Rezultate din textul definițiilor
IMPETIGO s. n. Boala de piele contagioasa manifestata prin aparitia unor basicute seroase si purulente care se sparg, formand cruste galbui care nu lasa urme. – Din fr. impetigo.
IMPRIMA, imprim, vb. I. Tranz. 1. A face, a lasa urme prin apasare, deformare etc.; a intipari. ♦ A inregistra sunete pe o banda, pe un disc etc. 2. A tipari. ♦ A aplica, a fixa pe o tesatura desene colorate. 3. Fig. A comunica; a transmite. ♦ A impune, a determina. – Din fr. imprimer.
BUBAT1 n. pop. Boala contagioasa, caracterizata prin aparitia pe suprafata pielii a unor bubulite purulente, care, dupa vindecare, pot lasa urme definitive; variola; varsat. /buba + [vars]at
CHIMIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de chimie; propriu chimiei. Reactie ~ca. 2) Care aplica chimia si metodele ei. Curatatorie ~ca. ◊ Creion ~ creion care, pe umed, lasa urme foarte pronuntate ce se sterg greu. /<fr. chimique
IMPRIMA vb. I. tr. 1. A lasa urme prin apasare; a intipari. 2. A tipari. ♦ A intipari desene pe o panza. ♦ A inregistra o bucata muzicala, o lectura etc. pe discuri sau pe banda de magnetofon. 3. (Fig.) A da, a transmite, a comunica. [P.i. imprim. / < fr. imprimer, it. imprimere].
VARIOLA s.f. Boala epidemica infecto-contagioasa, produsa de un virus si manifestata prin aparitia pe piele a unor pustule care lasa urme dupa ce se usuca; (pop.) varsat. [Pron. -ri-o-. / < fr. variole, cf. lat. variola < varius – patat].
IREVERSIBIL, -A adj. (Despre fenomene) Care nu poate fi produs in sens invers, care nu se poate intoarce. ♦ (Fiz.) Care lasa urme ce nu pot fi inlaturate dupa revenirea la starea initiala. [Cf. fr. irreversible].
IMPRIMA vb. tr. 1. a lasa urme prin apasare; a intipari. 2. a tipari. ◊ a intipari desene pe o panza. 3. a inregistra o bucata muzicala, o lectura etc. pe discuri sau pe banda de magnetofon. 4. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica. (< fr. imprimer, lat. imprimere)
IREVERSIBIL, -A adj. 1. (despre fenomene, transformari, reactii) care nu se poate produce in sens invers, fara intoarcere. 2. (fiz.) care lasa urme ce nu pot fi inlaturate dupa revenirea la starea initiala. (< fr. irreversible)
VARIOLA s. f. boala virotica, ce se manifesta prin aparitia pe piele a unor pustule care lasa urme dupa ce se usuca; varsat. (< fr. variole)
BRAZDA, brazdez, vb. I. Tranz., absol. si refl. 1. Tranz. si absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brazdui. 2. Tranz. si absol. (Despre roti, corabii, fulgere etc.) A lasa urma, dara. 3. Tranz. si refl. Fig. (Despre fata omului) A (se) zbarci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgatoare, forme de relief etc.) A strabate dintr-o parte in alta, de la un capat la altul o regiune, o tara. – Din brazda.
INTIPARI, intiparesc, vb. IV. Refl. A se imprima, a lasa urma intr-un material prin apasare; fig. a se fixa in mintea, in constiinta cuiva, lasand o urma puternica. – In + tipari.
TAPALAGA, tapalagi, s. f. (Reg.) 1. Incaltaminte mare si grosolana. ◊ Picior, mare, deformat. 2. Legatura infasurata de hoti la picioarele vitelor furate, pentru ca pasii sa nu lase urme. – Cf. magh. lass="spaced">talpallo.
A BRAZDA ~ez tranz. 1) (pamantul) A lucra cu plugul, tragand brazde. 2) A traversa, lasand urme. 3) A face sa se brazdeze. /Din brazda
A TIPARI ~esc tranz. 1) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hartie cu ajutorul tiparului; a imprima. 2) (articole, carti, stiri, decizii etc.) A face sa apara pe calea tiparului; a publica; a edita. 3) (pamantul, zapada, iarba etc.) A calca lasand urme prin apasare. 4) (materiale, suprafete etc.) A bate usor pentru a da o anumita forma. /Din tipar
cimpie (campii), s. f. – Cimp, ses, ogor. Probabil de la un lat. *campia, care ar reproduce un gr. ϰαμπία, der. de la ϰάμπος (DAR, REW 1563), cf. sicil., calabr. campia. Der. de la campus, printr-un suf. -inea (Tiktin) nu este posibila (cf. Corominas, I, 621), caci n ar fi lasat urme in Banat. Candrea-Dens., 339, propun *campiva, care pare foarte artificial.
ALTADATA adv. 1. In trecut; odinioara. Primaverile de altadata nu au lasat urme in voi (BENIUC). 2. In viitor, de aici inainte; a doua oara. Cine-a face altadata ca mine, ca mine sa pateasca (CREANGA). – Din alta + data.
BRAZDA, brazdez, vb. I. Tranz. 1. A trage brazde cu plugul. 2. (Despre roti, corabii, fulgere etc.) A lasa urma, dara. ♦ Refl. Fig. (Despre fata omului) A se zbarci. – Din brazda.
brazdez v. tr. (d. brazda). Trag brazde. Fig. Strabat: fulgerele brazdau ceru, corabiile brazdeaza marea. las urme: suferinta-i brazdase fata. Ating, emotionez: vorba asta i-a brazdat inima. – Si imbrazdez (sud).
INTRECE, intrec, vb. III. Tranz. 1. A depasi pe cineva in mers, a lasa in urma. 2. A dovedi superioritate fata de cineva, intr-o anumita privinta; a depasi. ♦ Refl. recipr. A cauta sa se depaseasca unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe intrecute = cautand sa se depaseasca unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumita limita; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decat trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De intrecut = mai mult decat trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se intrece cu gluma (sau cu saga, rar, cu vorba) = a depasi limitele bunei-cuviinte; a impinge lucrurile prea departe, a exagera. – In + trece.
PATA, pete, s. f. 1. urma lasata pe suprafata unui obiect de un corp gras, de o materie colorata, de murdarie etc., suprafata pe care se intinde o astfel de urma; substanta care a lasat aceasta urma. ♦ Portiune diferit colorata pe un fond de o culoare mai mult sau mai putin omogena. 2. Portiune pe corpul animalelor sau al pasarilor, unde parul sau penele sunt de alta culoare fata de rest. ♦ Particica a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorate fata de rest. 3. Portiune de nuanta diferita (mai inchisa) care se observa cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ◊ Expr. A cauta (sau a gasi) pete in Soare = a cauta cu orice pret defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. Fig. Fapta, atitudine, situatie etc. reprobabila, care stirbeste onoarea sau reputatia cuiva; rusine, stigmat. ◊ Loc. adj., adv. Fara (de) pata = curat, nevinovat; neprihanit, cast. – Et. nec.
TIPARI, tiparesc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei masini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (Inv.), A lasa o urma; a intipari. 3. (Pop.) A apasa, a indesa, a framanta ceva cu mana sau cu un obiect pentru a da o anumita forma. – Din tipar.
DISTANTA, distantez, vb. I. 1. Tranz. A lasa o anumita distanta intre doua sau mai multe fiinte sau lucruri; a rari. 2. Refl. A se departa (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lasa in urma, la o distanta (tot mai) apreciabila (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (in mod sensibil) de cineva in idei, in conceptii etc.; a intrece, a depasi pe cineva ca valoare. – Din fr. distancer.
DEPASI, depasesc, vb. IV. Tranz. 1. A intrece pe cineva sau ceva care merge in acelasi sens; a lasa in urma. 2. A trece peste o anumita limita, a intrece o anumita masura, un anumit nivel. ♦ A intrece puterile sau competenta cuiva. Aceasta problema ma depaseste. – Din fr. depasser (dupa pasi).
SCURGE, scurg, vb. III. 1. Refl. si tranz. A curge sau a face sa curga un lichid, prelingandu-se in cantitati mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picaturi de lichid aflate intr-un recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A iesi (in cantitati mici) dintr-o conducta defecta. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge, imprastiindu-se din orbita. 2. Tranz. A separa partea lichida sau particulele aflate in suspensie dintr-un amestec. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lasand in urma locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de fiinte, de vehicule) A se succeda, a merge in aceeasi directie, a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unitati de timp) A trece unul dupa altul, a se desfasura. [Perf. s. scursei, part. scurs] – Lat. excurrere (dupa curge).
A DEPASI ~esc tranz. 1) A lasa in urma; a intrece; a dovedi; a devansa. 2) (limite, norme, masuri, niveluri) A intrece sub aspect cantitativ. 3) A intrece din punct de vedere al componentei. /<fr. depasser
A DEVANSA ~ez tranz. 1) A lasa in urma; a intrece; a depasi. 2) A face sa se devanseze. /<fr. devancer
A DOVEDI ~esc tranz. 1) A adeveri prin dovezi sau prin fapte concrete; a demonstra; a proba; a arata; a atesta. 2) pop. A infrange intr-o lupta sau intr-o intrecere; a invinge; a bate; a dispune; a birui. 3) A lasa in urma; a intrece; a depasi. 4) A duce pana la capat; a ispravi; a incheia; a termina. 5) (vina) A demonstra prin dovezi sigure. 6) A insemna prin sine; a vadi in mod clar. /<sl. dovesti
A INTRECE intrec tranz. A lasa in urma; a depasi; a dovedi; a devansa. ~ la fuga. ~ in vitejie. ◊ ~ asteptarile (cuiva) a se dovedi mai presus decat s-a asteptat (cineva). /in + a trece
MULT2 adv. 1) In numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce ~. A canta ~. ◊ Cu ~ in mare masura; considerabil. Mai ~ mai cu seama; indeosebi. Cel ~ a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din ~ in mai ~ intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai ~, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea ~ asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa ~ in urma. 3) (deseori urmat de prea) In cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus
PRESA2 ~e f. 1) Instalatie destinata sa exercite o presiune asupra unui corp solid pentru a-l comprima sau pentru a lasa o urma asupra acestuia. 2) poligr. Masina tipografica de imprimat. [G.-D. presei] /<fr. presse
SPARGATOR2 ~oare n. Instrument pentru spargerea unor materiale dure (sau a fructelor cu coaja). ~ de nuci. ◊ ~ de gheata nava de constructie speciala capabila sa-si croiasca drum prin campurile de gheata, lasand in urma un coridor de navigatie pentru alte vase. /a sparge + suf. ~ator
A ZGARIA zgarii tranz. 1) (fiinte sau parti ale corpului) A rani usor (cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascutit). ◊ Mata blanda zgarie rau v. MATA. 2) (obiecte) A taia la suprafata lasand o urma; a scrijeli; a cresta. ◊ ~ pamantul a ara rau. ~ hartia a) a scrie necitet si necaligrafic; b) a scrie literatura lipsita de valoare artistica. Zgarie-branza calificativ dat unei persoane foarte zgarcite. Zgarie-nori cladire foarte inalta, cu multe etaje. 3) (urechea, auzul) A supara cu o senzatie auditiva neplacuta. [Sil. -ri-a] /<lat. scaberare
DEPASI vb. IV. tr. 1. A intrece, a lasa in urma (pe cineva sau ceva), mergand in acelasi sens si pe acelasi drum; a o lua inainte. 2. A intrece o anumita limita, o anumita masura, un anumit nivel; a intrece puterile, competenta cuiva. [P.i. -sesc, conj. 3,6 -seasca. / < de- + pasi, dupa fr. depasser].
DISTANTA vb. I. 1. tr. A lasa anumite distante intre obiecte sau fiinte; a rari. 2. refl. A intrece, a depasi. ♦ A se departa, a lasa in urma. ♦ (Fig.) A se deosebi (de cineva) ca valoare. [< fr. distancer, it. distanziare].
prislopi, prislopesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se narui. 2. (despre semne, urme) a lasa, a face.
DEPASI vb. tr. 1. a intrece, a lasa in urma (pe cineva sau ceva), mergand in acelasi sens si pe acelasi drum; a o lua inainte. 2. a intrece o anumita limita, o anumita masura. ◊ a intrece puterile, competenta cuiva. (dupa fr. depasser)
DISTANTA vb. I. tr. a lasa anumite distante intre obiecte sau fiinte; a rari. II. refl. 1. a intrece, a depasi. ◊ a se departa, a lasa o urma. 2. (fig.) a se deosebi (de cineva) ca valoare. (< fr. distancer)
SIAJ s. n. 1. dara lasata de o torpila, de o nava in mers etc. 2. volum de fluid turbionar pe care il lasa in urma sa un corp in miscare intr-un fluid. (< fr. sillage)
TRENA1 s. f. 1. partea din spate a unei rochii care se taraste pe jos. 2. ~ de condensare = dara de picaturi pe care o lasa in urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturati din mediul gazos strabatut. (< fr. traine)
A SE INDUPLECA ma induplec intranz. A se lasa convins (in urma unor rugaminti insistente). /in + lat. duplicare
BALE s. f. pl. Saliva (groasa, spumoasa) care se prelinge din gura. ◊ Expr. (Fam.) A-i curge (cuiva) balele dupa ceva = a dori fierbinte ceva; a ravni. ♦ Materie mucilaginoasa secretata de unele glande din epiderma pestilor. ♦ Materie vascoasa pe care o lasa melcii in urma lor. – Lat. *baba (sg. *ba).
DOVEDI, dovedesc, vb. IV. 1. Tranz. A arata cu probe, cu argumente, cu marturii existenta sau inexistenta unui fapt, a unei situatii etc.; a demonstra, a proba. 2. Tranz. si refl. A (se) arata, a (se) manifesta, a (se) vadi intr-un anumit fel. 3. Tranz. (Pop.) A invinge, a birui. ♦ A intrece, a lasa pe cineva in urma. 4. Tranz. si intranz. (Pop.) A prididi, a razbi; a termina, a ispravi. – Din sl. dovesti (dovedon).
A DESCRIE descriu tranz. 1) (aspecte din realitate) A reprezenta in scris sau oral, enumerand detaliile. 2) (curbe, arcuri etc.) A marca printr-o linie subtire; a trasa. 3) (traiectorii) A lasa in forma de urma ca rezultat al miscarii. [Sil. -cri-e] /<fr. decrire
DIGITAL, -A Al degetelor, produs de deget. ◊ Amprenta digitala = (de obicei la pl.) urma pe care o lasa degetele pe un obiect de care s-au atins. [Cf. fr. digital, lat. digitalis].
GODEU s. n. 1. cupa de elevator. 2. piesa din material izolant utilizata pentru realizarea de legaturi electrice. 3. fald, cuta la o rochie, la o draperie etc. 4. urma pe care o lasa presiunea degetului pe un tegument cutanat sau mucos infiltrat de un edem. (< fr. godet)
brazda f., pl. e (vsl. brazda). urma pe care o lasa plugu in pamint. Bucata scoasa din pamint cu iarba pe ia si cu care se intareste o ridicatura de pamint. ca sa n’o strice ploaia. Fig. urme pe care unele lucruri le lasa trecind: vaporu lasa o brazda pe apa. Pl. Zbircituri: brazdele pe care le trage etatea pe fata. Poet. Cimpuri, cimpii, tara: prea mult singe a udat brazdele noastre.
SAPA, sap, vb. I. Tranz. 1. A lucra, a faramita cu sapa1 (sau cu cazmaua) pamantul (pentru a insamanta, a prasi etc.). 2. A face cu sapa1 (sau cu alt instrument) o adancitura, o groapa, un sant in pamant. 3. A scoate cu sapa1 ceva din pamant. 4. A scobi, a taia in piatra sau in lemn pentru a da materialului o anumita forma sau pentru a grava. ♦ Tranz. si refl. Fig. A lasa sau a ramane o urma adanca; a (se) intipari, a (se) imprima. 5. (Despre ape, ploi si alte elemente ale naturii) A roade, a manca, a macina (surpand); a ruina, a darama, a nimici. ♦ Tranz. si refl. recipr. Fig. A unelti impotriva cuiva sau unul impotriva altuia, a incerca sa(-si) faca rau. – Lat. sappare.
BUSTEAN, busteni, s. m. Trunchi de copac taiat si curatat de crengi; partea trunchiului unui copac ramasa in pamant dupa taiere; bustihan. ◊ Expr. (Adverbial) A dormi bustean = a dormi adanc. A (se) lamuri bustean = a lasa (sau a ramane) nedumerit in urma unei explicatii neclare. – Et. nec.
BUSTEAN, busteni, s. m. Trunchi de copac taiat si curatat de crengi; partea trunchiului unui copac ramasa in pamant dupa taiere. ◊ Expr. A dormi bustean = a dormi adanc. A (se) lamuri bustean = a lasa (sau a ramane) nedumerit in urma unei explicatii neclare.
A ELIBERA ~ez tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afara (dintr-o functie sau dintr-un post) ca fiind necorespunzator; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. ~ unei persoane un act. 4) (marfa) A preda in urma achitarii unei facturi. 5) (incaperi, terenuri) A lasa liber. ~ camera. 6) (detinuti) A pune la libertate. 7) (persoane) A face sa fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de incordare; a lasa sa fie liber; a slabi. ~ un mecanism /<lat. eliberare
2) dar sau dara si (fam.) da conj. adversativa (sirb. dar „dar”, dial. „cel putin”, da, dar. Cp. cu da 2 si iar). 1) Insa: Pot da nu vreau. Vreau, da nu pot. Multi, da prosti. Da tu cine esti? D’apoi (ild. da apoi) cum crezi? Da lasa-ma’n pace! Da ducase d******i! 2) Deci, asa dar (pus la urma): Vom pleca dar! Ramii dar aici? Ramii aici dar? (pe cind dar ramii aici ar insemna „insa ramii aici”). 3) Apoi dar, poi dar (Munt.) se’ntelege, de sigur: Ai fost? Poi dar! Da-mi o suta de franci! Poi dar (mold. poi cum nu sau d’apoi cum nu! ironic). Barb. nu numai, dar si (dupa fr. non seulement, mais aussi), corect rom.: nu numai ci si (ca si germ. nicht nur, sondern auch).
DOILEA, DOUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivala) Care se afla intre intaiul si al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = in ziua urmatoare. A doua oara = data urmatoare; cu alta ocazie. Al doilea = dupa primul, pe urma. (Pop.) De-al doilea = a doua oara. ◊ Expr. A pune (sau a lasa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanta secundara. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a.
urma s. 1. (fig.) pista. (Se afla pe o ~ falsa.) 2. intiparire, tipar, (fig.) amprenta. (Picioarele lasau ~e adanci in noroi.) 3. v. dara. 4. v. relicva. 5. semn. 6. v. cicatrice. 7. (fig.) umbra. (Nici o ~ de tristete.) 8. v. sfarsit.
aplecatoare si plecatoare f., pl. ori (d. a se [a]pleca. D. rom. vine rut. plekotora, plecatoare, si ung. pleketor, vita stearpa). Alaptatoare, doica (Vechi). Oaie careia i-a murit mielu si care se lasa sa fie supta putin de alt miel ca sa fie mulsa pe urma (Sin. cu mulgare).
CADERE s. 1. picare. (~ a unui obiect de pe masa.) 2. v. cazatura. 3. v. prabusire. 4. daramare, naruire, picare, prabusire, pravalire, rasturnare. (~ lui la pamant in urma unei lovituri.) 5. (GEOGR.) cadere de apa v. cascada. 6. scapare. (~ a ciocanului din mana.) 7. v. lasare. 8. v. disparitie. 9. esec, insucces, nereusita, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ la un examen.) 10. v. calitate.
Andromacha (sau Andromache), fiica lui Eetion, regele cetatii Thebae din Mysia, si sotia lui Hector, fiul lui Priamus, cu care a avut un copil, pe Scamandrius, zis si Astyanax. Dupa ce si-a vazut intreaga familie – atit tatal cit si cei sapte frati – nimicita de Achilles, Andromacha a asistat la uciderea sotului ei, Hector, sub zidurile Troiei, de catre acelasi Achilles (v. si Achilles). Ulterior, grecii i-au omorit si copilul. Ea insasi, indurerata si neconsolata, a fost luata ca prada de razboi de catre fiul lui Achilles, Neoptolemus (sau Pyrrhus) si dusa in Epirus. Cu acesta din urma Andromacha a avut trei fii: pe Molossus, Pielus si Pergamus. La moartea sa, Neoptolemus a lasat-o pe Andromacha impreuna cu regatul sau lui Helenus, fratele lui Hector. In timpul trecerii lui Aeneas prin Epirus, Andromacha domnea acolo alaturi de Helenus, cu care a avut inca un fiu, pe Cestrinus. In sfirsit, dupa moartea lui Helenus, Andromacha a plecat in Mysia cu fiul ei Pergamus, care a intemeiat acolo cetatea Pergamului.
CARUTA, carute, s. f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic si mai usor decat acesta, cu tractiune animala, mai ales cu cai. ◊ Expr. A se lasa de caruta = a renunta la un lucru sau la o treaba inceputa. A ramane de caruta = a ramane in urma; a pierde ocazia. 2. Cantitate de fan, lemne etc. cat se poate incarca intr-o caruta (1). – Din car.
ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. A inchide, a acoperi, a infunda o gaura, o deschizatura etc., a face sa nu se mai vada (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa gauri = a reusi sa realizeze unele lucruri strict necesare; a plati (din) datorii. A-si astupa urechile = a nu voi sa auda, sa cunoasca ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. ♦ A face sa nu se mai auda ceva. ♦ A sterge, a face sa dispara o urma. – Din lat. *asstuppare.
A ASTUPA astup tranz. 1) (gauri, crapaturi, adancituri etc.) A face sa nu se vada (acoperind cu ceva sau aplicand ceva). 2) (usi, ferestre, vase) A face sa nu mai aiba deschizatura. ◊ A-si ~ urechile a nu vrea sa auda ceva. ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ cuiva ochii a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. 3) (zgomote, melodii, sunete etc.) A face sa nu se auda, depasind in intensitate; a acoperi. 4) fig. (urme) A face sa dispara. /<lat. asstuppare
CARUTA, carute, s. f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic si mai usor, tras de obicei de cai. ◊ Expr. A se lasa de caruta = a renunta la un lucru sau la o treaba inceputa. A ramane de caruta = a pierde o ocazie; a ramane in urma. 2. Cantitate dintr-o povara, cata se poate incarca intr-o caruta (1). – Din car + suf. -uta.
coarda f., pl. e si corzi (lat. chŏrda, d. vgr. horde; it. pg. corda, fr. corde, sp. cuerda: ngr. [d. it.] korda; vsl. koruda, bg. sirb. rus. korda; alb. korda; ung. kard). Struna, fir sonor la instrumentele muzicale. Pinza (lama dintata) la feresteu [!]. Resort, c****a de otel la ceasornic. Arc elastic la incuietori si lacate. Ramura de vita: se rupeau coardele de greutatea rodului (Sov. 215). Cheris, traversa, grinda transversala pe care se sprijina dusameaua [!]. Indoitura gitului calului. Taria peltelei si a serbetului cind il faci si, amestecindu-l, se tine de facalet ca o ata. Geom. Secanta considerata ca dreapta care uneste extremitatile unui arc. Anat. Coardele vocale, niste tendoane in git care vibreaza si produc vocea. Fig. A atinge pe cineva la coarda simtitoare, a-l atinge unde-l doare, unde simte. A o lua pe alta coarda, a schimba tonu sau procedura. A o lasa pe o coarda mai joasa, a o lasa mai moale, a te modera. Adv. A o tinea [!] coarda, a nu te intrerupe, a nu te opri. A tinea drumu coarda, a-l urma mereu.
BALTA balti f. 1) Intindere de apa statatoare, de adancime mica, cu vegetatie si cu fauna specifica. ◊ A lasa (ceva) ~ a) a parasi (ceva) fara a duce la bun sfarsit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) Apa adunata intr-o adancitura in urma unei ploi mari sau a revarsarii unui rau. 3) Cantitate mare de lichid varsat pe jos. [G.-D. baltii] /<sl. blato
INCOLO adv. 1. In alt loc decat aici; in partea aceea, in directia aceea, intr-acolo. ◊ Expr. Mai incolo = mai departe. Pana (mai) incolo = pana nu departe, destul de aproape. (Fam.) lasa-l (sau da-l) incolo! = nu te mai ocupa de el, nu-i da atentie, nu-l lua in considerare. Fugi incolo! = taci din gura! nu mai spune fleacuri. 2. Pe urma, mai tarziu. ◊ Loc. adv. De aici sau de-acu(m) incolo = incepand din acest moment, de acum inainte. De astazi (sau de maine etc.) incolo = incepand de azi (sau de maine etc.). De atunci incolo = dupa aceea. 3. In afara de cele aratate inainte. [Var.: incolea adv.] – In + colo.
ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. 1. A umple o gaura, o deschizatura etc.; a infunda o sticla cu un dop. ◊ Expr. A-si astupa urechile = a-si pune ceva la (sau in) urechi pentru a nu auzi; fig. a nu voi sa auda ceva. A astupa cuiva gura = a face pe cineva sa taca. (Fam.) A astupa gauri = a plati datorii. 2. A inchide, a bara o intrare, o deschizatura; a face inaccesibil sau impracticabil un drum. 3. A acoperi, a inveli. ◊ Expr. A astupa cuiva ochii = a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. ♦ A ingropa. Frunza ca s-a scutura, Trupul ca mi-a astupa (ALECSANDRI). ♦ A face sa nu se mai auda ceva. ♦ A sterge, a face sa dispara o urma. – Lat. *asstuppare.
lasaT2, -A, lasati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Caruia i s-a dat drumul sau a fost scapat din mana. 2. La care s-a renuntat, care a fost parasit. 3. (Despre bunuri) Care a fost primit ca mostenire. 4. (Despre mirosuri, caldura etc.) Care a ramas in urma cuiva sau a ceva, care a fost degajat de cineva sau de ceva. 5. (Despre intuneric, ger, caldura) Care s-a statornicit undeva. 6. Care a fost coborat, care a fost dat mai jos. 7. Incovoiat. – V. lasa.
SPATE ~ n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spinare. ◊ In ~ pe partea dindarat a corpului. Pe ~ culcat cu fata in sus. Din (sau la, pe la, de la, in) ~ din (sau in) urma; din dos. Adus de ~ incovoiat, indoit. A-i intoarce cuiva ~le a se supara pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fara stirea cuiva. A nu sti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu banui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) in ~ a fi tot timpul nelinistit. A arunca ceva pe (sau in) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lasa in seama altuia anumite obligatii. A avea ~ (tare) a fi protejat, sustinut (de cineva). 2) Proba sportiva de inot (cu fata in sus). 3) Partea dindarat a unui obiect; dos. In ~le casei. 4) Teritoriu aflat in urma frontului. In ~le dusmanului. /<lat. spatha
A lasa las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare
BALTA, balti, s. f. 1. Apa statatoare permanenta, de obicei putin adanca si avand o bogata vegetatie acvatica; p. ext. lac. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a zacea) balta = a fi lasat in parasire; a sta pe loc, a stagna. A lasa balta (ceva) = a lasa (ceva) in parasire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bata in balta = a face o gafa. Are balta peste, se spune cand ceva se afla din belsug. ♦ Intindere de apa statatoare ramasa in urma revarsarii unui rau; regiune mlastinoasa de la tarmul unor rauri. 2. Apa de ploaie adunata intr-o adancitura; groapa cu apa sau cu mocirla; (prin exagerare) apa sau lichid varsat pe jos. – V. baltoaca.
FAVORIT, -A, favoriti, -te, adj., subst. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva il place mai mult. Mancare favorita. II. S. m. si f. 1. Persoana iubita sau pretuita cu predilectie de cineva. ♦ Spec. Persoana care se bucura de protectia unui suveran sau a unui om influent (si care trage profituri de pe urma acestei situatii). ♦ Spec. (La f.) Amanta a unui monarh. 2. Participant la o competitie, la un concurs, considerat cu cele mai mari sanse de reusita. III. S. m. (Mai ales la pl.) Barba care incadreaza de o parte si de alta obrazul, lasand barbia libera. [Pl. si: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) si rus. favorit.
Cassandra, fiica lui Priamus si a Hecubei si sora geamana cu Helenus. Apollo, care o indragise, i-a fagaduit sa-i implineasca orice dorinta daca va consimti sa se uneasca cu el. Cassandra i-a cerut s-o inzestreze cu darul profetiei dar, de indata ce zeul i-a implinit vrerea, ea i-a refuzat dragostea. Minios, Apollo i-a lasat atunci darul facut, luindu-i insa inapoi puterea de a-si convinge semenii. Intr-adevar, toate profetiile ei in legatura cu destinele Troiei, cu rapirea Helenei sau cu Calul Troian n-au fost luate in seama de troieni, desi pina la urma s-au adeverit. In noaptea incendierii cetatii, Cassandra s-a refugiat in templul Athenei. A fost smulsa insa chiar de la picioarele statuii zeitei de catre Aiax, fiul lui Oileus, ca s-o necinsteasca. Mai tirziu, revenind ca prada de razboi lui Agamemnon, Cassandra i-a daruit doi fii: pe Teledamus si pe Pelops. Prezicindu-i lui Agamemnon nenorocirile care-l asteptau cind avea sa se intoarca acasa, Cassandra isi vede, o data mai mult, prorocirile nesocotite. Agamemnon tine cu orice pret sa se inapoieze la Mycenae si o ia si pe Cassandra cu el. Acolo insa sint ucisi amindoi de mina Clytaemnestrei (v. si Agamemnon).
colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). Acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. De colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? Cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. Cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. Cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. Vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! Mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.
SCUFUNDA, scufund, vb. I. 1. Refl. si tranz. A intra sau a baga cu totul in apa sau in alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A disparea sau a face o nava sa dispara sub nivelul apei (in urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre astri) A apune. 2. Refl. A intra (adanc) in ceva, a se afunda (intr-o materie moale); a se adanci, a se infunda. ♦ (Despre ochi) A se infunda in orbite. ♦ (Despre pamant) A se prabusi, a se surpa. ◊ Expr. N-are sa se scufunde pamantul = nu se va intampla nici un rau, nu va fi prea mare paguba. 3. Tranz. si refl. Fig. (Rar) A face sa fie sau a se lasa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.