabilitate; gest, fapta amabila; (concr.) cadou, dar. ◊ Expr. A da atentie (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). [Var.: atentiune s. f.] – Fr. attention (lat. lit. attentio, -onis).

CONSTIINTA s. f. 1. forma cea mai evoluata, proprie omului, de reflectare psihica a realitatii obiective prin intermediul senzatiilor, perceptiilor si gandirii, sub forma de reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. ◊ gandire, spirit. 2. faptul de a-si da seama; intelegere. ♦ ~ sociala = ansamblul conceptiilor etc. unei societati ca reflectare a vietii ei materiale; ~ de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ♦ proces de ~ = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuscare. 4. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. (< fr. conscience, lat. conscientia)

CONSTIINTA s.f. 1. Forma cea mai inalta, proprie omului, de reflectare a realitatii obiective, produs al materiei superior organizate -creierul uman- si al vietii sociale. ♦ Ansamblu de procese psihice variate, complexe, cuprinzand senzatii, perceptii, reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. 2. Faptul de a-si da seama; intelegere. ◊ Constiinta sociala = viata spirituala a societatii ca reflectare a vietii ei materiale; constiinta de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. Sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ◊ Proces de constiinta = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale.; mustrare de constiinta = remuscare. 4. Libertate de constiinta = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. [Pron. -sti-in-. / < fr. conscience, cf. lat. conscientia, dupa stiinta].

PATERNALISM s. n. 1. sistem social caracterizat prin predominanta celor mai varstnici sau a unuia care detine o influenta personala asupra grupului. 2. pretins interes pe care l-ar manifesta patronii sau conducatorii de fabrici fata de bunastarea muncitorilor, fata de atmosfera din intreprindere, de relatiile interumane. 3. protectie, protejare, tutelare excesiva a propriului copil, motivata printr-o dragoste si grija deosebite. (< fr. paternalisme)



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)