Rezultate din textul definițiilor
ALDROVANDI, Ulisse (1522-1605), medic și naturalist italian. A înființat la Bologna grădina botanică (c. 1568) și un muzeu de istorie naturală. A făcut o descriere animalelor pe care le-a clasificat în zece mari grupe.

CHICAGO [șicágəu], oraș în N S.U.A. (Illinois), port (22,9 mil. t – 1990) la L. Michigan; 8,18 mil. loc. (1988, cu suburbiile Gary, South Chicago, East Chicago). Mare nod de comunicații. Nouă aeroporturi (O’Hare, cel mai mare din lume – 59,1 mil. pasageri, 1989). Piață mondială pentru animale și grîu. Mare centru financiar și ind.: combinate siderurgice, constr. de aparataj electrotehnic și electronic (uzinele concernului „Zenith”), mașini agricole, utilaj greu (uzinele concernului „International Harverster”), vagoane, locomotive și motoare Diesel (uzinele concernului „Pullman”), ind. chimică, prelucr. petrolului, mase plastice, conserve de carne (mari abatoare). Important centru cultural (universități, institut de arte frumoase, muzeu de istorie naturală etc.). Aici a avut loc, la 1 mai 1886, o grevă în amintirea căreia muncitorii din multe țări ale lumii sărbătoresc ziua de 1 Mai.

CIHAC 1. Iacob Stanislau C. (1800-1888, n. Aschaffenburg, Germania), naturalist și medic german. Stabilit la Iași (1825), unde a fost profesor la Academia Mihăileană. A organizat serviciul militar sanitar al armatei din Moldova și a înființat, împreună cu M. Zotta, Societatea de Medici și Naturaliști din Iași. A publicat primul manual de istorie naturală în lb. română (1837). M. de onoare al Acad. Române (1872). 2. Alexandru C. (1825-1887, n. Iași), lingvist român. Fiul adoptiv al lui C. (1). Autor al primului dicționar etimologic științific al limbii române (1870-1879). M. de onoare al Acad. Române (1872).

cabinét n., pl. e (fr. cabinet, d. it. cabinetto, gabinetto). Cameră mică de toaletă. Cameră de studiŭ. Consiliŭ de miniștri, guvern: remanierea cabinetuluĭ. Colecțiune științifică: cabinet de istorie naturală. Eŭf. Latrină. Cabinet de lectură, sală în care-s ziare și cărțĭ de citit. Om de cabinet, acela pe care profesiunea luĭ îl obligă să lucreze cu condeĭu. Ofițer de cabinet, care știe teoria, dar n´are practică.

REGINA [ridʒáinə], oraș în S Canadei, centrul ad-tiv al prov. Saskatchewan (din 1905), situat în zona de prerie, pe Wascana Creek, pe autostrada Trans-Canadiană, la 160 km N de granița cu S.U.A.; 178,2 mii loc. (2003). Nod rutier. Aeroport Centru comercial al unei reg. cerealiere și de creștere a animalelor. Zăcăminte de petrol și gaze naturale. Ind. siderurgică (oțel și produse din oțel), a constr. de mașini agricole, de echipament pentru comunicații și de aparate telefonice, chimică (îngrășăminte, vopsele), de prelucr. a lemnului, a mat. de constr. (ciment), hârtiei, poligrafică și alim. Rafinărie de petrol. Reparații feroviare. Universitate (1974). Muzeu de istorie naturală; Galeria de artă „Norman MacKenzie”; Orchestră simfonică; Teatru. Institut de Artă Aplicată și Științe. Lacul artificial Wascana (930 ha) situat în mijlocul parcului cu același nume. Zona orașului a fost vizitată în 1857 de exploratorul britanic John Palliser, numind-o Wascana (nume derivat de la denumirea indienilor localnici – Oskana). Fondat în 1882 ca centrul ad-tiv al prov. Northwest Territories of Canada (1882-1905) pe linia de c. f. Trans-Canada (Canadian Pacific Railway) cu numele R. (denumire referitoare la regina Victoria a Marii Britanii). Distrus în mare parte de un ciclon în 1912, a fost refăcut ulterior, mai ales după al Doilea Război Mondial a cunoscut o expansiune rapidă.

ROCKFORD [rákfərd], oraș în NNE S.U.A. (Illinois), situat pe Rock River, la 129 km NV de Chicago; 151,1 mii loc. (2002). Aeroport. Nod feroviar. Piață agricolă pentru cereale. Ind. constr. de mașini (mașini-unelte, mașini agricole, containere, utilaj textil, aparate și instrumente pentru rachetele aerospațiale, echipament de aer condiționat pentru avioane, piese și subansamble pentru automobile, motoare electrice, aparate de televiziune, șuruburi ș.a.), chimică (vopsele), de prelucr. a lemnului (mobilă), pielăriei, hârtiei și alim. Muzeu de istorie naturală; Galerie de Artă. Orchestră simfonică. Fondat de englezi originari din New England în 1834 sub numele de Midway și menționat documentar în 1836. În anii 1850-1852, aici s-au stabilit numeroși emigranți italieni și suedezi. Declarat oraș în 1852.

ROCHELLE [roʃél], La ~, oraș în V Franței (Aunis), port la Oc. Atlantic, situat vizavi de ins. Ré, de care este legat printr-un pod (din 1988), la 446 km SV de Paris; 76,1 mii loc. (1999). Șantier naval. Rafinărie de petrol. Ind. metalurgică, a constr. de mașini (avioane, automobile), electrotehnică, chimică, textilă, alim. (conserve de pește). Centru turistic. Muzeu de artă (opere aparținând pictorilor flamanzi și francezi); Muzeu de istorie locală și de ceramică; Muzeu de istorie naturală și etnografie; Muzeu maritim; Muzeul Lumii Noi. Monumente: ruinele unei fortificații din sec. 12; numeroase turnuri de apărare, între care Tour de la Grosse-Horologe (sec. 13, refăcut în sec. 18), Tour de la Chaîne (sec. 14); Tour Saint-Nicolas (1317-1345), de formă pentagonală, Tour de la Lanterne (1445-1476), catedrala Saint-Louis (1774-1784); Palatul episcopal (1773-1777, azi muzeu); clădirea primăriei (sec. 16, restaurată în sec. 19), în stil renascentist; clădirea Bursei (sec. 18). Menționat documentar în 1023, a fost disputat în Ev. med. între Franța și Anglia. În sec. 16-17 a fost una din principalele fortărețe ale hughenoților și, totodată, unul dintre centrele protestantismului, având de făcut față la două asedii celebre (1573 și 1627-1628). În antic. s-a numit Rupella.

SANTA ROSA 1. Oraș în partea central-estică a Argentinei, centrul ad-tiv al prov. La Pampa, situat la 200 km de Bahia Blanca; 93.9 mii loc. (2001). Nod de comunicații. Centru agricol (cereale, creșterea bovinelor). Muzeu de artă regională și de istorie naturală. Universitate (1958). Fundat în 1892. 2. Oraș în V S.U.A. (California), situat pe râul omonim, la poalele m-ților Sonoma, la 25 km de țărmul Oc. Pacific, la 80 km NNV de San Francisco; 147,6 mii loc. (2000). Ferme pentru creșterea păsărilor. Centru viticol și de vinificație. Ind. chimică, textilă, pielăriei și încălțămintei, opticii (instrumente optice), de prelucr. a lemnului și a fructelor. Universitate. Muzee de artă și istorie. În apropiere se află gheizere, izvoare cu ape minerale și Pădurea pietrificată. Fundat în 1833 de generalul Mariano Guadalupe Vallejo; declarat oraș în 1868.

PORT LOUIS [po:t lúïs], capitala statului Mauritius, situată în NV ins. Mauritius, la poalele vulcanului Peter Both (826 m); 144,3 mii loc. (2000). Pr. centru politic, economic și cultural al țării. Port la Oc. Indian (a fost pr. punct de escală între Europa și Asia până la deschiderea Canalului Suez). Aeroporturile Plaisance și Plaines des Roches. Rafinărie de petrol. Șantier naval. Fabrici de îngrășăminte chimice, de zahăr, țigarete, rom. de prelucr. a cafelei și a aloei. Universitate (1965). Muzeu de istorie naturală (1880); Muzeu de artă. Citadelă (1838); catedrala romano-catolică Saint Louis (sec. 19) și catedrala anglicană Saint James (sec. 19). Fundat în 1735 (ca loc de escală pentru vasele care ocoleau Capul Bunei Speranțe) de guvernatorul francez Mahé de la Bourdonnais, care i-a atribuit numele lui Ludovic al XV-lea (Louis), a devenit (1810) centru ad-tiv al coloniei britanice Mauritius, iar din 1968 capitala statului independent Mauritius.

ERPETOLOGÍE s.f. Parte a istoriei naturale care studiază reptilele. [Gen. -iei. / < fr. erpétologie, cf. gr. herpeton – reptilă, logos – studiu].

ANTIPA, Grigore (1867-1944, n. Botoșani), biolog român. Acad. (1910). Întemeietor al Muzeului de istorie naturală din București, care îi poartă numele. A elucidat problemele productivității biologice a Dunării și a părții de NV a Mării Negre; a pus bazele școlii românești de hidrobiologie, ihtiologie și oceanologie; autorul unei concepții moderne ecologice a biosociologiei și bioeconomiei biosferei. Inițiatorul dioramelor și unul dintre creatorii muzeologiei moderne. Membru al mai multor academii străine.

BUFFON [büfõ], George Louis Leclerc de (1707-1788), naturalist și scriitor francez. Unul dintre întemeietorii concepției evoluționiste. În „istoria naturală” (1749-1788, 36 vol.) descrie organismele vii în condițiile lor naturale. A emis ideea variabilității speciilor sub influența condițiilor de mediu. În „Discurs asupra stilului” a definit caracterul individual al stilului prin formula: stilul e omul însuși.

CARADJA, Aristide (1861-1955, n. Dresda), entomolog român. Acad. (1948). S-a ocupat în special cu studiul lepidopterelor. Cercetări fundamentale asupra faunei din China Occidentală. Colecția sa, care cuprinde c. 125.000 de lepidoptere și microlepidoptere (fluturi mici), se găsește la Muzeul de istorie naturalăGr. Antipa” din București.

antropologíe (d. vgr. ántropos, om, și -logíe). istoria naturală a omuluĭ (studiu comparativ al formelor, al coloriĭ ochilor, păruluĭ ș. a.). V. etnografie.

HAECKEL [hécəl], Ernst Heinrich (1834-1919), biolog și filozof german. Prof. univ. la Jena. Fondator al monismului materialist. Reprezentant al evoluționismului. Cercetări în domeniul biologiei generale („Morfologia generală a organismelor”, „istoria naturală a creației”), al zoologiei nevertebratelor, al filogeniei plantelor și animalelor, al embriologiei, al antropologiei („Antropologia sau istoria dezvoltării omului”). Unul dintre autorii „legii biogenetice fundamentale”, sintetizată în formula: „ontogenia repetă filogenia” (1866). Prin teoria gastreii (1868), a explicat originea metazoarelor din monocelularele coloniale. A formulat conceptul de ecologie (1866). Călătorii de studii în insulele Canare, Ceylon, Java și în Marea Roșie.

LAMARCK, Jean-Baptiste-Pierre-Antoine de Monet, cavaler de (1744-1829), naturalist francez. Prof. la Muzeul de istorie naturală și la Grădina Botanică din Paris. Redactor și colaborator la „Enciclopedia franceză”. Contribuții în domeniul botanicii („Flora franceză”, „Dicționar de botanică”) și al studiului animalelor nevertebrate („istoria naturală a animalelor nevertebrate”). Fondatorul zoopsihologiei, a elaborat prima teorie evoluționistă (teorie generației spontanee), care oferea și o explicație științifică a evoluției („Filozofia zoologică”). Creatorul primului sistem evoluționist de clasificare a animalelor și vegetalelor („Distribuția naturală și metodică a vegetalelor”). În 1802, a introdus termenul de „biologie”, concomitent cu biologul german G.R. Treviranus.

LA BROSSE [la brós], Gui de (?-1641), medic și botanist francez. A fondat (1635) și a condus Grădina Botanică (Jardin de Plantes) din Paris, viitorul Muzeu Național de istorie naturală. A cultivat peste 2.000 de plante, pe care le-a catalogat.

LACAZE-DUTHIERS [lakáz-dütié], Henri de (1821-1901), zoolog francez. Profesor al lui Emil Racoviță. Fondator al stațiunii zoologice maritime de la Rascoff și Banyuls. Studii privind anatomia moluștelor („istorie naturală asupra coralilor”).

LACÉPÈDE [lasepéd], Bernard-Germaine-Étienne de la VILLE, conte de ~ (1756-1825), naturalist și om politic francez. Elev al lui Buffon. Idei evoluționiste („istoria generală și particulară a patrupedelor ovipare și a șerpilor”, „istoria naturală a peștilor”, „istoria naturală a cetaceelor”). A scris și o „istorie generală fizică și civilă a Europei”. În timpul Revoluției Franceze a deținut funcții politice.

LACROIX [lakroá], Alfred (François-Antoine) (1863-1948), mineralog francez. Prof. la Muzeul de istorie naturală din Paris. Contribuții la cunoașterea vulcanismului, bazate pe erupțiile vulcanilor Pelée (din 1902) și Vezuviu (din 1906) („Muntele Pelée și erupțiile sale”, „Mineralogia Madagascarului”, „Mineralogia Franței și a coloniilor sale”). Cercetări asupra meteoriților. A descoperit mai multe minerale. M. de onoare al Acad. Române (1931).

BLOCH [blɔc], Marc (1886-1944), istoric medievist francez. A subliniat necesitatea studiului factorilor naturali și social-economici pentru înțelegerea istoriei („Societatea feudală”). Fondatorul revistel „Annales”. Executat de hitleriști pentru participarea la rezistență.

CLASICÍSM s. n. 1. atitudine estetică fundamentală, caracterizată prin tendința de a observa fenomenele în lumina universalului și de a închega într-un sistem stabil, armonios și proporțional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin și echilibrat al perfecțiunii formelor, care caracterizează cultura antichității greco-latine și alte momente ale diverselor culturi dominate. 2. curent în arta și literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichității greco-latine, prin supremația principiilor morale, prin triumful rațiunii asupra sentimentelor și fanteziei, prin cultul pentru adevăr și natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru și claritate. 3. perioadă în istoria culturii universale și naționale ale cărei creații reprezintă maximum de realizare artistică și modele demne de urmat. (< fr. classicisme)

ANTROPOLOGÍSM s. n. Conceptie materialistă care privea omul în mod abstract și numai ca pe o ființă naturală, neluând în considerație faptul că el este produsul unor relații sociale în continuă schimbare de-a lungul istoriei. – Din fr. anthropologisme.

CONSTANTINESCU, Nicolae N. (1920-2000, n. București), economist român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Lucrări privind istoria economică a României, teoria economică, economia mediului ambiant, evaluarea fondului forestier, economia de piață („Revoluția industrială în România”, „Problema contradicției în economie”, „Economia protecției mediului natural”, „Teoria valorii muncii și lumea contemporană”).



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)