Dex interval de timp

VEAC, veacuri, s. n. 1. interval de timp de o suta de ani (socotit de obicei de la unitate pana la completara unei sute); secol. 2.Interval lung de timp; interval de timp socotit, in mod subiectiv, drept mare. ♦ Veacul de mijloc = evul mediu. Veac de aur = perioada istorica de inflorire a vietii materiale si culturale. ♦ Loc. adj. si adv. Din veac sau de veacuri = (care exista, s-a intamplat etc.) de foarte multa vreme, din mosi-stramosi. ◊ (Reg.) Mers al vremii, stare meteorologica. 3. (La pl.; in forma veci) Vesnicie, eternitate. ♦ Loc. adj. De veci = etern, vesnic. ♦ Loc. adv. In veci sau (in) veac de veac etc. = pururea, intotdeauna, mereu; (in constructii negative) niciodata, nicicand. Pe veci = pentru totdeauna. 4. (Pop. si fam.) Viata, existenta, trai. ♦ Expr. A-si face (sau a-si duce, a-si trece, a-si petrece) veacul = a trai (intr-un anumit fel). [Pl. si (3, m) veci] – Din sl. věku.

TURA¹ ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care lucreaza impreuna intr-o intreprindere in acelasi interval de timp. 2) interval de timp cat lucreaza impreuna un colectiv de oameni, pana la inlocuirea lui cu alt colectiv similar. /Din ture (pl. de la tur)

AGITAT, -A, agitati, -te, adj. (Despre oameni si animale) Care se misca incoace si incolo; care se agita. ♦ Fig. Tulburat, neastamparat, nelinistit. ♦ Fig. (Despre un interval de timp, o viata etc.) Bogat in evenimente; framantat, tumultuos. – V. agita.

AURORA, aurore, s. f. 1. interval de timp, inainte de rasaritul soarelui, cand exista o lumina difuza in atmosfera; lumina rosie-portocalie a soarelui din acest interval de timp. ◊ Aurora boreala (sau polara, australa) = lumina difuza, verde sau rosiatica, care apare ca un arc in timpul noptii pe bolta cereasca, in regiunile polare. 2. Inceput al unei epoci, al unei actiuni etc. [Pr.: a-u-] – Din fr. aurore, lat. aurora.

CERERE, cereri, s. f. Actiunea de a (se) cere si rezultatul ei. 1. Solicitare; rugaminte. 2. Pretentie, exigenta; revendicare. 3. Cautare, cerinta; cantitate de bunuri si de servicii necesare pentru a acoperi consumul. ◊ Cerere solvabila = (in economia de marfuri) cerinta de marfuri si de servicii pentru care cumparatorii dispun de mijloace de plata. ◊ Loc. adv. La cerere = cand se cere, cand se solicita. 4. Sesizare adresata unui organ de jurisdictie sau unui alt organ de stat pentru valorificarea, recunoasterea sau apararea unui drept. ♦ (Concr.) Petitie. 5. (Tehn.; in sintagmele) Cerere de oxigen = cantitate de oxigen consumata intr-un anumit timp de o apa care se scurge prin canale, atunci cand este supusa unui proces de curatare biologica. Cerere maxima de putere = valoare maxima a puterii care se cere unei centrale electrice, intr-un interval de timp limitat. – V. cere.

CICLU, cicluri, s. n. 1. Succesiune de fenomene, stari, operatii, manifestari etc. care se realizeaza intr-un anumit interval de timp si care epuizeaza, in ansamblul lor, evolutia unui anumit proces (repetabil): totalitatea fenomenelor, faptelor, actiunilor etc. legate intre ele. ◊ Ciclu anual = perioada de un an in care pamantul face o rotatie completa in jurul soarelui. Ciclu solar = perioada de 28 de ani dupa expirarea careia datele diferitelor zile ale anului cad in aceleasi zile din saptamana. Ciclu de conferinte (sau de lectii etc.) = serie de conferinte (sau de lectii etc.) care trateaza diverse aspecte ale unui subiect unitar. ♦ (Si in sintagma ciclu m*******l) M*********e, ♦ Durata unui ciclu (1). ♦ Diagrama care reprezinta un ciclu (1). ♦ Grup de productii (literare, muzicale) care au o tema comuna. 2. Lant inchis de atomi din molecula unei substante. 3. Valorile succesive pe care le capata o marime periodica in cursul unei perioade date. 4. (Fiz.; iesit din uz la noi; in constructia) Cicli pe secunda = hertzi. – Din fr. cycle, lat. cyclus.

INTARZIERE, intarzieri, s. f. Actiunea de a intarzia si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. si adj. Cu intarziere = (care se produce) mai tarziu decat trebuie sau decat este prevazut. ◊ Loc. adv. Fara intarziere = numaidecat, fara zabava. ◊ Expr. A exploda cu intarziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) dupa momentul punerii sau al lansarii. A fi in intarziere = a fi ramas in urma, a fi intarziat. ♦ Timpul, durata cat cineva sau ceva intarzie. [Pr.: -zi-e-] – V. intarzia.

JUMATATE, jumatati, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua parti egale in care se poate diviza un intreg; parte dintr-un intreg divizat in doua parti aproximativ egale. ◊ Jumatate de masura = masura fragmentara, incompleta, numai pe jumatate. ◊ Loc. adv. Pe (sau in) jumatate = in doua parti egale, pe din doua; partial, incomplet; p. ext. segmentat, trunchiat. ◊ Expr. A face (ceva) pe jumatate = a nu duce (ceva) pana la capat. (O data) si jumatate, exprima ideea de superlativ. Cu jumatate de gura (sau de glas) ori cu jumatate gura (sau gura) sau cu gura (pe) jumatate = cu glas scazut, fara convingere sau entuziasm. Cu jumatate de inima sau cu inima pe jumatate = fara curaj, fara hotarare, fara avant. ♦ (Adverbial) In parte, intrucatva. 2. Sotie. 3. Punctul care marcheaza mijlocul unei distante in spatiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Masura de capacitate sau de greutate reprezentand o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Reg.) Claie mica formata din snopi asezati in forma de cruce. [Var.: (fam. si reg.) juma, jumate s. f.] – Et. nec.

ZI, zile, s. f. 1. interval de timp cuprins intre rasaritul si apusul Soarelui; timpul cat Soarele ramane deasupra orizontului; p. ext. lumina solara; interval de timp de 24 de ore, corespunzator unei rotatii a Pamantului in jurul axei sale; (Astron.) interval de timp intre doua culminatii succesive ale unui astru. ◊ (Determinand notiunile „an”, „luna”, pentru a le sublinia durata, lungimea) Trei luni de zile. ◊ Loc. adj. De toate zilele sau (rar) de toata ziua = de fiecare zi; p. ext. obisnuit, comun. De zi cu zi = zilnic. ◊ Loc. adv. La zi = a) in fiecare zi, zilnic; b) la ziua, la data ceruta; fara intarziere. Zi de (sau cu) zi sau (rar) cu zi de zi = a) zilnic; p. ext. necontenit, perpetuu; b) din ce in ce; progresiv, treptat. Din zi in zi = a) de azi pe maine; fara termen precis, la infinit. Amana plecarea din zi in zi; b) pe fiecare zi; p. ext. din ce in ce. De la o zi la alta = zilnic; p. ext. repede, vazand cu ochii. In toate zilele = in fiecare zi, oricand. (Reg.) Pe toata ziua = in fiecare zi; zilnic. De (sau despre, catre) ziua = putin inainte de a se lumina; spre dimineata. Pana in (sau la) ziua sau de cu ziua = pana a nu se lumina; foarte devreme; dis-de-dimineata. Cu ziua-n cap = foarte devreme. La ziua = in zori. Peste zi = in cursul zilei, ziua. Zi si noapte sau (adverbial) ziua si noaptea = tot timpul, fara incetare; fara odihna. Nici zi, nici noapte sau (adverbial) nici ziua, nici noaptea = niciodata. Toata ziua sau ziua toata = de dimineata pana seara; p. ext. mereu, continuu. ◊ Expr. A se face ziua alba = a se lumina complet, a fi plina zi. A face noaptea zi si ziua noapte sau a face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea si a dormi ziua; p. ext. a duce o viata dezordonata. Buna ziua, formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul zilei. A da (sau a dori, a pofti cuiva) buna ziua (sau ziua buna) = a saluta pe cineva. (Pop.) A-si lua ziua buna = a-si lua ramas bun. Ca lumina zilei sau ca ziua = (pe langa adjective ca „limpede”, „clar”) foarte clar, foarte limpede. Intr-o (buna) zi sau intr-una din zile = odata, candva. Cat toate zilele (de mare) = foarte mare. A avea (sau a duce) zi buna (sau, rar, alba) cu cineva = a trai in bune relatii cu cineva. A da zi dupa zi = a lasa de azi pe maine; a amana. La zile mari = la ocazii deosebite; p. ext. rar de tot, in mod exceptional. ◊ (Compus) Zi-lumina = perioada a zilei (1) cuprinsa intre rasaritul si apusul Soarelui. Zi-munca = unitate de masura conventionala care serveste drept etalon pentru stabilirea salariului. ♦ (Adverbial, in formele ziua, zilele, zile) in timpul zilei, in fiecare zi. Ziua umbla, noaptea se odihnea. ◊ (In sintagme si loc., ca unitate de masura sau de calcul) Zi de munca = durata timpului in cursul caruia lucratorul presteaza zilnic munca. Cu ziua = cu plata socotita dupa zilele muncite; fara angajament permanent. Zi de cale (sau de drum) = distanta care se poate strabate intr-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat; urmat de o determinare in genitiv sau introdusa prin prep. „de”) Data, momentul in care s-a intamplat sau urmeaza sa se intample ceva; termen soroc. ◊ Ziua de astazi = perioada de timp, epoca in care traim, prezentul. Ziua de maine = viitorul. Ziua de ieri = trecutul. (In unele credinte religioase) Ziua de apoi = momentul in care viii si mortii vor fi chemati la judecata lui Dumnezeu. ◊ (Ca termen calendaristic) Ziua de 1 Mai. (Pop.) Zi-ntai = prima zi a fiecarei luni. ◊ (In titulatura sarbatorilor sau a anumitor date fixe) Ziua femeii. ◊ Zi aniversara sau ziua nasterii (sau de nastere) = aniversare (a zilei de nastere a cuiva). Ziua (numelui) cuiva = onomastica cuiva. 2. (La pl.) Viata, existenta, trai. ◊ Expr. A avea zile = a mai avea de trait, a-i fi dat sa (mai) traiasca. Cate zile voi (sau vei, va etc.) avea = cat voi (sau vei, va etc.) trai, tot timpul vietii. Abia isi tine zilele, se spune despre cineva care traieste prost, greu, foarte modest. (Pop.) Cu zilele in mana = a) intr-o primejdie de moarte, la un pas de moarte; b) infricosat, inspaimantat. A ridica (sau a rapune, a curma, a lua) cuiva zilele = a omori pe cineva. A i se ispravi cuiva zilele = a muri. A-si uri zilele sau a i se uri cuiva cu zilele = a se satura de viata, a nu mai voi sa traiasca. Vai de zilele mele (sau tale etc.) = vai de capul meu (sau al tau etc.), vai de mine (sau de tine etc.). De (sau in) zilele mele (sau ale tale etc.) = in timpul vietii mele (sau tale etc.). 3. (La pl.; cu determinari care precizeaza o perioada de timp) Vreme, epoca. Zilele tineretii. ◊ Expr. Mic de zile = tanar. Vechi (sau inaintat) in (sau de) zile = inaintat in varsta, batran. (Rar) Vesnic de zile = nemuritor. (A fi) invechit in zile rele = (a fi) inrait. [Var.: ziua s. f.] – Lat. dies.

ZODIE, zodii, s. f. 1. Fiecare dintre cele douasprezece constelatii ale zodiacului (1); p. gener. constelatie, planeta. ♦ interval de timp determinat cand Soarele se afla intr-un astfel de sector. 2. Constelatie corespunzand unei anumite luni a anului in care se naste cineva si avand, dupa unele credinte, o influenta (buna sau rea) asupra destinului acestuia; interval de timp corespunzator; p. ext. destin, ursita. ◊ Expr. (Glumet) A se naste in zodia porcului = a fi foarte norocos, a avea noroc porcesc. A sa naste in zodia ratelor = a fi mereu insetat. A-i da (cuiva) in zodii = a-i prezice cuiva soarta, viitorul dupa pozitia stelelor. 3. (Rar) Ursitoare. – Din ngr. zodhion.

MAREGRAFIC, -A, maregrafici, -ce, adj. De maree. ◊ Zi maregrafica = interval de timp in care are loc un ciclu complet al mareei. – Din fr. maregraphique.

REGIM, regimuri, s. n. 1. Sistem de organizare si de conducere a vietii economice, politice si sociale a unui stat; forma de guvernamant a unui stat. ◊ Regim parlamentar = forma de guvernamant in care puterea suprema in stat este detinuta de un parlament. Regim preferential = acordare de avantaje in relatiile de comert exterior de catre un stat altui stat, pe baza de reciprocitate. ♦ Perioada de guvernare a unui rege, a unui partid politic etc. 2. Sistem de norme sau de reguli proprii activitatii sau vietii dintr-o institutie, dintr-o intreprindere etc., conventie prin care se stabilesc anumite drepturi si obligatii. ♦ Mod de viata, totalitatea conditiilor de viata, de lucru etc. dintr-un anumit loc. ♦ Totalitatea regulilor impuse modului de viata sau de alimentare a unei persoane (suferinde). ◊ Regim alimentar = folosire a alimentelor in conformitate cu anumite reguli impuse de conditiile de sanatate sau de boala a unei persoane. 3. (Tehn.) Ansamblu de conditii externe invariabile care, pentru un anumit interval de timp, determina dispozitia, functionarea sau modul de utilizare a unor sisteme tehnice. ♦ Regim hidrologic = ansamblu marimilor variabile caracteristice unei ape sau unui bazin hidrografic. Regim hidric = ansamblu fenomenelor de miscare si de retinere a apei in sol. 4. Raport gramatical dintre doua cuvinte care sunt in asa fel legate intre ele, incat unul depinde de celalalt si capata forma ceruta de cuvantul de care depinde. – Din fr. regime.

SCHIMB, schimburi, s. n. 1. Inlocuire a cuiva cu altcineva sau a ceva cu altceva (de aceeasi natura). ◊ (Tehn.) Piesa de schimb = piesa dintr-un mecanism, fabricata izolat de acesta si menita sa inlocuiasca alta piesa, identica, dar uzata, a mecanismului. (Fiziol.); Schimb de materii = totalitatea proceselor care se petrec in organism cu ocazia asimilarii hranei. Schimburi respiratorii = totalitatea proceselor prin care se introduce in sange oxigenul si se elimina bioxidul de carbon. ◊ Loc. adj., adv. Cu schimbul = (care apare, intervine etc.) cand unul, cand altul, pe rand. (Mil., in trecut) Trupa cu schimbul = trupa in care soldatii erau chemati sa faca serviciul in mod periodic si pe rand (in intervale fiind lasati la vatra). ◊ Expr. Schimb de cuvinte = discutie aprinsa, cearta. 2. Faptul de a ceda un lucru, un bun, pentru a lua altul in locul lui; procesul circulatiei marfurilor ca forma de repartizare a bunurilor produse de societate. ◊ Loc. adv. In schimb = drept compensatie, ca echivalent. ◊ Loc. prep. In schimbul... = in locul..., pentru... ♦ (Concr.) Ceea ce se primeste, se obtine in locul a ceea ce s-a cedat; echivalent, compensatie. ♦ Transformare a unei sume de bani in alta de aceeasi valoare, dar constand din alte monede. ◊ Casa de schimb = intreprindere comerciala care se ocupa cu schimbarea banilor. Scrisoare de schimb = act prin care semnatarul cere unei alte persoane sa plateasca o suma de bani celui indicat in act. Agent de schimb = persoana intermediara care are rolul de a negocia, in mod oficial, obligatiuni de stat si alte efecte. 3. (Fiz.) Trecere a unei energii, a unei sarcini electrice, a unei particule etc. de la un sistem fizic la altul, dintr-o parte in alta. 4. Totalitatea lucratorilor, functionarilor etc. care se gasesc in acelasi interval de timp la lucru intr-o sectie, intr-un serviciu etc. in care lucreaza mai multe randuri de angajati; echipa de lucratori sau persoane care, dupa un interval de timp determinat, inlocuieste sau este inlocuita in munca de alta echipa sau de alta persoana; interval de timp cat lucreaza astfel o echipa sau o persoana. 5. (Mai ales la pl.) Rufarie de corp (sau de pat) care inlocuieste pe cea murdara; primeneli. – Din schimba (derivat regresiv).

STRAJA, straji, s. f. 1. Paza, aparare, scut. ◊ Loc. vb. A face (sau a tine) straja sau a fi (sau a sta, a se pune) de straja = a strajui, a pazi. ◊ Expr. A-si pune straja gurii (sau, rar, ochilor) = a-si infrana dorinta de a vorbi (sau de a privi). ♦ Loc unde sta un paznic; post de veghe. ♦ Cetatuie (situata la oarecare inaltime) in care se adaposteau odinioara strajerii. ♦ (Inv.) Fiecare dintre cele patru unitati de timp in care se impartea noaptea (potrivit cu schimbarea strajerilor); interval de timp cat facea de straja un ostas. 2. (Azi rar) Paznic, strajer, santinela. ♦ Garda, escorta. 3. (In sintagma) Foaie de straja = prima foaie a unei carti, inaintea paginii de titlu. 4. Fiecare din cei patru stalpi de la colturile unei case de barne. 5. Aparatoare la manerul unei sabii. 6. Vama prin care, dupa mistica religioasa crestina, se presupune ca trece sufletul mortului, inainte de a ajunge in fata judecatii. 7. Sfoara sau funie folosita la diferite instrumente de prins peste. [Var.: (reg.) streaja s. f.] – Din sl. straza.

PARCURGE, parcurg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A strabate un drum sau o distanta (de la un capat la altul); a se deplasa, a merge (pana la capat). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita in treacat la ceva. ♦ Spec. A citi ceva in graba si superficial, a rasfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trai, a petrece un interval de timp intr-un anumit loc sau fel. [Var.: (inv.) parcura vb. I] – Din fr. parcourir (dupa curge).

PAUZA, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporara a unei actiuni, a unei miscari, a unei activitati; interval de timp cat dureaza aceasta intrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fara pauza = continuu, neintrerupt. ♦ (La scoala) Recreatie¹. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzator valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea unei fraze muzicale si durata acestei intreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontala, mai lunga decat cratima, folosita ca semn de punctuatie pentru a indica cititorului o oprire in lectura mai mare decat la virgula sau pentru a separa doua parti deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause.

SIDERAL, -A, siderali, -e, adj. Care tine de astri, privitor la astri, care vine de la astri, in raport cu pozitia acestora; astral. ◊ An sideral = interval de timp (de 365 de zile, 9 ore si 9 secunde) in care Soarele, in miscarea lui aparenta, plecand de la o stea, ajunge iarasi acolo. Zi siderala = timp scurs intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian. Ora siderala = a 24-a parte dintr-o zi siderala. Minut sideral = a 60-a parte dintr-o ora siderala. Timp sideral = timp a carui unitate de masura este ziua siderala. – Din fr. sideral, lat. sideralis.

FACE, fac, vb. III. A. Tranz. I. 1. A intocmi, a alcatui, a fauri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ◊ A procura un obiect, dispunand confectionarea lui de catre altcineva. Isi face pantofi. 2. A construi, a cladi; a ridica, a aseza. Face o casa. Face fanul stoguri. 3. A gati, a prepara, a pregati un aliment, o mancare. 4. A compune, a scrie, a crea o opera literara; a executa, a realiza o opera artistica. 5. A stabili o lege, o conventie, o intelegere. 6. A castiga, a agonisi, a strange bani, avere. 7. A pregati ceva intr-un anumit scop. Isi face bagajele. ♦ Expr. A face focul = a atata, a aprinde focul. ◊ A aranja (parul, sprancenele, buzele, unghiile etc.). II. 1. (Despre femei) A naste. ♦ Expr. (Pop. si fam.) De cand l-a facut ma-sa sau de cand ma-sa l-a facut = de cand s-a nascut, dintotdeauna. ◊ (Despre soti) A procrea. ◊ (Despre mamifere) A fata. ◊ (Despre pasari) A oua. 2. (Despre pomi) A produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc. 3. (despre fiinte si plante) A capata, a dobandi; a-i aparea. A facut o batatura. ◊ A se imbolnavi de... A facut scarlatina. 4. (In expr.) A face ochi = a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la cateva zile dupa nastere); b) (fam., despre oameni) a se trezi, a se scula din somn. A face burta (sau) pantece = a se ingrasa. A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multa purtare) in dreptul genunchilor. III. 1. A intocmi, a potrivi lucrurile astfel ca sa...; a da cuiva posibilitatea de a... Ce-a facut, ce-a dres, ca a reusit... 2. A determina, a convinge. Nu l-au putut face sa se insoare. 3. A obliga, a sili, a constrange, a pune pe cineva sa... Nu ma face sa plec. 4. A predispune la ceva; a indemna. Timpul urat il face trist. IV. 1. A determina sau a ajuta pe cineva sau ceva sa-si schimbe starea initiala, sa ajunga intr-o anumita situatie. L-a facut om. ◊ Expr. A face (sau, refl., a se face) bine (sau sanatos) = a (se) insanatosi, a (se) vindeca. 2. A preface, a schimba, a transforma in... Faceti din piatra aur. ◊ Expr. A face din tantar armasar = a exagera mult. A face (cuiva) coastele pantec (sau spinarea cobza) = a bate (pe cineva) tare. A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a ramane treaz toata noaptea. A face (sau, refl., a se face) praf = a (se) distruge, a (se) nimici. 3. A zice, a spune (despre cineva sau cuiva) ca este..., a califica; a invinui, a acuza pe cineva de... L-a facut magar. ◊ Expr. A face (pe cineva) cum ii vine la gura = a ocari sau a certa (pe cineva) rau, fara a-si alege cuvintele, a batjocori (pe cineva). A face (pe cineva) cu ou si cu otet v. otet. V. 1. A savarsi, a faptui, a comite. ◊ Expr. Face ce face si... = incearca prin toate mijloacele si izbuteste sa...; nu stiu cum procedeaza ca...; vorba e ca... A nu avea ce face (sau ce sa faca) = a) a nu avea o ocupatie; b) a nu-i ramane cuiva nimic de schimbat intr-o situatie, a nu avea posibilitatea sa se impotriveasca, sa obiecteze, sa ajute cu ceva; a nu avea incotro; c) se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul sa comita o imprudenta, o prostie, o gafa. A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic. Ce (mai) faci? = cum iti merge? cum o (mai) duci? A face totul sau a face tot posibilul (sau in toate chipurile, posibilul si imposibilul) sa (sau ca sa) = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva). (exprimand surpriza neplacuta si purtand accentul in fraza) Ce face?! = cum?! cum se poate (una ca asta)? Ce (tot) faci (sau ce ai facut de)...? = ce ti s-a intamplat ca...? care e cauza ca...? Ce-i de facut (cu cineva sau cu ceva) ? = cum sa se procedeze (cu cineva sau cu ceva) ? N-am facut nimic = a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic; b) nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se imputa. Vazand si facand = procedand conform situatiei, imprejurarilor, fara un plan dinainte stabilit. A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relatii intre...; b) a o pati, a suporta consecintele faptelor sale. Ce are a face? = ce legatura este (intre un lucru si altul)? Ce intereseaza? si ce-i cu asta? N-are a face! = nu intereseaza! n-are importanta! (Refl.) S-a facut! = ne-am inteles! s-a aranjat! Fii fara grija! 2. A provoca, a da nastere la..., a cauza, a pricinui. A facut o incurcatura ◊ Expr. Nu face nimic! = (formula de politete cu care se raspunde celui ce-si cere scuze pentru un neajuns sau o suparare pricinuita fara voie) nu are nici o importanta! A i-o face (buna sau lata sau cu varf) sau a-i face (cuiva) una (si buna) = a-i pricinui cuiva un rau, un neajuns. A(-si) face inima rea (sau sange rau) = a (se) supara, a (se) consuma. A-si face ganduri (sau griji) = a se ingrijora. ♦ A arata, a manifesta, a acorda. I-a facut toate onorurile. 3. A aduce la indeplinire; a realiza, a indeplini, a implini. Si-a facut datoria. ◊ Expr. A face (un) targ (sau targul) = a cadea de acord, a incheia o tranzactie (comerciala). ♦ A juca (un meci). 4. A exercita, a practica o meserie. Face avocatura. ♦ A studia, a urma un curs sau o forma de invatamant. Face medicina. 5. (Cu complementul „semn”) A atrage cuiva atentia printr-un gest; a da cuiva sa inteleaga ceva printr-un semn. (Cu elipsa complementului) Face din cap ca a inteles. ◊ Expr. A face (cuiva) cu degetul = a ameninta (pe cineva) cu degetul aratator. A face (cuiva) cu ochiul = a) a face (cuiva) un semn simbolic (inchizand si deschizand un ochi); b) a atrage, a imbia. 6. A parcurge, a strabate un drum sau o distanta. A facut 2 kilometri. 7. A petrece, a parcurge un interval de timp. Cu el si-a facut veacul. B. Intranz. I. 1. A proceda; a actiona; a se comporta. Fa cum stii. ♦ Refl. (In constructii interogative) A se descurca intr-un anumit fel. Ce se face acum? 2. A-i merge cuiva bine (sau rau), a o duce bine (sau rau). 3. (In superstitii, determinat prin „a bine”, „a rau”, „a ploaie” etc.) A prevesti, a cobi. Porcul face a ploaie. 4. (Pop.; in superstitii) A vraji, a fermeca; a descanta. I-a facut de boala. II. 1. A valora, a pretui; a costa. Cat fac pantofii? 2. (La pers. 3; cu valoare impersonala) A fi vrednic (de a...), a merita (sa...). Scump, dar face! 3. (Fam.; in expr.) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...; b) nu e de prestigiul cuiva, nu cadreaza cu... III. 1. A se indrepta, a merge, a porni (catre sau spre...; a o coti (spre...). Am facut la dreapta. ◊ Refl. (Fam.) A se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia. Fa-te incoace! 2. A zice, a spune. Am sa te cert, facea el. C. Refl. I. 1. (despre zi, noapte, intuneric etc.) A se produce, a se ivi, a se lasa. ♦ A i se face (cuiva) negru (sau rosu etc.) inaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rau (din cauza supararii, a maniei); a se supara, a se mania foarte tare. ◊ Impers. (Pop.) A i se parea cuiva ca vede sau ca aude ceva sau pe cineva (in vis sau in imaginatie). Se facea ca vede un palat. 2. (despre drumuri, vai etc.) A se desfasura, a se deschide (inaintea ochilor). Se facea o vale lunga. 3. (despre senzatii sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) A se naste, a se produce (in cineva) deodata, a fi cuprins de... I s-a facut frica. ◊ A fi cuprins de o dorinta nestapanita pentru ceva, a simti dorul de... I s-a facut de duca. 4. (Pop.) A se intampla. Ce s-a facut cu el? ♦ Expr. Ce s-a facut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat? Cum se face ca... (sau de...) = cum e posibil ca...? II. 1. A ajunge, a deveni. Copilul s-a facut mare. ♦ Loc. vb. A se face galben = a se ingalbeni. A se face vanat = a se invineti. A se face rosu. = a se inrosi, a se imbujora. ♦ Expr. A se face stapan pe ceva = a lua un lucru in stapinire cu forta sau fara a-i apartine. A se face in doua = (despre drumuri, retele etc.) a se bifurca, a se desparti, a se ramifica. ◊ A ajunge la numarul de..., la un total de... Ceata se face de doua sute de osteni. ◊ A imbratisa cariera de..., a deveni. Se face muncitor metalurgist. ◊ Intranz. A indeplini o treaba sau o functie ocazionala. ◊ (determinat prin „la loc”, „din nou”, „iarasi” etc.) A redeveni. S-a facut din nou om. 2. A se preface, a simula. Se face ca pleaca. ◊ Intranz. A-si lua infatisarea de..., a se arata, a-si da aere de... Face pe nevinovata. – Lat. facere.

APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. A se deplasa in spatiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reusi sa vorbesti sau sa te intelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea sa obtii, sa cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦ Tranz. A duce, a aduce, a aseza mai aproape de ceva sau de cineva. II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumita varsta. III. Fig. 1. Refl. A avea insusiri sau trasaturi asemanatoare, comune. 2. Tranz. si refl. A-si face prieten pe cineva sau a se imprieteni cu cineva. [Pr.: -pi-a] – Lat. appropiare.

PERIOADA, perioade, s. f. 1. interval de timp in cursul caruia se desfasoara un fenomen sau se petrece un eveniment. ♦ Subdiviziune a timpului geologic mai mica decat era. ♦ (Fiz.) Perioada de injumatatire = interval de timp in care se descompune jumatate dintr-o cantitate de element radioactiv. (Chim.) Perioada de inductie = interval de timp necesar pentru ca o reactie sa inceapa sa se desfasoare cu viteza corespunzatoare conditiilor respective. 2. interval de timp care se scurge intre cele doua momente in care se reproduce un fenomen astronomic; interval de timp dupa care un astru, in miscarea sa, se afla in aceeasi situatie relativa fata de un anumit reper. 3. (Fiz.) interval de timp dupa care se repeta un fenomen, reproducandu-se consecutiv valorile unei marimi caracteristice acelui fenomen. 4. (Mat.) Intervalul cresterii minime a variabilei independente, dupa care se reproduc, in aceeasi ordine, aceleasi valori ale unor marimi. ♦ Multimea numerelor de o cifra care se repeta infinit intr-o fractie zecimala. 5. Fiecare dintre cele sapte randuri in care sunt aranjate elementele chimice din tabloul periodic al lui Mendeleev. 6. interval de timp dintre doua accese ale unei boli. ♦ (Pop.) M*********e. 7. Fraza ampla, cu caracter unitar si armonios, datorat in special simetriei structurii ei. 8. Parte unitara dintr-o compozitie muzicala, formata din mai multe fraze. [Pr.: -ri-oa-. Var.: (rar) period s. n.] – Din lat. periodus, ngr. periodos, fr. periode.

PERIODIC, -A, periodici, -ce, adj. 1. Care revine, care se repeta (regulat) dupa anumite intervale de timp (egale); care consta in parcurgerea repetata a aceleiasi succesiuni de stari (in intervale de timp egale). ◊ Publicatie periodica (si substantivat, n.) = publicatie care apare la intervale regulate, la date fixe. Sistem periodic (al elementelor) = (sistem de) clasificare a elementelor chimice dupa proprietatile lor fundamentale. Tabloul (sau tabelul) periodic al elementelor = tabel in care figureaza elementele chimice dispuse potrivit sistemului periodic. (Mat.) Functie periodica = functie care admite o perioada (4) Fractie periodica = fractie zecimala in care, dupa virgula, aceleasi cifre se repeta la infinit in aceeasi ordine. (Fiz.) Miscare periodica = miscare a unei particule care, dupa un anumit interval de timp, revine la aceeasi stare de miscare. ♦ (Despre boli si manifestarile lor) Care revine la intervale regulate. 2. Care se refera la perioada, privitor la perioada. [Pr.: -ri-o-] – Din lat. periodicus, ngr. periodikos, fr. periodique.

PIERDUT, -A, pierduti, -te adj. 1. (Despre obiecte, bunuri) Care nu se mai afla in posesiunea proprietarului, care nu mai este la locul lui obisnuit, despre care nu se stie unde se afla. ♦ Care nu mai exista, care a disparut. 2. (Despre oameni) Care a plecat din locul unde era si caruia nu i se mai stie de urma; ratacit. ♦ Care nu mai traieste in preajma cuiva, s-a departat de cineva; care nu se mai afla in viata; mort. 3. Care abia se vede dintre alte obiecte, care nu apare clar din cauza departarii; sters, estompat. ♦ (Despre culori) Pal, sters. ♦ (Despre sunete) Cu intensitate scazuta, slabit din cauza departarii; stins. 4. Absorbit de o activitate, de o problema; coplesit de ganduri sau de sentimente, stapanit de o emotie puternica; p. ext. desperat. ♦ (Despre ochi, privire) Atintit in gol, ratacit. 5. (Despre oameni) Aflat intr-o situatie foarte grea, in primejdie de moarte, expus distrugerii (fizice sau morale). ♦ (Despre femei) Care a decazut din punct de vedere moral; care practica p*********a. 6. (Despre un interval de timp) Care a trecut pentru cineva in zadar, care a fost petrecut fara folos sau cu prea putin folos. – V. pierde.

PLUVIOMETRU, pluviometre, s. n. Aparat utilizat pentru determinarea cantitatii de precipitatii atmosferice cazute intr-un anumit interval de timp pe o anumita suprafata. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. pluviometre.

PONTAJ, pontaje, s. n. Operatie prin care se inregistreaza prezenta muncitorilor la locul de munca, cantitatea produselor efectuate intr-un anumit interval de timp sau timpul folosit pentru efectuarea unei lucrari, in vederea calcularii salariului sau a platii; pontare¹. – Din fr. pointage.

PONTATOR¹, -OARE, pontatori, -oare, s. m. si f. Persoana care inregistreaza prezenta muncitorilor la locul de munca sau calitatea si cantitatea produselor efectuate de acestia intr-un anumit interval de timp. – Ponta¹ + suf. -tor.

PORTIE, portii, s. f. 1. Cantitate determinata dintr-un material, dintr-o substanta, dintr-un aliment, destinata a fi utilizata dintr-o data sau intr-un anumit interval de timp. 2. (Mai ales in forma portiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucata, fragment. [Var.: portiune s. f.] – Din fr. portion.

VITEZA, viteze, s. f. 1. Rapiditate in deplasare; iuteala, repeziciune. ◊ Loc. adv. In (plina) viteza = cu viteza (foarte) mare. ◊ Expr. Da-i viteza = porneste in graba! mergi repede! (Fam.) A baga pe cineva in viteza = a sili pe cineva sa-si paraseasca obisnuita comoditate si sa actioneze, sa lucreze cu promptitudine, repede. 2. Raportul dintre spatiul parcurs de un mobil si timpul folosit pentru parcurgerea acestui spatiu; raportul dintre variatia unei marimi si timpul in care se produce aceasta variatie. ◊ Viteza cosmica = viteza cuprinsa intre 7,912-16,6 km/secunda imprimata navelor cosmice de la inscrierea pe o orbita circulara a Pamantului pana la parasirea sistemului solar. ♦ Spec. Ritmul in care se produce sau se repeta un proces chimic, fiziologic, electric etc., raportat la o unitate de timp. ◊ Viteza de sedimentare = interval de timp in care se depun hematiile in sangele ramas necoagulat, servind la diagnosticarea sau urmarirea evolutiei unor boli. ♦ Fiecare dintre raporturile de demultiplicare dintre turatia motorului unui vehicul si turatia arborelui care transmite miscarea la rotile propulsoare ale vehiculului. – Din fr. vitesse.

PREAVIZ, preavize, s. n. Instiintare prealabila de concediere facuta unui angajat; p. ext. interval de timp cat un angajat mai lucreaza dupa primirea acestei instiintari; salariu care se cuvine celui concediat de la primirea instiintarii pana la concedierea sa. [Pr.: pre-a-. – Pl. si: preavizuri] – Din fr. preavis.

PLUVIOMETRIE s. f. Masurare a cantitatii de precipitatii cazute intr-un interval de timp pe o anumita suprafata. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. pluviometrie.

TRAFIC, traficuri, s. n. 1. Totalitatea transporturilor de marfuri sau de persoane care se fac pe o anumita cale de comunicatie, cu anumite mijloace de transport, intr-un interval de timp si in conditii precizate. ♦ Totalitatea legaturilor de telecomunicatie stabilite intr-un anumit interval de timp si in anumite conditii tehnice. 2. Activitate economica avand drept scop schimbul de marfuri si de alte valori. ♦ Comert ilicit. ♦ Expr. A face trafic de influenta = a trage foloase ilicite din influenta pe care cineva o are asupra cuiva, din trecerea de care se bucura pe langa cineva. – Din fr. trafic.

LUNA, (I 3, II) luni, s. f. I. 1. Astru, satelit al Pamantului, care se invarteste in jurul acestuia si pe care il lumineaza in timpul noptii. ◊ Luna noua = momentul in care Luna este in conjunctie cu Soarele, cand se vede o mica portiune din suprafata sa iluminata de acesta; infatisarea Lunii in acest moment; crai-nou. Luna plina = momentul in care Luna este in opozitie cu Soarele si i se vede intregul disc iluminat de soare; Luna vazuta in intregime. ◊ Expr. A trai in luna sau a fi cazut din luna = a nu sti ce se petrece in jurul lui, a nu fi in tema, a fi rupt de realitate, lipsit de simt practic. A apuca luna cu dintii sau a prinde (sau a atinge) luna cu mana = a obtine un lucru foarte greu de capatat, a realiza ceva aproape imposibil. A promite (si) luna de pe cer = a promite lucruri pe care nu le poate realiza. A cere (si) luna de pe cer = a cere foarte mult, a cere imposibilul. Cate-n luna si-n stele (sau in soare) = tot ce se poate inchipui, de toate. A da cu barda (sau a impusca) in luna sau a fi un impusca-n luna = a fi nesocotit. A-i rasari (cuiva) luna in cap = a cheli. ♦ (Adjectival) Foarte curat, stralucitor. ◊ (Adverbial) Parchet lustruit luna. 2. Lumina reflectata de luna (I 1). ◊ Loc. adv. La (sau pe) luna = la (sau pe) lumina lunii. 3. Satelit al unei planete. II. 1. Perioada de timp care corespunde unei revolutii a Lunii (I 1) in jurul Pamantului. ◊ Luna calendaristica = fiecare dintre intervalele de timp, apropiate de perioada de revolutie a lunii (I 1), in care e divizat anul calendaristic. Luna siderala = perioada de revenire a lunii in dreptul aceleiasi stele fixe. Luna sinodica = lunatie. Luna solara = interval de timp egal cu a douasprezecea parte din anul solar. 2. (Astron.) interval de timp egal cu fiecare dintre cele 12 diviziuni ale anului calendaristic, cu o durata de 28 pana la 31 de zile. ◊ Luna de miere = prima luna dintr-o casatorie. ◊ Loc. adv. Pe luna = lunar (1). Cu luna = (inchiriat sau angajat) cu plata lunara. Cu lunile sau luni de-a randul, luni intregi, luni de zile = timp de mai multe luni (pana intr-un an). – Lat. luna.

ZIULICA, ziulici, s.f. ~ ◊ Expr. Cat e ziulica (si noaptea) de mare = cat tine ziua, un interval de timp mare.

NIVOMETRU, nivometre, s. n. Instrument folosit pentru masurarea cantitatii de zapada cazute pe o suprafata, intr-un anumit interval de timp. – Din fr. nivometre.

SOROC, soroace, s. n. (Pop.) 1. Termen fixat pentru savarsirea unei actiuni sau pentru indeplinirea unei obligatii; interval de timp in cuprinsul sau la sfarsitul caruia se efectueaza un lucru. ◊ Loc. adv. (Pe) la soroace = din cand in cand; la zile mari. ◊ Expr. A sfinti sorocul = a respecta cu strictete un termen de plata. A i se implini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfarsitul existentei, a inceta sa mai existe; p. ext. a muri. ♦ Data la care se intampla ceva. ♦ Epoca a anului cand se coace si se strange recolta; (concr.) recolta culeasa in aceasta epoca. ♦ M*********e. 2. Data, fixata in practica crestina, cand se pomenesc mortii; slujba religioasa care se face cu acest prilej. 3. (Rar) Margine, limita. ♦ Loc determinat. 4. Rost, socoteala, oranduiala. ♦ (Reg.) Ursita, soarta; prevestire. – Din sl. suroku.

TARZIU, -IE, tarzii, adj., adv. 1. Adj. Care este, se face, se intampla dupa trecerea unui (anumit) timp, dupa ce a trecut momentul potrivit sau timpul dinainte stabilit. ◊ Expr. (Inv. si pop.) Nu (dupa) tarzie vreme = curand. Intr-o tarzie vreme sau (substantivat) intr-un tarziu = dupa mult timp, dupa multa asteptare. 2. Adj. (Despre anotimpuri sau alte unitati de timp) Care s-a prelungit mai mult decat este normal, care se apropie de sfarsit. 3. Adj. (Despre plante) Care se seamana sau ajunge la maturitate dupa termenul obisnuit. ♦ (Despre animale cu viata efemera) Care si-a prelungit viata peste termenul obisnuit. Fluturi tarzii. 4. Adj. Fig. (Despre oameni si mintea lor) Care pricepe greu, incet (la minte). 5. Adv. Dupa ce a trecut ora sau timpul asteptat, hotarat sau prevazut. ◊ Mai tarziu = dupa catva timp. ◊ Expr. Mai curand (ori mai devreme) sau mai tarziu = la o data neprecisa (dar neindoielnica), odata si odata. Cel (mai) tarziu = avand ultimul termen. ♦ In momentul cand un interval de timp este pe sfarsite. – Lat. tardivus.

TEMEI, temeiuri, s. n. 1. Lucrul sau partea cea mai importanta din ceva; temelie, fundament, baza. ◊ Loc. adj. De temei = de baza, solid, serios; insemnat, important. Fara (sau lipsit de) temei = fara baza reala, neintemeiat, fictiv. ◊ Loc. adj. si adv. Cu temei = a) intemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic. 2. Motiv, pricina, cauza; prilej. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei actiuni, al unui interval de timp). Temeiul noptii. 4. (Inv.) Grosul unei armate. – Din sl. temelĩ.

RELAS, relasuri, s. n. Suspendare temporara a reprezentatiilor unui teatru, ale unei opere etc.; zi sau interval de timp in care nu se dau reprezentatii. – Din fr. relache.

ROTATIE, rotatii, s. f. 1. Miscare in jurul unui punct fix sau al unei axe, in cursul careia fiecare punct al corpului care se misca ramane la distanta constanta de punctul fix sau de axa respectiva. ♦ Miscare de rotire a unui corp ceresc in jurul axei sale sau in jurul altui corp ceresc. ◊ Perioada de rotatie = interval de timp in care un corp ceresc executa o rotatie completa in jurul axei sale. 2. Schimb alternativ de persoane sau de echipe efectuat in cursul unei activitati pentru a asigura continuitatea muncii. ◊ Loc. adv. Prin rotatie = cu schimbul, revenind pe rand. 3. Alternare sau succesiune metodica a culturilor agricole in timp, pe acelasi teren, in cadrul unui asolament, stabilite in functie de caracteristicile plantelor agricole, pentru a obtine recolte mari si a mentine fertilitatea solului. 4. (In sintagma) Rotatia capitalului = circuitul capitalului industrial, privit ca un proces care se repeta periodic. Rotatia mijloacelor circulante = proces de schimbare succesiva, neintrerupta a formelor functionale pe care le imbraca mijloacele circulante in trecerea lor din sfera circulatiei. – Din fr. rotation, lat. rotatio, germ. Rotation.

SEARA, seri, s. f. Parte de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; interval de timp cuprins intre sfarsitul zilei si momentul cand cineva isi incheie activitatea, se duce la culcare. ◊ Loc. adv. De cu seara = inca din timpul serii precedente; o data cu venirea serii, la inceputul serii. Catre (sau spre, inspre, pe) seara = cand se lasa seara. ◊ – Expr. Buna seara! formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul serii. A da (cuiva) buna seara sau a-si lua (de la cineva) buna seara (sau seara buna) = a saluta (pe cineva) in timpul serii. ♦ (Adverbial; in forma seara) in timpul de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; in fiecare zi cand incepe sa se intunece. – Lat. sera.

SOLAR, -A, solari, -e, adj. Care apartine Soarelui, emis de Soare, privitor la Soare; care este in raport cu Soarele. ♦ An solar = interval de timp in care se efectueaza o revolutie completa a Pamantului in jurul Soarelui. – Din fr. solaire, lat. solaris.

CRONOSCOP, cronoscoape, s. n. Instrument pentru masurarea unui scurt interval de timp, folosit in laboratoarele de fizica, de fiziologie etc. – Din fr. chronoscope.

CURAND adv. 1. (Temporal) Peste putin timp; indata, imediat, numaidecat. ◊ In curand = in scurt timp, nu peste mult timp. Pe curand = in scurta vreme, la scurt interval de timp (in raport cu prezentul). De curand = cu putin timp inainte, nu demult. ◊ (Adjectival; inv.) In curanda vreme. 2. (Modal) Degraba, repede. Zilele treceau curand. ◊ Mai curand = a) mai repede, mai degraba; b) mai usor, mai bucuros. – Lat. currendo.

termen (data fixa, interval de timp) s. n., pl. termene

AMPER-ORA ~e f. Unitate de masura pentru cantitatea de curent electric care strabate un conductor in decursul unui interval de timp, cand curentul are intensitate de un amper. /<fr. ampere-heure

BUCATA ~ati f. 1) Parte separata (prin rupere, taiere, sfaramare etc.) dintr-un intreg. ~ de paine. ~ de stofa. ◊ ~ de drum portiune (de drum). ~ de timp (sau vreme) interval de timp; perioada. 2) Unitate facand parte dintr-o serie de obiecte de acelasi fel; exemplar. ~ de sapun. ~ de zahar. ◊ A vinde cu ~ata a vinde cu amanuntul; en detail. A-i face cuiva ~ata a-i face cuiva neplaceri. Om dintr-o ~ om foarte cumsecade. 3) Creatie artistica (muzicala sau literara) de dimensiuni reduse sau fragment de creatie artisitica. [G.-D. bucatii] /<lat. buccata

CONTOR ~oare n. Aparat care masoara si indica cantitatea de energie electrica, de apa sau de gaze, consumata intr-un interval de timp. /<fr. comptoir, germ. Kontor

CRIMINALITATE f. 1) Caracter criminal. 2) Totalitate a infractiunilor savarsite intr-un interval de timp pe un teritoriu dat. /<fr. criminalite

DOZIMETRU ~e n. 1) Aparat pentru masurarea dozelor de radiatie. 2) Aparat pentru masurarea cantitatii de lumina, produsa de o sursa luminoasa intr-un anumit interval de timp. /<fr. dosimetre

IZOCRON ~a (~i, ~e) (despre doua sau mai multe procese fizice sau chimice) Care se repeta la acelasi interval de timp; cu durata egala. [Sil. -zo-cron] /<fr. isochrone

IN prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand interiorul unui spatiu, al unui obiect, al unei persoane, locul, suprafata, directia) Sta in casa. A zbura in cosmos. 2) (exprima un raport temporal, concretizand o perioada, un interval de timp) Vine in fiecare seara. 3) (exprima un raport modal sau comparativ) Vine in fuga. 4) (exprima un raport final) Pregatire in vederea congresului. 5) (exprima un raport instrumental, indicand mijlocul, procedeul, materia) Cu. L-au prins in capcana. 6) (exprima un raport de relatie) In ce priveste; la. Iute in miscari. 7) (exprima un raport de tranzitie) Schimbare in bine. 8) (exprima un raport calificativ, indicand domeniul sau sfera de activitate, o caracteristica, posesia) S-a specializat in chirurgie. 9) rar (exprima un raport cauzal) Din cauza; din pricina; in urma. Se clatina in vant. 10) (exprima un raport cantitativ) Au plecat in trei. ◊ In de aproape intim; foarte bine. In de ajuns suficient; indestulator. In de seara spre (inspre, catre) seara. In susul in partea (sau in directia) de sus. In josul in partea (sau in directia) de jos. In afara de cu exceptia; exceptand. In privinta relativ la; cat priveste. /<lat. in

LA prep. 1) (exprima un raport spatial indicand directia) A pleca la oras. 2) (exprima un raport temporal, concretizand o perioada, un interval de timp) Plecarea la ora patru. Vom vedea la primavara. 3) (exprima un raport modal) A merge la pas. Te intorci la fuga. 4) (exprima un raport instrumental) A canta la pian. 5) (exprima destinatia) Le-am comunicat la ai mei. 6) (exprima o aproximatie) Cam; aproape. S-au adunat la doua sute de oameni. 7) (se foloseste in componenta prepozitiilor compuse) Se intoarce de la serviciu. Vine pe la doua si ceva. /<lat. illac

LUNAR¹ ~a (~i, ~e) 1) Care tine de intervalul de timp de o luna; propriu acestui interval de timp. 2) si adverbial Care are loc sau se produce in fiecare luna. Revista ~a. /<fr. lunaire, lat. lunaris

MIJLOC¹ ~uri n. 1) Loc, parte sau punct al unui lucru (al unui spatiu sau al unei suprafete), situat la o distanta egala de marginile sau capetele periferice. ~ul strazii. Prin ~ul satului. ◊ In ~ul... a) intre, printre; b) in limitele unui spatiu; c) alaturi de... De la ~ de la jumatate. 2) Moment care se afla la o distanta egala de inceputul si sfarsitul unui interval de timp; jumatate. ◊ La ~ intre doua intervale de timp. 3) Parte a corpului omenesc cuprinsa intre solduri si coaste; talie; brau. Incins la ~. ◊ A fi (cineva) la ~ a fi cauza unei stari de lucru. A fi ceva la ~ a fi ceva ascuns, inexplicabil la baza unui lucru. A-si pune capul (sau gatul) la ~ a se expune la o primejdie. A se pune la ~ a interveni intr-o cearta, intr-o incaierare. /<lat. medius locus

NIVOMETRU ~e n. Instrument pentru masurarea cantitatii de zapada cazute pe o suprafata intr-un interval de timp. /<fr. nivometre

PORTIE ~i f. 1) Parte dintr-un tot care revine cuiva. ~ de pamant. 2) Bucata dintr-un material sau dintr-o substanta luata pentru intrebuintare (intr-un anumit interval de timp). ~ de medicamente. 3) Cantitate de alimente care revin unei fiinte, intr-un timp determinat, pentru a-si mentine existenta; ratie. [G.-D. portiei; Sil. -ti-e] /<fr. portion

RASTIMP ~uri n. Perioada de timp cuprinsa intre doua momente; interval de timp. ◊ In ~uri (sau din ~ in ~) din cand in cand; uneori. Intr-un ~ intre timp. /<sl. rastonpu

SCHIMB ~uri n. 1) Inlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau alta persoana. A face ~. Piesa de ~. ◊ Cu ~ pe rand. Casa de ~ casa unde se pot schimba banii unei tari pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul in loc (in urma unor negocieri). ~ de marfuri. ◊ Liber-~ comert exterior fara nici un fel de restrictii. In ~ drept compensatie.3) Persoana sau grup de persoane care, dupa un anumit interval de timp, inlocuiesc sau sunt inlocuite intr-o munca, prin alta persoana sau prin alt grup de persoane. ~ de zi. ~ de noapte. 4) interval de timp cat lucreaza o asemenea persoana sau un asemenea grup. A lucra in trei ~uri. 5) fig. Generatie tanara care inlocuieste pe cei varstnici intr-o activitate. ~ de maine. 6) mai ales la pl. Lenjerie de corp care inlocuieste pe cea purtata; albituri de primeneala. 7) Transmitere cu caracter reciproc. ~ de pareri. ~ de experienta. /v. a schmba

SIDERAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de astri; propriu astrilor; astral. 2) Care provine de la astri; astral. Lumina ~a. ◊ Zi ~a interval de timp intre doua treceri consecutive ale oricarei stele la acelasi meridian. Timp ~ timp care are drept unitate de masura ziua siderala. /<fr. sideral, lat. sideralis

SINODIC² ~ca (~ci, ~ce) Care tine de apropierea astrilor; propriu apropierii astrilor. ◊ Perioada ~ca interval de timp in care are loc o rotatie completa a unui corp ceresc in jurul altuia. /<lat. synodicus, fr. synodique

SOLAR ~a (~i, ~e) Care tine de Soare; propriu Soarelui. Energie ~a. Sistem ~. ◊ An ~ interval de timp (365 de zile) cat dureaza perioada de revolutie a Pamantului in jurul Soarelui. /<fr. solaire, lat. solaris

TARZIU¹ adv. 1) Dupa ce a trecut timpul sau momentul stabilit sau prevazut. A telefona ~. ◊ Mai devreme (sau mai curand) sau mai ~ intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat. Cel (mai) ~ intr-un timp considerat drept ultim termen. Mai ~ dupa catva timp. 2) In momentul cand un interval de timp este pe sfarsite. /<lat. tardivus

TRAFIC ~uri n. 1) Frecventa a operatiilor de transport efectuate pe o anumita cale de comunicatie (feroviara, maritima, terestra, aeriana) intr-un anumit interval de timp. 2) Totalitate a legaturilor de telecomunicatie stabilite intr-un anumit interval de timp si in conditii date. 3) Comert ilegal. ~ de narcotice. ◊ ~ de influenta infractiune penala comisa de o persoana care trage foloase din influenta pe care o are asupra altor persoane. /<fr. trafic

ZI zile f. 1) interval de timp dintre rasaritul si apusul soarelui. ◊ La ~ la ziua fixata. Pe ~, peste ~ in cursul zilei. ~ de ~, ~ cu ~ a) in fiecare zi; b) necontenit; mereu; c) din ce in ce; treptat. Din ~ in ~ a) de azi pe maine; b) din ce in ce. De la o ~ la alta a) zilnic; b) in scurt timp; repede. De cu ~ inca din timpul zilei. Despre (sau catre) ziua putin inainte de a se lumina. In faptul (sau zorii) zilei, in zori de ~ dis-de-dimineata. In toiul zilei, in plina ~ in amiaza zilei. De toate zilele, de toata ziua a) de fiecare zi; b) obisnuit. ~ si noapte in permanenta; necontenit. Cat toate zilele foarte mare. Cale de o ~ distanta care poate fi parcursa pe jos in timp de o zi. Cu ziua cu plata pentru fiecare zi muncita. ~ libera zi cand cineva se odihneste drept recompensa pentru o munca prestata suplimentar. A se crapa (sau a se miji) de ziua, a se face ziua a se lumina. A se face (sau a fi) ziua alba a se lumina complet. Clar ca buna ziua, limpede ca lumina zilei foarte clar. A face din noapte ~, a schimba ziua cu noaptea a lucra noaptea si a dormi ziua. Buna ziua formula de salut folosita de la sfarsitul diminetii pana la inceputul serii. A da buna ziua a saluta pe cineva. A-si lua ziua buna a) a se desparti de cineva sau de ceva; b) a saluta la despartire de cei ramasi. 2) Perioada corespunzatoare unei rotatii a Pamantului in jurul axei sale; intervalul de timp egal cu 24 de ore. ◊ ~ solara interval de timp dintre doua treceri consecutive ale Soarelui la meridian. ~ munca a) numar de ore de munca in timp de 24 de ore; b) unitate de masura a muncii prestata de membrii unei colectivitati. Zile numarate timp putin. 3) Data in care a avut loc sau urmeaza sa aiba loc ceva. Ziua de nastere. Ziua victoriei. ◊ La zile mari a) in zile de sarbatoare; la ocazii deosebite; b) foarte rar. 4) la pl. Existenta a unei fiinte; viata; trai. ◊ A avea zile a mai avea de trait. A avea zile bune cu cineva a se impaca cu cineva; a trai bine cu cineva. A fi cu zilele in mana (sau in maini) a se afla intr-o mare primejdie; a fi aproape de moarte. A ramane (sau a scapa) cu zile a ramane in viata. A lasa pe cineva cu zile a cruta cuiva viata. A curma (sau a lua) cuiva zilele a omori pe cineva. A muri cu zile a muri in urma unei boli ce putea fi tratata sau in imprejurari neprevazute. A-i manca cuiva zilele, a face cuiva zile fripte (sau negre, amare) a chinui tare pe cineva. 5) mai ales la pl. interval de timp caracterizat prin anumite evenimente; perioada. ◊ In ziua (sau zilele) de azi in vremea in care traim; in prezent. Din zilele noastre din vremea in care traim. Ziua de ieri trecutul. Ziua de maine viitorul. [Art. ziua; G.-D. zilei] /<lat. dies

APLATIZARE s.f. Actiunea de a aplatiza si rezultatul ei. ♦ Proces natural prin care prundisurile de forma sferoidala capata forma plata. ♦ Modificare a parametrilor unor elemente de circuit electric, facuta in scopul de a reduce variatiile unei marimi intr-un anumit interval de timp. [< aplatiza].

AUTODECLANSATOR s.n. Mecanism destinat punerii in miscare in mod automat a obturatorului aparatului fotografic dupa un anumit interval de timp. [< auto¹- + declansator].

INTERREGN s.n. interval de timp intre doua domnii in care tronul nu este ocupat de nimeni; (p. ext.) interval de timp in care nu exista un guvern, o conducere. [< fr. interregne, cf. lat. interregnum].

PLUVIOZITATE s.f. 1. Media cantitatii de ploaie cazuta pe un anumit loc intr-un interval de timp determinat. 2. (Stare de) ploaie. [Cf. fr. pluviosite].

POLAROID s.n. 1. Foaie de celofan folosita pentru polarizarea luminii. 2. Procedeu fotografic care permite obtinerea unei imagini pozitive intr-un interval de timp scurt. ♦ Aparat fotografic construit pe baza acestui procedeu. [Pron. -ro-id. / < fr. polaroide, engl. polaroid – nume comercial].

PROGNOZA s.f. 1. Previziune, prevedere bazata pe date stiintifice; (p. ext.) pronostic. ♦ Text in care se arata modul cum va evolua vremea intr-un anumit interval de timp. 2. Anticipare a desfasurarii in viitor a unor fenomene si procese din domeniul economiei, tehnologiei, stiintei, societatii in ansamblul ei etc., plecand de la experienta anterioara si folosind metode si tehnici necesare obtinerii de cunostinte privind evolutia acestora intr-o perspectiva mai indepartata. 3. Prevedere a aparitiei unor boli criptogamice sau a unor daunatori ai plantelor in vederea luarii din timp a masurilor de combatere. [Cf. fr. prognose, lat., gr. prognosis < pro – inainte, gnosis – cunoastere].

PUBLICISTICA s.f. Totalitatea publicatiilor dintr-un anumit interval de timp. ♦ Ocupatie, activitate de publicist. [Gen. -cii. / < germ. Publizistik, rus. publitistika].

TAUTOCRON, -A adj. (Fiz.) Care are loc in timpi egali; care este situat la intervale egale, identice de timp. ◊ Curba tautocrona = curba (cicloida) situata in plan vertical, cu convexiunea in jos, pe care un punct material greu ajunge in punctul cel mai de jos in acelasi interval de timp din orice pozitie ar porni fara viteza initiala; miscare tautocrona = miscarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fara viteze initiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. [< fr. tautochrone, cf. gr. tauto – acelasi, chronos – timp].

TAXI s.n. Automobil cu sofer, care se inchiriaza pentru o cursa sau pentru un anumit interval de timp; taximetru. ◊ Taxi-furgonet = auto-furgonet pentru transportul de mobila, marfuri etc., care se inchiriaza ca un taxi. [< fr. taxi].

TROPIC s.n. Fiecare dintre cercurile imaginare de pe suprafata Pamantului situate la latitudinea de 23⁰ 27' nord si sud. ♦ (La pl.) Zona, regiune aflata in jurul celor doua tropice; zona tropicala. // adj. An tropic = interval de timp care se scurge intre doua treceri consecutive ale Soarelui prin acelasi punct al ecuatorului. [< fr. tropique, cf. gr. tropikos].

WEEK-END s.n. (Anglicism) Sfarsit de saptamana; interval de timp (sambata-duminica) folosit pentru odihna, petrecere. [Pron. uik-, pl. -duri. / < engl. week-end].

CONCEDIU s. n. interval de timp in care angajatii sunt scutiti, in temeiul legii, de a presta munca. (<concedia, dupa fr. conge)

AVANS s.n. 1. Plata anticipata a unei sume de bani. 2. Pozitia si avantajele cuiva care se afla inainte; interval de timp, distanta, spatiu cu care cineva sau ceva este inaintea altcuiva sau a ceva. ♦ (La pl.) Primele demersuri pentru incheierea unei afaceri, pentru o intelegere, pentru infiriparea unei legaturi. [Pl. -uri. / < fr. avance].

ANTRACT s.n. Pauza, interval de timp care separa doua acte ale unei reprezentatii teatrale. ♦ Piesa muzicala care se executa intre actele unei piese de teatru. [< fr. entracte, cf. entre actes – intre acte].

CONTOR s.n. Aparat care inregistreaza cantitatea de apa, de energie electrica etc. consumata intr-un anumit interval de timp. [Pl. -oare (s.m.) -ori. / < fr. compteur].

conac, conace, s.n. (inv.) 1. casa boiereasca la tara, pe o mosie. 2. resedinta a unui ispravnic sau a unui subprefect. 3. hotel turcesc. 4. loc de popas; statie de posta; popas. 5. han, gazda. 6. distanta de la un loc de popas la altul; posta. 7. interval de timp egal cu o jumatate de zi. 8. locuinta ciobaneasca departe de sat. 9. una din cele trei parti ale zilei de lucru. 10. una din cele trei mancari de peste zi. 11. zi de lucru. 12. vas pentru gatirea bucatelor.

CRIZA s.f. 1. Manifestare violenta a contradictiilor; moment periculos si decisiv; tulburare. ♦ Criza economica = stagnare si perturbare a vietii economice. 2. Lipsa acuta de ceva. ♦ Criza de guvern = interval de timp care se scurge intre demisia unui guvern si formarea unui nou guvern. 3. Tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea incercare, de depresiune sufleteasca. 4. Faza critica in dezvoltarea unei boli ca semn al unei schimbari in bine sau in rau. [< fr. crise, cf. lat. crisis, gr. krisis < krinein – a judeca].

CRONOSCOP s.n. Instrument pentru masurarea unui scurt interval de timp, folosit in laboratoarele de fizica, de fiziologie etc. [< fr. chronoscope, cf. gr. chronos – timp, skopein – a privi].

DOZIMETRU s.n. 1. Aparat pentru masurarea dozelor de radiatii. 2. Aparat de masura a cantitatii de lumina produse intr-un interval de timp de o sursa luminoasa. [< fr. dosimetre].

DURATA s.f. Perioada de timp in care are loc, se desfasoara ceva; interval de timp cat dureaza ceva. ♦ Timp cat dureaza intonarea unei note muzicale; valoare. [< it. durata, cf. fr. duree].

EPOCA s.f. 1. Perioada, interval de timp din istorie, marcat prin anumite evenimente importante. ◊ A face epoca = a marca o moda, a lasa o amintire durabila. 2. Timp, moment, vreme (cand se repeta ceva periodic la aceleasi conditii). 3. Subdiviziune a unei ere geologice. [Pl. -ci, -ce, var. epoha s.f. / < fr. epoque, it. epoca, cf. gr. epoche – timp de oprire].

FIABILITATE s.f. 1. Totalitatea calitatilor unui sistem tehnic care determina capacitatea acestuia de a functiona fara defectiuni intr-un interval de timp in anumite conditii date. 2. Marime care caracterizeaza siguranta in functionare a unui sistem tehnic in conformitate cu normele prescrise. ◊ Teoria fiabilitatii = ramura a stiintei care studiaza masurile generale ce trebuie avute in vedere la proiectarea, fabricarea si exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maxima eficienta in utilizarea lor. [Pron. fi-a-. / cf. fr. fiabilite].

pistreala, pistrele, s.f. (inv.) 1. distanta pana la care poate ajunge o sageata, un proiectil. 2. interval de timp delimitat. 3. loc special amenajat pentru alergaturi, intreceri etc.

MOMENT s.n. 1. Clipa, secunda, scurt interval de timp. ◊ De moment = de scurta durata; efemer; moment muzical = piesa instrumentala inrudita cu impromptuul. ♦ Situatie in timp a unui fapt, a unei intamplari etc. ♦ Schita restransa la maximum, cultivata la noi de I. L. Caragiale. ♦ Perioada de timp in care se petrece ceva; etapa. 2. Ocazie, circumstanta (prielnica). 3. Marime fizica egala cu produsul dintre o marime dinamica si una sau mai multe distante. [Cf. fr. moment, lat. momentum].

NIVOMETRU s.n. Instrument cu care se masoara cantitatea de zapada cazuta pe o suprafata intr-un anumit interval de timp. [< fr. nivometre, cf. lat. nix, nivis – zapada, gr. metron – masura].

sfarsang s.n. 1. (inv.) interval de timp intre intre doua posturi ortodoxe; caslegi. 2. (reg.) moroi, strigoi, varcolac, pricolici.

PLUVIOMETRU s.n. Instrument folosit pentru determinarea cantitatii de ploaie cazute intr-o regiune intr-un interval de timp. [< fr. pluviometre, cf. lat. pluvia – ploaie, gr. metron – masura].

PLUVIOMETRIE s.f. Masurarea cantitatii de ploaie cazuta intr-un interval de timp determinat pe un anumit loc. [Gen. -iei. / < fr. pluviometrie].

sezuta, sezute, adj., s.f. 1. (reg.; adj.; despre apa) care nu este proaspata; statuta. 2. (reg.; adj.; in sintagma) fata sezuta = fata batrana. 3. (s.f.; inv.) interval de timp consacrat unei anumite activitati; sedinta.

taramb s.n. (reg.) interval de timp.

ciclu (cicluri), s. n. – Succesiune de fenomene, stari etc. care se realizeaza la un anumit interval de timp. – Var. chiclu. Fr. cycle, lat. cyclus, inv. (sec. XVIII) din gr. ϰύϰλος. – Der. ciclic, adj.

SIDERAL, -A adj. Care se refera la astri; astral. ♦ Zi siderala = interval de timp intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian; an sideral = intervalul de timp in care Pamantul efectueaza o revolutie in jurul Soarelui. [Cf. fr. sideral, lat. sideralis].

clipi (clipesc, clipit), vb. – 1. A apropia si departa pleoapele. – 2. A strafulgera, a luci repede si scurt. Sl. klepati „a lovi” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 63; DAR). Sensul de „a inchide ochii” trebuie sa fi existat inca din sl., in ciuda faptului ca nu este confirmat de nici o marturie: cf. sl. zaklopiti „a inchide”, slov. zaklepati „a inchide”, cr. zaklopnica „pleoapa”, bg. klepac „pleoapa”. Pentru sensul 2, cf. sclipi. Der. clipa, s. f. (clipire, interval de timp foarte scurt; secunda, moment), postverbal; clipit, s. n. (secunda); clipita, s. f. (secunda); clipitura, s. f. (clipire); clipeala, s. f. (clipire); clipitor, adj. (care clipeste); clipelnic, adj. (efemer); clipis, adv. (instantaneu); clipoci, vb. (a clipi, a motai), probabil der. expresiva (dupa Tiktin si DAR, din bg. klipac „pleoapa”); clapoci, vb. (a dormita); clipoceala, s. f. (somnolenta). Dupa Candrea, Elemente, 407, Bogaci si DAR din rom. provin. rut. klipati, klypiti „a clipi”, kljipka „secunda”. Nu este clara legatura acestor elemente cu clipot, s. n. (murmur, susur), pe care DAR il considera a proveni din sl. klepotu „lovitura”. Mai probabil este deverbal de la a clipoti, vb. (a susura).

STAGIUNE s.f. Perioada, interval de timp in care au loc reprezentatii teatrale, concerte etc. [Pron. -gi-u-. / < it. stagione].

TRAFIC s.n. 1. Transport de marfuri sau de persoane raportat la o anumita cale de comunicatie si la un interval de timp dat. 2. Activitate economica avand drept scop schimbul de marfuri si de alte valori. ♦ Comert ilicit. ♦ Trafic de influenta = negociere a trecerii de care se bucura cineva pe langa o persoana influenta, facuta in scopul unui castig personal ilicit. [< fr. trafic, cf. it. traffico].

face (fac, facut), vb. – 1. A infaptui, a produce. – 2. A crea, a izvori. – 3. A da forma. – 4. A construi, a dura, a edifica. – 5. A plasmui, a imagine, a scrie, a picta. – 6. A naste, a da viata, a aduce pe lume. – 7. A rodi, a da roade. – 8. A produce, a provoca. – 9. A transforma, a preface, a deveni. – 10. A insuma, a valora. – 11. A petrece, a parcurge un interval de timp. – 12. A savirsi, a faptui, a comite. – 13. A executa, a practica, a exercita. – 14. A se ocupa cu ceva. – 15. A se afla, a se gasi. – 16. A pregati, a aranja. – 17. A curata. – 18. A intocmi, a elabora. – 19. A aprinde. – 20. A gati, a pregati. – 21. A imparti cartile de joc. – 22. A proceda, a se comporta. – 23. A se descurca. – 24. A stabili, a introduce. – 25. A tine, a efectua, a organiza. – 26. A vorbi, a rosti. – 27. A vraji, a fermeca. – 28. A pricinui, a cauza. – 29. A se indrepta, a o lua spre. – 30. (Refl.) A deveni, a ajunge. – 31. (Refl.) A se preface, a se preschimba. – 32. A se produce, a se ivi. – 33. (Refl.) A creste, a se forma. – 34. (Refl.) A se arata. – 35. (Refl.) A parea, a da impresia. – 36. (Refl.) A se abate, a se indeparta. – 37. (Refl.) Cu prep. pe, a dobindi, a capata. – 38. (Refl., impersonal) Merita, se cuvine, se cade. – 39. (Refl. cu dat.) A-si cauta: isi facea de lucru pe linga vatra (Rebreanu). – 40. (Cu pron. dat. si acuz.) A i-o plati cuiva, a se razbuna: eram in adevar hotarita sa i-o fac (Bassarabescu). – 41. (Imperativ) Du-te, mergi; exprima un imperativ atenuat: pina una alta, fa de te spala (Galaction). – Mr. fac, fapta, fatire; megl. fac, fat, istr. facu, facut. Lat. facere (Diez 182; Puscariu 566; Candrea-Dens., 534; REW 3128; DAR); cf. it. fare (sard. fakere), prov., fr. faire, sp. hacer, port. fazer. V. si Gust. Rudberg, Le developpement de facere dans les langues romanes, Paris 1873. Sensul de „a naste, a da viata” (6) apare de asemenea in mai multe multe dialecte it. Sensul 41 este frecvent in v. it. (cf. Dante, Inferno, XVII, 93: Fa che tu m’abbracce). Der. facere, s. f. (fapt, act; actiune; inv., opera; creatie; nastere); facas, s. m. (inv., vrajitor, vraci); facator, s. m. (inv., creator, autor), der. cu suf. – ator, l-a inlocuit pe faptor si este la rindul lui deplasat de faptuitor, pastrat numai in comp. binefacator, adj. (care face bine); raufacator, s. m. (criminal); facatura, s. f. (vraja, farmec); facut, s. n. (munca, activitate; nastere; vraja); aface, adv. (in expresia a avea aface, a avea legatura), de la inf. a face, cf. afacere; contraface, vb., reconstituit pe baza fr. contrefaire; desface, mr. disfeatire, vb. (a desface; a deschide, a destupa; a anula; a dezdoi); preface, mr. prifac, prifatire, megl. prufac, vb. (a modifica, a transforma, a reface; refl., a se transforma; refl., a simula, a se preface), dupa Puscariu 1371 reprezinta un lat. *per-facere (in loc de perficere), cu ultimul sens imprumutat din rus. pritvorjati sja (mai probabil este o formatie neologica, din sec. XIX, ca prefira, pregati, etc.); prefacatorie, s. f. (simulare; ipocrizie); prefacut, adj. (transformat, ipocrit); reface, vb. (a face din nou, a restaura), formatie neol. Cf. fapt, faptura. Der. neol. factaj, s. n. (distribuire la domiciliu), din fr. factage; factice, adj. (fictiv; artificial), din fr. factice; factiune, s. f. (banda; grupare politica), din fr. faction; factios, adj. (care face parte dintr-o factiune), din lat. factiosus, prin intermediul fr. factieux; factor, s. m. (postar), din lat. factor, prin intermediul fr. facteur (se eccentueaza factor si factor, pentru sensul 2); factorie, s. f. (agentie), din sp. factotum, s. m., din lat., prin intermediul fr.; factura, s. f., din fr. facture; factura, vb., din fr. facturer; facturier, s. n., din fr. facturier.

APLATIZARE s. f. 1. actiunea de a (se) aplatiza. 2. proces natural prin care prundisurile de forma sferoidala capata forma plata. 3. modificare a parametrilor unor elemente de circuit electric, in scopul de a reduce variatiile unei marimi intr-un anumit interval de timp. (< aplatiza)

AVANS s. n. 1. suma de bani platita cu anticipatie. ♦ in ~ = mai inainte de timpul sau distanta prevazuta. 2. interval de timp, distanta, spatiu cu care cineva sau ceva se afla inaintea altcuiva. ♦ ~ la aprindere = avans cu care se produce aprinderea combustibilului in camera de ardere a unui motor. ◊ (pl.) primele demersuri pentru incheierea unei afaceri, pentru o intelegere, pentru infiriparea unei legaturi. (< fr. avance)

CRIZA s. f. 1. manifestare violenta a contradictiilor (economice, politice, ideologice, militare etc.). ♦ ~ economica = faza a ciclului economic in care se formeaza un surplus relativ de marfuri in raport cu capacitatea de cumparare limitata a populatiei, ceea ce duce la scaderea productiei, la falimente, somaj etc.; ~ energetica = fenomen complex care se manifesta prin insuficienta resurselor energetice clasice. 2. moment critic, periculos si decisiv; tulburare. ♦ ~ de guvern = interval de timp care se scurge intre demisia unui guvern si formarea unui nou guvern. ◊ lipsa acuta. 3. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea incercare, de depresiune sufleteasca. 4. faza critica in evolutia unei boli. (< fr. crise)

CRONOSCOP s. n. instrument pentru masurarea unui scurt interval de timp. (< fr. chronoscope)

DIASTEMA s. f. 1. fisura congenitala. 2. spatiu anormal intre dintii incisivi frontali; strugareata. 3. (geol.) interval de timp intre depunerea unui depozit de sedimente si depunerea depozitului imediat urmator. (< fr. diasteme)

DISTANTA s. f. 1. interval, spatiu intre doua puncte. ♦ a tine pe cineva la ~ = a se purta rece, distant fata de cineva. 2. interval de timp. 3. (fig.) diferenta de rang, de situatie intre doua persoane. (< fr. distance, lat. distantia)

DIVORTIALITATE s. f. frecventa divorturilor in sanul unei populatii, intr-un anumit interval de timp. (< fr. divortialite)

DURATA s. f. 1. interval de timp in care are loc, se desfasoara ceva; timpul cat dureaza ceva. 2. (muz.) timpul afectat unei note sau pauze. (dupa fr. duree, it. durata)

ETAPA s. f. 1. interval de timp; stadiu, faza. 2. oprire scurta in timpul unei calatorii. ◊ distanta parcursa de trupele in mars intr-un timp anumit. 3. portiune a unei curse sportive de fond care trebuie parcursa fara oprire. ◊ parte dintr-o competitie sportiva care se disputa succesiv intr-un interval mare de timp. (< fr. etape)

FAZA¹ s. f. 1. fiecare dintre aspectele succesive pe care le prezinta Luna sau unele planete in timpul revolutiei lor. 2. fiecare dintre starile succesive ale dezvoltarii unui proces din natura sau din societate; etapa, stadiu. ♦ a fi pe ~ = (fam.) a fi atent si a actiona prompt. 3. interval de timp in care are loc o anumita operatie, caracteristica unui ciclu de transformare. 4. (fiz.) fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite. ◊ argument al unei marimi care variaza sinusoidal in timp. 5. (chim.) parte omogena fizic dintr-un sistem eterogen. (< fr. phase)

HIETOGRAF s. n. diagrama reprezentand cantitatea de precipitatii cazute intr-un interval de timp intr-o regiune. (< fr. hyetographe)

INCIDENTA s. f. 1. intretaiere a unui fascicul de radiatii cu o suprafata. ♦ punctul de ~ = punct in care un fascicul de radiatii intalneste o suprafata; unghi de ~ = unghi pe care il face un asemenea fascicul cu perpendiculara in punctul de incidenta; plan de ~ = planul determinat de fasciculul incident si normala in punctul de incidenta. 2. situatie a unei propozitii incidente. 3. (biol.) prezenta unui caracter, normal sau patologic, intr-o populatie oarecare. 4. (med.) totalitatea cazurilor de imbolnavire provocata de o boala infectioasa intr-un interval de timp, raportata la populatia totala. ◊ (in radiologie) situatie a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) fata de sursa de radiatii. 5. (fig.) repercusiune, consecinta. (< fr. incidence)

INTERGLACIATIE s. f. interval de timp intre doua glaciatii; interglaciar (II). (< fr. interglaciation)

INTERREGN s. n. interval de timp in care un stat monarhic este lipsit de suveran. (< fr. interregne, lat. interregnum)

LUNATIE s. f. schimbare succesiva a fazelor Lunii; interval de timp (circa 2⁹ de zile) intre doua faze identice ale Lunii. (< engl. lunation, lat. lunatio)

NIVOMETRU s. n. instrument pentru masurarea cantitatii de zapada cazuta pe o suprafata, intr-un anumit interval de timp. (< fr. nivometre)

PERIOADA s. f. 1. interval de timp in cursul caruia se desfasoara sau dupa care se repeta un fenomen; faza, epoca. ♦ (fiz.) ~ de injumatatire = perioada in care se descompune jumatate dintr-o cantitate de element radioactiv; (chim.) ~ de inductie = durata de timp dupa care o reactie in lant incepe sa se desfasoare cu viteza corespunzatoare conditiilor respective; (bot.) ~ de vegetatie = interval de timp in care plantele isi desavarsesc intreg ciclul biologic. ◊ subdiviziune a timpului geologic mai mica decat era. 2. fraza ampla si complexa sau reunirea de mai multe fraze care formeaza un ansamblu armonios si unitar. 3. mica constructie muzicala bine inchegata, din doua fraze in relatie de intrebare-raspuns. 4. (chim.) sir orizontal in tabloul periodic al elementelor. 5. (mat.) cel mai mic numar adaugat argumentului unei functii numerice care nu schimba valoarea functiei. ◊ grup de cifre care se repeta indefinit intr-o fractie zecimala. (< fr. periode, lat. periodus, gr. periodos)

PITIADA s. f. interval de timp de patru ani care se scurgea intre serbarile pitice. (< fr. pythiade)

PLUVIAL, -A I. adj. provenit din ploaie. II. s. n. interval de timp din cuaternar, cu o clima bogata in precipitatii. III. s. f. vesmant ecleziastic catolic pentru ploaie, compus dintr-o ampla mantie cu gluga, in cadrul procesiunilor. (< fr. pluvial, lat. pluvialis)

PLUVIOMETRIE s. f. determinarea cantitatii de precipitatii etc. cazute intr-un interval de timp pe o suprafata. (< fr. pluviometrie)

PROGNOZA s. f. 1. previziune, anticipare a evolutiei viitoare a fenomenelor, bazata pe date stiintifice; (p. ext.) pronostic. ◊ text in care se arata modul cum va evolua vremea intr-un anumit interval de timp. 2. parte a stiintei conducerii, reprezentand activitatea pregatitoare pentru planificare, in determinarea tendintelor si perspectivelor dezvoltarii diferitelor sfere de activitate. 3. prevedere a evolutiei unei boli in conformitate cu diagnosticul, forma clinica si stadiul acesteia; prognostic. (< fr. prognose, germ. Prognose)

PUBLICISTIC, -A I. adj. de publicist(ica). II. s. f. 1. totalitatea publicatiilor dintr-un anumit interval de timp. 2. activitatea, profesiunea de publicist. (< germ. publizistisch, /II/ Publizistik)

SECOL s. n. 1. interval de timp de o suta de ani; veac. ◊ (fam.) perioada de timp foarte lunga; (p. ext.) vesnicie. 2. epoca istorica dominata de un eveniment de seama, de o personalitate exceptionala. (< lat. saeculum, it. secolo)

SIDERAL, -A adj. referitor la astri; astral. ♦ zi ~a = interval de timp intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian; an ~ = intervalul de timp in care Pamantul efectueaza o revolutie in jurul Soarelui. (< fr. sideral, lat. sideralis)

STAGIUNE s. f. perioada, interval de timp in care au loc reprezentatii teatrale, concerte etc. (< it. stagione)

TAUTOCRON, -A adj. (fiz.) care are loc in timpi egali; situat la intervale egale, identice de timp. ♦ (mat.) curba ~a (si s. f.) = curba (cicloida) in plan vertical, cu convexiunea in jos, pe care un punct material greu ajunge in punctul cel mai de jos in acelasi interval de timp din orice pozitie ar porni fara viteza initiala; miscare ~a = miscarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fara viteze initiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. (< fr. tautochrone)

TEMPORIZATOR, -OARE I. adj., s. m. f. (cel) care temporizeaza. II. s. n. aparat care introduce intentionat un interval de timp intre inceputul si sfarsitul functionarii unui dispozitiv electric sau electronic. (< fr. temporisateur)

TERMEN I. s. n. 1. data dinainte fixata pentru executarea unei plati, obligatii etc.; scadenta. 2. interval de timp (dinainte stabilit) in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca, sa se intample ceva. 3. eveniment viitor si sigur in ce priveste producerea lui, dar incert in ceea ce priveste data la care se va produce. 4. (despre ostasi) in termen = in curs de satisfacere a serviciului militar. II. s. m. 1. cuvant, vorba, expresie. 2. fiecare dintre elementele unei comparatii. 3. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcatuiesc o progresie sau un raport. 4. element primar al unui enunt sau sistem logic. ♦ fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. 5. (fiz.) termen spectral = marime proportionala cu energia oricareia dintre starile in care se poate afla un atom. 6. (fig.; pl.) relatie (buna sau rea) cu cineva. (< lat. termen, dupa fr. terme)

TIME-SHARE TAIM-SEAR/ s. n. cumparare a unei locuinte dintr-o statiune turistica de catre mai multi clienti, fiecare avand dreptul sa petreaca in ea un interval de timp proportional cu suma achitata. (< engl. time-share)

TRAFIC s. n. 1. transport de marfuri sau de persoane pe o anumita cale de comunicatie si la un interval de timp dat. ◊ comert ilicit. ♦ ~ de influenta = negociere a trecerii de care se bucura cineva pe langa o persoana influenta. 2. totalitatea legaturilor de telecomunicatie stabilite intr-un anumit interval de timp, cu anumite mijloace tehnice si in conditii date. (< fr. trafic)

TROPIC¹ I. s. n. fiecare dintre cele doua paralele de pe globul terestru la latitudinea de 2³s2⁷', nord (T ul Cancerului sau al Racului) si sud (T ul Capriconului). ◊ (pl.) zona, regiune situata in jurul celor doua tropice. II. adj. an ~ = interval de timp intre doua treceri consecutive ale Soarelui prin acelasi punct al ecuatorului. (< fr. tropique, lat. tropicus)

TURNUS s. n. interval de timp in care se efectueaza complet un anumit proces, o anumita operatie de deplasare; grafic de serviciu. (< germ. Turnus)

VACANTA s. f. 1. interval de timp in care o institutie, un organ reprezentativ isi inceteaza activitatea. ◊ timpul in care un post, o functie etc. raman neocupate. 2. timp de odihna acordat elevilor si studentilor pe o anumita perioada. ◊ concediu de odihna. 3. (fiz.) nod al unei retele cristaline din care lipseste atomul, ionul sau molecula respectiva. (< fr. vaccance, it. vacanza)

VILEGIATURA s. f. interval de timp, vacanta petrecuta la tara sau intr-o statiune balneoclimatica. (< fr. villegiature)

rastimp (rastimpuri), s. n. – Perioada, interval de timp. – Var. rastimp, zastimp, zastimp. Sl. rastąpu „interval” (Cihac, II, 308; Philippide, Principii, 61; Byhan 333), contaminat cu timp in forma de baza.

AGITAT, -A, agitati, -te, adj. Care se misca incoace si incolo, care se agita; (despre oameni) neastamparat. ♦ Fig. Tulburat, nelinistit, nervos. ♦ Fig. (Despre un interval de timp) Bogat in evenimente; tumultuos. – V. agita.

AN², ani, s. m. 1. Perioada de timp cuprinzand 12 luni. ◊ Anul acesta = anul curent. Anul trecut = anul expirat. Anul nou = ziua de 1 ianuarie (in care se serbeaza inceputul unui an). ◊ Loc. adv. In anul... = in cursul anului... La anul = in anul viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi ani etc.) in urma. De un an (sau doi ani etc.) = de acum un an (sau doi ani etc.) incoace. Un an (sau doi ani etc.) dupa... = cand a (sau va fi) trecut un an (sau doi ani etc.). De ani si ani = de multi ani, de multa vreme. An de (sau cu) an = in fiecare an, mereu. Intr-un an = in interval de un an. Cu anii = ani intregi, ani indelungati. Cu anul = pe timp de un an. La (sau intr-) un an = o singura data intr-un an; rar. 2. (Astron.; in expr.) An tropic = interval de timp (de 365 de zile, 5 ore, 48 minute si 46 secunde) care se scurge intre doua treceri consecutive ale soarelui prin acelasi punct echinoctial. An comun (sau calendaristic) = an de 365 de zile. An bisect = an de 366 de zile (si care se repeta o data la 4 ani). An-lumina = unitate de lungime pentru masurarea distantelor mari, egala cu distanta strabatuta de lumina intr-un an. 3. Stadiu de studiu in unele forme de invatamant, corespunzand unui an² (1). 4. (Indica) varsta unei fiinte sau vechimea unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epoca din viata; vreme. Anii copilariei. – Lat. annus.

TAF prognoza de aerodrom privind evolutia vremii in interval de 9 ore cuprinzand: grupa de identificare a statiei, orele pentru care este valabil si pentru care se prognozeaza situatia meteo, grupa vantului, grupa vizibilitatilor, grupa timpului prezent, grupa norilor, grupa temperaturilor, jivrajul, grosimea stratului turbulentei, grupa de probabilitate de 30-40% de aparitie a unor fenomene, orele intre care este valabila probabilitatea, grupa facultativa cu elemente meteo, grupa de interval de timp. Taf se elaboreaza din trei in trei ore.

CICLU (‹ fr., lat.) s. n., s. m. 1. S. n. Succesiune de fenomene, stari etc., care se realizeaza in evolutia unui proces repetabil, incepand de la o anumita situatie pina cind se revine pentru prima oara la o situatie asemanatoare cu cea initiala. ♦ Diagrama care reprezinta o succesiune de fenomene, stari etc. ♦ Durata unui c. (1). 2. S. m. Totalitatea valorilor succesive luate de o marime periodica in timpul unei perioade. ◊ C. pe secunda = hertz. 3. S. n. (TEHN.) Lant complex de stari care se produc intr-un interval de timp ce caracterizeaza evolutia unui anumit proces (ex. c. de pompare, c. de fermentatie etc.) ◊ (FIZ.) C. ideal (sau c. Carnot) = c. teoretic reversibil de transformari prin care trece un gaz, format din doua izoterme si doua adiabate. C. Diesel = c. de functionare a motorului cu ardere interna. C. Otto = c. de functionare a motorului in patru timpi cu explozie. C. de histerezis v. histerezis. ♦ (MAT.) Cale inchisa intr-un graf. ♦ (INFORM.) Grup de instructiuni care poate fi executat repetitiv in cadrul unui program. 4. Sn. (GEOL.) C. geotectonic (orogenic) = ansamblul proceselor tectonice ce se succed si determina evolutia unui geosinclinal pina la transformarea lui in catena muntoasa. Principalele faze in aceasta evolutie sint: litogeneza, orogeneza si gliptogeneza. Cele mai cunoscute c.g. sint: Caledonianul, Hercinicul si Alpinul. C. geochimic = mod de migratie a elementelor chimice in natura in decursul istoriei geologice a Pamintului, in care acestea revin periodic in formatie asemanatoare. Ex. c. g. al carbonului, in care acest element, aflat in plante, trece prin fosilizare in carbuni, este restituit prin oxidarea atmosferei, de unde este iarasi asimilat de alte plante, pentru a incepe un nou c. g. 5. S. n. C. geografic (sau de eroziune) = ansamblu de etape succesive in dezvoltarea reliefului, definit de geograful american W.M. Davis (1899), in care agentii externi actioneaza diferentiat si ciclic, realizind aspecte de tinerete, maturitate si imbatrinire a reliefului. Exista c. specifice fiecarei zone climatice, c. subteran si altele specifice fiecarui agent extern (carstic, glaciar, desertic etc.). Notiunea fost ridicata de geograful german H. Baulig (1928) la rang de teorie a geomorfologiei, avind drept metoda de baza blocdiagramele. C. Bruckner = oscilatie cu perioada de c. 35 de ani a principalelor caracteristici ale climei. 6. S. n. (CHIM.) Lant inchis de atomi din molecula unei substante. 7. S. n. (BIOL.) C. de dezvoltare = ansamblu de fenomene in decursul carora se realizeaza dezvoltarea unui organism, incepind cu prima diviziune a oului, continuind cu maturizarea, reproducerea si terminind cu moartea. C. biologic = circuit biologic. 8. S. n. (FIZIOL.) C. estral v. estral. C. Krebs v. Krebs. C. m*******l v. m*********e. 9. S. n. C. economic = discontinuitate a evolutiei economice care conduce la o alternanta a perioadelor de crestere si depresiune economica. C. de exploatare = indicator care evidentiaza dimensiunea perioadei de timp pentru care stocul de marfa, respectiv de materie prima, este acoperit. 10. S. n. Grup de productii (artistice) cu o tema comuna. ◊ C. de conferinte = serie de conferinte unite sub o tematica generala comuna.

CERERE, cereri, s. f. Actiunea de a (se) cere si rezultatul ei. I. 1. Solicitare, dorinta, rugaminte. 2. Pretentie, exigenta, revendicare. 3. Cautare, cerinta. ◊ Cerere si oferta = raportul dintre necesitatea de cumparare si cantitatea de marfuri aduse pe piata. ◊ Loc. adv. La cerere = cand se cere. II. (Concr.) Petitie. III. (Tehn.; in expr.) Cerere de oxigen = cantitate de oxigen consumata intr-un anumit timp de o apa care se scurge prin canale, atunci cand este supusa unui proces de curatare biologica. Cerere maxima de putere = valoare maxima a puterii care se cere unei centrale electrice, intr-un interval de timp limitat.

ZI, zile, s. f. 1. interval de timp cuprins intre rasaritul si apusul soarelui; timpul cat soarele ramane deasupra orizontului; p. ext. lumina solara; interval de timp de 24 de ore, dintre doua miezuri de noapte consecutive; (Astron.) interval de timp intre doua culminatii succesive ale unui astru. ◊ (Determinand notiunile „an”, „luna”, pentru a le sublinia durata, lungimea) Trei luni de zile trec ca o parere (SADOVEANU). ◊ Loc. adj. De toate zilele sau (rar) de toata ziua = de fiecare zi; p. ext. obisnuit. De zi cu zi = zilnic. ◊ Loc. adv. La zi = a) in fiecare zi, zilnic; b) la ziua, la data ceruta; fara intarziere. Zi de (sau cu) zi sau (rar) cu zi de zi = a) zilnic; p. ext. necontenit, perpetuu; b) din ce in ce; progresiv, treptat. Cresc zi cu zi plictiseala si uratul (SADOVEANU). Din zi in zi = a) de azi pe maine; fig. la infinit. Amana din zi in zi (CREANGA); b) pe fiecare zi; p. ext. din ce in ce. Observa din zi in zi surprins deosebirea dintre vacantele de pana atunci (VORNIC). De la o zi la alta = zilnic; p. ext. repede, vazand cu ochii. In toate zilele = in fiecare zi, oricand. (Reg.) Pe toata ziua = in fiecare zi; zilnic. De (sau despre, catre) ziua = putin inainte de a se lumina; spre dimineata. Pana in (sau la) ziua = pana a nu se lumina; dis-de-dimineata. De cu ziua (sau, rar, ziua) = foarte devreme, dis-de-dimineata. Cu ziua-n cap = foarte devreme. La ziua = in zori. Peste zi = in cursul zilei, ziua. Zi (si) noapte (sau ziua si noaptea) = tot timpul, fara incetare; fig. fara preget, fara odihna. Nici zi, nici noapte sau nici ziua, nici noaptea = niciodata. Toata ziua sau ziua toata = de dimineata pana seara; p. ext. mereu, continuu. ◊ Expr. A se face ziua alba = a se lumina complet, a fi plina zi. A face noaptea zi si ziua noapte sau a face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea si a dormi ziua; p. ext. a duce o viata dezordonata. Buna ziua = formula de salut. A da (sau a dori, a pofti cuiva) buna ziua (sau ziua buna) = a saluta pe cineva. A-si lua ziua buna = a-si lua ramas bun. Ca lumina zilei sau ca ziua = (pe langa adjective ca „limpede”, „clar”) desavarsit, perfect. Intr-o (buna) zi sau intr-una din zile = odata. Pe zi ce trece (sau merge) = cu cat trece timpul, din ce in ce mai mult, progresiv. Cat toate zilele (de mare) = foarte mare. A avea (sau a duce) zi buna (sau, rar, alba) cu cineva = a trai in bune relatii cu cineva. A da zi dupa zi = a lasa de azi pe maine; a amana. La zile mari = la ocazii deosebite; p. ext. rar de tot. ◊ (Cu determinari introduse prin prep. „de”) Zi de lucru (sau lucratoare) = a) zi in care se executa programul de lucru obisnuit; b) (inv.) zi de corvada obligatorie in folosul boierului sau al statului. Zi de repaus (sau de odihna) = zi in care nu se lucreaza, care este destinata odihnei. ♦ (Adverbial, in formele ziua, zilele, zile) In timpul zilei, in fiecare zi. Ziua umbla, noaptea se odihnea (CARAGIALE). ♦ (In expr., ca unitate de masura sau de calcul) Zi de munca = numarul ceasurilor de munca efectuate in interval de 24 de ore. Zi-munca = unitate de masura a muncii celor care lucreaza in gospodarii agricole colective, pe baza careia se stabileste plata cuvenita. Cu ziua = cu plata socotita dupa zilele muncite; fara angajament durabil. Zi de cale (sau de drum) = distanta care se poate strabate intr-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat, urmat de o determinare in genitiv sau introdusa prin prep. „de”) Data, momentul la care s-a intamplat sau urmeaza sa se intample ceva; termen, soroc. ◊ Expr. Ziua de astazi = timpul, vremea in care traim. Ziua de maine = viitorul. Ziua de ieri = trecutul. (In credinta crestina) Ziua de apoi = momentul in care viii si mortii vor fi chemati la judecata lui dumnezeu. ◊ (Ca termen calendaristic) Ziua de 1 Mai. (Expr.) Zi-ntai = prima zi a fiecarei luni. Ne dusese... la un zi-ntai mai, tocmai la Socola (HOGAS). ◊ (In titulatura sarbatorilor sau a anumitor date fixe) Ziua femeii. ♦ Zi aniversara sau ziua nasterii (sau de nastere) = aniversare. Ziua (numelui) cuiva = onomastica cuiva. 2. (La pl.) Viata, existenta, trai. ◊ Expr. A avea zile = a mai avea de trait, a-i fi dat sa (mai) traiasca. Cate zile va avea = cat va trai. A-si tine zilele = a se hrani, a-si intretine viata. Cu zilele in mana = a) intr-o primejdie de moarte, la un pas de moarte; b) infricosat, inspaimantat. A ridica (sau a rapune, a curma, a lua) cuiva zilele = a omori pe cineva. A i se ispravi cuiva zilele = a muri. A-si uri zilele sau a i se uri cuiva cu zilele = a se satura de viata, a nu mai voi sa traiasca. Vai de zilele mele (sau tale etc.) = vai de capul meu (sau al tau etc.), vai de mine (sau de tine etc.). De (sau in) zilele mele (sau ale tale etc.) = in toata viata mea (sau a ta etc.). 3. (La pl., cu determinari care precizeaza o perioada de timp) Vreme. Si-o adus aminte de zilele tineretii (GALACTION). ◊ Expr. Mic de zile = tanar. Vechi (sau inaintat) in (sau de) zile = inaintat in varsta, batran. (Rar) Vesnic de zile = nemuritor. O, mag de zile vesnic, la tine am venit (EMINESCU). (A fi) invechit in zile rele = (a fi) inrait. [Var.: ziua s. f.] – Lat. dies.

CONTOR (dupa fr. compteur) s. n. Instrument care masoara, prin insumare sau integrare, numarul elementelor unei multimi de obiecte sau de fenomene, energia electrica absorbita, cantitatea de fluid scursa etc. intr-un interval de timp dat. ◊ C. electric = contor care masoara si inregistreaza energia electrica absorbita de un receptor sau, in cazul circuitelor de curent continuu, sarcina electrica. ◊ C. de apa = apometru. ◊ C. de particule = dispozitiv pentru inregistrarea si numararea particulelor elementare existente intr-un mediu. ◊ C. Cerenkov = c. folosit pentru inregistrarea particulelor foarte rapide si determinarea energiei acestora, al carui principiu de functionare se bazeaza pe efectul Cerenkov. ◊ C. Geiger-Muller = c. utilizat pentru inregistrarea radiatiilor beta sau gama.

CRIPTOZOIC, -A (‹ fr. {i}; {s} gr. kryptos „secret” + zoon „viata”) adj. Eon ~ = interval de timp din cadrul evolutiei Pamintului in decursul caruia s-au format rocile precambriene lipsite de resturi evidente de fauna.

POROZITATE (‹ fr.) s. f. 1. Proprietate a unui corp de a avea pori in masa sa. ♦ Defect al pieselor turnate, cauzat de conditiile de turnare necorespunzatoare, care consta in prezenta golurilor in corpul pieselor. 2. Marime caracteristica a materialelor poroase utilizate in acustica, definita de raportul dintre volumul de aer din pori si volumul total al materialului. 3. Caracteristica a hartiei, data de volumul de aer care trece printr-o arie determinata a unei probe de hartie, intr-un anumit interval de timp, la o presiune si temperatura data.

RAStimp, rastimpuri, s. n. Durata (limitata) de timp; interval intre doua perioade sau intre doua momente diferite; timp. ◊ Loc. adv. In rastimpuri sau din rastimp in rastimp = din cand in cand, cateodata, uneori. Intr-un rastimp = de la o vreme, la un moment dat. In rastimp = intre timp. – Din sl. rastonpu (dupa timp).

timp (interval, categorie gramaticala) s. n., pl. timpuri

INTERGENEZIC, -A adj. interval ~ = timp care separa doua nasteri consecutive ale unei femei. (< fr. intergenesique)

AVANS, avansuri, s. n. 1. Plata anticipata a unei parti dintr-o suma curenta datorata ca retributie sau salariu, ca acoperire a unei lucrari efectuate in contul unor zile-munca, la incheierea unui contract etc. 2. (In expr.) A face (cuiva) avansuri = a incerca sa obtina prietenia sau dragostea cuiva prin lingusiri, concesii (de ordin etic) etc. 3. interval de timp, distanta etc. cu care cineva sau ceva se afla inaintea altuia. – Din fr. avance.

CASLEGI s. f. pl. interval de timp intre doua posturi ortodoxe, in care crestinii pot manca de dulce. – Lat. caseum ligat.

INTERGLACIATIE, interglaciatii, s. f. interval de timp cu clima calda in pleistocen, cuprins intre doua glaciatii; interglaciar. [Pr.: -ci-a-] – Din interglaciar.

INTERREGN, interregnuri, s. n. interval de timp in care un stat monarhic este lipsit de suveran. – Din fr. interregne, lat. interregnum.

NUMARATOARE, numaratori, s. f. 1. Numarare; socoteala, calcul. ◊ Numaratoare inversa = program de operatii prevazute a se desfasura in intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansarii unei nave spatiale sau de debutul unei activitati (de importanta majora). 2. Abac. – Numara + suf. -atoare.

VACANTA, vacante, s. f. 1. Perioada de odihna acordata elevilor si studentilor la sfarsitul unui trimestru, semestru sau an de scoala ori de studii. ♦ Concediu (acordat unui salariat). 2. interval de timp in care o institutie, un organ reprezentativ etc. isi inceteaza activitatea. ♦ interval de timp in care un post, o functie, o demnitate etc. raman vacante. [Var.: (inv.) vacantie s. f.] – Din fr. vacance, it. vacanza.

VARA, veri, s. f. Anotimpul cel mai calduros al anului, cuprins intre primavara si toamna si reprezentand (in emisfera boreala) intervalul de timp de la 22 (21) iunie pana la 23 septembrie. ◊ Loc. adj. De vara = a) necesar in timpul verii; care se poarta in timpul verii; care se practica vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodeste vara; varatic. ◊ Loc. adv. La vara = in vara viitoare, in vara care urmeaza. Asta-vara = in vara care a trecut. (In) vara asta = in vara in care ne aflam. (Pop.) An-vara = in vara anului precedent. De cu vara = fiind inca vara. Peste vara = in timpul verii. ♦ (Adverbial; in forma vara) In cursul anotimpului mai sus definit; in fiecare an, in cursul acestui anotimp. – Lat. vera (= ver primavara).

DISTANTA, distante, s. f. 1. Interval care desparte doua puncte in spatiu; departare. ◊ Loc. adv. La distanta = la o oarecare departare. De la distanta = de la un punct departat. Din distanta in distanta = din loc in loc, la anumite intervale (egale). ♦ interval de timp care desparte doua momente, doua evenimente. 2. Fig. (Rar) Deosebire, diferenta. Distanta de la rosu la roz. – Din fr. distance, lat. distantia.

SINODIC, -A, sinodici, -ce, adj. 1. Referitor la intervalul de timp dupa care se repeta aceeasi pozitie relativa a Pamantului, a Soarelui, a Lunii sau a unei planete. ◊ Perioada sinodica = interval in care se face rotirea completa a unui corp ceresc in jurul altul corp ceresc in miscare. Luna sinodica = interval in care Luna, aflata in una dintre fazele ei, face o miscare de rotatie completa in jurul Pamantului si revine in faza de la care a plecat. 2. Care apartine sinodului, privitor la sinod, care emana de la sinod; care face parte dintr-un sinod; sinodal, sinodicesc. – Din fr. synodique.

METRONOM, metronoame, s.n. Instrument care marcheaza, prin bataile regulate ale unui pendul, intervale de timp egale.

SEDINTA, sedinte, s. f. 1. Adunare organizata a membrilor unui corp constituit, a unui colectiv, a personalului unei intreprinderi, al unei institutii, pentru a discuta, pentru a dezbate si a hotari ceva. ♦ Dezbatere a unei cauze in fata unei instante judecatoresti. 2. interval de timp in care se face o expunere, se executa o actiune, se aplica un tratament medical etc. – Sedea + suf. -inta (dupa fr. seance).

TOANA¹, toane, s. f. 1. Capriciu. ◊ Loc. adj. Cu toane = capricios, rasfatat. ♦ Criza, atac. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) o toana (sau toanele) = a-l apuca (pe cineva) nabadaile, furiile; a-i veni (pe neasteptate) cheful sa faca ceva (neobisnuit). Toana de plans = ropot, val, izbucnire de plans. ♦ Stare de spirit, dispozitie. ♦ Fig. Miscare repede, violenta. 2. (Precedat de „o”) interval de timp, rastimp (scurt). ♦ Cantitate mica din ceva. – Cf. tuna.

FRECVENT, -A, frecventi, -te, adj. Care se intampla des², la intervale de timp scurte; des²; obisnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

SECOL, secole, s. n. 1. interval de timp de o suta de ani (socotit de la unitate pana la completarea sutei inclusiv); rastimp de o suta de ani (socotit de la orice data); veac. ♦ Fig. Vesnicie. ♦ (La pl.) Timpul considerat in desfasurarea lui; p. ext. generatiile contemporane acestor etape de desfasurare. 2. Epoca istorica dominata de un eveniment sau de o personalitate exceptionala. Secolul lui Pericle. 3. (Inv.; in sintagma) Secolul de mijloc = evul mediu. [Pl. si: (inv., m.) secoli. – Var.: (inv.) secul s. m.] – Din lat. saeculum, it. secolo.

PITIADA, pitiade, s. f. interval de timp de patru ani care se scurgea intre jocurile pitice. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. pythiade.

PLUVIAL, -A, pluviali, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre ape) Produs de ploaie. 2. S. n. interval de timp din perioada cuaternara, caracterizat printr-o clima cu precipitatii abundente, printr-o accelerare a eroziunii si printr-o largire a suprafetelor de vegetatie. [Pr.: -vi-al] – Din fr. pluvial, lat. pluvialis.

LUNATIE s. f. interval de timp intre doua faze ale lunii (I 1); luna sinodica. – Din lat. lunatio. Cf. fr. lunaison.

LUNAR, -A, lunari, -e, adj. 1. Referitor la intervalul de timp de o luna (II); (si adv.) care se produce sau apare o data pe luna; mensual. 2. (Rar) Propriu lunii (I), de luna, ca luna (de luminos, de feeric etc.). – Din fr. lunaire, lat. lunaris.

CIRTA, cirte, s. f. (Pop.) Lucru foarte mic, neinsemnat. ♦ interval de timp foarte scurt; clipa. – Din sl. cruta.

LOGODNA, logodne, s. f. Ceremonie prin care un barbat si o femeie se angajeaza sa se casatoreasca; legamant solemn, promisiune de casatorie intre logodnici; credinta. ♦ Petrecere organizata cu prilejul acestei ceremonii. ♦ intervalul de timp dintre aceasta ceremonie si nunta. – Din sl. lagodĩnu.

ZAStimp, zastimpuri, s. n. interval, perioada, timp. (din sl. *zastąpu; cf. rus. zastup adaptat fonetic la timp, ca si rastimp)

CLIPA, clipe, s. f. interval de timp foarte scurt; clipita. ◊ Loc. adv. Intr-o (sau, rar, in) clipa = numaidecat, indata, imediat. In cateva clipe = foarte repede. In clipa aceea = chiar atunci, chiar in momentul de care este vorba. Din clipa in clipa sau dintr-o clipa in alta = dintr-un moment intr-altul; indata; foarte curand. (Cu valoare de interjectie) O clipa! exclamatie prin care se cere cuiva sa aiba putina ingaduinta, astepte, sa se opreasca putin. – Din clipi (derivat regresiv).

NICTEMER s. n. (Med.) interval de timp de 24 de ore (o zi si o noapte) folosit pentru a urmari variatiile unor functii biologice. – Din fr. nycthemere.

ETAPA, etape, s. f. 1. interval de timp, stadiu in dezvoltarea unui proces, caracterizat, de obicei, prin evenimente importante; faza. 2. Distanta strabatuta de o unitate in mars in curs de 24 de ore. 3. Portiune determinata dintr-o competitie sportiva de mare fond, care trebuie parcursa fara oprire. ♦ interval de timp in ciclul anual de antrenament. ♦ Fiecare dintre partile unei competitii sportive care se disputa pe o durata mai mare de timp. – Din fr. etape.

DURATA, durate, s. f. interval de timp in care se petrece, se desfasoara o actiune; timpul cat dureaza ceva. ♦ Spec. Timpul cat tine intonarea sau executarea unei note muzicale; valoarea unei note. ♦ Spec. interval de timp situat intre doua evenimente succesive si de aceeasi natura. Durata recreatiei. – Dupa fr. duree. Cf. it. durata.

TURNUS, turnusuri, s. n. interval de timp in care se efectueaza complet un anumit proces, o anumita operatie de deplasare; grafic de serviciu. – Din germ. Turnus.

TURA¹, ture, s. f. 1. Totalitatea salariatilor care lucreaza in acelasi timp si dupa acelasi program intr-o intreprindere sau institutie in care se lucreaza cu mai multe schimburi; schimb. ♦ intervalul de timp cat lucreaza o tura¹ (1). 2. (Rar) Tur¹ (1). 3. (Inv. si reg.) Risca. – Din fr. tour.

SEDIMENTARE, sedimentari, s. f. Actiunea de a se sedimenta si rezultatul ei. ♦ Totalitatea proceselor fizice, chimice si biologice care se desfasoara la suprafata scoartei terestre si in urma carora are loc depunerea unor fragmente sau particule de minerale, roci, organisme etc. din care provin rocile sedimentare. ♦ Fenomen de depunere lenta a particulelor solide dintr-o suspensie, dintr-o emulsie etc. prin cadere libera sau prin centrifugare; sedimentatie. ◊ (Med.) Viteza de sedimentare = intervalul de timp in care se depun globulele rosii dintr-o cantitate de sange recoltat intr-un tub de sticla gradat, care permite depistarea unor procese infectioase. – V. sedimenta.

CONAC, conace, s. n. I. 1. Casa boiereasca la tara, pe o mosie. 2. Resedinta a unui ispravnic sau a unui subprefect, a unui vizir sau a unui pasa; cartier oficial. II. (Inv.) 1. Loc de popas; popas. 2. Distanta de la un loc de popas la altul. 3. interval de timp egal cu o jumatate de zi. – Din tc. konak.

CONCEDIU, concedii, s. n. interval de timp determinat in care salariatii sunt scutiti, in mod legal, de a veni la locul de munca si a presta munca, primind pentru tot acest interval remuneratia baneasca cuvenita. Concediu de odihna. Concediu medical. [Var.: (inv.) congediu s. n.] – Cf. fr. conge.

CURS¹, cursuri, s. n. I. 1. Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei; p. ext. albia, intinderea sau directia unei ape curgatoare. 2. (Inv.) Mers (repede). II. Fig. 1. Trecere, durata, interval (de timp). ◊ Loc. prep. In cursul... = in timpul cat dureaza ceva. In curs de... = in timp de... 2. Desfasurare, mers, directie a unor evenimente. ◊ Expr. A da curs unei cereri = a lua in considerare, a rezolva o cerere. III. Pret sau cost, la un moment dat, al unei hartii de valoare in raport cu alta hartie de valoare. ◊ Cursul actiunilor = pretul la care se vand si se cumpara actiunile la un moment dat. Cursul bursei = pretul la care este cotata la un moment dat, la bursa, o hartie de valoare, o valuta straina etc. ♦ Putere de circulatie a unei monede. – Lat. cursus (cu unele sensuri dupa fr. cours).

CURS s. 1. (GEOGR.) curent, (inv. si reg.) scursura, (reg.) scurs, scursoare, (inv.) cursoare. (~ul apei.) 2. v. albie. 3. interval, rastimp, timp, vreme, (inv.) diastima. (In ~ de un veac.) 4. v. evolutie. 5. directie. (Un ~ neasteptat al evenimentelor.) 6. (EC. POL.) valoare. (~ul dolarului.) 7. (EC. POL.) rata. (~ul schimbului.)

DIASTIMA s. v. curs, interval, rastimp, timp, vreme.

ARAR adv. 1) La intervale de timp mai mari decat cele obisnuite; rar. 2) pop. Fara graba; incet. A pasi ~. A vorbi ~. /a + rar

AURORA ~e f. 1) Lumina rosie-portocalie care apare la orizont si vesteste rasaritul soarelui. 2) interval de timp, inainte de rasaritul soarelui, cand pe cer apare o asemenea stralucire; zori de zi. ◊ ~a boreala lumina difuza rosie sau verde care coloreaza cerul in timpul noptii in regiunile polare. 3) fig. Moment sau perioada de inceput. ~a reformei. ~a vietii. [G.-D. aurorei; Sil. a-u-] /<lat. aurora, fr. aurore

AVANS ~uri n. 1) Suma de bani platita anticipat; acont. ◊ A-i face cuiva ~uri a cauta sa castige simpatia cuiva prin lingusiri, concesii etc. 2) interval de timp, distanta cu care cineva sau ceva se afla inaintea altcuiva sau a ceva. /<fr. avance

CANICULA ~e f. 1) Perioada ce corespunde intervalului de timp de la 22 iulie si pana la 23 august, caracterizata prin temperaturi inalte. 2) Caldura mare si dogoritoare specifica zilelor de vara; arsita. [G.-D. caniculei] /<fr. canicule, lat. canicula

CASLEGI f. pl. interval de timp intre doua posturi, cand crestinii mananca de frupt. /<lat. caseum ligat

CLIPA ~e f. interval de timp foarte scurt; moment; clipita; secunda. ◊ In orice ~ oricand; in orice moment. Din ~ in ~ din moment in moment. /v. a clipi

CLIPITA ~e f. interval de timp foarte scurt; moment; clipa; secunda. ◊ Intr-o ~ imediat; foarte repede. /v. a clipi

CRONOMETRU ~e n. 1) Instrument de precizie folosit pentru masurarea inter-valelor de timp. 2) Ceas de precizie. /<fr. chronometre

CVARTAL ~e n. 1) Parte a unui oras (initial a patra parte) care are anumite trasaturi specifice; cartier. 2) interval de timp egal cu patru luni. /<germ. Quartal

DIMINEATA ~eti f. interval de timp intre zori si pana la pranz; prima parte a zilei. ◊ De ~ (de) la inceputul zilei. Spre ~ inainte de a se zori. In faptul ~etii in zori de zi. Mai de ~ mai devreme. [Sil. -nea-] /cf. it. domani, fr. demain

DISTANTA ~e f. 1) Interval dintre doua puncte in spatiu; departare. ◊ La ~ la o anumita departare. De la ~ dintr-un loc departat. A tine pe cineva la ~ a se purta rece, distant cu cineva. 2) interval de timp care desparte anumite evenimente. 3) fig. Diferenta de nivel social, de grad, de civilizatie sau de importanta. Intre ei exista o ~ foarte mare. /<fr. distance, lat. distantia

DURATA ~e f. 1) interval de timp in care se petrece sau dureaza ceva; marime. 2) muz. Timpul cat tine executarea unei note muzicale. /<fr. duree

ETAPA ~e f. 1) interval de timp in evolutia unui fenomen natural sau social; faza; stadiu. ~ele civilizatiei. 2) Distanta dintre doua opriri strabatuta de o unitate in mars. 3) Distanta dintr-o cursa sportiva care trebuie parcursa fara oprire. 4) Parte dintr-o intrecere sportiva esalonata in timp. [G.-D. etapei] /<fr. etape

FULGERARE ~ari f. 1) v. A FULGERA. 2) v. FULGER. 3) fig. Lumina de scurta durata (ca un fulger). 4) fig. interval de timp foarte scurt; clipa. 5) pop. Senzatie dureroasa, violenta, dar scurta. /v. a fulgera

GHEIZER ~e n. Izvor intermitent generat de un vulcan, care, la anumite intervale de timp, arunca in afara apa fierbinte si vapori. /<fr., engl. geyser

A HARTUI ~iesc tranz. 1) (persoane) A deranja intruna cu repetarea insistenta a aceluiasi lucru (pretentii, reprosuri etc.); a necaji; a pisa. 2) (dusmani) A ataca in permanenta, la intervale de timp mici, pentru a slei de puteri. 3) (fiinte) A irita peste masura in mod intentionat; a zadari; a intarata; a atata. /harta + suf. ~ui

A SE INCHEIA se incheie intranz. (despre actiuni, intervale de timp etc.) 1) A ajunge pana la capat; a se sfarsi; a se termina; a se ispravi. 2) A avea drept sfarsit; a se sfarsi; a se termina. Sarbatoarea s-a ~t cu marsul fanfarelor. /<lat. inclavare

INTRE prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand spatiul sau locul dintre doua sau mai multe obiecte sau persoane) In locul dintre; printre. Intre Nistru si Prut. Satul este asezat intre doua dealuri. S-a dus intre straini. 2) (exprima un raport temporal, indicand intervalul de timp) In intervalul dintre... Luam pranzul intre orele 13 si 14. ◊ Intre timp in intervalul de timp; in rastimp. 3) (exprima un raport de reciprocitate si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte sau atribute) Dintre. 4) (exprima un raport distributiv si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte) La. Premiul a fost impartit intre membrii colectivului. [Sil. in-tre] /<lat. inter

JUMATATE ~ati f. 1) Fiecare dintre cele doua parti egale in care poate fi impartit un intreg. ◊ ~ de masura masura incompleta, partiala. Pe (sau in) ~ a) in doua parti egale sau aproximativ egale; b) partial; incomplet. A face ceva pe ~ a nu duce pana la capat un lucru inceput. A spune cu ~ de gura a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi in mod nehotarat, fara convingere. Cu ~ de inima (sau cu inima pe ~) fara curaj; indecis. 2) fam. Persoana casatorita de s*x feminin in raport cu barbatul ce i-a devenit sot; femeie; nevasta. 3) Punct care marcheaza mijlocul unei distante in spatiu sau al unui interval in timp. La ~ de drum. La o ~ de secol. 4) Unitate de masura a capacitatii sau a greutatii, egala cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumatatii] /Orig. nec.

LUNA² ~i f. interval de timp egal cu a douasprezecea parte a anului. ◊ ~a lui cuptor luna iulie. ~a de miere prima perioada dupa casatorie. Pe ~ lunar. /<lat. luna

MARIME ~i f. 1) Valoarea dimensionala a unui obiect; ceea ce se poate masura sau calcula. ~ea casei. ~ naturala. 2) interval de timp in care se petrece sau dureaza ceva; durata. 3) Dimensiunile dupa care se confectioneaza obiectele de imbracaminte sau de incaltaminte. 4) Ceea ce impresioneaza, trezind respect si admiratie. 5) Loc de frunte intr-o ierarhie. 6) inv. Larghete sufleteasca; generozitate; marinimie. 7): ~ stelara intensitatea stralucirii unui astru. [G.-D. marimii] /mare + suf. ~ime

MINUT ~e n. 1) interval de timp egal cu a saizecea parte dintr-o ora. 2) Rastimp de durata foarte mica; clipa; moment; clipita; secunda. 3) mat. Unitate de masura pentru unghiuri egala cu a saizecea parte dintr-un grad. 4) la pl. Mancare (frugala) pregatita pe loc la comanda consumatorului. /<fr. minute, it. minuto, rus. minuta, germ. Minute

MOMENT ~e n. 1) Interval scurt de timp; clipa; secunda; clipita; minut. ◊ Pentru ~ deocamdata. La ~ pe loc; imediat. Din ~ ce deoarece. 2) interval de timp in desfasurarea unui proces sau fenomen din natura sau din societate; etapa; stadiu; faza. ◊ In ~ul de fata in prezent. La un ~ dat a) intr-un anumit timp; b) deodata. 3) Episod din actiunea unei opere literare. 4) Timp cand urmeaza sa se produca un eveniment. 5) Situatie favorabila. /<lat. momentum, fr. moment, it. momento, germ. Moment

PERIGEU ~e n. astr. 1) Punct de pe orbita unui satelit al Pamantului aflat la o distanta minima de centrul acestuia. 2) interval de timp in care un satelit trece prin acest punct. /<fr. perigee, lat. perigaeum

PERIHELIU ~i n. astr. 1) Punct de pe orbita unui satelit al Soarelui aflat la o distanta minima de centrul acestuia. 2) interval de timp in care un satelit trece prin acest punct. [Sil. -liu] /<fr. perihelie, lat. perihelium

PERIOADA¹ ~e f. 1) Diviziune de timp caracterizata prin anumite evenimente; epoca. 2) interval de timp in decursul caruia se desfasoara un anumit proces; faza; stadiu. 3) fiz. interval de timp dupa care se repeta un fenomen. [G.-D. perioadei; Sil. -ri-oa-] /<lat. periodus, ngr. periodos, fr. periode

PERIODIC ~ca (~ci, ~ce) si adverbial 1) Care tine de o perioada; propriu unei perioade. 2) Care se reproduce regulat la anumite intervale de timp; ciclic. ◊ Publicatie ~ca publicatie care apare la intervale egale de timp. Sistem ~ sistem de clasificare a elementelor chimice dupa proprietatile lor fundamentale. Tabel ~ tabel in care figureaza elementele chimice in conformitate cu sistemul periodic. [Sil. ri-o-] /<lat. periodicus, ngr. periodikos, fr. periodique

PRIN prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand mediul, cadrul desfasurarii unei actiuni) Alearga prin curte. A strabatut prin perete. 2) (exprima un raport modal sau instrumental, indicand mijlocul, procedeul realizarii actiunii) Cu ajutorul; pe calea; cu. A obtine prin eforturi. Se transmite prin ereditate. ◊ Prin urmare deci; asadar. 3) (exprima un raport temporal, indicand perioada, intervalul de timp, aproximatia temporala) In timpul; in cursul. Prin luna iunie. /pre + in

PROBABIL² ~a (~i, ~e) 1) Care poate fi probat; care poate sa se adevereasca. 2) Care poate sa se produca, sa se realizeze. ◊ timpul ~ timpul care se prevede pentru intervalul de timp urmator; prognoza meteorologica; date meteo. /<fr. probable, lat. probabilis

RAR¹ adv. 1) La intervale de timp mai mari decat cele obisnuite; rareori. Ne scrie rar. 2) La distanta mai mare decat cea obisnuita sau cea practicata. A semana rar porumbul. 3) Fara graba. A pasi rar. A vorbi rar. /<lat. rarus

RAREORI adv. La intervale de timp mai mari decat cele obisnuite; rar. /rar(e) + ori

REMITENT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) (despre boli) Care slabeste din intensitate la anumite intervale de timp. 2) Care poate fi remis. /<fr. remittent

SAPTAMANA ~i f. 1) interval de timp egal cu sapte zile succesive (socotit de luni dimineata pana duminica seara). 2) Orice perioada de sapte zile consecutive. ~a poeziei. ~a cartii. ◊ ~ de munca numarul zilelor (sau al orelor) lucratoare din cursul unei saptamani calendaristice. [ G.-D. saptamanii] /<lat. septimana

SEARA seri f. interval de timp dintre sfarsitul zilei (de cand incepe sa se intunece) si inceputul noptii. O ~ de primavara. ◊ Spre (sau inspre, catre) ~ pe inserate. De cu ~ a) inca in seara zilei trecute; b) de cum s-a inserat. Buna ~a (sau ~a buna) formula de salut folosita seara la venire si la plecare. [G.-D. serii] /<lat. sera

SECUNDA ~e f. 1) Unitate de masura a timpului egala cu a saizecea parte dintr-un minut. 2) fig. interval de timp foarte scurt; clipa; clipita; moment. ◊ Intr-o ~ intr-o clipa; imediat. (Asteptati) o ~ (asteptati) un moment; o clipa; imediat. 3) Unitate de masura a unghiurilor egala cu a 3600-a parte dintr-un grad. 4) muz. Interval dintre doua trepte alaturate ale gamei. [G.-D. secundei] /<lat. secundus, fr. seconde, germ. Sekunde

SECUNDOMETRU ~e n. Instrument de precizie (asemanator cu un ceasornic) pentru masurarea intervalelor de timp pana la fractiuni de secunda. /secunda + metru

SOROC ~oace n. 1) Data fixata pentru efectuarea unui lucru, a unei actiuni sau pentru achitarea unei datorii; termen. 2) (in practica religioasa) Zi fixata dinainte, in care are loc pomenirea mortilor. 3) interval de timp; rastimp. 4) (in superstitii si in creatii folclorice) Forta supranaturala care se crede, ca determina dinainte desfasurarea evenimentelor; soarta; destin; ursita; fatalitate. /<sl. suroku

STADIU ~i n. interval de timp in evolutia unui proces sau a unui fenomen natural sau social; faza; etapa. [sil. -diu] /<lat. stadium, fr. stade, germ. Stadium

STROBOSCOPIE f. 1) Metoda de cercetare a miscarilor periodice rapide, prin observarea lor la intervale de timp regulate. 2) med. Examinare a laringelui cu ajutorul stroboscopului. [G.-D. stroboscopiei; Sil. -bo-sco-] /<fr. stroboscopie

SEDERE ~i f. 1) v. A SEDEA. 2) interval de timp cat sade cineva undeva. [G.-D. sederii] /v. a sedea

SEdInTA ~e f. 1) Intrunire a membrilor unei organizatii pentru a discuta sau a hotari ceva. ~ plenara. ~ de productie. 2) interval de timp in care se aplica un tratament medical, se executa o actiune etc. [G.-D. sedintei] /a sedea + suf. ~inta

A SE TERMINA pers. 3 se termina intranz. 1) (despre actiuni, intervale de timp etc.) A ajunge pana la capat; a se sfarsi; a se incheia; a se ispravi; a dovedi. 2) A avea drept terminatie; a se sfarsi; a se incheia. /<fr. terminer, lat. terminare

TRIMESTRU ~e n. 1) interval de timp de trei luni. 2) Parte a anului calendaristic, egala cu trei luni consecutive. 3) Diviziune a anului scolar, echivaland cu a treia parte a acestuia. [Sil. -mes-tru] /<fr. trimestre, lat. trimestris

WEEK-END [pr.: uikend] ~uri n. 1) Sfarsit de saptamana. 2) interval de timp de sambata pana luni, folosit pentru odihna si petrecere. [Art. week-endul] /Cuv. engl.

DIASTEMA s.f. 1. Fisura congenitala. 2. Spatiu anormal intre dintii incisivi frontali; (pop.) strungareata. 3. (Geol.) interval de timp intre depunerea unui depozit de sedimente si depunerea depozitului imediat urmator. [Var. diastem s.n. / < fr. diasteme, cf. gr. diastema – interval].

INTERCINEZA s.f. (Biol.) interval de timp intre doua diviziuni succesive ale nucleului celular. [< fr. intercinese].

INTERGENEZIC, -A adj. interval intergenezic = timp care separa doua nasteri consecutive ale unei femei. [Cf. fr. intergenesique].

IZOCRON, -A adj. (Despre fenomene) Care se repeta la intervale de timp egale, care are o durata egala cu un altul. // s.f. izocrona – linie care uneste punctele egal departate in timp de un punct dat. [Var. isocron, -a adj., s.f. / cf. fr. isochrone, gr. isos – egal, chronos – timp].

LUNATIE s.f. interval de timp (circa 29 de zile) scurs intre doua faze identice ale Lunii; luna siderala. [Gen. -iei, var. lunatiune s.f. / < lat. lunatio].

MARCATOR s.n. 1. Unealta folosita pentru a fixa locurile cuiburilor de insamantare. 2. Dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. [< marca + -tor].

MAREGRAFIC, -A adj. Referitor la maree. ◊ Zi maregrafica = intervalul de timp (24 de ore si 50 de minute, durata zilei lunare), in care are loc un ciclu complet al fenomenului mareei. [Cf. fr. maregraphique].

PRESCRIPTIE s.f. 1. Dispozitie, hotarare, ordin formal (impus de o lege, de un regulament etc.). ♦ Recomandatie, indicatie de tratament data de medic unui bolnav; reteta. 2. interval de timp la sfarsitul caruia, potrivit anumitor norme juridice, nu se mai poate cere plata unei datorii, aplicarea unei pedepse, redobandirea unei posesiuni sau a unei proprietati etc. [Var. prescriptiune s.f. / cf. fr. prescription, lat. praescriptio].

TERMEN s.n. 1. Data dinainte fixata pentru executarea unei plati, a unei obligatii etc.; scadenta. 2. interval de timp (dinainte stabilit) in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca, sa se intample ceva. [< fr. terme, cf. lat. terminus].

VILEGIATURA s.f. interval de timp, vacanta petrecuta la tara sau intr-o statiune balneoclimatica. [Pron. -gi-a-, var. viligiatura s.f. / cf. fr. villegiature, it. villeggiatura].

COMPRESIUNE s.f. (Fiz.) 1. Comprimare. 2. interval de timp in care fluidul dintr-un compresor isi micsoreaza volumul. 3. (Med.) Apasare pe care o exercita o tumoare in dezvoltarea sa asupra unui organ sau a unui tesut vecin. [Var. compresie s.f. / cf. fr. compression, it. compressione, lat. compressio].

CRONOFOTOGRAFIE s.f. Reprezentare fotografica a unei miscari cu ajutorul mai multor fotografii instantanee, luate la scurte intervale de timp. [Gen. -iei. / < fr. chronophotographie, cf. gr. chronos – timp, fr. photographie].

DISTANTA s.f. 1. Interval intre doua puncte; spatiu, interval care exista, se intinde intre doua lucruri, intre doua locuri etc. 2. Departare. 3. interval de timp. 4. (Fig.) Diferenta de rang, de situatie intre doua persoane. [< fr. distance, it. distanza, cf. lat. distantia].

ETAPA s.f. 1. Loc unde se opresc trupele in mars. ♦ Distanta intre doua opriri; distanta parcursa in timp de 24 de ore de o unitate care se deplaseaza in mars. 2. interval de timp; moment, faza. 3. Portiune a unei curse sportive. ♦ Parte dintr-o intrecere sportiva. ♦ interval de timp in ciclul anual de antrenament. [< fr. etape].

avans (avansuri), s. n. – 1. Plata anticipata. – 2. interval de timp, distanta etc. cu care cineva se afla inaintea altuia. Fr. avance. – Der. avansa, vb. (a inainta, a urca in grad), din fr. avancer.

INTERGLACIATIE s.f. interval de timp dintre doua glaciatii. [Gen. -iei. / cf. fr. interglaciation].

intervalOMETRU s.n. Dispozitiv mecanic atasat la un aparat fotografic automat, cu ajutorul caruia se regleaza intervalul de timp dintre doua expuneri succesive. [< interval + metru].

MILENIU s.n. interval de timp de o mie de ani. ♦ Implinirea a o mie de ani de la producerea unui eveniment insemnat; sarbatorirea evenimentului cu aceasta ocazie. [Pron. -niu. / cf. it. millennio].

MINUT s.n. 1. Diviziune a timpului care reprezinta a saizecea parte dintr-o ora. ♦ interval de timp nedeterminat, dar in general foarte scurt; clipa, moment. ♦ (Concr.) Mancare pregatita pe loc, la comanda consumatorului. 2. (Mat.) Subunitate de masura pentru unghiuri, care reprezinta a saizecea parte dintr-un grad sexagesimal sau a suta parte dintr-un grad centezimal. [Cf. fr. minute, it. minuto < lat. minutus – mic, marunt].

NICTEMER s.n. (Med.) interval de timp de 24 de ore (o zi si o noapte), folosit pentru a urmari variatiile ciclice ale unor functii biologice. [< fr. nycthemere, cf. gr. nyx – noapte, hemera – zi].

PERIOADA s.f. 1. interval de timp in cursul caruia se desfasoara anumite fenomene sau evenimente; faza, epoca. ♦ interval de timp in care se efectueaza o operatie sau in care se produce un fenomen dintr-un ciclu si care se repeta la fiecare ciclu. ♦ Subdiviziune cronologica de al doilea ordin a timpurilor geologice. 2. Fraza ampla si complexa sau reunire de mai multe fraze care formeaza un ansamblu armonios si unitar. 3. Fraza muzicala compusa in asa fel incat totalitatea partilor ei sa prezinte un sens anumit. 4. (Chim.) Sir orizontal in tabloul periodic al elementelor. 5. (Mat.) Cel mai mic numar adaugat argumentului unei functii numerice care nu schimba valoarea functiei. ♦ Grup de cifre care se repeta indefinit intr-o fractie zecimala. [Pron. -ri-oa-, var. period s.n. / cf. fr. periode, lat. periodus, gr. periodos – circuit < peri – imprejur, hodos – cale].

PITIADA s.f. interval de timp de patru ani care se scurgea intre serbarile pitice. [Pron. -ti-a-. / < fr. pythiade].

PLUVIAL, -A adj. (Rar) De ploaie. // s.n. interval de timp din perioada cuaternara, avand o clima bogata in precipitatii. [Pron. -vi-al. / < fr. pluvial, cf. lat. pluvialis].

PREAVIZ s.n. Aviz, instiintare facuta anticipat; (spec.) instiintare prin care i se anunta anticipat unui salariat desfacerea contractului de munca la expirarea unui termen anumit; salariu platit celui concediat pentru intervalul de timp prevazut in aceasta instiintare. [Pl. -zuri, -ze. / < fr. preavis].

SECOL s.n. 1. interval de timp de o suta de ani; veac. ♦ (Fig.) Perioada de timp care pare a fi foarte lunga; vesnicie. 2. Epoca istorica dominata de un eveniment de seama, de o personalitate exceptionala. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. saeculum, cf. it. secolo].

STROBOSCOPIE s.f. Metoda de cercetare a miscarilor periodice, constand in observarea lor la intervale de timp regulate. [Gen. -iei. / < fr. stroboscopie].

TURNUS s.n. interval de timp in care se efectueaza complet un anumit proces, o anumita operatie de deplasare; grafic de serviciu. [< germ. Turnus, it. turno, cf. lat. turnus – instrument pentru intors].

CRAWLING PEG [CRAU-] s. n. (fin.) operatie oficiala de reducere succesiva, de mica amploare si la intervale de timp relativ scurte, a valorii paritare a unei monede, in functie de scaderea puterii de cumparare a acesteia. (< engl. crawling peg)

CRONOFOTOGRAFIE s. f. inregistrare fotografica a unei miscari la scurte intervale de timp, in scopul studierii acesteia. (< fr. chronophotographie)

intervalOMETRU s. n. dispozitiv mecanic atasat la un aparat fotografic automat, cu ajutorul caruia se regleaza intervalul de timp dintre doua expuneri succesive. (< engl. intervalometer)

IZOCRON, -A I. adj. care se repeta identic la intervale de timp egale; de durate egale. II. s. f. linie care uneste punctele egal departate in timp de un punct dat. (< fr. isochrone)

MARCATOR, -OARE I. s. m. f. cel care jaloneaza un teren, un traseu. II. s. n. 1. unealta agricola pentru fixat locurile cuiburilor de insamantare. 2. dispozitiv al unei masini de semanat etc. care serveste la mentinerea distantei constante intre randuri. 3. dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. 4. glont trasor. III. s.m. (sport) cel care marcheaza puncte, goluri pentru echipa sa. (< marca + -tor)

MAREGRAFIC, -A adj. referitor la maree. ♦ zi ~a = intervalul de timp (2⁴ de ore si 5⁰ de minute, durata zilei lunare), in care are loc un ciclu complet al fenomenului mareei. (< fr. maregraphique)

PERIODIC, -A adj. I. care revine, se repeta cu regularitate la anumite perioade o (mat.) functie ~a = functie care admite o perioada (5). II. adj., s. n. (publicatie) care apare la intervale de timp fixe. (< fr. periodique, lat. periodicus, gr. periodikos)

SINODIC, -A adj. 1. referitor la intervalul de timp in care se face rotirea completa a unui corp ceresc in jurul altui corp ceresc in miscare. 2. sinodal. (< fr. synodique)

STROBOSCOPIE s. f. metoda de cercetare a proceselor, a miscarilor periodice rapide in observarea lor la intervale de timp regulate. (< fr. stroboscopie)

soroc (-oace), s. n. – 1. Termen, timp, zi prestabilita. – 2. Rata, scadenta. – 3. Data, timp special. – 4. interval, rastimp. – 5. Date stabilite pentru comemorarea mortilor. – 6. M*********e. – Sl. suroku (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 354; Conev 79), cf. ceh., rus. srok. – Der. soroci, vb. (a fixa un termen; a lua o hotarire, a determina); soroceala, s. f. (hotarire, ursita).

ZODIE, zodii, s. f. 1. Fiecare dintre cele douasprezece constelatii ale zodiacului (1); p. ext. constelatie, planeta. ♦ Fig. interval de timp determinat. 2. Constelatie corespunzand unei anumite luni a anului in care se naste cineva si avand, dupa credintele superstitioase, o influenta (buna sau rea) asupra destinului acestuia; p. ext. destin, soarta, ursita. ◊ Expr. A se naste intr-o zodie buna (sau rea, a norocului, norocoasa etc.) = a avea un destin bun (sau rau, norocos etc.). (Glumet) A se naste in zodia porcului = a fi foarte norocos, a avea noroc porcesc. A se naste in zodia ratelor = a fi mereu insetat. A-i da (cuiva) in zodii = a-i prezice (cuiva) soarta. 3. (Rar) Ursitoare. – Ngr. zodion.

CISLEGI (lat. caseum ligat) s. f. pl. interval de timp intre doua posturi, in care crestinii ortodocsi maninca de dulce. Se deosebesc patru perioade de acest fel peste an: c. Craciunului sau de iarna (v. cirneleaga); c. Pastilor, care tin opt saptamini, de la Duminica Pastilor pina la Duminica tuturor Sfintilor; c. Simpetrului, care tin de la 29 iun. pina la 1 aug.; c. de toamna, care tin de la 15 aug. pina la 15 nov.

CLONIC, -A (‹ fr.; {s} gr. klonos „agitatie”) adj. Contractie c. = forma de contractie musculara involuntara de scurta durata, repetata la scurte intervale de timp. ◊ Faza c. (a unei crize convulsive) = contractie musculara involuntara prelungita, intrerupta in mod intermitent.

DISTRIBUITOR, -OARE (‹ fr.) s. m. si f., s. n. 1. S. m. si f. Persoana care distribuie. ♦ (EC.) Persoana fizica sau juridica ce asigura distribuirea unor produse sau a unor servicii contra cost. 2. S. n. (TEHN.) Piesa, mecanism etc. cu ajutorul caruia se face distribuirea agentului motor intr-o masina de forta, a apei in centralele hidroelectrice etc. 3. S. n. (TELEC.) Mecanism al instalatiilor de telegrafie si de telemasura folosit pentru transmiterea semnalelor care apartin unuia sau mai multor mesaje, in intervale de timp succesive, pe aceeasi linie de transmisiune.

DALAI LAMA (< mongol ta-le „ocean de intelepciune“; tibetan bla-ma „superior religios“), titlu conferit conducatorului spiritual al ordinului monahal budist tibetan Gelugpa (Palaria Galbena) de catre Altan Han in 1578, cu ocazia convertirii sale si a supusilor sai la budism. In mai putin de 49 de zile de la moartea unui D.L. trebuie desemnat un succesor, in persoana unui baiat nascut in perioada acestui interval; in timpul minoratului lui D.L. autoritatea este exercitata de un regent. Titlul este purtat de toti conducatorii acestui ordin monahal. Din sec. 17, D.L. devine si seful politic al statului tibetan. Titlul este acordat persoanelor considerate a fi reincarnari ale lui Avalokitesvara Bodhisattva. Ultimul D.L., al 14-lea, Tenzin Gyatso (n. 1935), instalat la Lhasa in 1940, traieste in exil in India, din 1959, in urma unei revolte a tibetanilor condusa de el; a primit Premiul Nobel pentru pace (1989).

HALLSTATT [halʃtat], numele conventional al prime perioade a fierului, denumita astfel dupa statiunea cu acelasi nume din S Austriei, unde, in sec. 19, a fost descoperita o mare necropola (peste 2,000 de morminte). Cuprinde intervalul de timp intre anii 1.200 si 400 i. Hr. Pe terit. Romaniei a cunoscut trei etape: H. vechi sau timpuriu (1150-850 i. Hr.), H. mijlociu (850-650 i. Hr.) si H. tarziu (650-450/400 i. Hr.).

PASTI s. m. 1. Sarbatoare religioasa celebrata de crestini in amintirea invierii lui Hristos, iar de evrei in amintirea iesirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise. ◊ Expr. Nu e in toate zilele Pasti sau o data pe an e Pasti = nu se petrec in fiecare zi evenimente deosebite. Din an in Pasti sau din joi in Pasti, din Pasti in Craciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Pastile cailor (sau calului) = niciodata. 2. Paine sfintita, care se imparte la biserica in ziua de Pasti (1); pasca. [Var.: Paste s. n.] – Lat. pascha, -ae.

APROAPE adv., s. m. art. I. Adv. 1. La o distanta mica in spatiu de cineva sau de ceva; in preajma, in vecinatate. Gara este aproape. ◊ Expr. A cunoaste (pe cineva) de aproape = A cunoaste (pe cineva) foarte bine. 2. La un interval mic de timp (in viitor sau in trecut) fata de prezent. Vara este aproape. ◊ Aproape de... = cu putin timp inainte de... Aproape de sfarsitul anului. 3. Cam, mai, aproximativ. N-a mancat aproape nimic. ♦ Gata, mai-mai, cat pe ce. Aproape sa-l prinda. II. S. m. art. Orice om (in raport cu altul, considerat apropiat); semen¹. Aproapele nostru. – Lat. ad-prope.

PERIODISM s. n. (Biol.) Proprietate a unor functii fiziologice de a se repeta la intervale regulate de timp. [Pr.: -ri-o-] – Perioada + suf. -ism.

DES², DEASA, desi, -se, adj. I. 1. (Despre colectivitati sau corpuri compuse din unitati identice) Cu elementele, cu partile componente apropiate, cu intervale foarte mici sau cu foarte putine goluri intre parti. ♦ (Despre tesaturi) Tesut strans: batut. 2. (Despre partile componente ale unei colectivitati sau unitati) Asezat unul langa altul sau foarte aproape unul de altul: strans. 3. (Despre ploaie, ceata, umbra etc.) Compact, dens: de nepatruns. II. 1. Despre intamplari, fenomene sau actiuni: adesea adverbial) Care se repeta de (mai) multe ori la intervale mici de timp, urmand mereu unul dupa altul: repetat, frecvent. ♦ (Despre miscari care se repeta: adesea adverbial) Repede, iute, grabit. – Lat. densus.

LUNGIME, lungimi, s. f. 1. Marime fizica fundamentala care exprima intinderea spatiala a corpurilor sau fenomenelor; distanta dintre doua puncte; dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafete plane dreptunghiulare. ◊ Lungime de unda = distanta care separa intr-o unda doua puncte succesive aliate in aceeasi faza de oscilatie; spatiul parcurs de unda timp de o perioada. 2. timp cat dureaza ceva; interval mare de timp; durata. 3. (Inform.; in sintagma) Lungimea cuvantului = numarul de biti care compun un cuvant. – Lung + suf. -ime.

METRONOM, metronoame, s. n. Instrument care marcheaza, prin bataile regulate ale unui pendul, intervale egale de timp si care se intrebuinteaza in laboratoare, in muzica etc. [Pl. si: metronomuri] – Din fr. metronome.

CRONOFOTOGRAFIE, cronofotografii, s. f. Inregistrare fotografica a unei miscari la intervale scurte de timp, in scopul studierii acesteia. – Din fr. chronophotographie.

RAStimp s. 1. v. perioada. 2. v. timp. 3. v. curs. 4. v. interval. 5. ceas, interval, ora, perioada, timp. (A asteptat un ~ bun pana sa vina.) 6. v. durata.

CEAS¹ ~uri n. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi); ora. Un ~ si jumatate. 2) interval (scurt) de timp. ◊ Cu ~urile (sau cu ~ul) foarte mult timp. ~ul mortii momentul de sfarsit al vietii. ~ul incercarilor moment in care cineva trebuie sa dea dovada de tarie de caracter si de prezenta de spirit. Intr-un ~ rau (sau greu) intr-un moment neprielnic, nefast. Intr-un ~ bun intr-un moment prielnic. Din ~ in ~ foarte curand. In ~ul al doisprezecelea in ultima clipa. 3) Lectie predata timp de 45 de minute intr-o institutie de invatamant; ora. ~ academic. 4) Aparat care masoara si indica timpul; ceasornic. ~ de mana. ~ de masa. ~ de buzunar. ~ de perete. ◊ A merge ca ~ul a functiona foarte bine. /<sl. tasi

CRONOSCOP ~oape n. Instrument pentru masurarea unui interval scurt de timp. /<fr. chronoscope

CURS¹ ~uri n. 1) Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei. 2) Intindere a unei ape de la izvoare pana la varsare. ~ul inferior. ~ul superior. 3) fig. interval, durata de timp. ◊ In ~ de... in timp de... 4) Desfasurare a unui eveniment. In ~ul pregatirilor... ◊ Lucrari in ~ lucrari care se infaptuiesc. A da ~ unei cereri a inainta cererea spre rezolvare. 5) fin. Pretul care se stabileste la bursa (pentru valuta, hartii de valoare, polite etc.). 6) fin. Pretul unei unitati banesti straine, exprimat in unitati banesti nationale. /<lat. cursus, fr. cours

DES¹ deasa (desi, dese) 1) (despre corpuri compuse din elemente de acelasi fel) Care are partile componente foarte apropiate unul de altul. Padure deasa. Pieptene ~. 2) (despre multimi, populatii) Care este numeros intr-un spatiu restrans. 3) (despre tesaturi) Care este tesut strans. 4) (despre fapte, fenomene, actiuni) Care se repeta de mai multe ori la intervale mici de timp. Respiratie deasa. 5) (despre ploaie, ceata etc.) Care se caracterizeaza printr-un inalt grad de concen-tratie; care este foarte compact; dens. 6) si adverbial(despre miscari care se repeta) Care vadeste iuteala. /<lat. densus

FRIG ~uri n. 1) Stare atmosferica ce se caracterizeaza prin temperatura joasa a aerului. 2) Senzatie de rece cauzata de o astfel de stare atmosferica. 3) la pl. Boala molipsitoare introdusa in organism prin intepatura unui tantar, care se manifesta prin temperatura inalta si frisoane, repetate la intervale regulate de timp; malarie. 4) Stare de emotie puternica, de neliniste, de agitatie. /<lat. frigus, ~oris

METRONOM ~oame n. Aparat cu ajutorul caruia se marcheaza, prin batai regulate, intervale egale de timp. /<fr. metronome

RASUFLET ~e n. interval scurt de timp intre doua faze ale unei activitati; intrerupere de scurta durata; scurt ragaz. /a (se) rasufla + suf. ~et

METRONOM s.n. Instrument care marcheaza prin batai regulate intervale egale de timp; metrometru. [< fr. metronome, cf. gr. metron – masura, nomos – regula].

MOMENT s. n. 1. interval scurt de timp; clipa, secunda. ♦ de ~ = de scurta durata; efemer; ~ muzical = mica piesa instrumentala inrudita cu impromptuul. ◊ perioada de timp in care se petrece ceva; etapa. 2. (art.) ocazie. 3. schita restransa la maximum, care cuprinde un instantaneu din viata cotidiana. 4. marime fizica egala cu produsul dintre o marime dinamica si una sau mai multe distante. (< lat. momentum, it. momento, germ. Moment, fr. moment)

DIASTIMA, diastime, s. f. (Inv.) interval, spatiu de timp. – Ngr. diastima.

DURATA s. 1. intindere, lungime, marime. (~ unei zile de vara.) 2. interval, intindere, perioada, rastimp, timp, (reg.) r***t. (Pe toata ~ examenului.)

PERIOADA s. 1. epoca, interval, ragaz, rastimp, spatiu, timp, vreme, (pop.) raspas, soroc, (inv. si reg.) seama, (inv.) zastimp, (grecism inv.) protesmie. (In acea ~ agitata ...) 2. v. era. 3. v. ani. 4. v. rastimp. 5. v. durata. 6. v. termen. 7. (FIZ.) perioada de injumatatire v. timp de injumatatire.

R***T s. v. durata, interval, intindere, perioada, rastimp, timp.

interval, intervale, s. n. 1. Distanta in timp intre doua fenomene, intre doua perioade, intre doua evenimente consecutive; rastimp. 2. Distanta in spatiu intre doua puncte, intre doua lucruri. ♦ (Mat.) Ansamblu de puncte, de numere cuprinse intre doua valori date. 3. Diferenta de inaltime intre doua sunete muzicale. – Din fr. intervalle, lat. intervallum.

REPRIZA, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive de timp care imparte in parti egale durata totala a unei intreceri sportive, intre care se interpun pauze variabile dupa natura jocului. 2. Durata a unei faze intr-o operatie tehnica; etapa de lucru. ◊ Loc. adv. In reprize = pe rand, in etape. 3. Trecere a unui motor de autovehicul de la un regim de mers cu turatia joasa la unul cu turatia inalta, printr-o accelerare brusca. 4. Reluare sau repetare a unei operatii tehnice intrerupte. 5. Defect la suprafata unei piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezinta sub forma santurilor, a unor rotunjiri etc. – Din fr. reprise.

STADIAL, -A, stadiali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se dezvolta in etape, in faze. 2. Adj. (Biol.) Care se refera la stadiile de dezvoltare a organismelor. 3. S. n. (Geol.) interval de scurta durata in timpul unei glaciatii, cand, datorita unei scaderi mai accentuate a temperaturii medii anuale, s-a manifestat o extindere maxima a ghetarilor. [Pr.: -di-al] – Din germ. stadial, lat. stadialis.

PROTESMIE s. v. epoca, interval, perioada, ragaz, rastimp, spatiu, timp, vreme.

RASPAS s. v. epoca, interval, perioada, ragaz, rastimp, spatiu, timp, vreme.

SCOPOT s. v. departare, distanta, dusca, gat, gura, interval, inghititura, rastimp, sorbitura, spatiu, timp.

ZAStimp s. v. epoca, interval, perioada, ragaz, rastimp, spatiu, timp, vreme.

interval s.n. 1. Distanta in timp intre doua fenomene, intre doua evenimente consecutive; rastimp. 2. Spatiu care separa doua lucruri. 3. Diferenta de inaltime dintre doua sunete muzicale. 4. (Mat.) Multimea punctelor sau numerelor cuprinse intre doua puncte sau numere date. [< fr. intervalle, it. intervallo, lat. intervallum].

scurtator, scurtatoare, adj. (inv.) care determina reducerea unui interval, a unei unitati de timp, a unei durate; care scurteaza viata.

STADIAL, -A adj. 1. Care creste, care se desfasoara in stadii, in etape. 2. Referitor la stadiile de dezvoltare a organismelor. // s.n. interval de scurta durata in timpul unei glaciatii, cand ghetarii au cunoscut o extindere maxima. [Pron. -di-al. / < germ. stadial, cf. lat. stadialis].

interval s. n. 1. distanta in timp intre doua fenomene, faze, evenimente etc. consecutive; rastimp. 2. spatiu care separa doua lucruri. 3. (muz.) raport dintre inaltimile a doua sunete. 4. (mat.) multimea punctelor (sau numerelor) intre doua puncte (sau numere) date. (< fr. intervalle, lat. intervallum)

STADIAL, -A I. adj. 1. care creste, care se desfasoara in stadii, in etape. 2. referitor la stadiile de dezvoltare a organismelor. II. s. n. interval de scurta durata in timpul unei glaciatii, cand ghetarii au cunoscut o extindere maxima. (< germ. stadial, lat. stadialis)

SECUNDA, secunde, s. f. 1. Unitate de masura a timpului egala cu a 60-a parte din durata unui minut; p. ext. timp foarte scurt; clipa, moment. 2. (Muz.) intervalul dintre doua sunete ale gamei aflate pe doua trepte alaturate. – Din fr. seconde.

RAR, -A, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, intr-un sir de lucruri sau de fiinte de acelasi fel, se afla fata de celelalte la o distanta mai mare decat cea obisnuita. 2. (Despre un intreg) Care are elementele componente mai departate unele de altele decat de obicei. Panza rara. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectueaza sau se succeda la intervale mai departate sau intr-un timp mai lung decat cel obisnuit; care se desfasoara intr-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este putin numeros, care se gaseste numai in putine locuri sau apare la intervale mai departate. ♦ Neobisnuit, exceptional. 5. Distins, ales, scump, pretios (prin faptul ca nu se intalneste prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatra rara = piatra pretioasa. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreaja de pescuit, cu o impletitura rara (I 2). – Lat. rarus.

ORA ore f. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi si cuprinzand 60 de minute sau 3.600 de secunde); ceas. ◊ ~ de ~ mereu, intruna. Din ~ in ~ cu regularitate la un interval de un ceas. Pe ~ in timp de o ora. ~ academica 45 de minute. 2) Distanta care poate fi parcursa intr-un interval de o asemenea durata. Parisul se afla la trei ore de zbor. 3) Moment al zilei calculat de la miezul noptii (sau de la amiaza). Ora 10. ◊ De ultima ~ foarte actual; recent; nou de tot. 4) Durata de timp nedeterminata. ◊ La ora actuala in prezent. 5) timp rezervat dinainte pentru o anumita activitate. ◊ Ore de primire timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitantilor. 6) Expunere sistematica si organizata dupa un program a unei materii de studiu intr-o institutie de invatamant. ~ de literatura. [G.-D. orei] /<lat. hora, it. ora

CADENTA ~e f. 1) Repetare regulata si uniforma a unei miscari. ◊ A tine ~a a pastra ritmul in timpul mersului intr-o coloana. In ~ cu miscari repetate la intervale egale. 2) Succesiune regulata si armonioasa a unor unitati poetice sau muzicale. 3) Grad de iuteala in sistemul de productie. ~ inalta. 4) Fragment dintr-un concert instrumental interpretat fara acompaniament. /<fr. cadence, it. cadenza

DIN prep. 1) (exprima un raport spatial) A cobori din masina. A veni din sat. 2) (exprima un raport temporar) Productia din anul trecut. ◊ Din cand in cand uneori; cate odata. Din an in an la interval de un an. Din clipa sau din moment in timpul cel mai apropiat. 3) (indica materia) Compot din cirese. Incaltaminte din piele naturala. 4) (exprima un raport partitiv) Unii din ei s-au intors acasa. 5) (exprima un raport de mod) Lucreaza din toata inima. Canta din suflet. 6) (exprima un raport cauzal) A gresit din neatentie. 7) (exprima un raport instrumental) Canta din fluier. Tragere din tun. 8) (exprima un raport relational) In privinta; cat priveste. Nu-l intrece din glume. 9) (exprima un raport de origine, de provenienta) Se dezvolta din molecule. Obicei din copilarie. 10) (exprima un raport cantitativ) Au plecat opt din doisprezece. /de + in

VACANTA s.f. 1. Situatie in care se gaseste un loc, o functie etc. care nu este ocupata de nimeni; starea a ceea ce este vacant. 2. timp de odihna acordat elevilor si studentilor pe un anumit interval. 3. Concediu de odihna. [< fr. vaccance, it. vacanza].

INTERSTADIAL, -A, interstadiale, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. interval de clima mai calda de durata relativa in cadrul unei glaciatii, in timpul regresiunii ghetarilor; interstadiu. 2. Adj. Referitor la interstadial (1). [Pr.: -di-al] – Din germ. Interstadial, engl. interstadial.

interval s. 1. v. perioada. 2. v. curs. 3. bucata, rastimp. (A trecut un bun ~ de timp de cand...) 4. v. rastimp. 5. v. durata. 6. v. termen. 7. v. distanta. 8. bucata, distanta, (reg.) postata. (A parcurs un bun ~ din drum.)

timp¹ ~uri n. 1) filoz. Categorie filozofica care desemneaza durata, succesiunea si simultaneitatea proceselor. 2) interval dintre doua momente masurat in secunde, minute, ore, zile, saptamani, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade, ere. 3) Perioada cat dureaza ceva; durata; vreme. ◊ Catva ~ o perioada scurta. Tot ~ul mereu; intruna. Cu ~ul cu incetul; treptat. In acelasi ~ concomitent; simultan. 4) pop. Moment oportun; imprejurare potrivita pentru o actiune; prilej; ocazie. La ~. ◊ (Toate) la ~ul lor (toate) la momentul potrivit. 5) Perioada determinata istoric; epoca. ◊ Pe ~uri demult; candva. 6) Stare meteorologica intr-o perioada data (intr-o anumita regiune); vreme. ~ ploios. 7) lingv. Categorie gramaticala specifica verbului, prin care se exprima momentul in care are loc actiunea. /<lat. tempus, ~oris

ZABAVA f. 1) Lipsa de repeziciune; ince-tineala; taraganare. ◊ Fara ~ fara intarziere. 2) interval de liniste intre doua peri-oade de activitate intensa; ragaz. 3) Folosire placuta a timpului; distractie; petrecere. [G.-D. zabavei] /<sl. zabava

SECUNDA s. f. 1. unitate de masura a timpului, a 60-a parte dintr-un minut; timp foarte scurt; moment, clipa. 2. unitate de masura pentru unghiuri, submultiplu al minutului (2). 3. (muz.) interval intre doua trepte alaturate ale gamei diatonice; treapta a doua de la o treapta data. 4. a doua pozitie de aparare la scrima. (< fr. seconde, germ. Sekunde)

SAPTAMANA, saptamani, s. f. Perioada de sapte zile consecutive, care se socoteste (la noi) de luni dimineata pana duminica seara si care se repeta de cincizeci si doua de ori intr-un an; p. gener. perioada de sapte zile consecutive. ◊ (In cultul religiei crestine) Saptamana Mare (sau a Patimilor) = ultima saptamana inainte de Pasti. Saptamana luminata (sau alba) = saptamana care incepe cu duminica Pastilor. Saptamana branzei = prima saptamana din postul Pastilor, in care Biserica ortodoxa permite sa se manance lapte si derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) in saptamana oarba (sau chioara) = a nu-si da seama de realitate, a actiona pe negandite. ♦ (Cu determinari in genitiv) interval de sapte zile consacrat in mod oficial unei anumite activitati. Saptamana cartii. ♦ (La pl.) timp nedeterminat, cuprinzand un numar mare de zile. – Lat. septimana.

interval ~e n. 1) Distanta care exista intre doua obiecte; spatiu dintre doua lucruri. 2) Perioada de timp cuprinsa intre doua momente; rastimp. 3) Raport dintre inaltimile a doua sunete muzicale. 4) mat. Multime de puncte cuprinsa intre doua puncte date. /<fr. intervalle, lat. intervallum

INTRE² prep. 1. In locul dintre... Intre munti. ◊ Expr. A fi intre ciocan si nicovala v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a iesi, a se duce, a se intoarce etc.) cu coada intre picioare v. coada. ♦ Printre, in mijlocul... Intre straini. ♦ (Reg.) Pe. 2. In intervalul scurs de la o intamplare la alta. L-a vizitat intre doua calatorii. ◊ Expr. Intre acestea sau intre timp = in rastimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit intre toti. 4. (Arata reciprocitatea) Unul cu altul (sau unii cu altii). S-au sfatuit intre ei. 5. (In legatura cu verbul „a imparti”) La². Castigul s-a impartit intre participanti. 6. (Indica o aproximare) Sa vii intre 12 si 13. – Lat. inter.

PRIMAVARA, primaveri, s. f. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmeaza dupa iarna si preceda vara, cuprinzand (in emisfera noastra) intervalul dintre echinoctiul de la 21 martie si solstitiul de la 21 iunie. ◊ Expr. Primavara vietii = tineretea; tineretul. ♦ (Adverbial; art.) In timpul sau in cursul acestui anotimp; in fiecare primavara. ♦ Fig. (La pl.) Ani (de tinerete). Are 20 de primaveri. [Acc. si: primavara] – Lat. primavera.

SEAMA s. v. apreciere, atentie, avantaj, beneficiu, bir, calcul, categorie, cinste, cinstire, castig, conditie, consideratie, dare, epoca, fel, folos, gen, impozit, interval, onoare, perioada, pretuire, profit, rang, ragaz, rastimp, respect, randuiala, rost, socoteala, soi, spatiu, specie, speta, stare, stima, suma, teapa, timp, tip, treapta, trecere, vaza, varsta, vreme.

SECUNDA s.f. 1. Unitate de timp egala cu a 60-a parte dintr-un minut; timp foarte scurt; moment, clipa. 2. Unitate de masura pentru unghiuri, egala cu a 3600-a parte dintr-un grad sexagesimal. 3. (Muz.) interval format din doua trepte alaturate ale unei game; treapta a doua de la o treapta data. 4. A doua pozitie (de aparare) la scrima. [Pl. -de. / < fr. seconde, cf. lat. secundus].

SOROC s. v. ceas, ciclu, clipa, clipita, data, destin, epoca, extremitate, fatalitate, interval, limita, margine, menire, m*********e, minut, moment, noroc, ora, ordine, perioada, period, predestinare, rata, ragaz, rastimp, regula, randuiala, rost, scadenta, secunda, soarta, socoteala, spatiu, termen, timp, ursita, vreme, zi, zodie.

CARANTINA s.f. 1. Punct sanitar pentru izolarea persoanelor, navelor sau marfurilor care vin dintr-o regiune contaminata; mentinerea in izolare a persoanelor banuite ca ar putea raspandi o boala molipsitoare; timp petrecut in aceasta situatie. ♦ (Vet.) Restrictii aplicate in vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. (Fig.) Izolare. [Cf. tc. karantina, fr. quarantaine < quarante – patruzeci (de zile), interval cat dura carantina].

SOSI, sosesc, vb. I. 1. Intranz. A ajunge intr-un anumit loc (si intr-un anumit moment). ♦ (Despre termene, anotimpuri, intervale etc.) A incepe sa se desfasoare. ◊ Loc. adv. Pe sosite = pe punctul de a ajunge undeva. ◊ Expr. A-i sosi (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul sa moara. 2. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva fara veste; a surprinde. 3. Intranz. (Rar) A fi in situatia sa..., a se intampla sa... – Din ngr. soso (viit. lui sono).

UNITATE, unitati, s. f. 1. Numarul unu. ♦ Marime care serveste ca masura de baza pentru toate marimile de acelasi fel. Unitate de masura. ◊ (In sintagma) Unitate astronomica = unitate folosita pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, egala cu distanta medie de la Soare la Pamant. 2. Insusirea a tot ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. * Regula celor trei unitati (de loc, de timp si de actiune) = regula caracteristica teatrului clasic (antic si modern), dupa care opera dramatica trebuie sa fie dezvoltarea unei actiuni unice, care se desfasoara in acelasi loc si intr-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mica formatie, organizatie economica, administrativa, militara, sanitara etc. care alcatuieste un intreg si actioneaza dupa un plan general. – Din fr. unite, lat. unitas, -atis.

TON² ~uri n. 1) Sunet simplu produs de un corp care vibreaza. 2) muz. interval intre doua sunete consecutive ale gamei diatonice, egal cu doua semitonuri. ◊ A da ~ul a) a indica tonalitatea unei compozitii muzicale, mai ales vocale; b) a fi initiator al unei activitati; c) a servi drept model. 3) Grad de modulare a vocii in timpul vorbirii (in functie de starea sufleteasca a vorbitorului sau de fondul celor exprimate); intonatie. ~ familiar. ◊ A ridica ~ul a vorbi tare si cu asprime. A schimba ~ul a vorbi in alt mod. 4) Grad de intensitate a unei culori. ~ deschis. ~ inchis. 5) Culoare dominanta a unui tablou. /<fr. ton, lat. tonus

TOAMNA, toamne, s. f. Anotimp care urmeaza dupa vara si preceda iarna, cuprinzand (in emisfera boreala) intervalul dintre 23 septembrie si 22 decembrie, caracterizat prin scaderea treptata a duratei zilei, insemnate precipitatii si vestejirea vegetatiei. ◊ Loc. adj. De toamna = care se face sau se intampla toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ◊ Loc. adv. Asta toamna = in toamna trecuta. La toamna = cand va veni toamna; in timpul toamnei viitoare. De (cu) toamna = fiind inca toamna. Pe (sau in) toamna = cand a sosit (sau cand va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Pana la toamna = pana la inceputul toamnei. ♦ (Adverbial; in forma toamna) In timpul toamnei. – Lat. autumnus.

RARI, raresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de acelasi fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar fata de celalalt (in timp sau in spatiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai putini la numar. 2. Refl. si tranz. A fi, a deveni sau a face sa fie, sa devina mai putin des sau mai putin compact. 3. Tranz. A incetini ritmul unor actiuni. ◊ Expr. A (o) mai rari cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decat de obicei, a incetini ritmul unei activitati, a o lasa mai domol. A (o) mai rari de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din rar.