Rezultate din textul definițiilor
FULGERAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A FULGERA. 2) Care a fost lovit de fulger. 3) fig. (despre persoane) Care actioneaza pripit; iute din fire. 4) (despre fructe) Copt inainte de termen (si fara gust); palit. Cirese ~te. /v. a fulgera

REPEZIT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A REPEZI si A SE REPEZI. 2) (despre persoane) Care actioneaza pripit; iute din fire; nestapanit. /v. a (se) repezi

naparcos, -oasa adj. (reg.) 1. iute la manie; artagos. 2. care exprima rautate; veninos. 3. iute din fire, istet, ager.

FUGOS, -OASA, fugosi, -oase, adj. (Frantuzism, rar) Care are o fire iute; aprig, impetuos. – Din fr. fougueux.

iniuti pers. 3 sg. iniuteste, vb. IV refl. (inv.) a face sa fie iute.

FUGOS, -OASA adj. (Rar) Care are o fire iute; aprig, impetuos. [Cf. fr. fougueux].

FUGOS, -OASA adj. cu o fire iute; aprig, impetuos. (< fr. fougueux)

VIOLENT, -A adj. 1. iute (din fire); impulsiv, nestapanit. 2. Intens, puternic; tare. 3. Brutal, fortat. 4. (Despre culori, lumini etc.) Tipator, viu. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violent, lat. violentus].

jirav, jirava, adj. (reg.) 1. slab; mofturos la mancare. 2. iute la fire, aspru, neindurat, sever; nerabdator.

VIOLENT, -A adj. 1. iute (din fire); impulsiv, nestapanit. 2. intens, puternic; tare. 3. brutal, fortat. 4. (despre culori, lumini) tipator, viu. (< fr. violent, lat. violentus, it. violento)

JIRAV, -A, jiravi, -e, adj. (Reg.) 1. iute la fire; aspru. 2. Convalescent. [Var.: (2) jirnav, -a adj.] – Comp. ghirav (= firav).

PRIPELNIC, -A, pripelnici, -ce, adj. iute din fire, gata sa faca ceva, nerabdator; pripit. – Din pripi + suf. -elnic.

OTEL, (2) oteluri, (3) otele, s. n. 1. Aliaj de fier cu carbon (si cu alte elemente), intrebuintat pentru rezistenta, duritatea, tenacitatea si elasticitatea lui. ◊ Loc. adj. De otel = asemenea otelului (ca tarie, rezistenta sau culoare). 2. (La pl.) Diverse sorturi de otel (1); p. ext. obiecte fabricate din acest aliaj. ♦ (Rar; la pl.) Tinte, cuisoare cu capul lat si stralucitor. 3. (Inv.; la pl.) Mecanism de declansare la pustile si pistoalele de tip vechi, alcatuit din cocos, cremene si amnar. ◊ Expr. A fi iute (sau slab) de otele = a fi iute (sau slab) din fire. ♦ P. ext. Arma. – Din sl. ocelu.

MASALA s. Amestec indian de condimente, realizat adesea din peste 20 de mirodenii prajite si rasnite, cele mai cunoscute variante fiind garam-masala (= „amestec iute”) si tandoori-masala, de culoare rosie-oranj, utilizat pentru condimentarea preparatelor gatite in tandoori (cuptorul indian traditional).

SUVEICA ~ci f. 1) Piesa la razboiul de tesut, servind la introducerea firului de batatura in rostul urzelii. ◊ (iute) ca o ~ (sau (iute) ca ~ca) se spune despre o persoana harnica si sprintena. 2) Organ al masinii de cusut in care se introduce mosorul sau teava cu ata ce vine dedesubt. [Sil. -vei-] /<bulg. sovalka

PISCATOR, -OARE, piscatori, -oare, adj. 1. (Despre insecte) Care pisca (3), care inteapa; intepator. ♦ fig. Care contine o critica taioasa; sfichiuitor, muscator. 2. (Despre alimente) Care ustura; piscacios, iute, picant. 3. (Depre oameni) Care sterpeleste, care fura. – Pisca + suf. -ator.

VIOLENT adj., adv. 1. adj. agresiv, bataios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, nestapanit, (fam. fig.) belicos. (De ce esti atat de ~?) 2. adj., adv. v. rau. 3. adj. v. impetuos. 4. adj. v. inversunat. 5. adj. aprig, inversunat, mare, (fig.) aprins. (Cearta ~.) 6. adv. brutal, (inv.) salbaticeste. (Il apuca ~ de mana.) 7. adj. v. silnic. 8. adj. furios, (fig.) turbat. (O iesire ~.) 9. adj. v. aspru. 10. adj. vehement. 11. adj. v. chinuitor. 12. adj. v. acut. 13. adj. v. cumplit. 14. adj. v. puternic. 15. adj. v. tipator.

SUVEICA, suveici, s. f. 1. Piesa de lemn la razboiul de tesut, de forma lunguiata, care serveste la introducerea firului de batatura in rostul urzelii; suvelnita. ◊ Expr. (iute) ca o suveica sau ca suveica = foarte ager, sprinten; foarte harnic. 2. Piesa din mecanismul masinii de cusut, in care se introduce un mosorel cu ata. – Din bg. sovalka.

PICANT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre mancaruri sau bauturi) Care are miros si gust intepator; condimentat; iute. Sos ~. 2) fig. (despre persoane) Care place prin comportare (fiind inzestrat cu ironie fina, cu spirit satiric) si prin constitutie fizica. 3) fig. (despre glume, anecdote etc.) Care are o usoara nuanta obscena; cu o anumita doza de indecenta. /<fr. piquant

CAKEWALK s.n. Dans afroamerican cu ritm sincopat, cantat la banjo, care se dansa cu pasi iuti si marunti si ale carui cateva figuri au fost preluate in dansul simi. [Pron. cheic-uoc. / < engl. cake-walk – mersul cozonacului (castigatorul dansului era rasplatit cu un urias cozonac)].

Eos, la greci, zeita diminetii, corespunzatoare Aurorei din mitologia romana. In fiecare dimineata ea cobora din ceruri si alerga printre nouri intr-un car tras de cai iuti, vestind ivirea zorilor si rasaritul primelor raze de soare. Era fiica lui Hyperion si a Theiei si sora cu Helius si cu Selene. Cu Astraeus a avut mai multi copii, printre care vinturile, pe nume: Boreas, Notus si Zephyrus. Se spunea ca Eos si-ar fi atras minia Aphroditei, care a surprins-o odata cu zeul Ares. Ca sa se razbune, zeita dragostei a facut din Eos o vesnica indragostita. Intr-adevar, existenta ei este plina de episoade amoroase: l-a rapit pe Orion si l-a dus cu ea in insula Delos, l-a rapit pe Cephalus si l-a dus cu ea in Syria, unde i-a daruit un fiu – Phaethon, l-a rapit, in sfirsit, pr Tithonus si l-a dus cu ea in Aethiopia, unde i-a daruit doi fii, Emathion si Memnon. La rugamintea ei, Zeus l-a facut pe Tithonus nemuritor, uitind insa sa-i daruiasca si tinerete vesnica. Tithonus a devenit intr-adevar nemuritor, dar a imbatrinit atit de rau incit Eos, rusinata, l-a zavorit in palatele ei, de unde n-a mai iesit niciodata.

iuta s.f. Planta din India, din a carei scoarta se fabrica fire textile. ♦ Produs textil obtinut din fibrele acestei plante. [Cf. it. iuta, engl., fr. jute < hind. jhuto, germ. Jute].

piparcat, piparcata, adj. (reg.; despre mancaruri) care a fost condimentat cu multa boia de ardei sau cu piper, ardei iute etc.

tepur, -a, tepuri, -e, adj. (reg.) 1. (despre coarne, urechi, fire de par) ridicat in sus si ascutit. 2. cu gust intepator, iute. 3. robust, voinic. 4. tantos, mandru, fudul.

SAXONI (‹ cuv. germ. Sachsen) s. m. pl. Triburi germane, apartinand ramurii apusene, care populau, in sec. 2 terit. dintre gurile Weserului si Elbei, precum si S Pen. Iutlanda; de aici au emigrat spre litoralul Marii Nordului, in directia estuarului Rinului. Din a doua jumatate a sec. 3 au atacat pe calea marii coastele Galiei, apoi Britannia; in cursul sec. 5-6, impreuna cu alte triburi germanice (anglii si iutii) au cucerit si colonizat mare parte din Anglia. S. ramasi in reg. Rinului inferior au fost dislocati de franci spre E (a doua jumatate a sec. 5). S. care locuiau la E de Elba au fost supusi si crestinati cu forta in urma a numeroase razboaie (772-804) de suveranul franc Carol cel Mare. V. si anglo-saxoni.

SFARLEAZA ~eze f. 1) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors (care inlesneste rotirea acestuia); prasnel; titirez. 2) Jucarie in forma de con cu varf ascutit care, fiind rasucita si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie, pastrandu-si astfel echilibrul; titirez; prasnel. ◊ iute ca o ~ a) foarte iute si harnic; b) care nu are nici un pic de astampar. 3) Instrument meteorologic primitiv care indica directia vantului; morisca de vant; girueta. 4) fig. Persoana vioaie si sprintena. /sfarla + suf. ~eaza

PRASNEL1 ~e n. 1) Jucarie mica in forma de con cu varf ascutit, care, fiind rasucita bine si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie, pastrandu-si astfel echilibrul; titirez; sfarleaza. ◊ iute ca ~ul sprinten. 2) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors (care inlesneste rotirea acestuia); sfarleaza; titirez. 3) Partea inferioara a fusului morii, fixata in una din pietre. /<sl. pristeni

REPEDE2 ~zi adj. 1) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste repeziciune; iute. Gesturi ~zi. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu ~. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani ~zi. 4) (despre precipitatii atmosferice) Care sunt intense si de scurta durata. Ploaie ~. 5) (despre forme de relief) Care este foarte inclinat; cu unghi mare de inclinatie. Po-varnis ~. 6) (despre miscari) Care se face fara intarziere; rapid. /<lat. rapidus, rapide

APRIG, -A, aprigi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) iute, infocat, nestapanit. De-as avea pe gandul meu, Un cal aprig ca un leu (ALECSANDRI). 2. (Adesea adverbial) Aspru, crunt, nemilos; inversunat. Unchiul meu era, atunci cand interesele ii erau amenintate, aprig si fara crutare (CAMIL PETRESCU). 3. Lacom. Om aprig la castig. 4. fig. (Despre un loc, un teritoriu etc.) Prapastios, primejdios. Se catara p-un munte stancos, inalt si aprig (NEGRUZZI).

Helios (sau Helius), „Soarele”, era o divinitate solara, asemanatoare – si uneori identificata – cu Apollo. Apartinea generatiei preolimpiene; era fiul lui Hyperion si al Theiei si frate cu Selene si cu Eos. Helios, inchipuit ca un tinar frumos si puternic, este zeul care aude si vede totul. Vestit de Aurora, care-l preceda, el strabate zilnic bolta cereasca pe carul sau tras de patru cai iuti. Seara Helios coboara in apele oceanului, unde-si scalda si-si racoreste caii infierbintati, el insusi odihnindu-se intr-un palat de aur, de unde o porneste din nou la drum in ziua urmatoare. Cu oceanida Perse, Helios are mai multi copii: Circe, Aeetes regele Colchidei, Pasiphae si Perses. Cu oceanida Clymene, una dintre surorile sotiei lui, are mai multe fiice (v. Heliades). Acestea din urma ii pazesc faimoasele cirezi de boi din care s-au infruptat tovarasii lui Odysseus (v. si Odysseus). In mitologia romana Helios se numea Sol.

PARJOL, parjoluri, s. n. 1. Foc mare si iute; incendiu violent si mistuitor. ◊ Expr. A face parjol = a nimici (prin foc); a face prapad, a prapadi. A da parjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plange cu foc si parjol = a plange cu desperare. A se face foc si parjol = a-si iesi din fire, a se infuria foarte tare. 2. Caldura mare si inabusitoare; arsita, zapuseala, zaduf. 3. Fig. Prapad, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din parjoli (derivat regresiv).

COVOR (‹ rus., ucr.) s. n. 1. Tesatura groasa de lina, de fibre sintetice, de iuta, de bumbac etc. (cu motive multicolore) folosita pentru ornamentarea si confortul incaperilor (asternuta pe podea, pe paturi sau atirnata pe pereti). Pot fi c. netede, la care figurile se obtin prin modul de tesere (ex. c. oltenesti, scoarte) si c. paroase, la care figurile se executa din smocuri de fire (ex. c. de Persia). 2. C. vegetal = patura de plante care acopera suprafata uscatului pe o anumita regiune. 3. (TEHN.) C. izolant = material izolant sintetic sau natural, folosit pentru izolarea electrica fata de pamint a omului, in timpul lucrului cu aparate electrice sub tensiune.

INTINS adj., s. 1. adj. (TEXT.) tensionat. (fire ~.) 2. adj. v. incordat. 3. adj. larg, l******t, largit, latit. (Un pulover ~ in urma spalarii.) 4. adj. (inv.) tins. (Picior ~.) 5. adj. v. desfacut. 6. adj. lung, prelung. (Un sir ~ de oameni.) 7. adj. v. culcat. 8. adj. v. instalat. 9. adj. v. pus. 10. adj. uns. (Untul era ~ pe paine.) 11. adj. amplu, cuprinzator, larg, mare, vast, (inv. si reg.) mereu, (inv.) desfatat. (Un spatiu ~.) 12. adj. amplu, larg, mare. (Stirea ocupa un spatiu ~ in ziar.) 13. adj. larg, spatios, vast. (Bulevarde ~.) 14. s. v. cuprins. 15. s. v. suprafata. 16. adj. neted, plan, ses. (Un loc ~.) 17. adj. neted. (Piele ~.) 18. adj. v. bogat. 19. adj. v. iute.

CHILI s.n. Cuvant de origine indiana sud-americana, de circulatie internationala in variantele engl. chile, chili, chilli, pentru: 1. Ardei iute, respectiv boia. 2. Amestec traditional de condimente, numit si chili mexican sau american (engl. chili powder, germ. Chilipulver), ce nu trebuie confundat cu ardeii sau cu simpla boia de ardei (engl. chilli powder, germ. Chillipulver), constand in principal din boia, chimion amar, oregano si usturoi, utilizat pentru asezonarea preparatelor specifice. 3. Preparat culinar (supa, tocanita) condimentat cu chili (2), cel mai cunoscut fiind chili con carne, mancare specific texana din carne de vita tocata, boabe de fasole, bucati de ardei si rosii; adaptat bucatariei europene, chilli con carne este o tocanita din carne de vita cu felii de ardei, in sos picant.

PAJURA, pajuri, s. f. 1. Pasare rapitoare mai mica decat vulturul, dar mult mai puternica si mai iute in miscari decat acesta, cu cioc puternic si taios, cu gheare lungi si ascutite, care traieste in regiunile de munte; acvila (1), acera (Aquila chrysaetos). ♦ (In mitologia populara) Pasare uriasa, cu infatisari variate, de obicei fioroase, inzestrata cu puteri miraculoase. 2. figura simbolica reprezentand o pajura (1) sau vultur (cu unul sau doua capete, de obicei cu aripile intinse), care serveste ca semn conventional distinctiv pe stemele, steagurile, pecetile sau monedele unor tari; p. ext. stema, emblema avand o asemenea figura. [Var.: (inv.) pajera, pajora s. f.] – Din ucr. pazerafiinta lacoma, nesatioasa”.

Hector, celebru erou troian (cunoscut din Iliada), fiul regelui Priamus si al Hecubei si sotul Andromachai, cu care a avut un fiu: pe Astianax zis si Scamandrius. Hector era cel mai viteaz dintre troieni. Stiind dinainte ca avea sa moara in lupta ucis de Achilles, ca cetatea lui avea sa fie distrusa, el a continuat totusi sa lupte alaturi de ai sai. In cel de-al zecelea an de razboi, cind luptele se dadeau sub zidurile Troiei, Hector seamana groaza si moarte in tabara grecilor. Dupa ce-i ucide pe cei mai vajnici dintre ei, in frunte cu Patroclus (v. si Patroclus), dupa ce conduce atacul dezlantuit de troieni impotriva corabiilor grecesti, pe care le incendiaza, Hector ramine singur, afara din cetate, sa-l infrunte pe Achilles (v. si Achilles). El este fugarit de trei ori in jurul zidurilor Troiei de catre eroul „cel iute de picior” si cade, rapus de mina lui, sub privirile ingrozite ale parintilor sai, care urmaresc lupta de sus, de pe ziduri. Cadavrul lui Hector e legat de carul lui Achilles si tirit de catre acesta prin pulbere, apoi dus in tabara ahee. Mai tirziu, la cererea si la rugamintile lui Priamus, Achilles il inapoiaza troienilor, care-l ard pe rug, cu mare cinste.

PIPER, piperi, s.m. 1. Planta tropicala (Piper nigrum) ale carei fructe (boabe) sunt variat utilizate drept condiment. Se comercializeaza ca piper macinat (pulbere) sau ca piper boabe (boabe intregi), iar acestea ca: a) piper verde = boabe recoltate inainte de maturare, conservate in saramura sau otet; b) piper negru = boabe recoltate verzi, apoi uscate; c) piper alb = boabe mature, decorticate. 2. Boabe picante ale altor plante exotice: a) piper roz (rosu) sau piper american (pink peppercorns) = fructele aromatice ale unui mic arbore sud-american (Schinus molle); b) piper chinezesc sau de Sichuan (Chinese pepper) = fructele uscate ale unui arbore asiatic (Zanthoxylum piperitum), cu gust si aroma de piper. 3. (Adesea sin. cu boia) Piper de Cayenne = boia extrem de iute obtinuta din ardei de Cayenne (fr. poivre de Cayenne); pop. piper rosu = boia de ardei.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)