Dex intors pe dos

INTORS², -OARSA, intorsi, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ◊ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) intoarsa = a se intoarce din drum. A merge pana la calea intoarsa = a nu merge departe, si a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Rasucit, incovoiat, stramb. 3. (Pop.) Juganit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ◊ (Fam.; si in loc. adj. intors pe dos) Profund nemultumit, foarte suparat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Mestesugit. – V. intoarce.

izvratit, -a, adj. (inv.) intors pe dos, rasturnat, rastalmacit; razvratit.

FUND s. 1. dos. (intoarce vasul cu ~ul in sus.) 2. v. tocator. 3. (pop.) carpator, (reg.) masa, (Transilv. si Maram.) tabla. (~ de mamaliga.) 4. v. codarla. 5. dos, spate. (In ~ul curtii.) 6. v. adanc. 7. adanc, adancime, afund, profunzime, strafund. (Din ~ul lacului.) 8. v. sezut.

BULVERSA, bulversez, vb. I. Intranz. (Frantuzism) A rasturna cu totul, a intoarce pe dos, a pune in dezordine; a zapaci, a tulbura, a dezorienta. – Din fr. bouleverser.

INVERSA, inversez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea initiala sau normala, fireasca; a face (ceva) invers; a intoarce pe dos; a rasturna. – Din fr. inverser.

A BULVERSA ~ez tranz. 1) A aduce in mare dezordine (printr-o actiune violenta); a intoarce pe dos. 2) (persoane) A face sa fie cuprins de emotii puternice si necontrolate; a tulbura. /<fr. bouleverser

EXTRAVERSIUNE s.f. 1. Inclinatie psihologica deosebita catre lucrurile din afara eului propriu, catre ambianta fizica sociala. ♦ Indreptare a libidoului in afara propriei persoane. 2. intoarcere pe dos a unui organ cavitar. [Var. extroversie, extroversiune s.f. / < fr. extraversion].

BULVERSA vb. I. intr. (Frantuzism) A rasturna cu totul, a intoarce pe dos, a pune in dezordine; a zapaci, a dezorienta, a tulbura. [< fr. bouleverser].

indarapt adj. (inv.) 1. intors, pe dos. 2. nedrept.

BULVERSA vb. intr. 1. a intoarce pe dos, a pune in dezordine. 2. a modifica total. 3. (fig.) a zapaci, a dezorienta. (< fr. bouleverser)

BUZA ~e f. 1) Fiecare dintre cele doua parti carnoase, proeminente care marginesc gura din exterior. ◊ ~ de iepure buza usor despicata (ca la iepure), constituind o anomalie congenitala. A intoarce ~a pe dos a se supara tare, mai ales fara motiv; a se bosumfla. A-si linge ~ele dupa ceva a dori ceva foarte tare; a ravni ceva. A-si musca ~ele a regreta amarnic. A ramane cu ~ele umflate a ramane dezamagit; a fi deceptionat de ceva. 2) Linie care margineste suprafata unor vase, obiecte, organe etc.; margine. ~a urciorului. ~a unei rani. 3) Partea ascutita a unui obiect de taiat; ascutis; tais. ~a toporului. [G.-D. buzei] /Cuv. autoht.

COJOC ~oace n. Haina taraneasca de iarna, lunga, facuta din piele de oaie cu mitele inauntru. ◊ A-si teme ~ocul a nu intreprinde nimic riscant; a manifesta prudenta. A-si intoarce ~ocul pe dos (sau pe partea cealalta) a) a exprima pareri contrare celor de mai inainte; b) a trata pe cineva cu asprime (nu cu bunavointa de altadata). A avea (sau a gasi) ac de ~ocul cuiva a dispune de mijloace sau a afla calea pentru a pune la punct pe cineva. /<sl. kozuhu

ciumari (-resc, -it), vb. refl. 1. A se inacri, a deveni acru. – 2. A se supara. – Var. ciumari, ciumara. Sl. cemeri „otrava” (DAR). Putin probabila explicatia lui Philippide, Bausteine, 51, pe baza gr. χυμοῦ ῥοή. – Der. ciumarit (var. ciumarat, ciumaros), adj. (astringent); ciumarica (var. ciumurica), s. f. (cimbru, Satureja hortensis), din bg. cemerika, cf. mag. csomorika (Conev 46; DAR). Din aceeasi radacina sl. provine, prin intermediul mag. csomorol, vb. ciumurlui (a provoca indigestie, a se intoarce stomacul pe dos, a tulbura), cf. Draganu, Dacor., I, 317; DAR; Galdi, Dict., 117, cu var. cermalui.

cojoc n., pl. oace (vsl. kozuhu, d. koza, pele [!]; sirb. bg. rut. kozuh, de unde si ung. kosok, kosog si ngr kozoka). Haina scurta sau lunga (cu minici [!] sau fara minici) facuta din blana de oaie (sau si de alt animal) cusuta de o haina de postav sau purtata asa cum este, cu pelea [!] afara. Isi scutura baba cojoacele, ninge, mai ales in zilele babei (1-9 Martie, cind poporu zice ca o baba, care reprezenta [!] iarna, isi scutura cojoacele la munte). A scutura sau a scarmana cuiva cojocu sau blana (cum au cinii, lupii), a-l bate rau. A avea ac de cojocu cuiva, a avea mijloace de a-l constringe. A-ti intoarce cojocu (pe dos), (ca taranu cind e timp rau), a-ti schimba atitudinea, a te arata mai energic. A intreba de ce (din ce) e cojocu, a mai perde [!] timpu cu vorba. V. burca 1, bitusa, tihoarca, bonda.

astragaci (-ce), s. n. – Unealta de cizmarie folosita la intors cizmele pe fata, dupa ce au fost cusute pe dos. Mag. esztergazni „a intoarce” (Scriban); finalul, prin analogie cu tragaci. Nu este probabila ipoteza lui Philippide, ZRPh., 1907 p. 294 si Pascu, Suf., 198, bazata pe lat. extrahere.

SPATE ~ n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spinare. ◊ In ~ pe partea dindarat a corpului. Pe ~ culcat cu fata in sus. Din (sau la, pe la, de la, in) ~ din (sau in) urma; din dos. Adus de ~ incovoiat, indoit. A-i intoarce cuiva ~le a se supara pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fara stirea cuiva. A nu sti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu banui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) in ~ a fi tot timpul nelinistit. A arunca ceva pe (sau in) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lasa in seama altuia anumite obligatii. A avea ~ (tare) a fi protejat, sustinut (de cineva). 2) Proba sportiva de inot (cu fata in sus). 3) Partea dindarat a unui obiect; dos. In ~le casei. 4) Teritoriu aflat in urma frontului. In ~le dusmanului. /<lat. spatha

A SE intoarce ma intorc intranz. 1) A veni inapoi (de unde a plecat); a se inapoia; a se inturna. ~ acasa. 2) A veni din nou; a reveni. ~ la parerea initiala. 3) A-si schimba directia initiala, luand-o in alta parte. ◊ A i se ~ cuiva matele (sau stomacul) pe dos a i se face greata. S-a intors roata s-au schimbat vremurile, lucrurile. ~ intr-un calcai a fi sprinten la treaba; a fi foarte harnic. /<lat. intorquere

dos s. 1. spate. (In ~ul casei.) 2. v. fund. 3. fund. (intoarce vasul cu ~ul in sus.) 4. v. revers. 5. v. verso. 6. (pop.) cos, (Transilv.) toc. (~ de perna.) 7. v. se-zut.

ASTRAGACI, astragace, s. n. Instrument de cizmarie folosit la intins talpa sau la intors cizmele pe fata, dupa ce au fost cusute pe dos. – Comp. bg. stragaci „razuitor”.

A intoarce intorc 1. tranz. 1) A face sa se intoarca. ♦ ~ ceasul a rasuci arcul ceasului (pentru a-l face sa mearga). 2) fam. (despre o boala) A lovi din nou; a inturna. Gripa l-a intors. 3) A schimba cu locul astfel incat o parte sa ocupe pozitia alteia. ~ fanul. ♦ ~ pe o parte si pe alta a cerceta amanuntit. ~ casa pe dos a face dezordine in casa. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-si schimba atitudinea fata de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau parti ale corpului) A misca intr-o parte. ~ capul. ~ privirea. ♦ ~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferenta sau suparare fata de cineva. 5) (bani, lucruri) A da inapoi; a inapoia; a restitui. ♦ ~ cuvantul a raspunde urat. ~ binele (sau raul) facut a rasplati pe cineva pentru o fapta buna (sau rea). ~ vizita a face o vizita de raspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele s*****e; a jugani. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrara. A intors-o in frig. /<lat. intorquere

caleidoscop n., pl. oape (vgr. kalos, bun, frumos, eidos, vedere, si scop din micro-scop). Un tub care contine doua oglinzi plane si are in auntru [!] niste piese de diferite colori [!] si marimi care, cind il intorci, prezenta [!] o infinitate de imagini.