Rezultate din textul definițiilor
plevasca, plevasti, s.f. (reg.) 1. jgheab cu apa de coborat lemnele de la munte; scoc. 2. (in forma: plavasca) procedeu de transportare a bustenilor pe apa, lasandu-i sa vina la vale singuri, nelegati in plute.
SIROI vb. (rar) a suvoi. (apa ~ pe jgheaburi.)
ALUVIONARE s. f. 1. Formare de aluviuni. 2. Mod de concentrare a minereurilor si a carbunilor prin depunerea materialelor granulare aduse de un curent de apa intr-un jgheab orizontal, in ordinea greutatii lor specifice. [Pr.: -vi-o-] – Dupa fr. alluvionnement.
BURLAN, burlane, s. n. Tub de tinichea, de fonta etc. prin care se scurge apa de la jgheaburile acoperisului. ♦ jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cismea etc. ♦ Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din soba in cos; urloi. ♦ Tub de beton, de fonta etc. din care se fac canale, utilaje pentru exploatarea miniera etc. – Cf. tc. boru.
STREASINA stresini f. 1) Prelungire a acoperisului peste marginea de sus a peretilor unei constructii, pe care o apara de ploaie. ◊ A(-si) pune (sau a duce) mana ~ (la ochi) sau a se uita cu mana ~ (la ochi) a(-si) pune mana deasupra ochilor, pentru a se apara de soare si a vedea mai bine. 2) jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat de marginea acoperisului unei case; uluc. 3) Partea iesita mai in afara a unei girezi sau a unui stog, pe care se scurge apa de ploaie. 4) Marginea de jos a caierului, pus pe o furca de tors. [G.-D. stresinii] /<sl. stresina
ULUC ~ce n. 1) Vas facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, folosit pentru adapatul vitelor; adapatoare. 2) jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat sub acoperisul caselor; streasina. 3) Canal din scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare roata unei mori; laptoc; scoc. 4) jgheab prin care curge faina la moara. 5) Sant mic facut pe muchia unei piese de lemn pentru a se imbina cu alta piesa. /<turc. oluk
BURLAN s. n. 1. Tub cu pereti subtiri si sectiunea cilindrica sau dreptunghiulara, din fonta, tabla galvanizata, bazalt, azbociment etc., care serveste la conducerea apelor de la jgheaburile acoperisului la pamint. 2. (Ind. Extr.) B. de aeraj = tub de tabla lung de 2-4 m si cu diametrul de peste 30 cm, care face parte din conducta de aeraj a lucrarilor miniere. B. de foraj = fiecare dintre tuburile de otel care formeaza coloana pentru tubarea gaurilor de sonda. 3. Tub cilindric de tabla sau de olane prin care trece fumul din soba in cos.
TURTUR, turturi, s. m. 1. Sloi mic de gheata de forma prelungita si usor ascutita spre varf, care se formeaza de-a lungul stresinilor sau pe ramuri, prin inghetarea imediata a apei care se scurge. 2. (La pl.) Franjuri. 3. jgheab prin care curge apa (la fantana). [Var.: turture s. m.] – Et. nec.
ULUC, uluce, s. n. 1. jgheab facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, din care se adapa vitele sau in care li se pune nutretul. 2. Canal de lemn sau tabla pus de-a lungul stresinii caselor, pentru a aduna si a conduce spre burlane apa de pe acoperisuri. ♦ Canal, teava pentru captarea si scurgerea apei dintr-un izvor. 3. jgheab de scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare o moara; laptoc, scoc (1). ♦ jgheab prin care curge (la moara) faina macinata. 4. Scobitura, sant facut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea imbina cu alta piesa. – Din tc. oluk.
CIUCIUR, ciuciure, s. n. (Rar) Uluc, jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fantana. – Probabil formatie onomatopeica.
SCOC, scocuri, s. n. 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune in miscare roata morii sau a joagarului; laptoc, uluc. ♦ Groapa, adancitura facuta de apa care cade din scoc (1) ♦ P. gener. jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid. 2. Constructie din lemn in forma de jgheab, pe care aluneca bustenii de la locul de taiere pana la caile de transport. 3. jgheab sau tub metalic folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere excavate. – Din scr. skok.
STREASINA, stresini, s. f. Prelungire a acoperisului unei constructii in afara zidurilor, care apara peretii si fundatiile de ploaie. ◊ Expr. A(-si) pune mana (sau palma) streasina (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mana streasina (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mana streasina (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-si) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apara de soare cand priveste sau pentru a vedea mai bine. ♦ jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperisului caselor. ♦ Acoperis (de sindrila) inclinat, cu care se acopera la tara unele garduri sau porti. ♦ Partea iesita mai in afara la o claie sau la o sira, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei paduri; terenul din marginea unei paduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Var.: (reg.) strasina, stresina s. f.] – Cf. sl. streha.
opust, opusturi, s.n. (inv. si reg.) 1. stavilar, zagaz. 2. apa de la stavilar. 3. jgheab de scurgere a apei din iaz. 4. partea adanca a unui iaz.
sistoaca, sistoace, s.f. (reg.) 1. vale ingusta si putin adanca, in panta; jgheab, vaiuga. 2. cadere de apa. 3. (despre plutarit) poarta principala a stavilarului prin care ies bustenii si plutele.
BURLAN, burlane, s. n. 1. Tub de tinichea prin care se scurge apa din stresini; uluc. ♦ jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cismea etc. 2. Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din soba in cos; urloi. 3. Tub de beton, de fonta etc. din care se fac canaluri, utilaje pentru exploatarea miniera etc. – Comp. tc. buru „teava”.
TURLOI, turloaie, s. n. (Pop.) 1. Fluierul piciorului; p. ext. partea piciorului de la genunchi in jos. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului. 3. jgheab, teava prin care curge apa (din izvor, din cismea etc.). 4. Turtur de gheata. – Et. nec.
VAD, vaduri, s. n. 1. Loc situat pe cursul unui rau, unde malul e jos si apa putin adanca, permitand trecerea prin apa de pe un mal pe altul. ♦ P. gener. Albie, matca (a unei ape curgatoare). ♦ Canal de irigatie, jgheab. ♦ Fig. Loc de trecere; drum, cale; p. ext. loc de scapare, de salvare. 2. Tarm, mal, liman. 3. Fig. Loc situat in apropierea unei mari cai de comunicatie, care asigura unui negustor o clientela numeroasa; p. ext. sursa buna de castig. – Lat. vadum.
GARGUI, garguie, s. n. jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei bogat ornamentat. – Din fr. gargouille.
SIPOT, sipote, s. n. 1. Izvor a carui apa tasneste cu putere (si care este captata printr-un jgheab sau printr-o teava). ♦ jgheab, teava prin care se capteaza apa unui izvor. ♦ Teava de scurgere; burlan. 2. (Reg.) Loc unde o apa curge repede; vartej. – Cf. bg. sepot „murmur”.
LAPTOC, laptoace, s. n. jgheab de scanduri prin care trece apa la moara, pentru a invarti roata; scoc, uluc. [Var.: (reg.) latoc s. n.] – Din ucr. lotok (prin etimologie populara).
GARGUI s.n. (Constr.) jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei, ornamentat, reprezentand adesea animale fantastice. [Scris si gargouille. / < fr. gargouille].
ALUVIONARE s.f. 1. Depunere de aluviuni. 2. Concentrare a minereurilor si a carbunilor efectuata in jgheaburi cu ajutorul unui curent de apa, materialele depunandu-se in ordinea greutatii lor specifice. [Dupa fr. alluvionnement].
OPUST, opusturi, s. n. (Inv. si pop.) Stavilar, zagaz (rudimentar); jgheab (de lemn) prin care se scurge apa dintr-un iaz; p. ext. iaz. – Din ucr. opust.
jgheab s. 1. v. adapatoare. 2. (pop.) turloi, turtur. (apa de izvor curge pe un ~.) 3. v. rigola. 4. v. streasina. 5. v. scoc. 6. v. lin. (~ pentru mustuit strugurii.)
TROACA, troace, s. f. 1. Albie, copaie, covata (scurta si lata). 2. Lada mare in care cade faina macinata la moara. 3. Vas de lemn (in forma de jgheab, de lada lunga etc.) in care se pune apa sau mancarea pentru animale. 4. (Fam.; la pl.) Catrafuse, calabalac. [Var.: (reg.) troc s. n.] – Din germ. dial. Trok.
SCOC ~uri n. 1) Canal din scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare roata morii; laptoc; uluc. 2) Groapa care se face la caderea apei din acest canal. 3) Canal pentru scurgerea unui lichid. 4) jgheab inclinat, folosit la transportul prin alunecare a unor materiale (busteni, minereuri etc.). /<sl. skoku
sleau2, sleauri, s.m. 1. (inv. si reg.) drum batatorit, neamenajat (de mare circulatie); itinerar, traseu; (in expr.) a da pe sleau = a aduce pe calea cea buna. 2. (reg.; in forma: sleah) sosea. 3. (pop.) fagas lasat (pe drum) de rotile unui vehicul; (in expr.) a merge pe sleau = a reusi; a avea spor; a merge sleau = a se desfasura in mod curgator. 4. (reg.) jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 5. (reg.) curs al unei ape. 6. (pop. si fam.; in loc. adv.) pe sleau = de-a dreptul fara inconjur. 7. (reg.) loc de trecere prin gard sau peste gard. 8. (reg.) loc deschis, expus vantului; spulberis. 9. (reg.; in forma: sleu) loc plan pe varful unui munte; coama de munte sau de deal.
TEICA ~ci f. 1) Vas mobil de lemn, in care cad grauntele din cosul morii si de unde trec intre pietre. 2) Vas in forma de jgheab din care beau sau mananca animalele; treuca; troaca. 3) reg. Caldare din doage, prinsa la o prajina pentru a scoate apa din fantana. [Sil. tei-] /Orig. nec.
TEICA, teici, s. f. 1. Cutie mobila (de lemn) in care cad grauntele din cosul morii inainte de a trece intre pietre. 2. jgheab din care beau sau mananca vitele si pasarile. 3. (Reg.) Mic vas de lemn legat de o prajina, cu care se scoate apa dintr-un put. [Var.: teuca s. f.] – Et. nec.
parparita, parparite, s.f. 1. (inv.) cilindru care sustine pietrele morii, pus in miscare de roata de masele; titirez, prasnel, crang. 2. (inv.) piatra alergatoare a morii. 3. mica piesa metalica fixata in piatra alergatoare a morii, in care intra fusul; ganjei. 4. (reg.) bucata de lemn tare fixata in gaura rotii de piatra a rasnitei taranesti. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apa tare pune roata in miscare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergatoare prin cad grauntele din teica, pentru a fi macinate; garlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge faina de sub piatra morii; vrana. 8. (reg.) teica (la moara), lada pentru faina. 9. (fig.; reg.) gura. 10. (reg.) om flecar, melita.
jgheab, jgheaburi, s. n. 1. Conducta sau canal deschis in partea superioara, facut in piatra, intr-un trunchi de copac etc., permitand (prin inclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. ♦ Canal de scurgere pentru apa sau adapatoare pentru vite. ♦ Streasina. 2. Crestatura, scobitura, adancitura. 3. Fagas, rapa facuta la munte de suvoiul ploilor; p. ext. vale. 4. Santulet, canal mic care serveste la udatul semanaturilor (in gradinile de zarzavat); rigola. 5. Scocul morii. – Din sl. zlebu.
jgheabURI, schit (de maici) in com. Stoenesti, jud. Valcea, intemeiat, potrivit traditiei, in 1310, refacut in anii 1640 si 1826-1827 (de ieromonahii Timotei si Daniil). Biserica schitului, cu hramul Nasterea Maicii Domnului, si constructiile adiacente au fost renovate in anii 1940 si 1970. Aici se afla un izvor cu apa sulfuroasa la care vin numerosi credinciosi, indeosebi cu ocazia sarabatoririi Izvorului Tamaduirii (in prima vineri de dupa Pasti).