Rezultate din textul definițiilor
intru cat (in ce masura) prep. + adv.
intrucat conj. Deoarece; pentru ca, fiindca. ♦ (Adverbial) De vreme ce. – intru + cat.
ZECE, zeci, num. card. 1. Numar care are in numaratoare locul intre noua si unsprezece si care se indica prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arata o cantitate mare nedeterminata) Zeci de oameni. ◊ Expr. A avea zece vieti, se spune cand cineva scapa cu viata din situatii primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (intra in componenta num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Plecau cate zece. 2. (intra in compunerea numeralelor c*******e compuse de la unsprezece pana la nouasprezece) Cincisprezece. ♦ (intra in compunerea numeralelor c*******e compuse de la douazeci pana la nouazeci si noua) Patruzeci si trei. – Lat. decem.
PAISPREZECE num. card. Numar care ocupa in numaratoare locul dintre treisprezece si cincisprezece si se indica prin numarul 14 sau XIV. ◊ (Adjectival) Paisprezece carti. ◊ (Substantivat) Se duceau paisprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Locul paisprezece. ◊ (intra in componenta num. adverbial) De paisprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) cate paisprezece (lei). [Var.: patrusprezece num. card.] – Patru + spre + zece.
CINCI num. card. Numar situat in numaratoare intre patru si sase si care se indica prin cifra 5 (sau V). ◊ (Adjectival) Are cinci ani. ◊ Compus: cinci-degete subst. = planta erbacee taratoare, cu frunzele formate din cinci foliole si cu flori galbene (Potentilla reptans). ◊ (Substantivat) Au plecat trei si s-au intors cinci. ◊ (In locul numeralului ordinal) Etajul cinci. ◊ (intra in componenta num. adverbial) De cinci ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Aduce cate cinci mere. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se noteaza acest numar. – Lat. cinque (= quinque).
NOUA num. card., s. m. 1. Num. card. Numarul care are in numaratoare locul intre opt si zece; se indica prin cifra 9 (sau IX). ◊ (Adjectival) Are noua ani. ◊ Expr. A avea noua vieti (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. (Peste) noua mari si (noua) tari = foarte departe. ◊ (Substantivat) Veneau noua. (Cu valoare de num. ord.) Volumul noua. ◊ (intra in componenta num. adverbial) De noua ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cumpara cate noua (mere). 2. S. m. Semn grafic care reprezinta numarul noua (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota noua (1). – Lat. novem.
CINCISPREZECE num. card. Numar situat in numaratoare intre paisprezece si saisprezece. ◊ (Adjectival) Cincisprezece zile. ◊ (Substantivat) Cincisprezece au sosit. ◊ (In locul numeralului ordinal) Capitolul cincisprezece. ◊ (intra in componenta num. adverbial) De cincisprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Pleaca cate cincisprezece. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se noteaza acest numar. [Var.: (reg.) cinsprezece, cincisprece, cinsprece, num. card.] – Cinci + spre + zece.
CINCIZECI num. card. Numar situat in numaratoare intre patruzeci si noua si cincizeci si unu. ◊ (Adjectival) Acum cincizeci de ani. ◊ (Substantivat) Au muncit cincizeci. ◊ (in locul numeralului ordinal) Pagina cincizeci. (intra in componenta num. adverbial) De cincizeci de ori. ◊ (Precedat de „cate” intra in componenta num. distributiv) Vin cate cincizeci. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se noteaza acest numar. [Var.: cinzeci num. card.] – Cinci + zeci.
NOUASPREZECE num. card. Numarul care are in numaratoare locul intre optsprezece si douazeci; se indica prin cifra 19 (sau XIX). ◊ (Adjectival) Nouasprezece zile. ◊ (Substantivat) Au plecat nouasprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Apartamentul nouasprezece. ◊ (intra in componenta num. adverbial) De nouasprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Pleaca cate nouasprezece. – Noua + spre + zece.
NOUAZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre optzeci si noua si nouazeci si unu; se indica prin cifra 90 (sau XC). ◊ (Adjectival) Are nouazeci de ani. ◊ (Substantivat) Erau nouazeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul nouazeci. ◊ (intra in componenta num. adverbial) De nouazeci de ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) cate nouazeci de lei. – Noua + zeci.
intrucat conj. (exprima un raport cauzal) Deoarece; fiindca; pentru ca; ca; dat fiind (faptul) ca; de vreme ce; o data ce. [Sil. in-tru] /intru + cat
ECOSISTEM, ecosisteme, s. n. Ansamblu format din biotop si biocenoza, in care se stabilesc relatii stranse atat intre organisme, cat si intre acestea si factorii abiotici. – Din fr. ecosysteme.
ECOSISTEM ~e n. Ansamblu format din biotop si biocenoza, in cadrul caruia se stabilesc relatii stranse atat intre organisme, cat si intre acestea si factorii abiotici. /<fr. ecosysteme, engl. ecosystem
RONTAI, rontai, vb. IV. Tranz. A manca sfaramand intre dinti putin cate putin dintr-un aliment tare, crocant, producand un zgomot caracteristic. ♦ A roade cu dintii un obiect. – Ront + suf. -ai.
HANDBAL s. n. joc sportiv intre echipe a cate 7 (sau 11) jucatori, in care se arunca mingea cu mana, cautand a o introduce in poarta adversa. (< germ. Handball, fr., engl. handball)
QUOTIENT CVO-/ s. n. rezultat al unei diviziuni; cat. ♦ ~ intelectual = raport intre varsta mentala si cea reala a unui copil; ~ respiratoriu = raport intre volumul de bioxid de carbon eliminat si cel de oxigen absorbit in acelasi timp de un organism animal sau vegetal. (< fr. quotient, lat. quotiens)
BASCHETBAL s. n. Joc sportiv disputat intre doua echipe de cate cinci jucatori, care marcheaza punctele facand sa treaca mingea prin cosul de sfoara impletita fixat de un panou inalt pe terenul echipei adverse; baschet. – Din engl., fr. basket-ball.
BASE-BALL s. n. Joc sportiv nord-american, practicat intre doua echipe de cate noua jucatori cu o minge ca cea de oina, care se lanseaza cu un batator spre terenul echipei adverse, de unde poate fi trimisa inapoi tot prin lovire cu batatorul. [Pr.: beiz-bol] – Cuv. engl.
FOTBAL s. n. Joc sportiv cu mingea intre doua echipe de cate 11 jucatori, fiecare dintre jucatori cautand sa introduca mingea in poarta celeilalte echipe, lovind-o cu piciorul sau cu oricare alta parte a corpului, in afara de maini. – Din engl., fr. football.
QUOTIENT s.n. Rezultat al unei diviziuni; cat. ◊ Quotient intelectual = raport intre varsta mentala si cea reala a unui copil; quotient respiratoriu = raport intre volumul de bioxid de carbon eliminat si cel de oxigen absorbit in acelasi timp de un organism animal sau vegetal. [Pr.: cvo-] (din fr. quotient, lat. quotiens)
RUGBI s. f. Joc sportiv desfasurat intre doua echipe a cate 15 jucatori, pe un teren de forma dreptunghiulara, avand ca obiect de joc o minge ovala pe care jucatorii o pot folosi, in egala masura, cu piciorul sau cu mana. [Scris si: rugby] – Din engl., fr. rugby.
CRICHET s. n. Joc sportiv intre doua echipe a cate 11 oameni care lovesc cu niste bastoane speciale mingea, incercand s-o introduca in poarta adversarului. – Din engl., fr. cricket.
INTAMPLA vb. 1. a se petrece, a se produce, a surveni, (inv. si reg.) a se prileji, (inv.) a se purta. (S-au ~ multe lucruri de atunci.) 2. a fi, a se petrece. (Cum s-a ~?) 3. v. produce. 4. v. surveni. 5. v. desfasura. 6. a se petrece, (inv.) a se trece. (cate nu s-au ~ intre noi!) 7. (inv. si reg.) a se sfeti. (Sa vezi ce i s-a ~.) 8. a se face. (Cum a zis, asa s-a ~.) 9. v. pomeni. 10. v. nimeri. 11. a apuca, a nimeri, (Munt.) a ragadui. (Il lovea cu ce se ~.)
PETRECE vb. 1. v. trai. 2. (astazi rar) a trece. (Isi ~ noptile studiind.) 3. a sta. (A ~ cu el intreaga seara.) 4. v. intampla. 5. a fi, a se intampla. (Ce s-a ~ acolo?) 6. v. desfasura. 7. a se intampla, (inv.) a se trece. (cate nu s-au ~ intre noi.) 8. v. desfasura. 9. v. insoti. 10. v. distra. 11. v. chefui.
BASCHETBAL n. Joc sportiv, practicat intre doua echipe a cate cinci jucatori, care tind sa introduca mingea cu mana intr-un cos fixat pe un stalp de pe terenul echipei adverse. /<engl., fr. basket-balle
BASE-BALL [pr.: beizbol] n. Joc sportiv nord-american, practicat intre doua echipe de cate noua persoane (jucatori), foarte asemanator cu oina. /Cuv. engl.
ETAJ ~e n. 1) Fiecare dintre partile unei cladiri situate intre planseuri deasupra parterului; cat. 2 ) Fiecare dintre portiunile unor obiecte, unor lucruri, dispuse una peste alta. 3) Fiecare dintre straturile de pamant care corespund in timp unei varste geologice. 4) Diviziune principala a zacamantului unei mine stabilit in vederea exploatarii. /<fr. etage
OINA f. (in unele tari) Joc sportiv intre doua echipe a cate unsprezece jucatori, scopul celor de „la bataie” fiind de a trimite mingea cat mai departe in teren (lovind-o cu un bat), pentru a-l putea parcurge si a se intoarce la linia de asteptare, fara a fi atinsi cu mingea de cei de „la prindere”. /Orig. nec.
POLO n. invar. Joc sportiv intre doua echipe a cate patru jucatori calari, pe un teren special amenajat, care consta in introducerea unei mingi de lemn, prin lovire cu un baston flexibil, in poarta adversarului. ◊ ~ pe apa joc sportiv intre doua echipe a cate sapte jucatori, intr-un bazin special amenajat, care consta in introducerea mingii in poarta adversarului, inotand si aruncand cu mana. /<fr., engl. polo
VOLEI-BAL n. Joc sportiv intre doua echipe a cate sase jucatori, constand in aruncarea mingii peste o plasa fixata la o anumita inaltime in mijlocul unui teren amenajat special. [Var. volei] /< engl. volley[ball]
WATERPOLO [pr.: uotar-polo] n. sport Joc practicat intre doua echipe a cate sapte persoane, intr-un bazin special amenajat, in care jucatorii, deplasandu-se in inot, incearca sa introduca mingea in poarta adversarului; polo pe apa. /Cuv. engl.
FOTBAL s.n. Joc cu mingea practicat pe un teren de anumite dimensiuni intre doua echipe de cate unsprezece jucatori, care pot lovi mingea numai cu piciorul sau cu capul pentru a o baga in poarta adversarului. [Var. f****l s.n. / < engl., fr. football < engl. foot – picior, ball – minge].
HANDBAL s.n. Joc sportiv intre doua echipe de cate unsprezece sau sapte jucatori, in care se arunca mingea cu mana si se cauta a o introduce in poarta echipei adverse. [Pron. si hend-bol. / < engl. hand-ball, cf. hand – mana, ball – minge].
RUGBI s.n. Joc sportiv care se practica cu o minge ovala, manuita in egala masura cu picioarele si cu mainile intre doua echipe de cate 15 jucatori, timp de 80 de minute, in doua reprize. [Pron. rui-, scris si rugby, / < fr., engl. rugby].
VOLEI s.n. Joc sportiv care are loc intre doua echipe de cate sase jucatori pe un teren special amenajat si care consta in aruncarea unei mingi numai cu mainile peste o plasa intinsa sus la mijlocul terenului. [Pron. -lei, var. volei-bal s.n. / < engl. volley-ball].
BASE-BALL s.n. Joc national cu mingea din America de Nord, care se practica intre doua echipe a cate noua jucatori pe un teren cu patru platforme de cauciuc alb la colturi, in care jucatorii sunt feriti de lovituri. [Pron. beisbol si beisbal. / < engl. base-ball].
CRICHET s.n. Joc sportiv intre doua echipe a cate 11 persoane, in care fiecare dintre ele cauta sa introduca mingea in poarta adversarului, prin lovituri cu un fel de baston de lemn. [< engl., fr. cricket].
BASCHET I. s. n. joc sportiv intre doua echipe a cate 5 jucatori, in care mingea se arunca intr-un cos fixat de un stalp pe terenul echipei adverse; baschetbal. II. s. m. pl. incaltaminte de sport asemanatoare unor ghete de panza cu talpa groasa. (< engl., fr. basket)
BASE-BALL BEIZ-BOL/ s. n. joc sportiv (la americani) intre doua echipe a cate 9 jucatori, asemanator cu oina. (< engl. base-ball)
CRICHET s. n. joc sportiv intre doua echipe a cate 11 jucatori (unul portar), fiecare echipa cautand sa introduca mingea in poarta adversa (ghiset), lovind-o cu un baston special de lemn. (< engl., fr. cricket)
CROCHET s. n. joc sportiv intre doua echipe de cate 18 jucatori, care lovesc niste bile cu un ciocan de lemn, facandu-le sa treaca printr-o serie de mici arcade dispuse dupa un anumit traseu. (< fr. croquet)
FAUSTBAL s. n. joc sportiv, asemanator cu voleibalul, foarte vechi, ce se disputa intre doua echipe a cate 5 jucatori, care trimit mingea peste o panza intinsa la mijlocul terenului. (< germ. Faustball)
FOTBAL s. n. joc sportiv intre doua echipe de cate 11 jucatori, care cauta sa introduca mingea, jucata doar cu piciorul si capul, in poarta adversa. (< engl., fr. football)
POLO s. n. Joc sportiv cu mingea, practicat intr-un bazin, intre doua echipe de cate 7 jucatori, timp de patru reprize a cate 10 minute, urmand sa introduca mingea in poarta adversarului. (< fr., engl. polo)
RAPORT s. n. I. 1. legatura intre obiecte, fenomene, notiuni etc. ◊ (pl.) relatie intre doua valori. ◊ (mat.) catul a doua marimi de acelasi fel. 3. (gram.) relatie stabilita intre cuvinte, constructii si propozitii. II. castig. ♦ casa de ~ = casa construita pentru a fi inchiriata si a aduce astfel beneficii. III. 1. dare de seama, facuta de cineva in fata unei adunari, a unei autoritati etc., o relatare asupra unei activitati. 2. scurta prezentare orala asupra situatiei trupei facuta de un militar in fata superiorului sau. (< fr. rapport)
RUGBI RAGBI/ s. n. joc sportiv care se disputa intre doua echipe a cate 15 (13 sau 8) jucatori, cu o minge ovala care poate fi jucata cu mana sau cu piciorul. (< fr., engl. rugby)
VOLEI/VOLEI-BAL s. n. joc sportiv disputat intre doua echipe a cate 6 jucatori, care consta in aruncarea unei mingi numai cu mainile peste un fileu intins sus, la mijlocul terenului. (< engl. volley/-ball/)
PATRUZECI num. ord. Numar care, in numaratoare, are locul intre treizeci si noua si patruzeci si unu si care se indica prin cifra 40 si XL. ◊ (Cu valoare adjectivala) Patruzeci de zile. (Compus) patruzeci-de-sfinti (sau de-duminici) = sarbatoare crestina care se sarbatoreste in ziua de 9 martie. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un patruzeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul patruzeci. ◊ (intra in componenta num. adverbial) S-a deplasat de patruzeci de ori. ◊ (intra in componenta num. multiplicativ) De patruzeci de ori pe atata. ◊ (intra in componenta num. distributiv) cate patruzeci de lei – Patru + zece.
OINA s. f. Joc sportiv care se disputa intre doua echipe compuse din cate 11 jucatori fiecare, o echipa aflandu-se „la bataie”, pe linia de asteptare, si cealalta „la prindere”, in campul de joc, tehnica constand in lovirea unei mingi cu un baston de lemn de catre fiecare jucator, pentru a o trimite in terenul adversarului. – Et. nec.
DOUAZECI num. card. Numar avand in numaratoare locul intre nouasprezece si douazeci si unu. ◊ (Adjectival) Douazeci de carti. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul douazeci. ◊ (intra in componenta num. adverbial) De douazeci de ori. ◊ (intra in componenta num. distributiv) cate douazeci de masini. ◊ (Substantivat) Cinci de douazeci. [Pr.: do-ua-] – Doua + zeci.
DOISPREZECE, DOUASPREZECE num. card. Numar avand in numaratoare locul intre unsprezece si treisprezece. ◊ (Adjectival) Are doisprezece copii. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul doisprezece. ◊ (intra in componenta num. adverbial) De douasprezece ori. ◊ (intra in componenta num. distributiv) cate doisprezece oameni. ◊ (Substantivat) Trei de doisprezece. [Var.: (reg.) doisprece, douasprece; doispe, douaspe num. card.] – Doi + spre + zece.
RASCOL, rascoale, s. n. I. 1. Bara de lemn prevazuta la capete cu cate o gaura in care intra carambii de sus ai loitrelor carului. ◊ Expr. A lega pe cineva in rascol = a pune (pe cineva) in obezi. 2. Ispol. II. (Pop.) Separare a oilor, toamna, la desfacerea stanii, pe fiecare proprietar in parte. ♦ (Concr.) Dispozitiv de scanduri folosit pentru a separa oile. – Din sl. raskolu.
RASCOL ~oale n. 1) Bara de lemn prevazuta la capete cu cate o gaura in care intra carambii de sus ai loitrelor. 2) pop. Desfacere a stanii toamna si impartirea oilor fiecarui stapan. /<sl. raskolu
ETAJ s.n. 1. Fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. Nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ♦ (Spec.) a) Fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei varste geologice. 4. Etaj de vegetatie = element structural al unui arboret constand din totalitatea arborilor ale caror coroane se situeaza la o anumita inaltime, formand un strat distinct. [< fr. etage].
cite adv. – In grupuri de, in serii de; cite trei; toate imi vesteau cite o suparare (Negruzzi). – Unul cite unul. – cate odata. – De-a ’ncitelea. Gr. ϰατά, cu fonetismul alterat de confuzia usor de facut cu cit (Densusianu, Hlr., 163; Candrea-Dens., 362; REW 1175; DAR); cf. v. it. cad(uno), fr. cha(que), cat., sp., port. cada. cata intrase in lat. populara, cu sensul de secundum vel iuxta (Silos 66). Unele dictionare (de ex. DAR) il confunda cu desavirsire cu cit; totusi, confuzia nu este posibila, nu numai pentru sensul special al lui cite, ci si pentru ca acest ultim cuvint este totdeauna invariabil. – Comp. citesi, adv. (toti impreuna; exprima o functie distributiva).
ETAJ s. n. 1. fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ◊ (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. succesiune de terenuri corespunzand in timp unei varste geologice. 4. ~ de vegetatie = strat de vegetatie intr-o biocenoza, determinat de modificarea regimului termic si hidric in functie de altitudine. (< fr. etage)
COMPRES s. n. Text cules cat mai strans, fara spatii mari intre randuri. – Din germ. Kompress.
FOARFECE, foarfece, s. n. 1. Unealta sau masina unealta pentru taiat, actionata manual sau mecanic, compusa din doua lame taioase suprapuse, avand fiecare cate un maner inelar si fiind unite intre ele la mijloc cu un surub. ♦ (In forma foarfeca) Saritura care se executa ridicand picioarele unul dupa altul, ca miscarea lamelor unui foarfece, practicata in unele sporturi. 2. (Ec.; in sintagma) Foarfeca sau foarfecele preturilor = decalaj intre diferite preturi. 3. Nod marinaresc format din doua sau din trei bucle, folosit la legarea unei parame. 4. (Bot.; in compusul) Foarfeca-baltii = planta acvatica (submersa), cu frunze rigide dintate, cu flori albe, deschise la suprafata apei (Stratiotes aloides). – [Var.: foarfeca, foarfeci, s. f., foarfec s. m.] – Lat. forfex, -icis.
SEMIMETAL, semimetale, s. f. Element chimic care poseda atat proprietati caracteristice metalelor, cat si proprietati specifice nemetalelor, facand astfel trecerea intre cele doua clase de substante. – Semi- + metal (dupa fr. demi-metal).
TABLA2 -e f. mai ales la pl. 1) Joc de noroc intre doi parteneri, cu doua zaruri si cu cate cincisprezece piese rotunde de lemn, care se muta in spatiile marcate pe fetele interioare ale unei cutii speciale. 2) Partida intr-un astfel de joc. [Sil. ta-bla] /<ngr. tavli, turc. tavla
SUT s.n. 1. Lovitura foarte puternica data cu piciorul (sau cu mana) in minge la fotbal, la rugbi etc. ◊ Sut de penalitate = lovitura acordata in jocul de hochei pe gheata impotriva echipei care a savarsit o anumita infractiune. 2. Lucrul executat de un miner intr-o zi in mina. ♦ Timpul cat lucreaza o echipa de mineri de cand intra si pana iese din mina; schimb. [< engl. shoot].
CLASA s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinte cu insusiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente avand anumite insusiri comune care satisfac o conditie sau un criteriu dat. 2. ~ sociala = grup mare de oameni, istoriceste constituit, carora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelasi loc in sistemul productiei sociale, acelasi raport fata de mijloacele de productie, acelasi rol in organizarea muncii , acelasi mod de obtinere a partii de care dispun din bogatia societatii, o psihologie si o constiinta sociala proprie. 3. categorie sistematica a regnului animal sau vegetal, intre increngatura si ordin. 4. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. 5. unitate de baza in invatamant, cuprinzand elevi de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de pregatire, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. ◊ sala in care se tin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite dupa valoare, dupa merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioara, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)
CARTEL, carteluri, s. n. 1. Una dintre formele monopolurilor capitaliste, in care mai multe intreprinderi din aceeasi ramura de productie incheie o conventie stabilind preturi de vanzare unice si regiuni geografice de desfacere pentru fiecare in parte, in vederea eliminarii concurentei si a obtinerii de cat mai multe profituri. 2. (In statele burgheze) Alianta intre doua sau mai multe partide politice. 3. (Inv.) Conventie scrisa intre state, pentru schimbul sau rascumpararea prizonierilor. – Fr. cartel.
SUFICIENT, -A, suficienti, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este in cantitate satisfacatoare, atat cat trebuie; destul, de ajuns, satisfacator. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ intre „insuficient” si „bine”, cu care se noteaza uneori probele la examene. 2. (Despre oameni) Care are o parere foarte buna si nejustificata despre sine; plin de sine, infumurat, ingamfat, vanitos. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. sufficiens, -ntis. Cf. it. sufficiente.
CONCURENTA s.f. 1. Rivalitate, lupta intre industriasi sau intre comercianti pentru acapararea pietei, pentru obtinerea unor profituri cat mai mari etc. 2. Intrecere, lupta pentru intaietate. ◊ A face concurenta cuiva = a cauta sa intreaca pe cineva, urmarind acelasi scop ca si el. 3. (Mat.) Proprietate a trei sau mai multor curbe sau suprafete de a avea un punct comun. [Cf. fr. concurrence, it. concorenza].
RAPORT s.n. I. 1. Legatura, relatie intre fenomene, intre notiuni etc. ♦ (La pl.) Legaturi (de prietenie, de serviciu etc.). 2. (Mat.) catul a doua marimi de acelasi fel. 3. Relatie (numerica) intre doua valori. II. Casa de raport = casa construita pentru a fi inchiriata si a aduce astfel beneficii. III. Comunicare scrisa sau orala, dare de seama, expozeu care se adreseaza catre o instanta judiciara, catre un sef ierarhic, catre o adunare generala etc.; momentul cand se face aceasta prezentare. ♦ (Mil.) Scurta prezentare orala asupra situatiei trupei, facuta de un militar in fata superiorului sau. [Pl. -orturi, -oarte. / < fr. rapport].
OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numarul care in numaratoare are locul intre sapte si noua. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mananca cat opt. (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) Merg in rand cate opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezinta numarul opt (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo.
CONCURENTA s. f. 1. rivalitate intre industriasi sau comercianti pentru acapararea pietei, pentru obtinerea unor profituri cat mai mari etc. 2. intrecere, lupta pentru intaietate. 3. (biol.) relatie interspecifica antagonista in care doua specii animale sau vegetale „lupta” pentru aceleasi resurse de mediu. 4. (mat.) proprietate a doua ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun. ♦ punct de ~ = punct de intersectie a dreptelor concurente. (< fr. concurrence)
SFERT, sferturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele patru parti egale in care se poate imparti un intreg; a patra parte dintr-un intreg; firtai. ◊ Loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cat a patra parte (sau cat trei parti) din intreg. ◊ Expr. Trei sferturi = pozitie a capului intermediara intre pozitia din fata si cea din profil. 2. (Inv.) Dare in bani reprezentand a patra parte din bir si platibila de patru ori pe an. [Var.: (reg.) sfert s. n.] – Din sl. cetvrutu.
BASCHET s. n. Joc cu mingea intre doua echipe, pe un teren special amenajat, avand la fiecare capat cate un cos fixat la o anumita inaltime; scopul urmarit este aruncarea mingii in cosul adversarului. [Var.: baschetbal s. n.] – Fr. basket [-ball].
STRUNGA, strungi, s. f. 1. Loc ingradit la stana, unde se mulg oile; p. restr. deschizatura, portita ingusta facuta in acest loc, prin care trec oile una cate una la muls. ♦ P. gener. Loc ingust de trecere. ♦ (Pop.) Trecatoare ingusta (intre munti); defileu, stramtoare. 2. (Pop.) Strungareata (1). – Cf. alb. shtrunge.
IRATIONAL, -A adj. Impotriva gandirii logice, contrar logicii; nerational. ♦ (Mat.) Numar irational = numar care nu este egal cu catul nici unei perechi de numere intregi; ecuatie irationala = ecuatie a carei necunoscuta intra sub un radical. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. irrationnel, lat. irrationalis].
IRATIONAL, -A adj. 1. care este impotriva gandirii logice, contrar ratiunii. 2. (mat.) numar ~ = numar real care nu este egal cu catul nici unei perechi de numere intregi; ecuatie ~a = ecuatie a carei necunoscuta intra sub un radical. (< fr. irrationnel, lat. irrationalis)
REN, reni, s. m. Mamifer rumegator asemanator cu cerbul, cu coarnele in forma de arc, ramificate (atat la mascul, cat si la femela), avand concavitatea indreptata inainte, cu smocuri lungi de par aspru intre copite, care traieste in regiunile arctice, salbatic sau domesticit (Rangifer tarandus). – Din fr. renne.
RITORNELA ~e f. 1) Reluare intr-o melodie a unui refren dupa fiecare strofa cantata. 2) Fragment de muzica instrumentala care se intercaleaza intre elementele componente ale unui program de dansuri. 3) Scurta poezie compusa din strofe de cate trei versuri, dintre care primul rimeaza cu al treilea. 4) Vers sau grup de versuri care se repeta la intervale regulate intr-o poezie. /<it. ritornello, fr. ritournelle
A CUPLA ~ez tranz. 1) (aparate electrice) A uni intre ele pentru a face un transfer de energie. 2) (piese, forte motrice) A uni doua cate doua pentru a actiona solidar si simultan. /<fr. coupler
FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea din stanga sau din dreapta a unei formatii sau a unui dispozitiv de lupta. ◊ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. ◊ Loc. adv. In flanc (cate unul) = unul in spatele altuia. 2. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale peretelui abdominal, cuprinse intre ultima coasta si sold. ♦ Fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale peretelui abdominal la animale. 3. Fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc. 4. Foaie de carton special, folosita in poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matritelor de stereotipie. 5. Nume dat panourilor care servesc la alcatuirea decorurilor. – Din fr. flanc.
DURATA, durate, s. f. Interval de timp in care se petrece, se desfasoara o actiune; timpul cat dureaza ceva. ♦ Spec. Timpul cat tine intonarea sau executarea unei note muzicale; valoarea unei note. ♦ Spec. Interval de timp situat intre doua evenimente succesive si de aceeasi natura. Durata recreatiei. – Dupa fr. duree. Cf. it. durata.
TEMPERAT, -A, temperati, -te, adj. 1. (Despre oameni si despre manifestarile lor) Moderat, cumpatat, potolit. ♦ Clima temperata = clima caracterizata prin existenta a patru anotimpuri, cu veri potrivit de calduroase si cu ierni nu prea reci. Zona temperata = fiecare dintre cele doua zone de pe suprafata Pamantului cuprinse intre tropice si cercurile polare. 2. (Muz.; in sintagma) Sistem temperat = sistemul impartirii intervalelor de tonuri in cate doua semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempere.
INMULTIRE ~i f. 1) v. A INMULTI si A SE INMULTI. 2) (in opozitie cu impartire) Operatie aritmetica prin care un numar (deinmultitul) este marit de atatea ori cate unitati are alt numar (inmultitorul). ◊ Tabla ~ii tabla in care sunt inscrise operatiile de inmultire intre ele a numerelor de la 1 pana la 10. /v. a inmulti
TEMPERAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A TEMPERA. 2) (despre oameni) Care stie sa-si potoleasca pornirile launtrice; cumpatat; moderat. ◊ Clima ~ta clima caracterizata prin ierni nu prea reci si veri potrivit de calduroase. Zona ~ta fiecare dintre cele doua zone de pe suprafata globului pamantesc, cuprinse intre tropice si cercurile polare. 3) muz. (despre instrumente cu claviatura) Care are intervalurile de tonuri impartite in cate doua semitonuri. /<lat. temperatus, ~a, ~um, fr. tempere
ORDIN s. n. 1. dispozitie obligatorie, data de o autoritate sau persoana oficiala; porunca; comanda. 2. comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli de organizare si de activitate; cin, tagma. ◊ comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ◊ societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. decoratie superioara medaliei. 4. dispozitie de plata (a unei sume). 5. (biol.) grup intre clasa si familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al radacinii unei ecuatii algebrice) = numar natural care arata de cate ori apare o radacina (solutie) intr-o ecuatie algebrica. 7. sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ul = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai buna calitate, excelent. (< lat. ordo, -inis, fr. ordre)
IRATIONAL, -A, irationali, -e, adj. 1. Care nu se conduce dupa gandirea logica, care nu e rational, care este fara judecata, nerational; contrar ratiunii. 2. (Mat.; in sintagmele) Numar irational = numar real care nu se poate reprezenta printr-un raport intre doua numere intregi. Ecuatie (sau expresie etc.) irationala = ecuatie (sau expresie etc.) care contine atat puterile intregi, cat si puterile fractionare ale elementelor ei. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis.
INMULTIRE, inmultiri, s. f. Actiunea de a (se) inmulti si rezultatul ei. ♦ Operatie aritmetica fundamentala care consta din marirea unui numar (deinmultit) de atatea ori cat alt numar (inmultitorul), pentru obtinerea unui rezultat numit produs; multiplicare. ◊ Tabla inmultirii = tablou care contine produsele inmultirii intre ele a primelor zece numere. – V. inmulti.
RUGBI n. Joc sportiv desfasurat intre doua echipe, pe un teren special, cu o minge ovala, care poate fi lovita atat cu piciorul cat si cu mana. /<engl., fr. rugby
PIGMEU s.m. 1. Personaj mitologic despre care se credea ca ar fi facut parte dintr-un neam de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. Pitic de rasa neagra din Africa centrala, cu inaltimea intre 1,20 si 1,40 m. ♦ (Fig.) Om fara valoare, fara putere, fara merite. [Cf. fr. pygmee, gr. pygmaios < pygme – mare cat un cot].
RENGA, poeme japoneze inlantuite, formate din 31 de silabe in grupe de cate 5, 7, 5 si 7, 7, la care isi aduc de obicei contributia doi poeti. Genul literar a cunoscut o deosebita inflorire intre sec. 13 si 16, atingand punctul culminant in sec. 15. In zilele noastre se considera ideal un grup de 7-8 persoane care sa compuna aproximativ 100 de strofe. Regulile de compozitie sunt stricte, deoarece importanta nu este legatura, ci efectul general creat de poem. Se aleg teme traditionale cum ar fi: particularitati ale anotimpurilor, florile de cires, luna plina, dragostea etc.
CONCURENTA, concurente, s. f. 1. Rivalitate comerciala, lupta dusa cu mijloace economice intre industriasi, comercianti, monopoluri, tari etc. pentru acapararea pietei, desfacerea unor produse, pentru clientela si pentru obtinerea unor castiguri cat mai mari. 2. Intrecere, rivalitate intr-un domeniu de activitate. ◊ Expr. A face concurenta cuiva = a cauta sa intreaca pe cineva, tintind spre acelasi scop. 3. (Geom.) Proprietate a dreptelor concurente. ◊ Punct de concurenta = punct de intersectie a dreptelor concurente. – Din fr. concurence.
PLAPUMA plapumi f. Invelitoare groasa pentru dormit, confectionata din doua bucati de tesatura, cusute de jur-imprejur, intre care se pune un strat de lana, de puf sau de vata, prins printre cusaturi (ornamentale). ◊ Intinde-te cat ti-i ~a actioneaza in limitele posibilitatilor pe care le ai. [G.-D. plapumii] /<ngr. paploma
DIRECTORAT s.n. 1. Functia de director si durata cat ea este detinuta de cineva. ♦ Local unde functioneaza o directie. 2. Consiliu de cinci persoane care a guvernat Franta intre 1795 si 1799. [Cf. fr. directorat].
TEMPERAT adj. 1. Moderat, potolit. ♦ Clima temperata = clima caracterizata prin veri potrivit de calduroase si ierni nu prea reci; zona temperata = fiecare dintre cele doua zone de pe suprafata globului, cuprinse intre tropice si cercurile polare. 2. (Muz.; despre un instrument cu claviatura) la care intervalele de tonuri sunt impartite in cate doua semitonuri egale. [< tempera, cf. fr. tempere].
DIRECTORAT s. n. 1. functia de director si durata cat ea este detinuta de cineva. ◊ local unde functioneaza o directie. 2. consiliu de cinci persoane care a guvernat Franta intre 1795 si 1799; directoriu. (< fr. directorat)
PERECHE ~i f. 1) Grup de doua obiecte de acelasi fel intrebuintate impreuna. O ~ de ciorapi. 2) Grup de doua persoane de s*x opus aflate intr-o anumita legatura; cuplu. O ~ de dansatori. O ~ aleasa. 3) Grup de doua animale de aceeasi specie. O ~ de gaini. O ~ de boi. 4) Fiecare dintre elementele care alcatuiesc asemenea grupuri. Aceasta ti-i ~ea. 5) Obiect compus din doua parti simetrice, unite intre ele si formand un intreg. O ~ de foarfece. ◊ O ~ de carti un pachet de carti de joc. 6) la pl. cate doi. A merge ~. 7) Persoana care se potriveste dupa anumite calitati altei persoane. ◊ Fara ~ fara seaman; unic in felul sau. A-i fi cuiva ~ a se potrivi cu cineva. [G.-D. perechii] /<lat. paric[u]la
COEFICIENT s.m. 1. (Mat.) Numar sau parametru literal care multiplica o expresie algebrica in forma de monom. 2. Valoare relativa atribuita la un examen. 3. Marime constanta in anumite conditii date, care indica o anumita proprietate a unei substante, a unui sistem fizic. ◊ Coeficient statistic = forma de exprimare a raportului dintre doua marimi printr-un numar, care arata de cate ori o marime este mai mare sau mai mica in comparatie cu alta; coeficient economic = relatie, exprimata in procente, intre cantitatea de munca utila produsa de un mecanism si cantitatea de energie pe care o consuma acesta. [Pron. co-e-fi-ci-ent, pl. -nti. / < fr. coefficient].
RULAJ s.n. 1. Circulatie a unui vehicul terestru; (p. ext.) timpul si uzura cat acesta este in circulatie. ♦ Deplasare a unui avion pe teren. ♦ Alergarea relaxata si uniforma a ciclistilor si atletilor. 2. Timpul scurs intre doua incarcari succesive ale unui vagon de marfa, de cale ferata. 3. Circulatie a fondurilor banesti. [< fr. roulage].
RULAJ s. n. 1. circulatie a unui vehicul terestru; (p. ext.) timpul si uzura cat acesta este in circulatie. ◊ deplasare a unui avion pe teren. ◊ alergare relaxata si uniforma a ciclistilor si atletilor. 2. timpul scurs intre doua incarcari succesive ale unui vagon de marfa de cale ferata. 3. circulatie a fondurilor banesti. (< fr. roulage)
BINAR, -A, binari, -e, adj. 1. Compus din doua unitati, din doua elemente; care se divide in cate doua elemente. 2. (Despre plante) Cu organele dispuse perechi. 3. (Mat.) A carui baza este numarul doi. ◊ Relatie binara = relatie care are loc intre doi termeni. – Din fr. binaire, lat. binarius.
BINAR, -A adj. 1. Care este compus din doua unitati, din doua parti. ◊ (Muz.) Subdiviziune binara = subdiviziune a unui timp in doua, patru sau opt parti egale. ♦ (Despre plante) Cu organele dispuse cate doua, cate patru etc. ♦ (Chim.) Compus din doua elemente, din doua substante etc. 2. (Mat.) A carui baza este numarul 2. ◊ Relatie binara = relatie care are loc intre doi termeni. [Cf. fr. binaire, lat. binarius].
CURLING [CARLING] s. n. joc sportiv pe gheata, de origine scotiana, intre doua echipe a 4 jucatori, constand in lansarea unor obiecte (cibleuri) spre o tinta, cu scopul de a o dobori sau a le plasa cat mai aproape de aceasta. (< engl., fr. curling)
incaleca (incalec, incalecat), vb. – 1. A se sui pe cal. – 2. A calari, a merge calare. – 3. A se imperechea armasarul cu iapa. – 4. A invinge, a domina, a supune. – 5. (Arg.) A o lua la sanatoasa. – Mr. (i)ncalic, megl. ancalic. Lat. pop. caballicāre (Puscariu 805; Candrea-Dens., 213; REW 1439; DAR), cf. alb. (n)galjkoń, it. cavalcare, prov., cat., port. cavalgar, fr. chevaucher, sp. cabalgar. Cf. cal, calare, descaleca. – Der. incalecat, adj. (suprapus, se spune despre literele chirilice care se scriau de obicei intre doua rinduri); incalecator, adj. (care este calare pe cal).
sapte num. – Numar intre sase si opt. – Var. Mold. septe. Mr. sapte, megl. sapti, istr. sǫpte. Lat. septem (Puscariu 1514; REW 7830), cf. vegl. sapto, it. sette, prov., cat. set, fr. sept, sp. siete, port. sete. – Der. septar, s. m. (carte de joc de sapte puncte); inseptit, adj. (multiplicat cu sapte); septime, s. f. (a saptea parte).
RADIOAMATOR, radioamatori, s. m. Persoana care, ca amator, stabileste legaturi intre o statie de radio2 proprie si o statie de radio2 straina, cu scopul de a comunica in bune conditii cu aceasta, de la o distanta cat mai mare. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radio-amateur, germ. Radioamateur.
CUPRINDE vb. 1. v. imbratisa. 2. a apuca. (L-a ~ in brate.) 3. v. contine. 4. a include, a ingloba. (Vechea Galie ~ si Belgia de astazi.) 5. a avea, a contine. (Cartea ~ ilustratii.) 6. v. contine. 7. (MAT.) a intra, a merge. (4 in 8 se ~ de doua ori.) 8. (pop.) a lua. (Vasul ~ 4 litri.) 9. v. incapea. (Haina nu-l mai ~.) 10. a prinde, a vedea, (fig.) a imbratisa. (cat ~ cu ochii, cu privirea.) 11. v. coplesi. 12. v. razbi. 13. a(-l) coplesi, a(-l) razbi, (inv.) a(-l) razbate. (L-a ~ setea.) 14. a-l apuca, a-i veni. (L-a ~ ameteala.) 15. v. trece.
OPTSPREZECE num. card. Numar care are in numaratoare locul intre saptesprezece si nouasprezece. ◊ (Adjectival) Are optsprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un optsprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Volumul optsprezece. ◊ (Formeaza num. multiplicativ) De optsprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) Aveau cate optsprezece lei. – Opt + spre + zece.
NUMAI ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-strictie sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decat; nimic altceva decat; nu in alt mod decat; nu in alt timp decat; nu in alt loc decat; nu din alta cauza decat; nu in alt scop decat; doar; exclusiv. Poate ~ atata. Acesta este ~ inceputul. ◊ Nu ~ (ca) a) pe langa; afara de; b) mai mult decat. ~ asa (sau asa ~) a) de mantuiala; b) fara a se adanci; c) fara nici un rost; fara scop; fara motiv; d) fara a urmari un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; in treacat. 2) (exprima modalitatea unei actiuni) Gata sa; cat pe ce. Era ~ sa plece. ◊ ~ bun (sau ~ bine) asa cum trebuie; potrivit. 3) (accentueaza continutul celor spuse) ~ de ar vrea. 4) Abia. ~ a intrat si s-a pus pe lucru. 5) In intregime. Pomii sunt ~ floare. /<lat. non magis
PLAPUMA, plapumi, s. f. Invelitoare groasa, formata din doua foi de panza, de matase, de stofa etc. intre care este introdus si fixat prin cusaturi ornamentale un strat de lana, de puf sau de vata si care se foloseste ca acoperitoare la dormit. ◊ Expr. Intinde-te cat ti-e (sau cat te tine) plapuma = nu actiona decat in limitele posibilitatilor tale. [Var.: plapoma s. f.] – Din ngr. paploma.
catUSA, catuse, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua inele metalice, legate intre ele printr-un lant, cu care se leaga uneori mainile (si picioarele) arestatilor. 2. Planta erbacee melifera, cu flori albastre-violacee si cu miros greu (Ballota nigra). [Pl. si: catusi] – *cata (< lat. catta „pisica”) + suf. -usa.
coapsa (coapse), s. f. – 1. Parte a piciorului cuprinsa intre sold si genunchi. – 2. Coasta, versant. – Mr. coapsa. Lat. coxa (Diez, I, 171; Puscariu 386; Candrea-Dens., 378; REW 2292; DAR); cf. vegl. copsa, alb. kofse (Meyer 193; Philippide); it. coscia (‹ lat. *coxea), prov. cueisa, cat. cuxa, sp. cuja. Cuvint uzual (ALR, I, 56); in sec. XV, coafsa. Din rom. sb. kopsa (Candrea, Elemente, 407; Rosetti-Graur, BL, III, 66). Rezultatul rom. x › ps nu este clar, nici general; cf. frasin, toapsec, masea, lasa. Explicat traditional cu mica probabilitate, prin pozitia posttonica; o noua explicatie, bazata pe „reactia la tendinta de asimilare”, nu pare mai sigura (Graur-Rosetti, BL, III, 65; Rosetti, I, 82-4).
inger (ingeri), s. m. – 1. Fiinta spirituala, cu aripi, mediator intre crestini si Dumnezeu. – 2. Garoafa (Dianthus barbatus). – 3. Caracter, fel de a fi, soi. – Mr., megl. angil. Lat. angelus (Puscariu 851; Candrea-Dens., 859; REW 458a; DAR), cf. alb. engel, it. angelo, prov., cat., sp. angel, fr. ange, port. anjo. Ultimul sens se explica prin creatia populara ca firea fiecaruia depinde de ingerul sau pazitor. In mr. si megl., direct din ngr. ἀγγελος. – Der. ingerea, s. f. (planta, Selinum carvifolia); ingeresc, adj. (angelic); ingereste, adv. (in chip angelic, divin).
OPTZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre saptezeci si noua si optzeci si unu. ◊ (Substantivat) Nu are mult pana la optzeci. (Cu valoare de num. ord.) Grupa optzeci. ◊ (Formeaza num. multiplicativ) De optzeci de ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) S-au format grupuri de cate optzeci. – Opt + zeci.
CUB s.n. 1. corp geometric cu sase fete patrate, egale intre ele. 2. puterea a treia a unui numar sau a unei expresii (algebrice). ◊ (adj.) metru (sau decimetru, centimetru) cub = unitate de masura pentru volum egala cu volumul unui corp cubic avand latura cat dimensiunea liniara respectiva. (< fr. cube, lat. cubus)
VENUS, statiune balneoclimaterica estivala, situata pe tarmul de V al Marii Negre, la 3-20 m alt., la 3 km N de municipiul Mangalia de care apartine din punct de vedere ad-tiv. Climat temperat maritim, cu veri calduroase si mai mult senine (in medie 25-28 de zile insorite pe lunile de vara, cu durata de stralucire a soarelui de 10-12 ore pe zi) si ierni blande (in ian. temp. medie de 0ºC). Statiunea este recomandata atat pentru persoanele sanatoase care pot beneficia de cura heliomarina in timpul vacantelor de vara, cat si pentru tratamentul unor afectiuni reumatismale, posttraumatice, a unor stari de anemie secundara, de debilitate, decalcifieri, rahitism, a unor boli dermatologice, endocrine, ginecologice s.a. Plaja naturala, extinsa pe 1,5 km lungime (intre statiunile Venus si Saturn) si 200 m latime, are un nisip fin si pe alocuri apar izvoare cu ape minerale sulfuroase, hipotermale, captate si folosite la dusuri. Statiunea V. a intrat in nomenclatorul statiunilor balneare in anul 1972. Pavilion amenajat pentru ungeri cu namol sapropelic si pentru bai sulfuroase.
ROGER, numele mai multor conti si regi ai Siciliei. Mai importanti: 1. R.I. Guiscard (c. 1031-1101), conte de Sicilia (din 1062). A participat, alaturi de fratele sau Robert I Guiscard, in campaniile impotriva arabilor pentru cucerirea sudului Italiei si a Siciliei (dib c. 1061). 2. R. II, conte (1101-1127), duce al Apuliei si Calabriei (1127-1130) si apoi primul rege al Siciliei (1130-1154), fiul precedentului. A invins coalitia organizata impotriva sa de papa Inocentiu II si, cucerind Napoli si Capua, a pus bazele Regatului Siciliei. A construit o flota puternica, cu ajutorul careia a facut cuceriri pe coasta Africii (intre tunis si Tripoli) si a atacat stapanirile bizantine, instituindu-si propria suprematie in Mediterana meridionala. A promulgat un cod de legi (1140), iar Curtea sa a devenit un important centru intelectual atat pentru invatatii crestini cat si arabi. A refuzat sa participe la a doua Cruciada.
UNSPREZECE num. card. Numar care are in numaratoare locul intre 10 si 12 si care se indica prin cifrele 11 sau XI. ◊ (Adjectival) Are unsprezece ani. (Eliptic, indicand ora, ziua etc.) Azi suntem in unsprezece. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un unsprezece. ♦ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul unsprezece. * (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De unsprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) cate unsprezece parti. – Un + spre + zece.
TREISPREZECE num. card. Numar care are in numaratoare locul intre doisprezece si paisprezece si care se indica prin cifra 13 sau XIII. ◊ (Adjectival) Treisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un treisprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul treisprezece. ◊ (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De treisprezece ori. ◊ (Formeaza numeralul multiplicativ corespunzator) De treisprezece ori pe atata. = (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) cate treisprezece parti. – Trei + spre + zece.
SAMANATORISM (SEMANATORISM) (‹ „Samanatorul”) s. n. Curent social, cultural si literar aparut in Romania in primul deceniu al sec. 20, numit astfel dupa titlul revistei „Samanatorul”, avandu-l ca principal ideolog si promotor pe N. Iorga. Vazand in taranime depozitara exclusiva a valorilor nationale, idealizand satul patriarhal in opozitie cu orasu, „viciat” de civilizatie, si elogiind boierimea autohtona, s. considera posibila refacerea comunitatii nationale printr-o cultura unica (atat pentru paturile de sus cat si pentru taranime). Un merit al s. este pregatirea culturala si morala a Marii Uniri din 1918. Pe plan literar, s. a incercat ca continue ideile „Daciei literare”, promovand o literatura pentru popor si cultivand inspiratia din trecutul istoric si din folclor. Datorita insa confuziei intre estetic si etic, s. nu s-a impus ca un curent literar, literatura strict samanatorista fiind lipsita de valoare, cu un pronuntat caracter tezist.
HARTIE, hartii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tiparit, desenat, impachetat etc., fabricat din substante organice vegetale si materiale de incleiere si de colorare, in forma de foi subtiri si intinse. ◊ Expr. A pune (sau a asterne) ceva pe hartie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hartie (1) (scrisa sau tiparita). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hartie (1), bancnota. Cinci hartii de cate o suta. ◊ Hartie de valoare = inscris care atesta participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui imprumut si care da proprietarului sau posesorului sau dreptul de a primi dividende sau de a incasa dobanda. Hartie-moneda = bani de hartie. 5. (Sport) categorie de greutate in box, la juniori, intre 45 si 48 kg. – Din sl. chartija.
SASE num. card. Numar avand in numaratoare locul intre cinci si sapte si care se indica prin cifra 6 sau VI. ◊ (Adjectival) Sase vagoane. ◊ (Substantivat) Scrie un sase. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul sase. (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Repeta de sase ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De sase ori pe atata. (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Le ofera cate sase carti. [Var.: sese num. card.] – Lat. *sess (= s*x).
SAISPREZECE num. card. Numar care, in numaratoare, are locul intre cincisprezece si saptesprezece si care se indica prin cifra 16 sau XVI. ◊ (Adjectival) Are saisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un saisprezece pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul saisprezece. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Scrie de saisprezece ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saisprezece ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) cate saisprezece lei. [Var.: (rar) sasesprezece num. card.] – Sase + spre + zece.
SAPTESPREZECE num. card. Numar avand in numaratoare locul intre saisprezece si optsprezece si care se indica prin cifra 17 sau XVII. ◊ (Adjectival) Saptesprezece carti. ◊ (Substantivat) Saptesprezece este o cifra. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Paragraful saptesprezece. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Scrie de saptesprezece ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saptesprezece ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Le imparte cate saptesprezece lei. [Var.: (fam.) saptespe num. card.] – Sapte + spre + zece.
TALIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subtire, a corpului omenesc, situata deasupra soldurilor; mijloc, brau. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care imbraca mijocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. si adv. In talie = imbracat numai in haina sau in rochie (fara palton sau fara pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsa intre umeri si solduri; trunchi. 2. Statura, inaltime, marime. ♦ Marime dupa care se confectioneaza obiectele de imbracaminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunostinte etc.). ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeasi valoare, pricepere, iscusinta, talent etc. ca si altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cat dureaza impartirea cartilor de joc la o partida de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.
TREIZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre douazeci si noua si treizeci si unu si care se indica prin cifra 30 sau XXX. ◊ (Adjectival) Are treizeci de ani. ◊ (Substantivat) Scrie un treizeci pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul treizeci. ◊ (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De treizeci de ori. ◊ (Formeaza numeralul multiplicativ corespunzator) De treizeci de ori pe atata. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) cate treizeci de parti. – Trei + zece.
PARS, parsi, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozatoarelor, cu aspect intermediar intre veverita si soarece, lungi de circa 20 centimetri, cu coada lunga si stufoasa, cu blana moale si bogata, cu ochi mari si cu bot ascutit, care traiesc mai ales prin paduri, catarate in copaci (unde isi au de obicei culcusul si unde hiberneaza) (Glis glis, Muscardinus avellanarius, Dryomus netedula). ◊ Pars de stejar = mamifer rozator asemanator cu parsul, dar cu cate o pata neagra pe obraji. (Eliomys quercinus). [Var.: pas s. m.] – Din sl. pluchu.
SAIZECI num. card. Numar avand in numaratoare locul intre cifra cincizeci si noua si saizeci si unu si care se indica prin cifra 60 sau LX. ◊ (Adjectival) Are saizeci de ani. ◊ (Substantivat) Saizeci este o cifra. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Pagina saizeci. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Repeta de saizeci de ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saizeci de ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) cate saizeci de lei. – Sase + zeci (refacut dupa treizeci).
SAPTEZECI num. card. Numar avand in numaratoare locul intre saizeci si noua si saptezeci si unu si care se indica prin cifra 70 sau LXX. ◊ (Adjectival) Cartea are saptezeci de pagini. ◊ (Substantivat) Pe caiet era scris un saptezeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul saptezeci. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Merge de saptezeci de ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saptezeci de ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Le da cate saptezeci de lei. – Sapte + zeci.
capra f., pl. e (lat. capra; it. capra, pv. cat. sp. pg. cabra, fr. chevre). O mica vita rumegatoare, femeia tapului (capra hircus). Scaunu vizitiului la trasura [!]. Suport de pus lemne ca sa le curmi cu ferastrau. Suport (doua) pe care se pun scindurile unei lavite sau unui pat primitiv. Arsic de capra sau de oaie (V. miala). Piesa groasa a arcusului, aceia pe care o tii intre degete. Porecla data unui Grec din cauza fuduliii lui. Baba-turca, V. baba. Capra neagra, un fel de capra salbatica (antilopa) care traieste pin [!] munti (rupicapra) si a carei pele [!] galbena e foarte cautata (fr. chamois). A impaca si capra si varza, a impaca doua interese opuse. Tita caprei (sau a vacii), un fel de struguri de poama cu bobitele lungi.
AZI adv. 1. In ziua aceasta, care e in curs; astazi. ◊ Compuse: azi-noapte = in noaptea care tocmai a trecut; azi-dimineata = in dimineata acestei zile. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e in curs. Din sanul vecinicului ieri Traieste azi ce moare (EMINESCU). ♦ (In corelatie cu maine) a) (Exprima o continuitate sau o repetare) Il vede azi, il vede mani, Astfel dorinta-i gata (EMINESCU). b) (Exprima opozitie intre prezent si viitor) Azi aici, maine-n Focsani, ce-am avut si ce-am pierdut (CARAGIALE). ◊ Expr. Ba azi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Azi-maine = in curand, zilele acestea. A trai de azi pe maine = a trai necajit, stramtorat, in saracie. Cu azi cu maine = incet-incet. 2. In epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. ◊ Expr. In ziua de azi = in zilele noastre; astazi. ♦ (Fam.) Acum, momentan, cat mai repede. – Lat. hac die.
ODIHNA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; pauza; ragaz; repaus; recreatie. ~ de vara. A pleca la ~. ◊ ~ activa activitate recreativa insotita de efort fizic (sport, turism, plimbari etc.). Casa de ~ institutie in care oamenii se odihnesc in timpul concediului. 2) Perioada de timp cat cineva se odihneste. ◊ ~ de veci (sau vesnica) incetare din viata; moarte. Locas de ~ mormant. 3) Stare fiziologica a omului care doarme; refacere a fortelor prin somn. ◊ A se da ~ei a merge la culcare; a dormi. A-si pierde ~a a) a nu putea dormi; b) a-si pierde linistea sufleteasca. 4) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; pace; astampar; tihna. ◊ A nu avea ~ a nu avea liniste; a fi sacait, sustras. 5) rar Platforma a scarii (la nivelul fiecarui etaj si intre ele). [G.-D. odihnei] /v. a (se) odihni
A POFTI poftesc 1. tranz. 1) A dori tare; a jindui; a ravni. ◊ cat poftesti cat doresti; cat vrei; oricat. 2) (persoane) A chema in mod politicos (sa vina undeva sau sa participe la ceva); a solicita printr-o invitatie; a invita. 3) pop. (sanatate, fericire, succes etc.) A dori cu deosebita afectiune; a ura. 4) (urmat de o propozitie completiva cu conjunctivul) A porunci pe un ton aparent politicos. L-a poftit sa inchida usa. 5) inv. A solicita intr-o forma categorica. A pofti bani. 2. intranz. A binevoi sa vina (pe undeva sau pe la cineva). Poftiti in ospetie la noi. ◊ Sa pofteasca a) sa intre; sa vina; b) numai sa incerce (daca vrea s-o pateasca). /<sl. pohoteti
NUMARA, numar, vb. I. Tranz. 1. A socoti cate unitati sunt intr-un sir, intr-o serie, intr-un grup etc.; a determina numarul de elemente dintr-o multime; a afla, a inregistra, a verifica numarul unui sir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i numara (cuiva) imbucaturile (sau inghititurile) = a tine cuiva socoteala de cat mananca, a da cuiva mancarea cu zgarcenie. A numara pe degete = a fi in numar foarte redus. 2. A enunta pe rand un sir de numere in ordine crescanda sau descrescanda. ◊ Expr. pana numeri la trei = imediat, intr-o clipa. 3. A da ceva cu numar, socotind; p. ext. a plati(in bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva in acelasi numar, in acelasi grup; a cuprinde, a ingloba, a reuni un anumit numar. ◊ Expr. A nu numara zile multe = a mai avea putin de trait. ♦ Refl. A face parte din..., a intra in categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.
SALCAM (‹ tc.) s. m. Arbore din familia leguminoaselor, inalt pana la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentand cate doi ghimpi la baza, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse in raceme, fructe pastai (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus in Franta (1600), apoi ti in alte tari europene, mai tarziu si in Romania (1750) ca planta ornamentala. Creste de la campie pana in regiunea dealurilor find rezistent la seceta. Lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodaresc si pentru foc. S. este cultivat in plantatii forestiere pentru productia de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase si ca perdele parazapezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepara bautir racoritoare si produse de cofetarie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, inalt de 3-6 m m, cu frunze trifoliate si cu flori galbene in raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de arta si mobile fine. ◊ S. japonez = arbore inalt de 20 m, asemanator cu salcamul, cu flori galbui in panicule mari terminale, cu pastai de forma caracteristica (strangulate intre seminte), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus in parcuri si gradini.