Dex iubi mult

AFECTIONA vb. I tr. (Frantuzism) A iubi mult, a avea inclinatie (pentru ceva). [< fr. affectionner].

AFECTIONA vb. tr. a iubi mult, a avea inclinatie (pentru ceva). (< fr. affectionner)

IUBET, -EATA, iubeti, -e, adj., s. m. si f. (Pop.) (Persoana) care iubeste mult, care este patimasa in dragoste. ♦ (Inv.) (Persoana) careia ii place mult ceva, care este amatoare de... – iubi + suf. -et.

PRETIOS, -OASA, pretiosi, -oase, adj. 1. Care are, reprezinta o mare valoare materiala, spirituala, morala etc.; care este de mare pret, de mare importanta; scump. ◊ Metal pretios v. metal. Piatra pretioasa v. piatra. ♦ Pe care cineva il pretuieste, il stimeaza, il iubeste mult. 2. De un rafinament exagerat, cautat; lipsit de simplitate si de naturalete; afectat. [Pr.: -ti-os] – Din fr. precieux, lat. pretiosus, it. prezioso.

DRAG² ~ga (~gi) 1) si substantival (despre persoane) Care este (foarte) scump; la care cineva tine (foarte) mult; iubit. ◊ A-i fi cuiva ~ ca ochii din cap a iubi pe cineva foarte mult. A-i fi ~ ca sarea-n ochi a nu putea suferi pe cineva. Cand ti-e lumea mai ~ga cand ti-e mai bine; cand esti mai fericit. 2) Care produce placere; placut. /<sl. dragu

IUBET ~eata (~eti, ~ete) si substantival Care iubeste mult; patimas in dragoste. /a iubi + suf. ~et

PREFERAT, -A, preferati, -te, adj. Care este apreciat, dorit sau ales inaintea altuia, fiind considerat mai bun, mai valoros, mai important etc.; pentru care cineva are o preferinta. ♦ (Substantivat) Fiinta pe care cineva o prefera, o iubeste mai mult. [Var.: (inv.) preferit, -a adj.] – V. prefera.

ADORA vb. I. tr. 1. A iubi foarte mult, fara limite. 2. A slavi, a diviniza; a venera (o divinitate). [< fr. adorer, cf. it., lat. adorare].

preaiubitor, preaiubitoare, adj. (inv.) 1. (persoana) care iubeste foarte mult, care manifesta multa afectiune. 2. (substantivat) persoana care comite un a*****r, care traieste in mare desfrau.

preaindragi, preaindragesc, vb. IV (inv.) a indragi, a iubi foarte mult.

ADORA vb. tr. 1. a iubi foarte mult, fara limite. 2. a diviniza; a venera. (< fr. adorer, lat. adorare)

DIVINIZA, divinizez vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslavi. 2. A trece pe cineva in randul divinitatilor, a atribui cuiva putere divina, a deifica. – Din fr. diviniser.

DRAGOSTE s. 1. v. iubire. 2. iubire, (pop.) drag. (Iti ofer cartea cu toata ~.) 3. v. iubit. 4. afectiune, iubire. (Il inconjura cu multa ~.) 5. (BOT.; Sedum carpaticum) (reg.) masa-raiului.

DRAGOSTE f. 1) Sentiment de afectiune si devotament fata de cineva sau de ceva; iubire: amor; drag. ◊ Cu multa ~ (sau cu toata ~ea) cu multa placere; foarte bucuros. 2) Sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; amor; iubire. ◊ A prinde ~ fata de cineva a se indragosti. 3) Fiinta iubita. 4) Sentiment de afectiune foarte puternica (si durabila) (pentru cineva sau ceva); pasiune; patima. [Art. dragostea; G.-D. dragostei] /<sl. dragosti

DRAGOSTE, dragoste, s. f. I. Sentiment de afectiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; iubire, amor. ◊ Loc. adv. Cu (multa) dragoste sau cu toata dragostea = cu (multa) placere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, fata de) cineva (sau de ceva) = a se indragosti de cineva (sau de ceva). ◊ Expr. A avea dragoste = a-i placea sa... A se topi (sau a se sfarsi, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patima. ♦ (Concr.) Fiinta iubita; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ Legatura s*xuala; relatii amoroase. II. Planta erbacee cu frunze in forma de lance, dintate si cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĩ.

DORI vb. 1. v. aspira. 2. v. ahtia. 3. a jindui, a pofti, a ravni, a voi, a vrea, (inv.) a dezidera, a iubi, a jelui, a poftisi. (De multa vreme ~ sa...) 4. v. cere. 5. v. pofti. 6. v. ura.

NEBUNIE ~i f. 1) Stare a unei persoane care sufera de o boala mintala; alienatie; dementa. ◊ A iubi (sau a-i placea) la ~ a iubi sau a-i placea extrem de mult. 2) Actiune sau fapta de om nebun; alienatie; nebunie. 3) Fapta nesocotita lipsita de gravitate; pozna; nazbatie; boroboata. [G.-D. nebuniei] /nebun + suf. ~ie

MURI, mor, vb. IV. Intranz. 1. A inceta de a mai trai, de a mai fi in viata; a raposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda in urma unei boli insuficient ingrijite sau in imprejurari^[1] neprevazute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simti covarsit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „dupa”) A tine foarte mult la cineva sau la ceva, a-i placea nespus, a iubi cu patima. 2. (Despre plante) A se usca, a se vesteji. 3. Fig. A inceta de a mai fi vazut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.

ADONIS 1. Divinitate feniciana a vegetatiei, al carei cult a fost introdus in lumea greco-romana. Mitul mortii si al renasterii sale este simbolul vegetatiei care moare si reinvie in fiecare an. iubit de Afrodita. 2. Mic asteroid (diam. sub 2 km.) care se poate apropia destul de mult de Pamint (pina la citeva milioane de kilometri); a fost descoperit in 1936 de catre astronomul belgian E. Delporte.

iubi, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. recipr. A fi indragostit, a simti o mare afectiune pentru o persoana de s*x opus. ♦ Refl. recipr. A avea relatii s*xuale cu o persoana de s*x opus. 2. Tranz. si refl. recipr. A tine extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. Tranz. A-i placea sa... – Din sl. ljubiti.

SCUMP, -A, scumpi, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpara la un pret ridicat; costisitor; (despre preturi) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere preturi mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, pretios, de pret. Daruri scumpe. 3. (Despre fiinte) Foarte drag, iubit. 4. (Inv. si pop.) Zgarcit. ◊ Expr. (A fi) scump la vorba = (a fi) tacut. A fi scump la ras = a rade rar, a fi posac. A fi scump la vedere = a se arata rar in societate, printre ceilalti oameni; a fi greu de gasit. ◊ (Substantivat) Lenesul mai mult alearga, scumpul mai mult pagubeste. – Din sl. skonpu.

TEZAUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de pret, stranse si pastrate in loc sigur; p. ext. avere, bogatie. ♦ Loc unde se pastreaza obiectele de pret. ♦ Bani sau obiecte pretioase ascunse de multa vreme in pamant si care au fost descoperite intamplator; comoara. 2. Totalitatea aurului si a altor metale pretioase, efecte etc. care se gasesc in depozitul unei banci de emisie, constituind acoperirea biletelor de banca sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se pastreaza depozitele de metale pretioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei banci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit si pretuit; odor. ♦ Patrimoniu spiritual al unei societati, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus.