Dex la intervale mari de timp

PASTI s. m. 1. Sarbatoare religioasa celebrata de crestini in amintirea invierii lui Hristos, iar de evrei in amintirea iesirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise. ◊ Expr. Nu e in toate zilele Pasti sau o data pe an e Pasti = nu se petrec in fiecare zi evenimente deosebite. Din an in Pasti sau din joi in Pasti, din Pasti in Craciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Pastile cailor (sau calului) = niciodata. 2. Paine sfintita, care se imparte la biserica in ziua de Pasti (1); pasca. [Var.: Paste s. n.] – Lat. pascha, -ae.

LUNGIME, lungimi, s. f. 1. marime fizica fundamentala care exprima intinderea spatiala a corpurilor sau fenomenelor; distanta dintre doua puncte; dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafete plane dreptunghiulare. ◊ Lungime de unda = distanta care separa intr-o unda doua puncte succesive aliate in aceeasi faza de oscilatie; spatiul parcurs de unda timp de o perioada. 2. timp cat dureaza ceva; interval mare de timp; durata. 3. (Inform.; in sintagma) Lungimea cuvantului = numarul de biti care compun un cuvant. – Lung + suf. -ime.

ZIULICA, ziulici, s.f. ~ ◊ Expr. Cat e ziulica (si noaptea) de mare = cat tine ziua, un interval de timp mare.

ETAPA s. f. 1. interval de timp; stadiu, faza. 2. oprire scurta in timpul unei calatorii. ◊ distanta parcursa de trupele in mars intr-un timp anumit. 3. portiune a unei curse sportive de fond care trebuie parcursa fara oprire. ◊ parte dintr-o competitie sportiva care se disputa succesiv intr-un interval mare de timp. (< fr. etape)

ARAR adv. 1) La intervale de timp mai mari decat cele obisnuite; rar. 2) pop. Fara graba; incet. A pasi ~. A vorbi ~. /a + rar

RAR¹ adv. 1) La intervale de timp mai mari decat cele obisnuite; rareori. Ne scrie rar. 2) La distanta mai mare decat cea obisnuita sau cea practicata. A semana rar porumbul. 3) Fara graba. A pasi rar. A vorbi rar. /<lat. rarus

RAREORI adv. La intervale de timp mai mari decat cele obisnuite; rar. /rar(e) + ori

HALLSTATT [halʃtat], numele conventional al prime perioade a fierului, denumita astfel dupa statiunea cu acelasi nume din S Austriei, unde, in sec. 19, a fost descoperita o mare necropola (peste 2,000 de morminte). Cuprinde intervalul de timp intre anii 1.200 si 400 i. Hr. Pe terit. Romaniei a cunoscut trei etape: H. vechi sau timpuriu (1150-850 i. Hr.), H. mijlociu (850-650 i. Hr.) si H. tarziu (650-450/400 i. Hr.).

ETAPA, etape, s. f. 1. interval de timp, stadiu in dezvoltarea unui proces, caracterizat, de obicei, prin evenimente importante; faza. 2. Distanta strabatuta de o unitate in mars in curs de 24 de ore. 3. Portiune determinata dintr-o competitie sportiva de mare fond, care trebuie parcursa fara oprire. ♦ interval de timp in ciclul anual de antrenament. ♦ Fiecare dintre partile unei competitii sportive care se disputa pe o durata mai mare de timp. – Din fr. etape.

CANICULA ~e f. 1) Perioada ce corespunde intervalului de timp de la 22 iulie si pana la 23 august, caracterizata prin temperaturi inalte. 2) Caldura mare si dogoritoare specifica zilelor de vara; arsita. [G.-D. caniculei] /<fr. canicule, lat. canicula

SAPTAMANA, saptamani, s. f. Perioada de sapte zile consecutive, care se socoteste (la noi) de luni dimineata pana duminica seara si care se repeta de cincizeci si doua de ori intr-un an; p. gener. perioada de sapte zile consecutive. ◊ (In cultul religiei crestine) Saptamana mare (sau a Patimilor) = ultima saptamana inainte de Pasti. Saptamana luminata (sau alba) = saptamana care incepe cu duminica Pastilor. Saptamana branzei = prima saptamana din postul Pastilor, in care Biserica ortodoxa permite sa se manance lapte si derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) in saptamana oarba (sau chioara) = a nu-si da seama de realitate, a actiona pe negandite. ♦ (Cu determinari in genitiv) interval de sapte zile consacrat in mod oficial unei anumite activitati. Saptamana cartii. ♦ (La pl.) timp nedeterminat, cuprinzand un numar mare de zile. – Lat. septimana.

SOROC, soroace, s. n. (Pop.) 1. Termen fixat pentru savarsirea unei actiuni sau pentru indeplinirea unei obligatii; interval de timp in cuprinsul sau la sfarsitul caruia se efectueaza un lucru. ◊ Loc. adv. (Pe) la soroace = din cand in cand; la zile mari. ◊ Expr. A sfinti sorocul = a respecta cu strictete un termen de plata. A i se implini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfarsitul existentei, a inceta sa mai existe; p. ext. a muri. ♦ Data la care se intampla ceva. ♦ Epoca a anului cand se coace si se strange recolta; (concr.) recolta culeasa in aceasta epoca. ♦ M*********e. 2. Data, fixata in practica crestina, cand se pomenesc mortii; slujba religioasa care se face cu acest prilej. 3. (Rar) Margine, limita. ♦ Loc determinat. 4. Rost, socoteala, oranduiala. ♦ (Reg.) Ursita, soarta; prevestire. – Din sl. suroku.

DISTANTA ~e f. 1) interval dintre doua puncte in spatiu; departare. ◊ La ~ la o anumita departare. De la ~ dintr-un loc departat. A tine pe cineva la ~ a se purta rece, distant cu cineva. 2) interval de timp care desparte anumite evenimente. 3) fig. Diferenta de nivel social, de grad, de civilizatie sau de importanta. Intre ei exista o ~ foarte mare. /<fr. distance, lat. distantia

RAR, -A, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, intr-un sir de lucruri sau de fiinte de acelasi fel, se afla fata de celelalte la o distanta mai mare decat cea obisnuita. 2. (Despre un intreg) Care are elementele componente mai departate unele de altele decat de obicei. Panza rara. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectueaza sau se succeda la intervale mai departate sau intr-un timp mai lung decat cel obisnuit; care se desfasoara intr-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este putin numeros, care se gaseste numai in putine locuri sau apare la intervale mai departate. ♦ Neobisnuit, exceptional. 5. Distins, ales, scump, pretios (prin faptul ca nu se intalneste prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatra rara = piatra pretioasa. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreaja de pescuit, cu o impletitura rara (I 2). – Lat. rarus.

mariME ~i f. 1) Valoarea dimensionala a unui obiect; ceea ce se poate masura sau calcula. ~ea casei. ~ naturala. 2) interval de timp in care se petrece sau dureaza ceva; durata. 3) Dimensiunile dupa care se confectioneaza obiectele de imbracaminte sau de incaltaminte. 4) Ceea ce impresioneaza, trezind respect si admiratie. 5) Loc de frunte intr-o ierarhie. 6) inv. Larghete sufleteasca; generozitate; marinimie. 7): ~ stelara intensitatea stralucirii unui astru. [G.-D. marimii] /mare + suf. ~ime

RARI, raresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de acelasi fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar fata de celalalt (in timp sau in spatiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai putini la numar. 2. Refl. si tranz. A fi, a deveni sau a face sa fie, sa devina mai putin des sau mai putin compact. 3. Tranz. A incetini ritmul unor actiuni. ◊ Expr. A (o) mai rari cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decat de obicei, a incetini ritmul unei activitati, a o lasa mai domol. A (o) mai rari de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din rar.

PAUZA, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporara a unei actiuni, a unei miscari, a unei activitati; interval de timp cat dureaza aceasta intrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fara pauza = continuu, neintrerupt. ♦ (La scoala) Recreatie¹. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzator valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea unei fraze muzicale si durata acestei intreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontala, mai lunga decat cratima, folosita ca semn de punctuatie pentru a indica cititorului o oprire in lectura mai mare decat la virgula sau pentru a separa doua parti deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause.