Rezultate din textul definițiilor
PAESTUM, oras antic din S Italiei (Campania), la S de Napoli, colonie greaca fondata (650 i. Hr.) de colonisti proveniti din Sibaris sub numele de Poseidonia. Cucerit de lucani (400 i. Hr.), P. a primit numele de Paiston si a intrat in stapanirea Romei (273 i. Hr.) cu numele de P. Decade la inceputul Imperiului. Ruinele zidurilor si ale portilor orasului, temple (bazilica, templul Herei; asa-numitul templu al lui Poseidon, in stil doric, sec. 6-5 i. Hr.), amfiteatru. In afara orasului, la N si la S – necropole si morminte risipite („Mormantul scufundatorului” cu fresce din sec. 4). Intregul complex arheologic apartine din 1998 patrimoniului cultural universal.
BOCCEA, boccele, le="substantiv feminin">s. f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice marunte puse intr-o panza, ale carei capete se leaga crucis; boccealac. 2. (le="invechit">Inv. si le="regional">reg.) Sal mare pe care il purtau femeile pe spate. – Din le="limba turca">tc. bohca.
CAUC1, cauce, le="substantiv neutru">s. n. 1. Potcap purtat de calugari. 2. Acoperamant de cap, inalt si rotund, facut din pasla, pe care il purtau in trecut boierii si, uneori, femeile. – Din le="limba turca">tc. kavuk.
CEACAU, ceacaie, le="substantiv neutru">s. n. (le="regional">Reg.) Un fel de chipiu militaresc, inalt si tare, pe care il purtau odinioara membrii unor unitati militare. – Din le="limba maghiara">magh. csako.
CHIMIR, chimire, le="substantiv neutru">s. n. Brau lat de piele, adesea ornamentat si prevazut cu buzunare, pe care il poarta taranii; serpar. ◊ le="expresie">Expr. A pune la chimir = a strange bani; a fi zgarcit. A avea in chimir = a fi bogat. [le="varianta">Var.: (le="regional">reg.) chimer le="substantiv neutru">s. n.] – Din le="limba turca">tc. kemer.
SORT, sorturi, le="substantiv neutru">s. n. 1. Obiect de imbracaminte pe care il poarta dinainte, peste haine, femeile, muncitorii etc. in timpul lucrului, pentru a-si proteja imbracamintea. 2. Obiect de imbracaminte (cu maneci) care face parte din uniforma scolarilor si care se poarta peste haine. 3. (In portul popular femeiesc) Tesatura dreptunghiulara din lana sau din bumbac, de obicei impodobita cu broderii, care se poarta peste fusta. – Din le="limba germana">germ. Schurz.
PANTALONAS, pantalonasi, le="substantiv masculin">s. m. (Mai ales la le="plural">pl.) Diminutiv al lui pantalon. ♦ le="prin specializare">Spec. Pantalon scurt pentru copii. ♦ le="prin specializare">Spec. Chilot lung pana la glezna, impodobit cu volane de dantela, pe care il purtau femeile. – Pantalon + le="sufix">suf. -as.
PATRONIMIC, patronimice, le="adjectiv">adj. (In sintagma) Nume patronimic (si substantivat, le="neutru">n.) = a) nume pe care il poarta (dupa tata) toti membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii si format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix social. – Din le="limba franceza">fr. patronymique.
PECTORAL, -A, pectorali, -e, le="adjectiv">adj., le="substantiv neutru">s. n. I. le="adjectiv">Adj. 1. Din regiunea pieptului, de la piept. 2. Care se foloseste ca remediu in bolile de piept. Ceai pectoral. II. le="substantiv neutru">S. n. 1. Pieptar de metal, care constituia una dintre piesele armurii romane. 2. Ornament constand dintr-o bucata de stofa impodobita cu pietre scumpe, pe care il purtau pe piept faraonii egipteni si marele preot la evrei. – Din le="limba franceza">fr. pectoral, le="limba latina">lat. pectoralis.
ECHIPAMENT, echipamente, le="substantiv neutru">s. n. 1. Totalitatea obiectelor de imbracaminte, de incaltaminte si de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. pentru a (se) echipa. 2. Ansamblu de piese, de dispozitive si de mecanisme, impreuna cu elementele de legatura, apartinand unei instalatii, unei masini etc. si indeplinind o anumita functie in cadrul acestor sisteme tehnice. ◊ Echipament de bord = ansamblu de aparate, mecanisme si instalatii care serveste pentru controlul zborului si functionarii motorului unui avion, precum si pentru asigurarea conditiilor de confort in interiorul acestuia. Echipament de campanie = echipament pe care il poarta soldatii pe front sau la instructie. – Din le="limba franceza">fr. equipement.
VICE- Element de compunere insemnand „adjunct”, „subordonat imediat”, care serveste la formarea unor substantive-nume de grade, de functii, de titluri sau de persoane care le poarta. – Din le="limba franceza">fr. vice-, le="limba latina">lat. vice.
PIEPTENE, piepteni, le="substantiv masculin">s. m. 1. Obiect de toaleta confectionat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinti marunti, care serveste la pieptanat1 parul sau pe care femeile il poarta in par ca podoaba. 2. (Mai ales la le="plural">pl.) Unealta cu dinti metalici, folosita in industria casnica la pieptanatul1 fibrelor textile; pieptanusi; le="prin extensiune">p. ext. element al masinii industriale de pieptanat fibrele textile. 3. le="prin a**logie">P. a**l. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau parti componente ale acestora, care seamana, ca forma sau ca intrebuintare, cu un pieptene (1, 2). [le="varianta">Var.: piepten le="substantiv masculin">s. m.] – le="limba latina">Lat. pecten.
PORTE-BONHEUR le="substantiv neutru">s. n. Obiect considerat ca aducator de noroc celui care il poarta; talisman. [le="pronuntat">Pr.: port-bonor] – le="cuvant">Cuv. le="limba franceza">fr.
portiTA, portite, le="substantiv feminin">s. f. Diminutiv al lui poarta. ◊ le="expresie">Expr. portita de scapare = posibilitate de a scapa dintr-o situatie dificila. – poarta + le="sufix">suf. -ita.
SERPAR (1) serpare, le="substantiv neutru">s. n., (2) serpari, le="substantiv masculin">s. m. 1. le="substantiv neutru">S. n. Brau lat de piele (prevazut cu buzunare) pe care il poarta taranii; chimir. 2. le="substantiv masculin">S. m. Pasare rapitoare, asemanatoare cu acvila, cu spatele de culoare bruna-cenusie si cu pantecele alburiu, care se hraneste mai ales cu serpi, soparle si broaste (Circaetus gallicus). – Sarpe + le="sufix">suf. -ar.
SICANA, sicane, le="substantiv feminin">s. f. 1. Actiune prin care cineva sacaie, agaseaza pe altcineva cu cereri si cu pretentii neindreptatite; sacaiala fara motiv. ♦ Pricina neintemeiata, subtilitate falsa; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micsora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dandu-i astfel posibilitatea sa se raceasca, sa depuna suspensiile pe care le poarta etc. – Din le="limba franceza">fr. chicane.
OMOFOR, omofoare, le="substantiv neutru">s. n. Vesmant bisericesc in forma unei esarfe, pe care arhiereul il poarta pe umeri in timpul serviciului bisericesc. – Din le="limba slava (veche)">sl. omoforu.
FARAON, faraoni, le="substantiv masculin">s. m. 1. Titlu pe care il purtau vechii regi ai Egiptului; persoana care avea acest titlu. ♦ (le="familiar">Fam., le="ironic">ir. sau glumet) Tigan. 2. (le="invechit">Inv.) Numele unui joc de carti. – Din le="limba franceza">fr. pharaon.
FETIS, fetisuri, le="substantiv neutru">s. n. Obiect considerat ca fiind inzestrat cu o forta magica, supranaturala, capabil sa dea ajutor celui care il poseda, il poarta etc. – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. amuleta, talisman. ♦ le="figurat">Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adoratii oarbe, nejustificate. [le="plural">Pl. si: fetise] – Din le="limba franceza">fr. fetiche.
TEleFON, telefoane, le="substantiv neutru">s. n. 1. Telecomunicatie in care se realizeaza convorbiri la distanta prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalatiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevazut cu un transmitator si un receptor si care, legat de o instalatie telefonica centrala, permite convorbiri la distanta. ♦ Chemare telefonica. ♦ Numarul pe care il poarta telefonul (2) unui abonat. – Din le="limba franceza">fr. telephone.
TITULATURA, titulaturi, le="substantiv feminin">s. f. 1. Modul de a se intitula al cuiva sau a ceva. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul sa le poarte o persoana, o institutie etc. – Din le="limba franceza">fr. titulature.
ROZETA, rozete, le="substantiv feminin">s. f. 1. Mica planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze lunguiete, cu flori galbene-aurii, placut mirositoare; rezeda (Reseda odorata). 2. Nasture de alama pe care il purtau, in trecut, la tunica si la cizme, ostasii din trupele de cavalerie de rosiori. 3. Motiv decorativ circular, avand forma unui trandafir, care apare frecvent in arta populara romaneasca. 4. (le="arhitectura">Arhit.) Fereastra circulara de mari dimensiuni, decorata cu vitralii si folosita mult la ornamentarea fatadelor catedralelor gotice; rozasa. 5. (le="tehnica">Tehn.) Armatura sau guler original al unei tije, care serveste ca element de legatura, de suspensie sau de protectie. 6. Disc, in general de forma rotunda, care se aplica pe fata diferitelor elemente de constructie, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cusatura in forma de triunghi, executata manual cu fire de matase, la deschizatura buzunarelor, servind ca intaritura sau pentru infrumusetare. – Din le="limba franceza">fr. rosette.
STOLA, stole, le="substantiv feminin">s. f. 1. Rochie larga si lunga pana in pamant, care se strangea pe corp cu doua cordoane, unul pe sub sani, altul deasupra soldurilor, purtata de matroanele romane. 2. Un fel de orar1 pe care il poarta preotii catolici in timpul slujbei religioase. – Din le="limba italiana">it., le="limba franceza">fr., le="limba latina">lat. stola.
STIHAR1, stihare, le="substantiv neutru">s. n. Vesmant lung si larg pe care il poarta preotii ortodocsi in timpul serviciului religios. – Din le="limba neogreaca">ngr. stiharion.
CONCI, conciuri, le="substantiv neutru">s. n. Coc2. ♦ (le="regional">Reg.) Cerc de lemn, de lana impletita etc., invelit in panza sau intr-o impletitura de par, pe care, in unele regiuni de la tara, il poarta femeile maritate pe crestetul capului, sub basma. – Din le="limba maghiara">magh. konty.
ATITUDINE s. 1. v. pozitie. 2. v. comportare. 3. comportare, gest, purtare. (~ lui m-a miscat.)
CORIDOR s. culoar, gang, (inv.) tinda. (Il poarta printr-un ~ lung.)
INCHIPUIRE s. 1. v. imaginatie. 2. fantezie, gand, imaginatie. (Il poarta ~ cu mii de ani in urma.) 3. v. fantezie. 4. fantasmagorie, nalucire, vedenie. (O ~ a mintii sale.) 5. v. utopie. 6. v. iluzie.
MANTle='color:white;background:green'>elA s. (inv.) mantal, mantila. (Ea purta o ~.)
NEGLIJEU s. (rar) matineu. (De dimineata ea purta un ~.)
CRIPTONIM ~e m. 1) Nume fictiv pe care il poarta cineva; pseudonim. 2) Scriere semnata cu un nume fictiv. /<fr. cryptonyme
PATRONIMIC ~ce adj. si substantival 1): Nume ~ nume pe care il poarta (dupa tata) toti membrii unei familii. 2) (la unele popoare) Nume dat membrilor unei familii, format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix. /<fr. patronymique
PIEPTENE ~i m. 1) Obiect de toaleta constand dintr-o placa cu dinti, care serveste la pieptanarea parului sau pe care il poarta femeile in par ca podoaba. 2) Unealta cu dinti de metal, folosita la pieptanatul fibrelor textile (de lana, de canepa etc.). 3) Orice unealta avand functie sau forma asemanatoare. ◊ ~ de filetat cutit cu dinti pentru executarea fileturilor. /<lat. pecten
AUDIENTA s.f. 1. Intrevedere acordata de catre un demnitar unei persoane care l-a solicitat sa-i vorbeasca (intr-o chestiune oficiala) ; timpul cat dureaza aceasta intrevedere. 2. Interes pe care cineva il poarta celui care i se adreseaza ; atentie, intelegere. 3. Sedinta (publica) a tribunalului, in care sunt ascultate partile si pledoariile si in care se pronunta sentinta. [< lat. audientia, cf. fr. audience].
BLUZA s.f. 1. Obiect de imbracaminte, lung pana la brau, de obicei cu maneci, pe care il poarta mai ales femeile. 2. Haina de panza pe care o poarta militarii vara in locul vestonului. ♦ Haina de protectie purtata de muncitori in timpul lucrului. [< fr. blouse].
FLABle='color:white;background:green'>el s.n. (Ant.) Evantai mare facut din pene pe care il purta un sclav. [< lat. flable='color:white;background:green'>ellum].
LITUUS s.n. Baston incovoiat pe care il purtau augurii. [Pron. -tu-us. / < lat. lituus].
ANTANTA s.f. 1. Nume pe care il purtau aliantele militare dintre o serie de state , facute cu scopuri anexioniste. 2. (Liv.) Intelegere; alianta. [< fr. entente].
VICE- Element prim de compunere savanta insemnand „adjunct”, „subordonat imediat”, care serveste la formarea unor substantive – nume de grade, de functii, de titluri sau de persoane care le poarta. [< fr., it. vice-, cf. lat. vice – ca si].
BERETA s.f. 1. Acoperamant de cap, moale, rotund si plat, fara cozoroc, pe care il poarta mai ales marinarii. 2. Basca. [Var. beret s.n. / < fr. beret, it. berretta].
CASCA s.f. 1. Acoperamant de cap din otel, mai rar din piele etc., captusit pe dinauntru, pe care il poarta militarii in lupta pentru a le apara capul. ♦ Acoperamant de cap folosit de sportivi (automobilisti, motociclisti etc.) sau de muncitori (mineri, sondori etc.) pentru protejarea capului in timpul competitiilor sau al lucrului. 2. Dispozitiv metalic in forma de caciula, servind la uscatul parului. 3. Dispozitiv compus din unul sau doua receptoare mici care se pot aseza la urechi cu ajutorul unui suport, folosit la ascultarea unor transmisiuni radiofonice etc. [Pl. casti. / < fr. casque, cf. sp. casco].
COMPORTARE s.f. Actiunea de a se comporta si rezultatul ei; purtare, conduita. [< comporta].
ECHIPAMENT s.n. 1. Totalitatea obiectelor cu care se echipeaza cineva. ◊ Echipament de campanie = echipament pe care il poarta soldatii in razboi sau la instructie. 2. Totalitatea pieselor si a dispozitivelor unei masini, ale unei instalatii etc. care ii asigura buna functionare. [Pl. -te, -turi. / < fr. equipement].
DESUFleCA, desuflec, vb. I. Tranz. A desface ceea ce era suflecat. O dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate, iar atunci le desuflecase anume pentru trebusoara asta. CREANGA, A. 99.
INSIGNA s.f. Obiect mic, cu o imagine-simbol imprimata sau gravata pe le='color:white;background:green'>el, care arata ca cle='color:white;background:green'>el care il poarta este membrul unei asociatii, al unei organizatii etc. [< fr. insigne].
LICTOR s.m. (In Roma antica) Insotitor al celor mai inalti magistrati, care mergea inaintea lor purtand fascii ca semne ale puterii. [< lat. lictor].
pomeselnic, pomeselnice, s.n. (inv.) 1. fasie de panza; stergar (lung si ingust). 2. (reg.) val sau bucata de panza (alba, brodata), pe care le poarta femeile pe cap. 3. (inv. si reg.) scufie impodobita cu margele, panglicute colorate, fluturasi etc., purtata de femei cu portul popular, la sarbatori.
potilat, potilate, s.n. (reg.) panza subtire sau voal, pe care il poarta pe cap femeile tinere de la tara si miresele.
MONSENIOR s.m. 1. Titlu dat seniorilor feudali (in Apus); titlu de adresare catre un nobil. 2. Titlu pe care il poarta unii prle='color:white;background:green'>elati ai bisericii catolice. [Pron. -ni-or. / < fr. monseigneur, cf. it. monsignore].
TALISMAN s.n. Mic obiect considerat de superstitiosi ca avand o forta magica, supranaturala de a-i ajuta pe cei care il poarta; amuleta. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. talisman].
TITULATURA s.f. 1. Mod de a (se) intitula. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul sa le poarte cineva; titlu (1). [< germ. Titulatur].
AUDIENTA s. f. 1. intrevedere oficiala acordata de catre un demnitar unei persoane care l-a solicitat. 2. interes pe care cineva il poarta cle='color:white;background:green'>elui care i se adreseaza; atentie; succes. ♦ a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros. 3. acceptare (entuziasta) a ceva. 4. (jur.) sedinta de judecata in care are loc audierea partilor. (< fr. audience, lat. audientia)
BLUZA s. f. 1. obiect de imbracaminte, lung pana la brau, cu maneci, pe care il poarta femeile. 2. haina de panza pe care o poarta militarii vara, in locul vestonului. ◊ haina de protectie purtata de muncitori in timpul lucrului. (< fr. blouse)
CASCA s. f. 1. acoperamant de cap din metal usor, dar rezistent, pe care il poarta militarii in lupta, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii si cosmonautii pentru protejarea capului. ♦ ~asti albastre = trupe ONU aflate in zone de conflict. ◊ acoperamant de cap din cauciuc, la inotari pentru a nu-si uda parul. 2. dispozitiv metalic in forma de caciula, servind la uscatul parului. 3. dispozitiv din unu sau doua receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice. (< fr. casque)
ECHIPAMENT s. n. 1. totalitatea obiectelor cu care se echipeaza cineva. ♦ ~ de campanie = echipament pe care il poarta soldatii in razboi sau la instructie. 2. ansamblu de piese si dispozitive ale unei masini, instalatii etc. care ii asigura buna functionare. (< fr. equipement)
FILACTERA s. f. 1. denumire data de cei vechi amuletelor, talismanelor pe care le purtau asupra lor. 2. fasie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei. 3. inscriptie in forma de banderola (pe monumente). 4. figura heraldica infatisata ca o foaie cu marginile rasucite. (< fr. phylactere, lat. phylacterium, gr. phylakterion)
FLABle='color:white;background:green'>el s. n. (ant.) evantai mare din pene pe care il purta un sclav. (< lat. flable='color:white;background:green'>ellum)
LICTOR s. m. (la romani) insotitor al celor mai inalti magistrati, care mergea inaintea lor purtand fascii, ca semne ale puterii. (< lat. lictor)
islic (islice), le="substantiv neutru">s. n. – Caciula de blana sau de postav. Islicul din zibelina era rezervat domnitorului; ceilalti boieri il purtau de marimi diferite, dupa rangul pe care il aveau. Pina la urma, la jumatatea le="secolul">sec. XIX, ajunsese sa fie insemnul distinctiv al lautarilor. – le="varianta">Var. slic. le="turc(a)">Tc. islik, baslik (Loebel 250; Roesler 593; Seineanu, II, 229; Tiktin), le="confer">cf. le="polonez(a)">pol. szlyk, le="rus(a)">rus. slik. – le="derivat, derivare">Der. islicar, le="substantiv masculin">s. m. (fabricant de caciuli; boier retrograd); islicarie, le="substantiv feminin">s. f. (pravalie de caciuli).
ita (ite), le="substantiv feminin">s. f. – Fiecare din fierele care alcatuiesc urzeala la razboiul de tesut. – le="macedoroman">Mr., le="meglenoroman">megl. l’ita. le="latin(a)">Lat. licia (Puscariu 906; Candrea-Dens., 899; REW 5020; DAR), le="confer">cf. le="italian(a)">it. licicio, le="provensal(a)">prov. lissa, le="francez(a)">fr. lice, lisse, le="spaniol(a)">sp. lizo, le="portughez(a)">port. lico. – le="derivat, derivare">Der. itar, le="substantiv masculin">s. m. (sul de urzeala; le="plural">pl. pantaloni tipici din postav alb). legatura acestui ultim cuvint cu ite nu este clara; le="confer">cf. cioareci.
TIUleRCA, tiulerce, le="substantiv feminin">s. f. (le="regional">Reg.) Chipiu de diferite forme, pe care il poarta flacaii cand merg la urat de anul nou.
BOCCEA, boccele, le="substantiv feminin">s. f. 1. legatura care contine diverse obiecte asezate intr-o panza ale carei capete se innoada crucis. 2. (le="invechit">Inv.) Sal mare pe care il purtau femeile pe spate. – le="limba turca">Tc. bohca.
BUNDA, bunde, le="substantiv feminin">s. f. 1. Haina lunga si larga de postav, imblanita, purtata de barbati; (le="regional">reg.) blana mare facuta din piei de oaie, intrebuintata de tarani ca imbracaminte de iarna. 2. (le="regional">Reg.) Cojocel scurt, fara maneci, din piele de miel, avand pe fata cusaturi din fire de lana colorata, pe care il poarta taranii si tarancele; pieptar. – le="limba maghiara">Magh. bunda.
portiSOR, portisoare, le="substantiv neutru">s. n. (Rar) Diminutiv al lui port2; imbracaminte.
CAUC1, cauce, le="substantiv neutru">s. n. 1. Potcap purtat de calugari. 2. (le="invechit">Inv.) Acoperamant de cap, inalt si rotund, facut din pasla, pe care il purtau unii boieri si femeile. – le="limba turca">Tc. kauk.
CEACAU, ceacaie, le="substantiv neutru">s. n. (le="regional">Reg.) Un fel de chipiu militaresc, inalt si tare, pe care il purtau odinioara unele unitati militare. – le="limba maghiara">Magh. csako.
CHIMIR, chimire, le="substantiv neutru">s. n. Brau lat de piele, prevazut cu buzunare, pe care il poarta taranii; serpar. ◊ le="expresie">Expr. A pune la chimir = a strange bani; a fi zgarcit. A avea la chimir = a fi bogat. [le="varianta">Var.: chimer le="substantiv neutru">s. n.] – le="limba turca">Tc. kemer.
amulet n., pl. e (lat. amuletum, fr. amulette f.). Talisman, sanca, avgar, obiect pe care oamenii superstitiosi il poarta cu ei ca sa nu-i loveasca nenorocirile.
JAN MAYEN [jan majən], insula vulcanica norvegiana in N le="(urmat de un nume propriu) ocean">Oc. Atlantic, la 480 km E de Groelanda; 372,5 km2. le="altitudine">Alt. le="maxim; maximum">max.: 2.277 m (vulcanul Beerensberg, ultima eruptie in 1732). Clima subarctica maritima. Ghetari. Tundra. Bauxita. Pescuit. Descoperita de H. Hudson in 1607 si redescoperita in 1614 de navigatorul olandez Jan Jacobszoon May, al carui nume il poarta. Anexata de Norvegia (1929). Statie de radionavigatie si meteorologica.
bicorn n., pl,. uri si rar oarne (fr. bicorne, d. lat. bicornis, cu doua coarne. V. tri- si uni-corn). Palarie cu doua coarne (cum poarta la ceremonii diplomatii, ofiterii de marina si cioclii. Carabinierii italieni si spanioli il poarta cu colturile la ureche, cum il purta si Napoleon I).
cercel m., pl. ei (dim. d. cerc; fr. cerceau, cerc; sp. cercillo, circel [!] cu care se agata vita; ngr. [d. lat. sau rom.] kerkeli). Un giuvaier pe care femeile il poarta atirnat de urechi. O floare numita si cercelus.
1) cioc n., pl. uri (mrom. cioc, ciocan, d. cioc 2 si inrudit cu ciocan, ciocnesc, ciocoi, cioplesc, ciuca, ciugulesc, ciupesc, ciunt, tata s. a., precum si cu rus. cok, ciocnire de pahare; bg. cuk, ciocnire, covka, cioc, plisc; alb. cok, plisc, it. ciocco, butuc, ung. csok, sarutare; fr. choc, sp. choque, ol. schok, ciocnire). Vest si sud. Plisc, gura pasarilor. Lovitura de cioc: i-a tras un cioc. Apa cit ia pasarea o data [!] cu ciocu: un cioc de apa. Fam. Bot, sarutare (ung. csok). Paru barbei lasat neras numai la barbie (cum il purta Napoleon III si Cuza): a purta cioc sau barba in cioc. Botu corabiii. Ciocu berzei, greghetin. V. tic 1.
ciorbagiu m. (turc. corbagy, id.). Vechi. Comandantu unui regiment de ieniceri (adica „distribuitoru ciorbei”, fiind-ca sultanu, fiind considerat ca parintele hranitor al ienicerilor, sefii lor purtau titluri culinare). Fig. Om bogat, notabil, boier. In Turcia, primar rural. – Fem. -gioaica, pl. e.
Flora, in mitologia romana, zeita florilor si a primaverii, identificata cu Chloris din mitologia greaca. Se credea ca le-ar fi dat oamenilor mierea de albine si semintele tuturor florilor, primite in dar de la sotul ei, Favonius. O legenda spunea ca prin atingerea unei flori cu seminte daruite de ea, Iuno l-ar fi zamislit pe Mars singura, fara ajutorul lui Iupiter. Serbarile celebrate in cinstea ei purtau numele de Floralia.
Fornax, divinitate romana, ocrotitoare a cuptoarelor in care se cocea piinea. Serbarile celebrate in cinstea ei purtau numele de Fornacalia.
Helle, fiica lui Athamas si a lui Nephele si sora cu Phrixus. Salvata impreuna cu fratele ei de furia lui Ino, de catre un berbec zburator (v. si Athamas), Helle isi gaseste moartea in apele marii care in amintirea ei poarta numele de Hellespontus.
cucullon si cullon n., pl. oane (ngr, kukulion si kukuli, d. lat cucullio. V. cucui). Potcap drept pe care-l poarta calugarii simpli si calugaritele. (Il poarta si preutii [!] de lume cind au functiuni bisericesti, si atunci e de catifea), V. comanac.
BURGHEZ, -A, burghezi, -e, le="adjectiv">adj., le="substantiv masculin">s. m. si le="feminin">f. 1. le="adjectiv">Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtand caracterul ei; care face parte din burghezie. 2. le="substantiv masculin">S. m. si le="feminin">f. Persoana care apartine burgheziei; ◊ Mic-burghez: a) persoana care face parte din mica burghezie; b) le="figurat">fig. persoana cu vederi inguste; filistin. 3. (In oranduirea feudala) Orasean, targovet. [le="plural">Pl. si: burgheji] – Din le="limba italiana">it. borghese.
PESCHES, peschesuri, le="substantiv neutru">s. n. 1. (le="invechit">Inv., le="popular">pop. si le="familiar">fam.) Plocon, dar, cadou. ◊ le="expresie">Expr. (le="familiar">Fam.) A da (sau a duce) pe cineva pesches (cuiva) = a preda (sau a duce) pe cineva prins, legat; a preda pe cineva dusmanului. 2. le="prin specializare">Spec. Dar anual, in bani sau in natura, pe care domnii tarilor romane il ofereau portii Otomane (impreuna cu haraciul); le="prin extensiune">p. ext. haraci; (la le="plural">pl.) bunurile din care consta acest dar. ♦ Dar oferit de domnii tarilor romane sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului. [le="varianta">Var.: (le="invechit">inv.) peschis le="substantiv neutru">s. n.] – Din le="limba turca">tc. peskes.
LICTOR, lictori, le="substantiv masculin">s. m. (in Roma antica) Persoana care insotea, in anumite ocazii, pe inaltii demnitari, mergand inaintea lor si purtand fasciile. – Din le="limba latina">lat. lictor, -oris.
BLANA s. piele. (purtau pe ei ~ de urs.)
CUMSECADE adj., adv. 1. adj. v. bun. 2. adv. v. bine. 3. adv. omeneste. (Se poarta ~ cu ei.)
PIEle s. 1. piele finita = piele tabacita; piele tabacita = piele finita. 2. blana. (purta pe el o ~ de urs.)
RASPUNDERE ~i f. Atitudine responsabila de obligatiile proprii; responsabilitate. Lucreaza cu toata ~ea. ♦ A purta ~ a fi responsabil. A avea simt de ~ (sau simtul ~ii) a-si da seama de importanta sarcinilor ce urmeaza a fi realizate. Lipsa de ~ atitudine indiferenta fata de obligatiile proprii. A trage (sau a chema) pe cineva la ~ a cere cuiva socoteala in fata unor instante. Pe ~ea cuiva pe garantia cuiva. /v. a raspunde
VERONICA3 s.f. (In tauromahie) Figura in cursul careia toreadorul face sa treaca taurul pe langa le='color:white;background:green'>el. [< fr. veronique, cf. sp. veronica, denumire data capei toreadorului, care poarta imaginea lui Cristos].
OSCAR s.n. Premiu cinematografic acordat de Academia Statelor Unite si constand dintr-o statueta de aur, care se atribuie anual, la Hollywood, celor mai mari talente ale anului. [< fr., it., engl. oscar < Oscar – nume cu etimologie bazata pe un echivoc: secretarul Academiei, vazand omul care purta statueta, il lua drept propriul sau unchi, Oscar, pe care il astepta; un ziarist care l-a auzit spunand: „Iata-l pe Oscar”, anunta ca premiile se numeau Oscar].
CETATIle PONORULUI, complex carstic situat in le="muntii">M-tii Bihor, alcatuit din trei avene adinci (care se inscriu intr-o depresiune impadurita, cu diametrul de 1 km si adincimea de 300 m), o pestera centrala, un izbuc si un riu ce curge printr-un tunel subteran, lung de 2 km, care leaga 14 lacuri. Prapastiile mari, asemenea unor caldari uriase, cu pereti inalti, sint legate intre ele prin porti subterane sau tunele uriase. Rezervatie naturala complexa (491 ha) in cadrul Parcului National al M-tilor Apuseni. Obiectiv turistic.
barda f., pl. barde, barzi si berzi (ung. bard, d. vgerm. barta, ngerm. barte, ol. barde, de unde si pol. barta, rut. bardu, bg. sirb. bradva. V. halebarda). Secure timplareasca cu coada scurta si taisu lung. A azvirli cu barda’n Dumnezeu ori in luna, a fi plin de incredere in tine, a fi provocator. (Poate de la un vechi obicei de a stapini atita pamint cit puteai s’arunci cu barda. Cu timpul, cei ce stapineau mai mult pamint pe baza fortei lor se purtau mindru fata de altii, si de aci zicatoarea. [Cojbuc, ziaru Epoca, 25 Dec. 1897]).
CALIF, califi, le="substantiv masculin">s. m. Titlu purtat, dupa moartea lui Mahomed, de sefii musulmanilor care detineau puterea politica si pe cea religioasa; persoana avand acest titlu. – Din le="limba franceza">fr. calife.
PANICUL, panicule, le="substantiv neutru">s. n. Tip de inflorescenta in forma de chiorchine compus, ale carui ramuri secundare sunt si ele ramificate si poarta flori, spiculete sau capitule2. [le="varianta">Var.: panicula le="substantiv feminin">s. f.] – Din le="limba latina">lat. panicula, le="limba franceza">fr. panicule.
PROPIleE le="substantiv feminin">s. f. le="plural">pl. Intrare monumentala a unui templu sau a unui palat din antichitate, formata din mai multe incaperi si porti legate intre ele cu porticuri si cu scari; le="prin specializare">spec. vestibulul Acropolei din Atena. [le="pronuntat">Pr.: -le-e] – Din le="limba franceza">fr. propylee.
purtaRE, purtari, le="substantiv feminin">s. f. Actiunea de a (se) purta si rezultatul ei. 1. Transportare (pe umeri sau pe brate). 2. Folosire, intrebuintare. ◊ le="locutiune adjectivala">Loc. adj. De purtare = (despre imbracaminte sau incaltaminte) care se poarta in mod curent, de toate zilele, de lucru. ◊ le="expresie">Expr. A lua (un lucru) la purtare = a incepe sa intrebuintezi (un lucru) in mod obisnuit, zilnic. A-si lua nasul la purtare = a deveni obraznic. 3. Fel de a se comporta; conduita, comportare. – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. purta.
DIADOH, diadohi, le="substantiv masculin">s. m. 1. Titlu purtat de generalii lui Alexandru Macedon care si-au impartit imperiul dupa moartea acestuia; persoana care avea acest titlu. 2. Titlu purtat de printul mostenitor al Greciei moderne; persoana avand acest titlu. [le="pronuntat">Pr.: di-a-] – Din le="limba franceza">fr. diadoque, le="limba germana">germ. Diadoche.
DESAGA ~gi f. 1) Sac format din doua parti (fiecare semanand cu o traista), unite intre ele, care se poarta pe umeri sau pe sa. 2)Fiecare din partile acestui sac. [Var. desag] /<ngr. disakki[on], bulg. disagi
FARFARA ~le f. rar Persoana care poarta zvonuri, denaturandu-le. /< turc. farfara
lePRA ~e f. 1) Boala contagioasa cronica, care se manifesta prin aparitia pe piele a unor rani ce duc la descompunerea treptata a tesutului muscular. 2) fig. Viciu care macina chipul moral al omului. 3) fig. peior. Om fara scrupule; persoana cu o purtare urata. [Sil. le-pra] /<ngr. lepra
PROPIleE s.f.pl. (Ist.) Celebrul portic al Acropolei din Atena antica. ♦ (P. ext.) Colonada (monumentala) la intrarea unui templu sau a unui palat, formata din mai multe porti legate intre ele cu porticuri si scari. [< fr. propylees, it. propileo, cf. gr. propylaion – care este inaintea portilor].
tragana (traganez, traganat), le="verb">vb. – A lungi, a amina, a tergiversa, a lucra incet. – le="derivat, derivare">Der. taragana, t(a)raga(n)i, stragani. Origine incerta. Se considera le="derivat, derivare">der. din le="latin(a)">lat. *tragῑnāre (Puscariu 1753; REW 8837; Rosetti, I, 58; Candrea), le="confer">cf. le="italian(a)">it. straschinare, le="francez(a)">fr. trainer, le="spaniol(a)">sp., le="portughez(a)">port. trajinar; trecerea lui gi › ga este analoaga cu mesteacan, leagan (Tiktin). In ciuda acestor coincidente, explicatia pare insuficienta; mai degraba ar fi o le="derivat, derivare">der. interna, de la trage cu le="sufix">suf. expresiv -na, ca in alte cazuri clati(na), rusi(na), timpi(na). – le="derivat, derivare">Der. traganeala (le="varianta">var. straganeala, taragaiala, traganitura), le="substantiv feminin">s. f. (tergiversare, intirziere); traganitor, le="adjectiv, adjectival">adj. (lent, intirziat, lenes); traganac, le="substantiv masculin">s. m. (planta, Potentilla reptans).
vesmint (-minte), le="substantiv neutru">s. n. – Imbracaminte, odajdii. – le="varianta">Var. vestmint, vestmint. – le="macedoroman">Mr. visminte, vestemintu, le="meglenoroman">megl. vismint. le="latin(a)">Lat. vestῑmentum (Puscariu 1878; REW 9281), le="confer">cf. le="italian(a)">it. vestimento, le="provensal(a)">prov. vestiment, le="francez(a)">fr. vetement, le="catalan(a)">cat., le="spaniol(a)">sp., le="portughez(a)">port. vestimenta. Prezenta lui s se datoreaza probabil unei faze intermediare *vestimint (dupa Puscariu, unei contaminari cu investe). – le="derivat, derivare">Der. ves(t)mintarie, le="substantiv feminin">s. f. (odaie sau dulap pentru odajdii, in biserici); inves(t)minta, le="verb">vb. (a imbraca).
AleXANDRU MACEDON (356-323 le="inainte de Hristos">i. Hr.), rege al Macedoniei (336-323 le="inainte de Hristos">i. Hr.). Fiu al lui Filip II si discipol al lui Aristotel. Dupa reprimarea rascoalei oraselor grecesti, initiata de Teba (335 le="inainte de Hristos">i. Hr.), a inceput lunga campanie impotriva le="Imperiu -- atunci cand este urmat de alt cuvant">Imp. Persan. A trecut Helespontul, a invins armata persana la Granicos (334 le="inainte de Hristos">i. Hr.) si Issos (333 le="inainte de Hristos">i. Hr.) si a cucerit Fenicia si Egiptul. Dupa Batalia decisiva de la Gaugamela (331 le="inainte de Hristos">i. Hr.) impotriva lui Darius III, a cucerit (330-327 le="inainte de Hristos">i. Hr.) provinciile din centrul le="Imperiu -- atunci cand este urmat de alt cuvant">Imp. Ahamenid: Babilonul, Susa, Ecbatana, Persepolis. Dupa campania din N Indiei (327-326 le="inainte de Hristos">i. Hr.) a murit la Babilon in virsta de 33 de ani. Intemeietor a peste 70 de orase care-i poarta numele. Domnia lui A. marcheaza inceputul perioadei elenistice. Dupa moartea sa, vastul imperiu a fost impartit intre generalii sai, denumiti, diadohi.
BASRA (AL-BASRAH, BASSORA), oras in Irak, port pe Shat el’Arab; 1,54 le="milion">mil. le="(dupa cifre) locuitori; (inaintea unei unitati frazeologice) locutiune">loc. (1977, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport international. le="prelucrare">Prelucr. petrolului. Export de produse petroliere si curmale. Universitate.
BROWNSVILle [brusvil], oras in S.U.A. (Texas), port pe le="stang, pe stanga">stg. lui Rio Grande, la granita cu Mexicul; 299,8 mii le="(dupa cifre) locuitori; (inaintea unei unitati frazeologice) locutiune">loc. (1984, impreuna cu Harlinger si San Benito). Santiere navale. le="industrie; industrial">Ind. chimica si le="alimentar">alim. (citrice, legume, le="prelucrare">prelucr. bumbacului). Centru turistic.
Abantiades, patronimic purtat de urmasii lui Abas, mai ales de Acrisius si de Perseus.
Arion, cintaret din lesbos, care a trait la curtea lui Periander, tiranul cetatii Corinthus. In timp ce se intorcea in patrie invingator si incarcat cu daruri, in urma unui concurs cistigat in Sicilia, marinarii de pe corabia care-l purta au pus la cale uciderea lui ca sa-l prade. Prevenit in somn de catre Apollo de pericolul care-l pindea, Arion a cerut voie echipajului ca, inainte de a muri, sa mai cinte odata. Cind i-au auzit cintecul, delfinii lui Apollo i-au alergat in ajutor. Sarind in apa, el a fost purtat in spate de catre unul dintre ei si a reusit sa ajunga teafar la tarm. Acolo i-a istorisit patania lui Periander. Cind corabia a sosit in port, marinarii si-au primit pedeapsa meritata. Se spunea ca Apollo ar fi transformat atit lira lui Arion cit si delfinul care l-a salvat in doua constelatii.
INTRETINE vb. 1. a trai. (Se ~ din retributie.) 2. a (se) hrani, a (se) sustine, a (se) tine. (le='color:white;background:green'>el isi ~ parintii.) 3. v. purta. 4. a mentine, (fig.) a alimenta, a hrani. (A ~ o atmosfera de suspiciune.)
PORT s. 1. imbracaminte, (pop.) purtat. (Care este ~ul lor traditional?) 2. costum. (~ popular.) 3. purtare. (~ul armle='color:white;background:green'>elor este interzis.) 4. atitudine, poza, pozitie, tinuta, (livr.) alura, postura, (rar) statiune. (~ul corect al corpului.)
DESTRABALAT ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre persoane) 1) Care s-a destrabalat; dedat desfraului; d*******t; depravat. 2) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care denota imoralitate. purtare ~ta. /Orig. nec.
CHEIAJ s.n. (Mar.) Taxa platita de nave pentru utilizarea unui port si a instalatiilor lui. [Pron. che-iaj. / < fr. quayage].
intraport s.n. (inv.) port (imbracaminte) pe care il au membrii aceleasi clase sociale; uniforma.
CHEIAJ s. n. taxa platita de nave pentru utilizarea temporara a unui port si a instalatiilor lui. (< fr. quayage)
PIleUS s. n. 1. boneta conica din stofa moale, purtata de greci si mai ales de nobilii daci, ca semn distinctiv al rangului lor. 2. palaria ciupercilor, care poarta organele de fructificatie. (< fr., lat. pileus)
perpeta (-te), le="substantiv feminin">s. f. – (le="Transilvania">Trans.) Partea din fata a fotei. – Origine necunoscuta. Poate fi legat de le="sarb(a)">sb. peti „a intinde, a lungi”, in forma *prepeti; pentru semantism, le="confer">cf. pestelca „sort” din le="slav(a)">sl. prestilati „a intinde”. Dupa Buescu, R. Etudes roum., III, 166-7, din le="latin(a)">lat. praepetem, cuvInt din limba prezicatorilor care insemna „a zbura pe dinainte” si pe care autorul il gloseaza „care se poarta pe dinainte”.
scala (-le), le="substantiv feminin">s. f. – Escala, le="portughez(a)">port. le="italian(a)">It. scala, prin intermediul le="neogrec, neogreaca">ngr. σϰάλα (le="secolul">sec. XVII). Este dubletul lui escala, le="substantiv feminin">s. f., din le="francez(a)">fr. escale; de la schela (le="macedoroman">mr. schele), le="substantiv feminin">s. f. (scara; port, chei; platforma, estacada), din acelasi cuvint le="italian(a)">it. prin intermediul le="turc(a)">tc. iskele (Roesler 602; Seineanu, II, 316), le="confer">cf. le="sarb(a)">sb. skele, le="bulgar(a)">bg., le="sarb(a)">sb. skela, le="secolul">sec. XVII, cu le="derivat, derivare">der. schiler, le="substantiv masculin">s. m. (le="invechit">inv., vames, paznic in port); si de la scara, le="vezi (V.) sau vechi (v.)">v. aici.
TRISTE MINISTERIUM (le="limba latina; latinesc; (precedat de o cifra) latitudine">lat.) trista datorie – Vergiliu, „Eneida”, VI, 223. Astfel comenteaza poetul datoria luptatorilor lui Enea de a purta spre rugul de incinerare trupul neinsufletit al viteazului troian Misenus. In sens larg: orice obligatie potrivnica sentimentelor.
RADU PAISIE (Petru de la Arges), domn al Tarii Romanesti (1535-1536, 1536-1539, 1539-1544, 1544-1545). Fiul nelegitim al lui Radu cel Mare si var cu umanistul Nicolaus Olahus. Calugarit sub numele de Paisie, a ajuns egumen al manastirii Arges. Ales domn de catre boieri, dupa uciderea lui Vlad Vintila, fratele sau vitreg, de catre complotisti la o vanatoare. Supus portii. In timpul domniei lui se accentueaza luptele dintre gruparile boieresti, iar turcii fac dese incursiuni in tara, cucerind Braila si teritoriul inconjurator, pe care le transforma in raia (1540). Ctitor al manastirilor Valea (1533-1534) si Mislea (1536-1537). Mazilit de catre turci, a fost inlocuit de Mircea Ciobanul, un alt fiu al lui Radu cel Mare.
ciobota f., pl. e (rut. cobit, gen. cobota; rus. ceboty, ciobote de marochin, d. tat. cabata, care vine d. pers. [de unde si turc.] cabatan, ciobote mari; it. ciabatta, incaltaminte uzata, pv. sabata, fr. savate, picard chavate, sp. zapata). Mold. Cizma, incaltamint care acopere [!] picioru pina la genunchi. Fig. Iron. Om igno-rant [!], tureatca. (Pina pe la 1848, mai toti bar-batii [!] purtau ciobote. Azi poarta mai mult taranii, jidanii batrini, soldatii calari si mai rar cei pe jos. In Ungaria si partile ve-cine [!] ei, poarta si tarancele. Orasenii poarta ghete, pe care le vira in galosi cind e noroi si in sosoni cind e zapada sau numai ger). In Mold. nord. cibota si ciubota. In Munt. cioboata, cizma sau gheata grosolana.
Aeaea, nume purtat de Circe, sora lui Aeetes.
Agamemnonides, patronimic purtat de Orestes, fiul lui Agamemnon.
Athamantis, patronimic purtat de Helle, fiica lui Athamas.
confer, a -i v. tr. (fr. conferer, d. lat. con-fero, ferre, a purta impreuna, a compara. – le='color:white;background:green'>el confera, sa confere. V. ofer, sufer [!]). Dau, acord: a conferi o decoratiune. Compar, fac o colatiune. V. intr. Rationez, discut: a conferi despre luarea unei masuri. Tin o conferenta [!], o cuvintare stiintifica: a conferi despre microbi.
PORTO-FRANCO le="substantiv neutru">s. n. Port3 (sau o parte a lui) in care, potrivit unei conventii speciale, marfurile importate, exportate sau aflate in tranzit nu sunt supuse taxelor vamale. [le="varianta">Var.: porto-franc le="substantiv neutru">s. n.] – Din le="limba italiana">it. porto-franco.
OBLANIC, oblanice, le="substantiv neutru">s. n. (le="regional">Reg.) Suport facut dintr-o bucata de panza incolacita, pe care femeile il pun pe crestet cand poarta greutati pe cap. – Din le="(limba) sarba, croata">scr. oglavnik.
MANECUTA, manecute, le="substantiv feminin">s. f. 1. Diminutiv al lui maneca (1). 2. (La le="plural">pl.) Un fel de mansete (detasabile) lungi pana la cot, care se poarta peste maneci, pentru a le proteja. [le="varianta">Var.: (le="regional">reg.) manicuta le="substantiv feminin">s. f.] – Maneca + le="sufix">suf. -uta.
TEleSCHI ~uri n. Instalatie de teleferic in care cablul poarta persoane pe schiuri. [Sil. -le-schi] /tele- + schi
ANOFel s.m. (Adesea adj.) Tantar care poarta microbul malariei. [< fr. anophele, cf. gr. anopheles – daunator].
PORT s.n. 1. Loc adapostit la tarmul unei ape, unde pot stationa navele si unde se afla instalatiile necesare pentru incarcarea si descarcarea lor. 2. Oras cladit langa un port (1). [Cf. fr. port, it. porto, lat. portus].
PORTSABIE s.f. Piesa de piele, de metal sau de matase care se ataseaza la centura pentru a atarna sabia de ea. [Pl. -sabii, gen. -iei. / < port- + sabie, dupa fr. porte-epee].
AleXANDRIA (el ISKANDARIYAH), oras in Egipt, port la Marea Mediterana, prin care trece 3/4 din exportul tarii (34 le="milion">mil. t/an); 3,35 le="milion">mil. le="(dupa cifre) locuitori; (inaintea unei unitati frazeologice) locutiune">loc. (1986, cu suburbiile). Aeroport international. Termocentrala. Santiere navale. le="industrie; industrial">Ind. de rafinare a petrolului, de egrenare a bumbacului, le="industrie; industrial">ind. cimentului, hirtiei, metalurgica. Montaj de automobile. Produse le="alimentar">alim. Ingrasaminte chimice. Renumita statiune balneara maritima. Universitate (1942). Muzee. Intemeiat de Alexandru Macedon in 332-331 le="inainte de Hristos">i. Hr., orasul a devenit le="capitala">cap. regatului Ptolemeilor (305-30 le="inainte de Hristos">i. Hr.); important centru economic si cultural al lumii elenistice si romane. Aici a fost construit in le="secolul, secolele">sec. 3 le="inainte de Hristos">i. Hr. Farul, una din cele sapte minuni ale lumii antice. Celebra biblioteca, continind le="circa">c. 700.000 de volume (arsa in mai multe rinduri).
BAHIA BLANCA [baia] 1. Golf al le="(urmat de un nume propriu) ocean">Oc. Atlantic, pe coasta de SE a Argentinei, la S de Rio de la Plata. Se mai numeste el Rincon. 2. Oras in Argentina, port la golful cu acelasi nume; 223,8 mii le="(dupa cifre) locuitori; (inaintea unei unitati frazeologice) locutiune">loc. (1980). Nod de comunicatii. le="industrie; industrial">Ind. carnii; morarit; produse din piele. Rafinarie de petrol. Hidrocentrala. Centru agricol. Universitate.
BOGDAN III (Bogdan cle='color:white;background:green'>el Chior), domn al Moldovei (1504-1517). Fiul lui Stefan cle='color:white;background:green'>el Mare. A purtat lupte cu tatarii si cu polonii.
CALLAO [caλao], oras in V Peru-lui, la 14 km de Lima, port la le="(urmat de un nume propriu) ocean">Oc. Pacific; 560 mii le="(dupa cifre) locuitori; (inaintea unei unitati frazeologice) locutiune">loc. (1988, cu suburbiile). le="industrie; industrial">Ind. chimica, textila, metalurgica, le="alimentar">alim. (zahar, bere). Nave de pescuit. le="prelucrare">Prelucr. pestelui. Universitate. Fundat in 1537.
CASABLANCA (DAR el-BEIDA), oras in Maroc, port la le="(urmat de un nume propriu) ocean">Oc. Atlantic (23,2 mil t, 1985); 2,89 le="milion">mil. loc. (1990, cu suburbiile). Aeroport international. Mare centru comercial si le="industrie; industrial">ind., care asigura 85% din le="productie">prod. tarii (le="alimentar">alim., siderurgie, le="confectii">conf., tesaturi, ciment, le="industrie; industrial">ind. chimica, hirtie). Santiere navale. Export de fosforite, cereale si lina. Pescuit. Intemeiat in le="secolul, secolele">sec. 16. Aici a avut loc o conferinta anglo-americana (14-24 ian. 1943) care a hotarit masuri militare comune pentru anul 1943 (operatiunile din Africa si deschiderea unui front in Italia).
CALARI, calaresc, le="verb">vb. IV. le="intranzitiv">Intranz. si le="tranzitiv">tranz. A umbla, a merge calare sau a purta animalul stand calare pe el; a incaleca. – Din calare.
CONSTANTIN SERBAN, domn al Tarii Romanesti (1654-1658). In timpul sau a avut loc rascoala seimenilor (1655). Mazilit de poarta Otomana pentru sprijinul acordat lui Gh. Rackozi II in coroanei poloneze. Aliat cu principele Transilvaniei, cu domnul Gheorghe Stefan si mai apoi cu Domnul Mihnea III, a participat la rascoala antiturceasca a Tarilor Romane. A esuat in incercarile (1659, 1661) de a lua in stapinire Moldova.
KRIVONOS, Maksim (?-1648), erou national al razboiului de le='color:white;background:green'>eliberare a ucrainienilor purtat impotriva polonilor (1648-1654). Apropiat al lui Bogdan Hmle='color:white;background:green'>elnitki.
Argo, numele faimoasei corabii – construite de Argus, fiul lui Phrixus, – care l-a purtat pe Iason impreuna cu insotitorii lui spre Colchis, in cautarea Linii de Aur (v. Argonautae).
SALOPETA, salopete, le="substantiv feminin">s. f. Haina de lucru care se poarta peste hainele obisnuite pentru a le proteja. – Din le="limba franceza">fr. salopette.
MERS s. 1. deplasare, mergere, miscare. (~ul lui prin gradina.) 2. circulatie, umblet, (pop.) purtare. (O poteca formata prin ~ul oamenilor.) 3. calcatura, miscare, pas, pasit, umblet, (rar) mersatura, (inv. si pop.) mersura. (Are un ~ saltaret.) 4. v. plecare. 5. v. evolutie. 6. mers-inainte v. progres. 7. functionare. (~ul unui ceasornic.)
PESTelCA ~ci f. pop. Obiect de imbracaminte purtat dinainte peste haine (pentru a le proteja in timpul lucrului sau ca podoaba suplimentara); sort. /<bulg. prestilka
SORT ~uri n. 1) Obiect de imbracaminte care se poarta dinainte, peste haine, pentru a le proteja in timpul lucrului. 2) (in portul popular femeiesc) Piesa dintr-o tesatura dreptunghiulara, de obicei impodobita cu broderii si purtata peste fusta. /<germ. Schurz
CALIF s.m. Titlu purtat de suveranii musulmani, succesori ai lui Mahomed. [Cf. fr. calife, it. califfo < ar. khalifa – vicar].
CRICHET s.n. Joc sportiv intre doua echipe a cate 11 persoane, in care fiecare dintre ele cauta sa introduca mingea in poarta adversarului, prin lovituri cu un fel de baston de lemn. [< engl., fr. cricket].
intinge (inting, intins), le="verb">vb. – A m**a, a imbiba. le="latin(a)">Lat. tingere (Puscariu 886; REW 4504; DAR), le="confer">cf. le="italian(a)">it. tingere, le="francez(a)">fr. teindre, le="spaniol(a)">sp. tenir, le="portughez(a)">port. tingir. In parte omonim al lui intinde, datorita omonimiei le="participiu">part. intins (ca in cazul lui incinge cu incinde); totusi, nu pare atit de rar cum presupune DAR, in limba actuala. – le="derivat, derivare">Der. intinsoare, le="substantiv feminin">s. f. (mincare cu sos sau grasime, care se maninca intingind).
tij le="adverb, adverbial">adv. – Idem, la fel. le="polonez(a)">Pol. tez (Tiktin) sau mai bine le="slav(a)">sl. tizu (Cihac, II, 414; Conev 59), cu le="consoana, consonantic">cons. finala alterata prin analogie cu le="plural">pl. tiji. Este dubletul lui tiz, le="substantiv masculin">s. m. (persoana care poarta acelasi nume cu alta), a carui le="derivat, derivare">der. din le="turc(a)">tc. duz „egal” (Roesler 604) pare improbabila. – Din le="roman(a)">rom. provine le="bulgar(a)">bg. tizul (Capidan, Raporturile, 234).
BOHR [bor ] 1. Niels B. (1885-1962), fizician danez. le="profesor universitar">Prof. univ. la Copenhaga. A lucrat in S.U.A. (1943-1945). Contributii in fizica nucleara si mecanica cuantica. A imaginat modelul atomic, care cuprinde un nucleu central si electroni ce se misca pe orbite stationare, punct de plecare in teoria cuantica moderna (1913), a descoperit principiul corespondentei si a elaborat teoria fisiunii nucleare. Pe baza teoriei cuantelor explica stabilitatea atomului si legitatile lui spectrale, emitind (1913) postulatele care-i poarta numele. Premiul Nobel (1922). 2. Aaage B. (1922-2009), fizician danez. Fiul lui B. (1). le="profesor universitar">Prof. univ. la Copenhaga. Contributii in domeniul particulelor elementare, supraconductibilitatii si teoriei nuclelului atomic. Impreuna cu B. Mottelson, a stabilit relatiile dintre miscarea de ansamblu si miscarea particulelor in nucleu si a dezvoltat teoria structurii nucleului atomic. Premiul Nobel (1975), impreuna cu J. Rainwater si B.R. Mottelson.
BRUNelleSCHI (BRUNelleSCO), Filippo (1377-1446), arhitect si sculptor italian. In arhitectura, imbina tendinta renascentista de masura si echilibru cu cea gotica de elasticitate si elansare (cupola bisericii Santa Maria del Fiore, biserica San Lorenzo, capela Pazzi, palatul Pitti, toate la Florenta). Sculpturi in care manifesta observatia realista a anatomiei si simt al dramatismului („Sacrificiul lui Isac”, panou la concursul pentru poarta Baptisteriului din Florenta). Studii despre perspectiva.
KARA, Marea ~, mare in S le="(urmat de un nume propriu) ocean">Oc. Inghetat, intre tarmul Asiei si le="(urmat de un nume propriu) insula, insulele">ins. Novaia Zemlea, Franz Joseph si Severnaia Zemlea, 883 mii km2. le="adancime">Ad. medie: 118 m; le="adancime">ad. le="maxim; maximum">max. 620 m. Comunica cu le="(urmat de un nume propriu) mare">M. Barents prin le="(urmat de un nume propriu) stramtoare">str. Kara, iar cu le="(urmat de un nume propriu) mare">M. Laptev prin le="(urmat de un nume propriu) stramtoare">str. Vilkitki. Tarmuri joase cu golfuri si estuare. Acoperita cu gheturi. In ea se varsa Obi si Enisei. Port le="principal">pr.: Dikson.
CONDRIOZOM (‹ le="limba franceza; francez">fr. {i}; {s} le="limba greaca veche; grecesc">gr. khondrion „granula” + soma „corp”) le="substantiv masculin">s. m. (le="histologie">HIST.) Structura complexa, constituita dintr-o membrana lipoproteica exterioara, doua membrane interne, substanta fundamentala omogena, avind forme de corpusculi izolati (mitocondrii), granule (condriomite) sau bastonase (condrioconte), care isi pot schimba aspectul; furnizeaza energia necesara celulei, iar ansamblul lor alcatuieste condriomul; in fibrele musculare poarta numele de sarcozom, iar in cele nervoase de neurozom.
PARCERE SUBIECTIS ET DEBelLARE SUPERBOS (le="limba latina; latinesc; (precedat de o cifra) latitudine">lat.) sa cruti pe cei supusi si sa-i zdrobesti pe ce-i trufasi – Vergiliu, „Eneida”, VI, 853. Anchise, tatal lui Enea, il povatuieste cum trebuie sa se poarte un conducator.
Aesonides, patronimic purtat de Iason, ca fiu al lui Aeson.
Ampycides, patronimic purtat de Mopsus, ca fiu al lui Ampycus.
Amythaonius, patronimic purtat de Mle='color:white;background:green'>elampus, ca fiu al lui Amythaon.
Athamantides, patronimic purtat de Palaemon (sau Mle='color:white;background:green'>elicertes) fiul lui Athamas.
Atlantiades, patronimic purtat de Hermes, ca urmas al lui Atlas.
Atlantides, patronimic purtat de cele sapte fiice ale lui Atlas: Alcyone, Asterope, Celaeno, Electra, Maia, Merope si Taygeta. Dupa moarte ele au fost transformate intr-o constelatie (v. Pleiades).
Cerberus, temutul ciine care strajuia la portile Hadesului. Nascut din gigantul Typhon, el era frate cu hidra din lerna si cu leul din Nemea. Cerberus era infatisat ca un monstru infricosator, dupa unii cu trei, dupa altii cu o suta de capete. Avea coada de sarpe, iar in jurul gitului i se incolaceau de asemenea serpi. Cerberus avea insarcinarea sa nu-i lase sa intre in Hades decit pe morti si sa nu mai lase pe nimeni sa iasa de acolo. Singurul care a reusit sa-l invinga si sa-l supuna a fost Heracles (v. si Heracles). Se spunea ca mai tirziu Cerberus a fost vrajit, si el, de cintecul lui Orpheus.
Cisseis, patronimic purtat de Hecuba ca fiica a lui Cisseus.
CAUS, cause, le="substantiv neutru">s. n. 1. Vas de lemn in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; cauc; le="prin extensiune">p. ext. nume dat unor unelte care au aceasta forma. ◊ le="expresie">Expr. A face mana caus = a da mainii forma unui recipient, apropiind degetele si adancind palma. ♦ Cantitatea de apa, faina, graunte etc. care intra intr-un caus (1). 2. Lingura mare de lemn cu care se toarna vinul din pritoaca in cada. 3. Lingura de forma speciala folosita la prepararea branzeturilor, cu care se scoate, se asaza si se amesteca coagulul. 4. Lingura de tabla sau de lemn cu ajutorul careia se scoate apa din barca. 5. Piesa din tabla folosita pentru legarea cablului de foraj de un ax sau a doua cabluri intre ele. 6. Cancioc. 7. (le="marina">Mar.) Bazin mic intr-un port, pentru ambarcatiuni. – le="limba latina">Lat. *cau (< cavus) + le="sufix">suf. -us.
INDOLIAT, -A, indoliati, -te, le="adjectiv">adj. Care poarta doliu; de inmormantare. ♦ Trist, indurerat. [le="pronuntat">Pr.: -li-at]- – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. indolia.
MANUSA, manusi, le="substantiv feminin">s. f. 1. Obiect de imbracaminte confectionat din lana, tricot, piele, cauciuc etc., care acopera mainile, protejandu-le. ◊ le="expresie">Expr. A umbla (sau a se purta) cu manusi (cu cineva) = a avea o purtare plina de menajamente, de politete, de ingaduinta (fata de cineva). A arunca (cuiva) manusa = a provoca (pe cineva) la duel; le="prin generalizare">p. gener. a provoca (pe cineva). A ridica manusa = a primi provocarea (cuiva) la duel; le="prin generalizare">p. gener. a primi provocarea (cuiva). 2. (le="popular">Pop.) Manunchi (1). 3. (le="regional">Reg.; si ca termen tehnic in arheologie) Toarta (la oale, vase, cani). ♦ le="prin generalizare">P. gener. Parte a unui obiect care serveste pentru a prinde, a apuca, a strange. [le="varianta">Var.: manusa le="substantiv feminin">s. f.] – Mana + le="sufix">suf. -usa.
ZOROCLIE, zoroclii, le="substantiv feminin">s. f. (le="Muntenia">Munt., le="Oltenia">Olt.) Camasa barbateasca facuta din panza groasa; cataveica, scurteica. ◊ Se stergea cu maneca zorocliei. ◊ Dar nici ea nu-mi place mie, ca se poarta-n zoroclie. (din le="sarb(a)">sb. *zaroklja [in loc de roklja] = scurteica) [si DLRLC]
BATOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care este lipsit de elasticitate; inflexibil; rigid; teapan. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste atitudine aroganta; ingamfat; infumurat. purtare ~oasa. 3) (despre plante) Care are tulpina lemnoasa. Canepa ~oasa. /bat + suf. ~os
INTERES ~e n. 1) Ceea ce este important (pentru cineva); ceea ce convine (cuiva). ◊ De ~ general (sau public) de importanta sociala. 2) Preocupare de a obtine un avantaj personal, ceva necesar. ◊ A-si face ~ele a-si rezolva chestiunile personale. ~ul poarta fesul interesul personal serveste drept stimulent pentru efectuarea unor actiuni. 3) Manifestare a unei atentii (favorabile) fata de cineva sau ceva. /<it. interesse, germ. Interesse
LIMFATIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de limfa; propriu limfei. Vas ~. Ganglioni ~ci. Sistem ~. 2) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste apatie; indolent. Persoana ~ca. purtare ~ca. 3) si substantival Care sufera de limfatism. /<fr. lymphatique
CENTRA vb. I. tr. 1. a aseza, a fixa in/pe centru sau intr-o pozitie corecta (o piesa). 2. (fig.) a indrepta catre un anumit scop, a grupa. 3. a regla doua sau mai multe masini care functioneaza cuplate. II. intr., tr. (sport) a trimite mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui, (la fotbal) in careul de la poarta. (< fr. centrer)
SCEPTRU s. n. baston impodobit, purtat de suverani, ca insemn al puterii lor. ◊ (fig.) demnitate, putere, marire; domnie. (< fr. sceptre, lat. sceptrum)
staul (-le), le="substantiv neutru">s. n. – Grajd. – le="varianta">Var. stau(r). le="latin(a)">Lat. stablum, forma populara, in loc de stabulum (Puscariu 1640; REW 8209), le="confer">cf. le="italian(a)">it. stabbio, le="provensal(a)">prov. estable, le="francez(a)">fr. etable, le="catalan(a)">cat. establa, le="spaniol(a)">sp. establo, le="portughez(a)">port. estrabo, le="neogrec, neogreaca">ngr. σταύλος. le="varianta">Var. staur, din le="plural">pl. lui stau, stauri (Candrea). – le="derivat, derivare">Der. stauina, le="substantiv feminin">s. f. (le="Muntenia">Munt., loc potrivit pentru tarc), din le="latin(a)">lat. *stabulῑna (Lacea, Dacor., II, 624), sau mai probabil de la stau, cu le="sufix">suf. -ina, le="confer">cf. pescuina, vizuina. – Din le="roman(a)">rom. provin in le="maghiar(a)">mag. stal, istal, star (Draganu, Dacor., VII, 199).
zoroclie (-ii), le="substantiv feminin">s. f. – Jacheta, veston. le="sarb(a)">Sb. *zaroklja, in loc de roklja „jacheta”. Cuvint folosit in le="Muntenia">Munt. si le="Oltenia">Olt. Nu apare in dictionare, dar le="confer">cf. Teleor.: se stergea cu mineca zorocliei, sau le="popular">pop. le="Oltenia">Olt.: dar nici ea nu-mi place mie, ca se poarta ’n zoroclie.
BERGMAN, Ingrid (1915-1982), actrita americana de film si teatru, de origine suedeza. Personajele interpretate poarta amprenta candorii si fac dovada multiplelor ei valente in registrul tragic si comic („Lumina de gaz”, „Casablanca”, „Fascinatie”, „Va place Brahms?”, „Vizita”, „Floarea de cactus”, „Sonata de toamna ”).
2) cos n., pl. uri (vsl. kosi, bg. rus. alb. kos; ung. kas. V. cosar, cosnita). Impletitura de nuiele de dus diferite lucruri, paner: a purta in spate un cos de carbuni, de mere. Continutu unui cos: a minca un cos de mere. Horn (Munt.). Poclit, burduf, acoperemintu de pele [!] al trasurii (Munt.): a trage cosu. Cavitatea in care se arunca grauntele la moara. Tabara tatareasca (Vechi). Cosu peptului [!], toracele. A fi rupt in cos de foame, de sete, a fi foarte flamind, insetat. A arunca la cos (adica „la cosu de hirtii aruncate, de gunoaie”), a nu admite sa se publice (in ziaru sau revista pe care o conduci).
BANDULIERA, banduliere, le="substantiv feminin">s. f. Fasie de piele, stofa etc. trecuta de-a curmezisul pieptului, de la umar la coapsa opusa, spre a sustine sabia, pusca etc. ◊ le="locutiune adverbiala">Loc. adv. In banduliera = purtat de-a curmezisul spatelui sau pieptului. [le="pronuntat">Pr.: -li-e-] – Din le="limba franceza">fr. bandouliere.
ASUPRA le="prepozitie">prep. (Construit cu genitivul) 1. (Local), Peste; deasupra. Se apleaca asupra lui. ◊ le="expresie">Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) in momentul cand comite ceva (rau). (Substantivat, le="regional">reg.); Cu asupra (de masura) peste masura. 2. (Local) Inspre, spre. Isi atinteste privirea asupra lui. 3. In contra; impotriva. Se repede asupra lui. 4. Cu privire la..., despre. Discutie asupra atomilor. 5. (Temporal; le="regional">reg.) In preajma..., aproape de..., catre. A sosit asupra noptii. [le="varianta">Var.: asupra le="conjunctie">conj.] – Din le="limba latina">lat. ad-supra.
CONDUCERE s. 1. carmuire, diriguire, domnie, guvernare, stapanire, (inv. si pop.) obladuire, (inv.) chiverniseala, chivernisire, ocarmuire, purtare, purtat, stapanie, vladicie, (fig.) carma. (~ tarii in vremea lui Mihai Viteazul.) 2. v. guvernare. 3. v. putere. 4. v. administratie. 5. v. comanda. 6. v. prezidare. 7. v. dirijare. 8. directie, sefie. (Detine ~ unei institutii.) 9. v. (concr.) staff. (Intreaga ~ a fost schimbata.) 10. v. indrumare. 11. v. insotire.
DOMNIE s. 1. (IST.) carmuire, conducere, diriguire, guvernare, stapanire, (inv. si pop.) obladuire, (inv.) chiverniseala, chivernisire, ocarmuire, purtare, purtat, stapanie, vladicie, (fig.) carma. (~ tarii in vremea lui Mihai Viteazul.) 2. (IST.) (fig.) coroana, scaun, sceptru, tron. (Si-a pierdut ~ in anul ...) 3. v. dominatie. 4. v. marie.
CISTOFOR, -A s.m. si f. (Ant.) Cel care purta un cos sacru la serbarile in cinstea lui Bachus. [< lat. cistophorus, cf. fr. cistophore].
GALOS s.m. 1. Incaltaminte care se poarta peste pantofi sau peste ghete pentru a le proteja contra umezelii, noroiului etc. 2. Macara cu un singur scripete si cu una din fete taiata. [< fr. galoche].
lume (lumi), le="substantiv feminin">s. f. – 1. Lumina. – 2. Univers, creatie. – 3. Oameni. – le="macedoroman">Mr., le="istroroman">istr. lume, le="meglenoroman">megl. lumi. le="latin(a)">Lat. lūmen „lumina” (Puscariu 993; Candrea-Dens., 1014; REW 5161; Densusianu, GS, II, 324), le="confer">cf. le="italian(a)">it., le="provensal(a)">prov., le="portughez(a)">port. lume, le="catalan(a)">cat. llum, le="spaniol(a)">sp. lumbre. E dubletul lui lumina. Se presupune ca semantismul se explica printr-un calc al le="slav(a)">sl. svetu „lumina; lume” (Rosetti, III, 90); dar ipoteza nu-i necesara, deoarece evolutia poate fi spontana, le="confer">cf. le="maghiar(a)">mag. vilag, care are si el cele doua sensuri. – le="derivat, derivare">Der. lumesc, le="adjectiv, adjectival">adj. (laic; de lume; veneric); lumet, le="adjectiv, adjectival">adj. (lumesc, frivol); lumeste, le="adverb, adverbial">adv. (laic).
BISMARCK 1. le="arhipelag">Arh. in componenta statului Papua-Noua Guinee, situat in V. le="(urmat de un nume propriu) ocean">Oc. Pacific (Malaezia), in NE le="(urmat de un nume propriu) insula, insulele">ins. Noua Guinee; format din le="circa">c. 200 le="(urmat de un nume propriu) insula, insulele">ins. (New Britain, New Ireland, Amiralitatii, Lavongai s.a.); le="circa">c. 50,5 mii km2; le="circa">c. 350 mii le="(dupa cifre) locuitori; (inaintea unei unitati frazeologice) locutiune">loc. (1987). Oras le="principal">pr.: Rabaul. Relief muntos vulcanic (le="altitudine">alt. le="maxim; maximum">max.: 2.300 m, le="(urmat de un nume propriu) varf">vf. Sinewit). Arbori de cacao, trestie de zahar, cocotieri, porumb, tutun si bumbac. Descoperit in 1616 de navigatorii olandezi V. Schouten si J. le Maire. 2. Oras in N S.U.A., port pe Missouri, centru le="administrativ">ad-tiv al statului Dakota de Nord; 86 mii le="(dupa cifre) locuitori; (inaintea unei unitati frazeologice) locutiune">loc. (1984, cu suburbiile). le="exploatari">Expl. de carbune. Rafinarie de petrol. Masini agricole.
IPSILANTI, familie de fanarioti. Mai importanti: 1. Alexandru I., domn al Tarii Romanesti (1774-1782, 1796-1797) si al Moldovei (1786-1788). A reorganizat fiscalitatea, administratia si justitia si a promulgat un nou cod de legi, Pravilniceasca condica (1780). 2. Constantin I., domn al Moldovei (1799-1801) si al Tarii Romanesti (1802-1806, 1806-1807, iul.-aug. 1807). Fiul lui I. (1). A urmarit emanciparea de sub dominatia portii Otomane, sprijinind rascoala sarbilor (1804); mazilit in 1806, s-a reintors cu trupele ruse, dar conflictele interne l-au obligat sa se retraga in Rusia (1807). 3. Alexandru I. (1792-1828). Fiul lui I. (2). General in armata rusa; a fost sef suprem al „Eteriei”. In 1821 a trecut in Moldova, apoi in Tara Romaneasca. Dezavuat de tarul Aleksandru I si intrand in conflict cu Tudor Vladimirescu, a pus la cale uciderea acestuia. Infrant de turci la Dragasani (1821), s-a refugiat in Transilvania si apoi la Viena, unde a fost inchis (1821-1827).
Amphiaraus, vestit prezicator si erou grec care a domnit in Argos. Era fiul lui Oecleus si al Hypermnestrei. A participat la vinatoarea mistretului din Calydon si la expeditia argonautilor. S-a casatorit cu Eriphyle, sora lui Adrastus (v. si Adrastus), cu care a avut patru copii: pe Alcmaeon, Amphilochus, Eurydice si Demonassa. Indemnat de Eriphyle, careia Polynices ii cistigase complicitatea daruindu-i colierul Harmoniei, Amphiaraus il insoteste pe cumnatul sau Adrastus in expeditia organizata de acesta impotriva cetatii Thebae, desi cunostea dinainte sfirsitul ei tragic si faptul ca-i va aduce moartea. La plecare, ii cere insa fiului sau Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle de indata ce-i va sosi vestea mortii lui (v. si Alcmaeon). In luptele de la portile cetatii Thebae Amphiaraus savirseste minuni de curaj, dar nu poate schimba voia soartei. Urmarit de Periclymenus, el incearca sa scape fugind. Cind e gata sa fie insa ajuns din urma, dispare din ochii dusmanului sau, fiind inghitit, impreuna cu car, cai si vizitiu, de pamintul care se deschisese inaintea lui. Dupa moarte, Amphiaraus a fost onorat ca un erou. Se spunea ca Zeus i-ar fi daruit nemurirea. I s-a ridicat un templu si i s-a instituit un oracol in Attica, la Oropos.
Atridae, patronimic purtat de Agamemnon si de Menle='color:white;background:green'>elaus, in calitatea lor de descendenti ai lui Atreus.
comport si -ez, a -a v. tr. (fr. comporter, d. lat. com-portare, a duce la un loc. V. port, purtat). Am, is propriu pentru: aceasta functiune nu comporta atitea cheltuieli. V. refl. Ma conduc, ma misc, ma port intr´un oare-care mod: trupele s´au comportat foarte bine. – P. forma in -ez, cp. cu raport-ez.
SANTAREM, oras in N Braziliei (Para), situat in zona de confluenta a lui Rio Tapajos cu le="fluviu">fl. Amazon; 189 mii le="(dupa cifre) locuitori; (inaintea unei unitati frazeologice) locutiune">loc. (2002). Port fluvial. le="prelucrare">Prelucr. petrolului, cauciucului, bauxitei, lemnului si iutei. Constr. de automobile, de masini si echipamente electrice. Fundat in 1661 de misionarii iezuiti, declarat oras in 1758.
capugiu (capugii), le="substantiv masculin">s. m. – Portar sau paznic al seraiului. – Capugi-pasa, sambelan al portii, insarcinat cu introducerea ambasadorilor, hotarirea ordinelor si executarea lor. – le="varianta">Var. capigiu. le="turc(a)">Tc. kapuci, kapici (Seineanu, II, 29).
PORT-BEBE s. n. (ruc)sac matlasat unde este purtat copilul pe spatele sau pe pieptul celui care il duce. (< fr. porte-bebe)
ANCHISE (in mitologia greaca), principe troian, tatal lui Enea. In momentul prabusirii Troiei, Enea l-a purtat in spinare pina la corabiile cu care aveau sa fuga.
BALHAS, lac in Kazahstan (C.S.I.), navigabil, lipsit de scurgere, la 342 m le="altitudine">alt. In V are apa dulce, iar in E sarata. le="suprafata">Supr. medie: 18,2 mii km2. le="adancime">Ad. med.: 6 m; le="adancime">ad. le="maxim; maximum">max.: 26,5 le="masculin; (urmat de indicatia anului) mort; metru; membru">m. In el se varsa riurile Ili, Karatal, Aksu s.a. Port le="principal">pr.: Balhas.
DEleNDA (EST) CARTHAGO (le="limba latina; latinesc; (precedat de o cifra) latitudine">lat.) Cartagina trebuie (sa fie) distrusa – Adagiu dedus din „Ceterum censeo, Carthaginem este delendam” („Pe de alta parte, socot ca Cartagina trebuie distrusa”), cuvinte prin care Cato cel Batran isi incheia discursurile in Senat, reamintind romanilor ca orasul impotriva caruia purtasera un razboi indarjit constituie o permanenta amenintare pentru ei. In sens larg, idee obsedanta.
Alcides, nume purtat de Heracles, in calitatea sa de urmas al lui Alcaeus.
Apharetidae, patronimic purtat de Idas si de Lynceus, ca fii ai lui Aphareus.
Atlas, unul dintre titani, fiul lui Iapetus si al Clymenei si frate cu Epimetheus si cu Prometheus. A avut numeroase fete cu Pleione, fiica lui Oceanus (v. Atlantides), si cu Hesperis (v. Hesperides). Atlas a participat la lupta dintre giganti – prima generatie de divinitati monstruoase, violente – si olimpieni. Invins de catre acestia din urma, el a fost pedepsit de Zeus, fiind osindit sa poarte vesnic pe umerii sai bolta cereasca. Conform unei alte traditii, Atlas ar fi fost impietrit de catre Perseus, fiind transformat intr-o stinca la vederea chipului Meduzei (v. si Perseus).
PORTUNEALTA, portunelte, le="substantiv feminin">s. f. Piesa sau dispozitiv de prindere a unei unelte in vederea manuirii ei la prelucrari efectuate manual sau cu masini-unelte; portscula. – Port1- + unealta (dupa le="limba franceza">fr. port-outil).
MOL2 ~uri n. Dig construit spre largul marii la intrarea intr-un port, pentru a micsora actiunea valurilor. /<it. molo, fr. mole
PLANTON s.n. Soldat in serviciu de paza si supraveghere la poarta unei cazarmi, intr-un dormitor etc.; serviciul pe care il indeplineste acest soldat. [< fr. planton].
MOL2 s. n. dig din piatra construit catre largul marii, la intrarea intr-un port, pentru a micsora actiunea valurilor. (< it. molo, fr. mole)
maduva le="substantiv feminin">s. f. – Miez, esenta. – le="varianta">Var. (le="Transilvania">Trans., Banat) madu(h)a. le="macedoroman">Mr. madua, le="meglenoroman">megl. midua. le="latin(a)">Lat. medulla (Puscariu 1013; Candrea-Dens., 1114; REW 5463), le="confer">cf. le="italian(a)">it. midolla, le="vezi (V.) sau vechi (v.)">v. le="francez(a)">fr. meolle, (le="francez(a)">fr. moelle), le="provensal(a)">prov. mezola, le="spaniol(a)">sp. meollo, le="portughez(a)">port. miola. Pentru fonetism (madua, cu suprimarea hiatului prin intermediul lui ν), le="confer">cf. vaduva. – le="derivat, derivare">Der. maduvos, le="adjectiv, adjectival">adj. (care are multa maduva).
ADA-KAleH, fosta le="(urmat de un nume propriu) insula, insulele">ins. situata in albia Dunarii, la 1 km aval de Orsova; lungime 1.750 m latime: 500le="masculin; (urmat de indicatia anului) mort; metru; membru">m. Din 1970 acoperita de apele lacului de acumulare de la portile de Fier. Punct strategic, a fost fortificata in timpul lui Iancu de Hunedoara, iar in 1717 Eugeniu de Savoia a construit aici o puternica cetate stelata. Spre sfirsitul le="secolul, secolele">sec. 18 a fost amenajata pentru locuire civila de catre populatia turceasca. Monumentele mai importante (geamia, bazarele, Cetatea s.a.) au fost transferate pe ostrovul Simian din fata municipiului Drobeta Turnu-Severin.
BelLONA (SAU DUelLONA) (in mitologia romana), zeita a razboiului, identificata uneori cu sora sau sotia lui Marte si cu paredrul ei, Nerio. Avea un important templu la Roma, in afara portilor cetatii, unde preotii indeplineau ceremoniile specifice declararii razboiului si senatul primea ambasadorii straini.
ARMINDEN, armindeni, le="substantiv masculin">s. m. Nume popular al zilei de 1 mai (considerata ca inceput al primaverii). ♦ Pom sau crengi care se pun, in ziua de 1 mai, la poarta caselor. – Slav (le="limba slava veche">v. sl. Ieremiinu, -dini „ziua [sfantu]lui Ieremia”).
BASBUZUC, basbuzuci, le="substantiv masculin">s. m. (le="invechit">Inv.; adesea le="figurat">fig.) Nume purtat de voluntarii turci din trupele neregulate (vestiti prin cruzimea lor). – le="limba turca">Tc. basıbozuk „trupe neregulate”.
MANE, TEKel, FARES (le="limba latina; latinesc; (precedat de o cifra) latitudine">lat.) numarat, cantarit, impartit – Daniel, 5, 25. „Mene, mene, techel, ufarsin”. Profetie pe care degetele unei maini au scris-o pe peretii salii de ospat a lui Belsazzar, regele caldeilor, pe cand Cirus se afla la portile Babilonului. A fost talmacita de prorocul Daniel astfel: mene, zilele lui Belsazzar sunt numarate, techel, el cantareste mai putin in balanta, ufarsin, regatul lui a fost impartit intre mezi si persi. In sens larg, avertisment impotriva unui pericol grav si iminent.
cetate f., pl. ati (lat. civitas, civitatis, cetatenie, oras, stat; it. citta, vpv. ciutat, fr. cite, sp. ciudad, pg. cidade. V. civil). Oras fortificat. Fort. Dreptu de cetate, dreptu de cetatenie. Artilerie de cetate, artilerie compusa din tunuri stabile in forturi. – Vechile cetati moldovenesti cu ziduri de peatra [!] erau comandate de cite un pircalab, apoi de cite doi. Ele erau: Hotinu, Orheiu, Soroca, Tighina (turc. Bender, adica „port, scheie”), Cetatea Alba (turc. Ak-kerman), Chilia, Tetina, Ciceu, Suceava, Romanu, Cetatea Neamtului si Craciuna. Unele tirguri, ca Baia, erau intarite numai cu santuri si palisade (Iorga, Ist. Arm. Rom. 1910, I, 71, 123 si 152). V. nazir, raia.
RAZBOAIE DE SUCCESIUNE, denumire a razboaielor purtate intre diferitele case domnitoare pentru succesiunea la tronurile ramase vacante ca urmare a lipsei urmasilor directi. Cele mai cunoscute sunt: Razboiul pentru Succesiunea la Tronul Spaniei (1711-1714), provocat in urma mortii regelui Spaniei, Carol al II-lea, de pretentiile lui Ludovic al XIV-lea, regele Frantei, la mostenirea spaniola. purtat intre Franta si Spania, pe de o parte, si Habsburgi, Anglia, Olanda, Portugalia, Danemarca, Savoia si Prusia, pe de alta parte. Incheiat prin tratatele de pace de la Utrech si Rastatt. ◊ Razboiul pentru Succesiunea la Tronul Austriei (1740-1748), intre Prusia, Franta, Spania, Bavaria, Saxonia (din 1742, alaturi de Austria), Olanda si Rusia, pe de alta parte. Incheiat prin tratatele de pace de la Aachen (1748).
Amphitryoniades, patronimic purtat de Heracles, in calitatea sa de presupus fiu al lui Amphitryon.
colegial, -a adj. (lat. col-legialis). De coleg, de tovaras: relatiuni colegiale. Relativ la un capitul [!] de canonici catolici, la adunarea lor: biserica colegiala. Adv. Ca un coleg bun: a te purta colegial.
Ascanius (sau Iulus), fiul lui Aeneas si al Creusei. A fost luat de tatal sau din Troia incendiata si purtat in peregrinarile acestuia pina in Italia. Acolo, dupa moartea lui Aeneas, a intemeiat cetatea Alba-Longa, peste care a domnit. Era considerat drept intemeietorul gintei Iulia.
Epigoni, nume purtat de Aegialeus, Amphilochus, Diomedes, Euryalus, Promachus, Sthenelus si Thersander. Ei erau urmasii directi ai celor sapte eroi care au participat la prima expeditie organizata impotriva cetatii Thebae (v. si Adrastus 1.). Zece ani mai tirziu, pentru a razbuna moartea parintilor lor, epigonii, sub conducerea lui Alemaeon (v. si Alemaeon), au organizat, la rindul lor, o noua expeditie. Ea s-a soldat cu infringerea cetatii Thebae, care a fost pradata si distrusa. Dintre epigoni, singur Aegialeus a pierit in lupta.
SAle (SLA), oras in NV Marocului, situat la le="(urmat de un nume propriu) ocean">Oc. Atlantic, la gura de varsare a le="fluviu">fl. Bou Regreg, in apropiere NNE a capitalei tarii, Rabat; 579,9 mii le="(dupa cifre) locuitori; (inaintea unei unitati frazeologice) locutiune">loc. (1994). Port comercial si de pescuit. Aeroportul Rabatului. le="industrie; industrial">Ind. textila si le="alimentar">alim. Productie de covoare si de vase ceramice. Artizanat. Important port si mari antrepozite. In le="evul mediu">Ev. med. moschee (le="secolul, secolele">sec. 12). Mausoleul lui Sῑdῑ Abd Allāh ibn Hasan, patronul sfant al orasului. Numeroase poduri peste Bou Regreg il leaga de Rabat. Fundat in le="secolul, secolele">sec. 10. Dupa 1627 aici s-a aflat o importanta baza de pirati.
SAN PEDRO DE MACORIS, oras in SE le="republica">Rep. Dominicane, port la le="(urmat de un nume propriu) mare">M. Caraibilor, situat la gura de varsare a lui Rio Higuamo, la 64 km de Santo Domingo, centrul le="administrativ">ad-tiv al provinciei omonime; 124,7 mii le="(dupa cifre) locuitori; (inaintea unei unitati frazeologice) locutiune">loc. (2002). Aeroport. Exporta zahar, melasa, lemn si animale. le="industrie; industrial">Ind. textila, de le="prelucrare">prelucr. a lemnului si a tutunului, cosmetica si le="alimentar">alim. (zahar, alcool). Universitate (1970).
AMBUTEIAJ, ambuteiaje, le="substantiv neutru">s. n. 1. (Frantuzism) Imbuteliere. 2. Blocare intr-un port sau intr-un bazin a unor nave din cauza ingramadirii lor intr-un spatiu mic, a aglomerarii, a dificultatilor de manevrare provocate de aglomerare etc. ♦ Blocare a circulatiei rutiere, din cauza ingramadirii (in dezordine a) unor vehicule. [le="pronuntat">Pr.: -te-iaj] – Din le="limba franceza">fr. embouteillage.
BAZIN, bazine, le="substantiv neutru">s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatra, din ciment etc. ♦ Rezervor de apa amenajat pentru inot sau pentru sporturile care se practica in apa. 2. (Si in sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un rau, un fluviu, un lac sau o mare isi aduna apele. ♦ Regiune delimitata de albiile tuturor afluentilor unui rau sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajata pentru stationarea vaselor (in vederea incarcarii si descarcarii lor). ♦ Regiune geografica bogata in zacaminte de minereuri, in special de carbuni. 3. (le="anatomie">Anat.) Cavitate situata in partea inferioara a abdomenului si constituita din oasele iliace; pelvis. – Din le="limba franceza">fr. bassin.
DEGAJA, degajez, le="verb">vb. I. le="tranzitiv">Tranz. 1. A raspandi, a imprastia, a emana caldura, miros etc.; a exala. ♦ le="reflexiv">Refl. (Despre mirosuri, caldura etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinatie chimica. 2. A elibera, a scapa pe cineva de o sarcina, de o indatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A indeparta surplusul de material de pe o piesa pentru a inlesni o operatie ulterioara sau pentru a obtine o suprafata curata; a elibera un teren de diverse lucruri care stanjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poarta pentru a evita o actiune periculoasa a adversarului. ♦ (La scrima) A-si desprinde floreta de floreta adversarului. [le="prezent indicativ">Prez. ind. le="persoana">pers. 3 si: degaja] – Din le="limba franceza">fr. degager.
STelA, stele, le="substantiv feminin">s. f. Mic monument cu caracter comemorativ, in forma de coloana sau de pilastru, alcatuit dintr-un singur bloc de piatra si purtand de obicei inscriptii sau sculpturi, specific antichitatii. – Din le="limba franceza">fr. stele.
ASUPRA prep. 1) (exprima un raport spatial, concretizand directia desfasurarii unei actiuni) In directia; inspre; spre; catre. S-a napustit asupra lui. S-a aplecat asupra bolnavului. ◊ A avea asupra sa a purta ceva cu sine. 2) (exprima un raport temporal, concretizand apropierea in timp a unui fenomen) Aproape de; in preajma; inspre; spre; catre. A sosit asupra noptii. 3) (exprima un raport completiv) Impotriva; contra. A inceput a vicleni asupra lui. 4) (exprima un raport relativ) Cu privire la; referitor la; privind. Referinta asupra articolului. [Sil -su-pra] /<lat. ad-supra
DANA ~e f. 1) Loc intr-un port special amenajat pentru acostarea navelor in vederea incarcarii si descarcarii lor. 2) Depozit de marfuri in porturi sau in vamile mari. 3) Fiecare dintre vasele care formeaza un convoi. /<ngr. dana
PANTECE ~ n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului dintre torace si bazin in care se afla stomacul, intestinele si alte organe; burta; abdomen. ◊ A fi cu ~le la gura a fi intr-un stadiu avansat de graviditate. 2) Organ in forma de punga, in care are loc digestia alimentelor; stomac. ◊ Cu ~le lipit de coaste (sau de spinare) foarte flamand; rupt de foame. 3) pop. (la om si la animale vivipare) Cavitate interna a aparatului genital feminin, in care se dezvolta embrionul; uter; mitra. ◊ Inca din ~le mamei inca inainte de a se naste. A lua (sau a avea, a purta) in ~ a fi insarcinata. 4) fig. Parte proeminenta a unui obiect. ~le urciorului. 5) fig. Parte interioara a proeminentei unui obiect. /<lat. pantex, ~icis
OleIFER, -A adj. Care produce ulei sau seminte oleaginoase. [Pron. -le-i-. / < fr. oleifere, cf. lat. oleum – ulei, ferre – a purta].
COLMATARE s.f. Actiunea de a colmata si rezultatul ei; colmataj. ♦ Metoda de desecare prin depunerea dirijata a materialului solid purtat in suspensie de apele curgatoare in scopul ridicarii nivelului terenurilor joase. [< colmata].
PETEA, petele, le="substantiv feminin">s. f. (le="regional">Reg.) Panglica de care sunt prinse monede, margele etc. si care se poarta ca podoaba in par sau la palarie. – Din petele (le="plural">pl. lui peteala).
pecie (pecii), le="substantiv feminin">s. f. – Carne de fript. le="slav(a)">Sl., dar lipseste etimonul exact, care depinde de le="slav(a)">sl. pesti, petą, pecesi (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250; Tiktin), sf. le="sloven(a)">slov. peci „friptura”. E dubletul lui peci, le="substantiv neutru">s. n. (le="invechit">inv., autorizatie matrimoniala), numita asa pentru ca poarta sigiliul episcopal aplicat la fum, le="confer">cf. pecetie. – le="derivat, derivare">Der. pecenie (le="varianta">var. pecine, pecina), le="substantiv feminin">s. f. (carne de fript), le="confer">cf. le="bulgar(a)">bg. peceno „friptura”, le="sarb(a)">sb., le="croat(a)">cr. pecenije „friptura”, le="maghiar(a)">mag. peczenye „friptura”.
pocinzel (-ei), le="substantiv masculin">s. m. – Insotitor al mirelui la nuntile taranesti, trebuie sa poarte darurile si sa ajute la mutarea miresei. – le="varianta">Var. pocinzeu, pochinzer. Mgr. ἀποϰρισιάριος „trimis”, le="confer">cf. le="vezi (V.) sau vechi (v.)">v. le="rus(a)">rus. poklisari „trimis”. Nu se foloseste in le="Moldova">Mold.
BUNSEN [bunzɔn], Robert Wilhelm (1811-1899), chimist si fizician german. le="profesor universitar">Prof. univ. la Marburg si Heidelberg. Studii privind derivatii organoarsenici. Impreuna cu Kirchhoff a pus bazele analizei spectrale, cu ajutorul careia a caracterizat si a izolat rubidiul si cesiul. A obtinut magneziul si cromul in stare metalica prin electroliza clorurilor lor si a inventat becul cu gaz si calorimetrul care-i poarta numele.
DALAI LAMA (< mongol ta-le „ocean de intelepciune“; tibetan bla-ma „superior religios“), titlu conferit conducatorului spiritual al ordinului monahal budist tibetan Gelugpa (Palaria Galbena) de catre Altan Han in 1578, cu ocazia convertirii sale si a supusilor sai la budism. In mai putin de 49 de zile de la moartea unui D.L. trebuie desemnat un succesor, in persoana unui baiat nascut in perioada acestui interval; in timpul minoratului lui D.L. autoritatea este exercitata de un regent. Titlul este purtat de toti conducatorii acestui ordin monahal. Din le="secolul, secolele">sec. 17, D.L. devine si seful politic al statului tibetan. Titlul este acordat persoanelor considerate a fi reincarnari ale lui Avalokitesvara Bodhisattva. Ultimul D.L., al 14-lea, Tenzin Gyatso (le="neutru; (urmat de o cifra sau de un nume de localitate) nascut">n. 1935), instalat la Lhasa in 1940, traieste in exil in India, din 1959, in urma unei revolte a tibetanilor condusa de el; a primit Premiul Nobel pentru pace (1989).
Aeacides, patronimic purtat de Telamon, Phocus, Peleus, Achilles si Pyrrhus ca descendenti ai lui Aeacus.
Aegeus, rege al cetatii Athenae, fiul lui Pandion si tatal lui Theseus. Pentru a scapa de tributul singeros impus cetatii Athenae de catre regele Minos, Theseus porneste sa lupte impotriva Minotaurului. La plecare ii fagaduieste tatalui sau Aegeus, ca, in cazul cind va pieri in lupta, corabia sa va arbora la intoarcere o flamura neagra, iar in cazul in care se va intoarce biruitor, una alba. Prada ratacirii, ca urmare a blestemului Ariadnei, pe care o parasise in insula Naxos (v. si Ariadne), Theseus uita sa arboreze flamura alba. De desperare, crezindu-si fiul mort, Aegeus, care il astepta pe tarm, s-a aruncat in marea, ce-i poarta de atunci numele.
ARMINDEN, armindeni, le="substantiv masculin">s. m. Nume popular al zilei de 1 mai (considerata ca inceput al primaverii); sarbatoare populara de primavara (tinuta la 1 mai). ♦ Pom sau crengi verzi care se pun in ziua de 1 mai la poarta, usa sau ferestrele caselor. – le="confer">Cf. le="limba slava (veche)">sl. Ieremiinu, -dĩnĩ „ziua [sfantu]lui Ieremia”.
ANGIOleLLO, Giovani Maria (1450-1525), vistier al portii Otomane. L-a insotit pe Mehmed II in campania din 1476 impotriva lui Stefan cel Mare, pe care o evoca in memoriile sale.
BANATUL SEVERINULUI (BANATUL DE SEVERIN), unitate militar-administrativa constituita in 1230; cuprindea S Banatului, regiunea Severinului si o mica parte din V Olteniei, cu centrul in cetatea Severinului; conducatorul purta titlul de ban2. Feud al domnilor Tarii Romanesti, incepind din vremea lui Basarab I; o mare parte din B.S. a cazut, in le="secolul, secolele">sec. 16, sub dominatie turceasca.
HALDANE [ho:ldein], 1. John Scott H. (1860-1936), fiziolog britanic. A stabilit rolul dioxidului de carbon in reglarea respiratiei. Inventator al unui aparat (care-i poarta numele) pentru studiul respiratiei. 2. John Burdon Sanderson H. (1892-1964), biolog britanic. Fiul lui H. (1). le="profesor universitar">Prof. univ. la Londra. Stabilit in India din motive politice (1957). Contributii in domeniul evolutiei geneticii, biochimiei, biometriei, al aplicatiilor matematicii in biologie si al problemelor filozofice ale stiintelor naturii („Biochimia geneticii”).
VIOREA, -ICA, viorele, le="substantiv feminin">s. f. (le="botanica">Bot.) 1. Toporas. 2. Planta erbacee din familia liliaceelor, din al carei bulb cresc doua-trei frunze lunguiete si o tulpina care poarta flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [le="pronuntat">Pr.: vi-o-] – Vioara2 + le="sufix">suf. -ea, -ica.
GALOS ~i m. Obiect de incaltaminte din cauciuc, purtat, in special, pe timp ploios (deseori peste pantofi sau ghete, pentru a le proteja de umezeala). /<fr. galoche
MOBILIZARE s.f. Actiunea de a mobiliza si rezultatul ei; (spec.) chemare sub arme a tuturor contingentelor vechi in stare de a purta armele. [< mobiliza].
fachie (fachii), le="substantiv feminin">s. f. – Faclie. le="latin(a)">Lat. fac(u)la (Puscariu 567; Candrea-Dens., 539; REW 3137; DAR), le="confer">cf. le="italian(a)">it. fagola (le="abruzzez">abruz. farchia), le="spaniol(a)">sp. faja (le="confer">cf. Menendez Pidal, RFE, 1920, 9), santander. laja, le="portughez(a)">port. facha. Este dublet de la faclie, le="confer">cf. Hasdeu, Posteritatea le="latin(a)">lat. fax, Col. lui Traian, 1883, p. 112-21.
secure (-ri), le="substantiv feminin">s. f. – Topor. – Vr. le="invechit">inv. sacure. le="macedoroman">Mr., le="istroroman">istr. secure, le="meglenoroman">megl. sicuri. le="latin(a)">Lat. secūris (Diez, II, 66; Puscariu 1494; REW 7775), le="confer">cf. le="vegliot">vegl. scor, le="italian(a)">it. scure, le="spaniol(a)">sp. sgur, le="portughez(a)">port. segure. Din le="diminutiv">dim. securice provine le="maghiar(a)">mag. szekerce (Candrea, Elemente, 404); le="neogrec, neogreaca">ngr. τσεϰούρι pare si el de origine le="roman(a)">rom.
CISEK, Oscar Walter (1897-1966, le="neutru; (urmat de o cifra sau de un nume de localitate) nascut">n. Bucuresti), scriitor si critic de arta german din Romania. Proza evocind pitorescul etnografic (nuvele „Tataroaica”, romanele „In fata portilor”, „Fluviul fara sfirsit”); romanul „Pirjolul”, vasta fresca realista a rascoalei lui Horea. Studii de arta.
berbec si berbece m. (lat. vervex, pop. berbex, -ecis; it. berbice, fr. berbis. D. rom. vine ung. berbecs). Masculu oii, arete. Un fel de masina (grinda) cu care Romanii izbeau si spargeau portile si zidurile in razboi. Marele ciocan pe care aparatu numit titan il ridica si-l lasa ca sa bata pilotii. Un semn al zodiacului (Martie).
chiostec n., pl. uri si e (turc. kostek, pedica [!] la picioarele cailor, lant de ceasornic. V. chistoc). Vechi. Pedica la picioarele cailor: Cind te uiti la el si trece. Par´ca este in chiostece (Pan). Gaitan gros de purtat o haina pe umeri. Azi. Fam. Retevei, baston scurt. Muc de tigara. V. tureac.
HALQ el-QUED (HALQ AL-WᾹDI), oras in Tunisia, la NE de Tunis, port la le="(urmat de un nume propriu) mare">M. Mediterana; 67,7 mii le="(dupa cifre) locuitori; (inaintea unei unitati frazeologice) locutiune">loc. (1989). Reparatii navale. Pescuit. Export de le="minereuri; ministru">min. de fier si fosfati. Statiune balneara. Vechiul nume: La Goulette.
Acheron 1. Unul dintre fluviile Infernului, cu ape tulburi si noroioase. Peste el, Charon trecea in luntrea lui, de cealalta parte, sufletele mortilor, care ajungeau astfel in imparatia subpaminteana. 2. Nume purtat de mai multe ape curgatoare din Grecia si din Italia.
Columnae Herculis, denumire purtata de cele doua promontorii, Abyla si Calpe, care formeaza actuala strimtoare a Gibraltarului. Initial legate, se spunea ca ele ar fi fost despartite de catre erou si ca de atunci ii purtau numele.
CENTRA, centrez, le="verb">vb. I. 1. le="tranzitiv">Tranz. A fixa o piesa de prelucrat intr-o masina-unealta, astfel incat axa de rotatie a suprafetei supuse prelucrarii sa coincida cu axa de rotatie a sculei sau a axului principal al masinii. 2. le="tranzitiv">Tranz. le="figurat">Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate in jurul unui nucleu. 3. le="tranzitiv">Tranz. A aduce in pozitii corecte doua sau mai multe masini care functioneaza cuplate. 4. le="intranzitiv">Intranz. si le="tranzitiv">tranz. (La fotbal, polo, handbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui; le="prin specializare">spec. (la fotbal) a trimite mingea din marginea terenului in careul de la poarta. – Din le="limba franceza">fr. centrer.
MALOTEA ~ele f. inv. Haina (lunga) captusita si impodobita cu blana (scumpa), pe care o purtau femeile. /<turc. mallota
MINUNAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A MINUNA si A SE MINUNA. 2) (in basm) Care face minuni; cu proprietati supraomenesti. 3) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care socheaza prin felul sau de a fi; iesit din comun; straniu; bizar. purtare ~ta. /v. a minuna
MOL s.n. Dig de piatra construit catre largul marii la intrarea intr-un port pentru a micsora actiunea valurilor care vin din larg. [< it. molo, fr. mole, cf. lat. moles – gramada].
incinge (incing, incins), le="verb">vb. – 1. A aprinde, a lua foc. – 2. (le="reflexiv">Refl.) A arde, a se mistui. – 3. A incalzi. – 4. (le="reflexiv">Refl.) Despre griu, a se incinge, a fermenta. – le="varianta">Var. incinde. le="latin(a)">Lat. incendere (Cretu, Col. lui Traian, IV, 246; Puscariu 821; Candrea-Dens., 848; REW 4346; DAR), le="confer">cf. le="italian(a)">it. incendere, le="provensal(a)">prov. encender, le="spaniol(a)">sp., le="portughez(a)">port. encender. A ajuns sa se confunde sub aspect fonetic cu a incinge „a infasura peste mijloc o cingatoare”, din le="latin(a)">lat. cingere. – le="derivat, derivare">Der. incins, le="substantiv neutru">s. n. (le="invechit">inv., exaltare, pasiune).
nalba (nalbe), le="substantiv feminin">s. f. – Planta din familia malvaceelor (Malva silvestris). – le="macedoroman">Mr. nalba. le="latin(a)">Lat. malva (Densusianu, Hlr., 103; Puscariu 1150; Candrea-Dens., 1199; Candrea, Revista critica, VII, 85; REW 5274), le="confer">cf. le="italian(a)">it., le="provensal(a)">prov., le="catalan(a)">cat., le="spaniol(a)">sp., le="portughez(a)">port. malva, le="sard(a)">sard. narba. – le="derivat, derivare">Der. nalbar, le="substantiv masculin">s. m. (fluture, Pieris crataegi), pe care Tiktin il da ca le="derivat, derivare">der. din le="albanez(a)">alb.
ZBOR1, zboruri, le="substantiv neutru">s. n. 1. Planare si miscare in aer a unei pasari, a unei insecte etc. cu ajutorul aripilor; le="prin extensiune">p. ext. deplasare in atmosfera a unui corp care se mentine in aer (cu sau fara consum de energie). ◊ Platforma de zbor = platforma pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decoleaza avioanele. ◊ le="locutiune adverbiala">Loc. adv. Din (sau in, intr-un) zbor = a) in timpul zborului; b) in fuga, repede, iute; c) dintr-o data; d) in treacat. ◊ le="expresie">Expr. A-si lua zborul = a) a se inalta in aer; b) a incepe sa alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a disparea; e) le="figurat">fig. (rar) a se dezvolta, a-si lua avant. ♦ Trecere rapida prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vant. 2. le="figurat">Fig. Mers iute, vijelios; viteza, goana, fuga. ♦ Avant, elan. – Postverbal al lui zbura.
IQUITOS [ikitos], oras in NE Peru-lui, pe cursul superior al Amazonului, la le="circa">c. 3.700 km de varsarea acestuia; 274,8 mii le="(dupa cifre) locuitori; (inaintea unei unitati frazeologice) locutiune">loc. (1993). Port pentru nave maritime. Centru comercial (bumbac, tutun, orez, cauciuc). le="industrie; industrial">Ind. textila si a le="prelucrare">prelucr. lemnului. Export de petrol, bumbac, tutun si cauciuc. Rafinarie de petrol. Universitate. Turism. Fundat in 1864.
ceaus m. (turc. caus, usier, aprod, sergent de infanterie, ngr. tsausi, bg. sirb. rut. caus, pol. czausz, ung. csaus). La Turci, ceausii erau fosti subofiteri de ieniceri care duceau ordinele guvernului in toate partile imperiului si faceau si serviciu de aprozi aducindu-i pe vinovati la judecata. (Ei erau 300). La Romani, usieri domnesti care-l precedau pe domn si purtau niste bastoane cu clopotei de argint. (Erau comandati de velceaus, care avea supt [!] el 40 de lefegii si o temnita la mahala p. vinovatii de delicte mici. Ei implineau deci si rolu de armasei sau mumbasiri, ca jandarmii si gardistii de azi). Munt. Capitan care comanda 500 de ostasi, numit mai in ainte [!] vataf. P. P. Capitan, vataf, sef: ceausu paterii [!]. Munt. Aprod dorobant, agent judecatoresc ori politienesc. Mold. S. n. O hora. Adj. Poama ceausa, struguri ceausi, un fel de struguri galbeni originari din Taif, in Arabia (turc. caus uzumu).
RAZBOIUL PENTRU INDEPENDENTA COLONIILOR ENGleZE DIN AMERICA DE NORD (1775-1783), razboi de eliberare purtat de cele 13 colonii engleze din America de Nord impotriva metropolei, care impiedica dezvoltarea lor economica si politica. La 4 iul. 1776, reprezentantii coloniilor au adoptat „Declaratia de independenta” care a proclamat crearea Republicii Statelor Unite ale Americii, primul stat independent de pe continentul american. Armata S.U.A. si detasamente de voluntari au repurtat, sub conducerea lui George Washington, o serie de victorii asupra armatelor engleze, dintre care cele mai insemnate au fost la Saratoga (1777) si Yorktown (1781). Infranta, Anglia a fost nevoita sa recunoasca in 1783 independenta S.U.A.
RADU DE LA AFUMATI, domn al Tarii Romanesti (1522, 1522-1523, 1524, 1524-1525, 1525-1529). Fiul lui Radu cel Mare si ginere al lui Neagoe Basarab. A fost ales domn de catre boieri. A dus o politica antiotomana si a luptat impotriva lui Mehmed beg, Vladislav III si Radu Badica, pretendenti la scaunul domnesc, sprijiniti de poarta, ca0e i-au intrerupt domnia. La indemnul boierilor Craiovesti, s-a supus portii. Incercand sa reia politica antiotomana, a fost ucis de boieri la Ramnicu Valcea, domnia fiind incredintata de catre complotisti unui oarecare Basarab, pretins fiu al lui Neagoe Basarab.
FRESNel [frenel], Augustin Jean (1788-1827), fizician francez. A pus bazele opticii ondulatorii (1819), considerand razele de lumina unde transversale, si a explicat fenomenele de interferenta (cu dispozitivul numit oglinzile lui le="feminin">F.), polarizarea luminii si dubla refractie. A construit oglinzi si lentile ce-i poarta numele.
URMARE, urmari, le="substantiv feminin">s. f. 1. Actiunea de a urma si rezultatul ei. ◊ le="locutiune conjunctionala">Loc. conj. Prin (sau, le="invechit">inv., in) urmare = asadar, deci. ♦ Consecinta, efect. 2. (le="invechit">Inv.) Procedeu, fapta, purtare. – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. urma.
aliman (-nuri), le="substantiv neutru">s. n. – Necaz, belea, primejdie. le="turc(a)">Tc. (le="arab(a)">arab.) al emān (Lokotsch 66; Bogrea, Dacor., IV, 788; Scriban); le="confer">cf. aman. Sunt gresite indicatiile lui Cihac, II, 633 (le="neogrec, neogreaca">ngr. ἀλλοίμονον) si cele din DAR (le="turc(a)">tc. alaman „tilhar”). – le="derivat, derivare">Der. alimani, (le="varianta">var. alimana, alivani), le="verb">vb. (a blestema). le="verb">Vb. alimani „a se invecina”, pe care DAR il citeaza ca fiind identic cu cel anterior, provine mai curind de la (a)liman „port”.
portie (portii), le="substantiv feminin">s. f. – Ratie, cota, cota-parte. – le="varianta">Var. portiune. le="francez(a)">Fr. portion, le="italian(a)">it. porzione. Este dubletul lui portie, le="substantiv feminin">s. f. (le="Transilvania">Trans., le="Oltenia">Olt., impozit, contributie); le="derivat, derivare">der. porties, le="substantiv masculin">s. m. (le="Maramures">Maram., birnic).
voi le="pronume, pronominal">pron. – Inlocuieste numele persoanelor carora li se adreseaza vorbitorul. le="latin(a)">Lat. vōs (REW 9455), le="confer">cf. le="vegliot">vegl., le="italian(a)">it. voi, le="provensal(a)">prov., le="catalan(a)">cat., le="spaniol(a)">sp., le="portughez(a)">port. vos, le="francez(a)">fr. vous. le="dativ">Dat. voua (le="invechit">inv. voaua), din le="latin(a)">lat. vobis.
ANA (ANNA), mare preot iudeu. Potrivit „Evanghle='color:white;background:green'>eliei”, Iisus Hristos a fost trimis la judecata, intii in fata lui, apoi in fata ginerle='color:white;background:green'>elui sau Caiafa, care ii luase locul. De aici expresia: „A purta pe cineva de la Ana la Caiafa”.
CHARCOT [sarco], 1. Jean Baptiste C. (1867-1936), explorator polar si oceanograf francez. Intre 1903 si 1905 a atins tarmurile occidentale ale Tarii lui Graham, iar intre 1908 si 1910 a cercetat M. Bellingshausen si a descoperit le="(urmat de un nume propriu) insula, insulele">ins. care ii poarta numele. 2. le="(urmat de un nume propriu) insula, insulele">Ins. in E M. Bellingshausen, in apropierea Antarcticii, in le="arhipelag">Arh. Palmer; 5,62 mii km2. Relief cu alt. le="maxim; maximum">max. de 750 m. legata printr-un ghetar de self peste le="(urmat de un nume propriu) stramtoare">str. Wilkins cu Tara Alexandru I.
STelA s.f. Monument in forma de coloana sau de obelisc, alcatuit dintr-un singur bloc de piatra, care poarta de obicei o inscriptie. ♦ Coloneta avand deasupra un obiect decorativ, o statueta etc. [< fr. stele, cf. gr. stele – coloana].
STIL s.n. I. 1. Instrument de metal sau de os ascutit la varf, cu care se scria in antichitate pe tablite cerate. 2. Partea pistilului care se afla deasupra ovarului si poarta stigmatul. II. 1. Totalitatea procedeelor proprii de exprimare prin mijloacele limbii literare a unui continut concret; mijloacele lingvistice de exprimare proprii unui scriitor, unei opere, unui gen etc. 2. Mod de exprimare a gandirii specific unei arte sau unui artist, curentelor, epocilor sau scolilor artistice nationale. ◊ Figura de stil = v. figura (4) [in DEX ´98, DN]. 3. Mod, fel, maniera de a fi, de a purta etc. ◊ Stil de munca = fel de a concepe munca si de a munci. [Pl. -luri, -le. / < fr. style, it. stile, cf. lat. stylus, gr. stylos – stilet].
mie (mii), le="substantiv feminin">s. f. – Numeral c******l dupa 999; miar. – le="macedoroman">Mr. ńil’e, le="meglenoroman">megl. mil’a, le="istroroman">istr. mil’e. le="latin(a)">Lat. mῑlia, le="plural">pl. lui mῑlle (Puscariu 1069; Candrea-Dens., 1100; REW 5573), le="confer">cf. le="albanez(a)">alb. miie (Philippide, II, 648), le="italian(a)">it. mille, le="francez(a)">fr., le="spaniol(a)">sp., le="portughez(a)">port. le="milanez">mil. – le="derivat, derivare">Der. miar, le="substantiv neutru">s. n. (le="argou, argotic">Arg.), format dupa decar, sutar; mias, le="substantiv masculin">s. m. (capitan peste o mie de soldati); inmii, le="verb">vb. (a inmulti cu o mie); miime, le="substantiv feminin">s. f. (a mia parte).
namaie (-ai), le="substantiv feminin">s. f. – (Banat) Oaie. – le="macedoroman">Mr. namal’u, numal’u, le="meglenoroman">megl. namal’u. le="latin(a)">Lat. anῑmālia (Puscariu 1151; Candrea-Dens., 1200; REW 476), le="confer">cf. le="din Parma">parm. nimal, le="friulan">friul. nemal „bou”, le="vezi (V.) sau vechi (v.)">v. le="francez(a)">fr. aumaille, le="spaniol(a)">sp. alimana, le="portughez(a)">port. alimanha, almanho „taur tinar”. Pentru pastrarea cuvintului in toponimie, le="confer">cf. Puscariu, Dacor., VIII, 324. E dubletul lui animal, le="substantiv neutru">s. n., din le="francez(a)">fr. animal.
CAPITAN, capitani, le="substantiv masculin">s. m. 1. Grad de ofiter superior locotenentului-major si inferior maiorului; persoana care are acest grad. ◊ (le="marina">Mar.) Capitan-locotenent = grad corespunzator capitanului din armata de uscat sau din aviatie; ofiter care are acest grad. Capitan de rangul intai (sau al doilea, al treilea) = grad corespunzator colonelului (sau locotenent-colonelului, maiorului); ofiter care are acest grad. Capitan de vas (sau de slep, de remorcher) = persoana care conduce un vas (sau un slep, un remorcher). Capitan de port = comandant insarcinat cu conducerea activitatii unui port sau a unui oficiu portuar. 2. (le="invechit">Inv.) Persoana care comanda o ostire sau o parte a ei; comandant. ◊ Capitan-pasa = comandantul flotei turcesti. ♦ Capitan de posta = administratorul unei poste. ♦ Capetenie (de haiduci, de hoti etc.). 3. (Sport) Jucator care in timpul unei competitii este reprezentantul si conducatorul unei echipe. – le="limba italiana">It. capitano.
IMAGO PIETATIS, reprezentarea in Evul Mediu a lui Iisus Hristos inaltandu-se din mormant, inconjurat de Fecioara Maria, sfinti sau ingeri; trupul Mantuitorului poarta semnele clare ale Patimilor. Imaginea a slujit drept model unei intregi directii a iconografiei medievale si viziunii renascentiste.
COLIER s.n. 1. Sirag, colan de margaritare, de pietre pretioase etc., care se poarta la gat. 2. Banda metalica circulara care fixeaza un suport, o conducta etc. 3. (Fig.) Brau, cerc. [Pron. -li-er. / < fr. collier].
bratara (bratari), le="substantiv feminin">s. f. – Podoaba purtata la incheietura miinii sau pe brat. – 2. Cerc, inel. – 3. La camasile taranesti, manseta brodata in culori. – le="varianta">Var. bratea, bratoleta. le="latin(a)">Lat. brāchiāle (Puscariu 218; REW 1254; Candrea-Dens., 180; DAR); le="confer">cf. le="italian(a)">it. bracciale, braccialetto (› bratoleta, probabil prin intermediul le="neogrec, neogreaca">ngr.), le="spaniol(a)">sp. brazal, le="portughez(a)">port. bracal. Din le="roman(a)">rom. provine le="rutean(a)">rut. brycari „mineca de camasa” (Candrea, Elemente, 402).
imbuca (imbuc, imbucat), le="verb">vb. – 1. A inghiti. – 2. A gusta ceva de mincare. – 3. A infuleca. – 4. A impreuna, a uni, a cupla. – 5. (Inv.) A dispretui. – 6. (Inv.) A saruta, a imbratisa. – le="macedoroman">Mr. mbuc. le="latin(a)">Lat. *imbuccāre, de la bucca, le="confer">cf. buca (Puscariu 781; Candrea-Dens., 192; DAR), le="confer">cf. le="italian(a)">it. imboccare, le="francez(a)">fr. emboucher, le="spaniol(a)">sp., le="portughez(a)">port. embocar. le="derivat, derivare">Der. de la buca, in interiorul limbii le="roman(a)">rom., pare mai putin probabila, intrucit toate sensurile lui imbuca duc la semantismul le="latin(a)">lat. „gura”, pe cind in le="roman(a)">rom. buca inseamna numai „obraz”. – le="derivat, derivare">Der. imbucatura, le="substantiv feminin">s. f. (inghititura, duminicat; mustiuc; imbinare; colt de strada); imbucaturi, le="verb">vb. (a viri cuiva imbucaturile in gura).
plasca (plasti), le="substantiv feminin">s. f. – 1. Mantie, vesmint lung. – 2. (le="Transilvania">Trans., le="Oltenia">Olt.) Plasa, fileu de pescuit. – 3. Planta (Alchemilla vulgaris). – le="varianta">Var. le="invechit">inv. pleasca. le="slav(a)">Sl. plasti „mantie” (Cihac, II, 261; Conev 83), le="confer">cf. le="sarb(a)">sb., le="croat(a)">cr. plast, le="sloven(a)">slov. plasc, le="polonez(a)">pol. plaszcz, le="rus(a)">rus. plasti. Sensul 2 arata ca in le="roman(a)">rom. s-a simtit ca un diminutiv al lui plasa. – le="derivat, derivare">Der. plascar, le="substantiv masculin">s. m. (le="Oltenia">Olt., pescar); implasca, le="verb">vb. (a pune o haina pe umeri, a purta).
ANTIOH, numele a 13 regi elenistici ai Siriei, din dinastia Seleucizilor. Mai importanti: 1. A. I Soter (281-261 le="inainte de Hristos">i. Hr.), fiul lui Seleucos Nicator. A respins o invazie celtica in Asia Mica. 2. A. II Theos (261-246 le="inainte de Hristos">i. Hr.) A purtat razboaie victorioase impotriva Egiptului elenistic. 3. A. III cel Mare (223-187 le="inainte de Hristos">i. Hr.) A initiat o campanie victorioasa in Asia Centrala pina la Indus (212-205 le="inainte de Hristos">i. Hr.; infrint la Magnesia (190 le="inainte de Hristos">i. Hr.) de romani, care au cucerit o mare parte din regat.
basin n., pl. uri si e (fr. bassin, d. celticu bac, cavitate). Rezervoriu de apa intr’o gradina sau aiurea. Piscina de scaldat. Intr’un port, partea in care stau corabiile. Basinu unui fluviu, toata intinderea ale carei ape se varsa in el. Anat. Partea corpului uman cu care se termina trunchiu (intre pept si picioare). Fals. bazin. V. strand, havuz.
caftan n., pl. e (turc. kaftan, d. pers. haftan, caftan; ngr. kaftani, bg. sirb. rut. rus. pol. kaftan. Cp. cu chepeneag). Un fel de mantie ornata cu fir de aur si de argint si cu minicile [!] lungi pina la pamint pe care sultanu o daruia vizirilor, pasilor hanului Crimeii, principilor Ardealului si domnilor romanesti cind intrau in functiune ori ca rasplata p. un serviciu sau chear [!] p. o veste buna. (La rindu lui, domnu daruia si el caftane boierilor din primele trei clase, iar cei-lalti erau numiti pin [!] pitac. Toti curtenii purtau caftan. Pe la 1848, perzindu-si [!] insemnatatea onorifica, caftanu disparu din moda pastrindu-l numai Jidanii batrini). Fig. Boierie: in domnia lui Caragea toate slujbele si caftanele se dau pe parale (Ghica, 36). Iron. Rar. Bataie [!], trinteala: na si tie un caftan!
RAZBOIUL DE INDEPENDENTA A COLONIILOR SPANIOle DIN AMERICA (1810-1826), razboi de eliberare purtat de coloniile spaniole din America impotriva metropolei. In cursul razboiului, care a evidentiat calitatile militare ale lui Simon Bolivar (conducatorul armatelor populare din nordul Americii de Sud) si ale lui Jose de San Martin (conducatorul armatelor populare din sudul Americii de Sud), intreg le="teritoriu">terit. Americii Latine (cu exceptia Cubei si Puerto Rico-ului) a fost eliberat de sub dominatia spaniola, constituindu-se actualele state latino-americane. Brazilia, care era colonie portugheza, n-a participat la acest razboi; ea si-a proclamat independenta in 1822.
STROI le="substantiv neutru">s. n. (le="invechit">Inv. si le="regional">reg.) 1. Rand, sir (de soldati). 2. (In le="expresie">expr.) A bate la stroi sau a purta in stroi = a aplica cuiva o pedeapsa disciplinara, constand in trecerea printre doua randuri de soldati care il lovesc unul dupa altul cu vergi. – Din le="limba rusa">rus. stroj.
cina (cine), le="substantiv feminin">s. f. – Masa de seara. – le="macedoroman">Mr., le="meglenoroman">megl. tina, le="istroroman">istr. cirę. le="latin(a)">Lat. cēna (Puscariu 362; Candrea-Dens., 341; REW 1806; DAR); le="confer">cf. le="italian(a)">it., le="provensal(a)">prov., le="spaniol(a)">sp. cena, le="portughez(a)">port. cea. – le="derivat, derivare">Der. cinioara, le="substantiv feminin">s. f. (ceasul cinei), le="confer">cf. prinzisor; cuvint pe care Draganu, Dacor., III, 693-5 si DAR il considera reprezentant al le="latin(a)">lat. cinae hora, dar care este un le="diminutiv">dim. cu le="sufix">suf. -oara, le="confer">cf. Graur, BL, III, 19.
epitrafil (-le), le="substantiv neutru">s. n. – Obiect din odajdiile bisericesti in forma de fisie lunga de stofa, cu motive religioase brodate, purtat de preoti cind oficiaza slujba. – le="varianta">Var. epitrahil, epitrafir, patrafir, patrahir. le="macedoroman">Mr. pitrahile. le="neogrec, neogreaca">Ngr. (ἐ)πιτραχέλη(ον). le="secolul">Sec. XVII.
famen (fameni), le="substantiv masculin">s. m. – 1. Barbat castrat, eunuc. – 2. Efeminat. – le="macedoroman">Mr. feamin, hamin, le="meglenoroman">megl. femin. le="latin(a)">Lat. (h**o) *feminus (Puscariu 577; Candrea-Dens., 458; Byhan 29; REW 3239; Meyer-Lubke, Rom. Gramm., III, 124), le="confer">cf. le="albanez(a)">alb. femere (Meyer 100), le="vezi (V.) sau vechi (v.)">v. le="provensal(a)">prov. feme „feminin”, le="portughez(a)">port. femeo „feminin”. Cuvint pierdut in limbajul curent, s-a salvat in literatura datorita unei celebre imprecatii a lui Eminescu.
STelA s. f. 1. monument funerar, coloana sau obelisc, dintr-un singur bloc de piatra, care poarta de obicei o inscriptie. 2. coloneta avand deasupra un obiect decorativ, o statueta etc. (< lat. stela, fr. stele)
ginere (gineri), le="substantiv masculin">s. m. – 1. Sotul unei femei, in raport cu parintii acesteia. – 2. Mire. – le="macedoroman">Mr. dzinere, le="meglenoroman">megl. ziniri, le="istroroman">istr. ziner. le="latin(a)">Lat. gener (Puscariu 720; Candrea-Dens., 745; REW 3730; DAR), le="confer">cf. le="italian(a)">it. genero, le="provensal(a)">prov. genere, le="francez(a)">fr. gendre, le="spaniol(a)">sp. yerno, le="portughez(a)">port. genro. Cuvint comun in toate regiunile (ALR, II, 259). Nu are sensul de „barbat casatorit” pe care Sandfeld 37 il presupune, deducindu-l din le="neogrec, neogreaca">ngr. γαμβρός; indica numai persoana casatorita, din punctul de vedere al inrudirii sale spirituale cu socrii, sau in cursul ceremoniei de nunta. – le="derivat, derivare">Der. gineri, le="verb">vb. (a face pe cineva sa-i fie ginere, a-si da fata dupa cineva); ginerie, le="substantiv feminin">s. f. (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).
BOHAI 1. Golf in NV Marii Galbene, cuprins intre le="peninsula">Pen. Shandong si Liaodong (China). Lungime: le="circa">c. 280 km. le="adancime">Ad. le="maxim; maximum">max.: 40 le="masculin; (urmat de indicatia anului) mort; metru; membru">m. In el se varsa le="fluviu">fl. Huanghe. Maree (3,40 m). Ingheata in perioada nov.-mart. Pescuit. Extragerea sarii marine si petrolului. Port. le="principal">pr.: Tanggu. Denumirea chineza: Bohai-Wan. 2. le="(urmat de un nume propriu) stramtoare">Str. intre le="peninsula">Pen. Shandong si Liaodong. Latimea minima: 105 km. le="adancime">Ad. le="maxim; maximum">max.: 36 le="masculin; (urmat de indicatia anului) mort; metru; membru">m.
TICHIUTA, tichiute, le="substantiv feminin">s. f. Diminutiv al lui tichie. ◊ (In basme) Tichiuta d******i = palarioara inzestrata cu puterea de a-l face nevazut pe cel care o poarta. [le="pronuntat">Pr.: -chi-u] – Tichie + le="sufix">suf. -uta.
poarta porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ◊ Din ~ in ~ din casa in casa; la fiecare casa. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a ramane) ca vitelul la ~ noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv. Curtea sultanului turcesc. ◊ ~a Otomana Imperiul Otoman. 6) Vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. portii] /<lat. porta
STRECHE ~ f. 1) Insecta hematofaga, de talie medie sau mare, paroasa, care inteapa vitele cornute si caii, sugandu-le sangele. ~ea vitelor. 2) Spaima, neliniste provocata animalelor de aceste insecte. ◊ A fugi ca de ~ a fugi de ceva ca de un lucru inspaimantator. A apuca ~ea pe cineva (sau a da ~ea in cineva) a) a deveni (brusc) foarte agitat, ca urmare a reactiei la intepatura strechei; b) a se purta straniu; a deveni expansiv (fara motiv aparent). 3) Acces de furie, de isterie. [G.-D. strechei] /<sl. streku
cite le="adverb, adverbial">adv. – In grupuri de, in serii de; cite trei; toate imi vesteau cite o suparare (Negruzzi). – Unul cite unul. – Cate odata. – De-a ’ncitelea. le="grec, greaca">Gr. ϰατά, cu fonetismul alterat de confuzia usor de facut cu cit (Densusianu, Hlr., 163; Candrea-Dens., 362; REW 1175; DAR); le="confer">cf. le="vezi (V.) sau vechi (v.)">v. le="italian(a)">it. cad(uno), le="francez(a)">fr. cha(que), le="catalan(a)">cat., le="spaniol(a)">sp., le="portughez(a)">port. cada. Cata intrase in le="latin(a)">lat. populara, cu sensul de secundum vel iuxta (Silos 66). Unele dictionare (de le="exemplu">ex. DAR) il confunda cu desavirsire cu cit; totusi, confuzia nu este posibila, nu numai pentru sensul special al lui cite, ci si pentru ca acest ultim cuvint este totdeauna invariabil. – le="compus, compunere">Comp. citesi, le="adverb, adverbial">adv. (toti impreuna; exprima o functie distributiva).
hleab (hleaburi), le="substantiv neutru">s. n. – 1. (le="Moldova">Mold.) Rest, fragment, ciob. – 2. Hirb. le="slav(a)">Sl. chlebu „piine” (Cihac, II, 193). Trebuie sa fi insemnat la inceput „rest de piine, bucata” si de aici „rest”. DAR pleaca de la le="rus(a)">rus. chljabati „a se rablagi”; Scriban crede ca este vorba de o metateza a lui bleah ‹ bleau. – le="derivat, derivare">Der. hlibui, le="verb">vb. (a deteriora; a strica); hliban, le="substantiv neutru">s. n. (le="Moldova">Mold., piine); inhleba, le="verb">vb. (le="Moldova">Mold., a purta pantofi prea mari).
SHOGUN [ʃogun] (le="cuvant">cuv. japonez) le="substantiv masculin">s. m. Titlu purtat de conducatorii militari japonezi intre 1192 si 1867, care sub autoritatea nominala a imparatului au detinut efectiv puterea. Initial, abrevierea lui sei-i-tai shōgun, in le="secolul, secolele">sec. 8, desemna un „generalisim care lupta cu succes impotriva barbarilor <ainu>” din N Japoniei. Titlul in acceptiunea lui deplina i-a fost acordat in 1192 lui Yoritomo Minamoto-no. Au existat patru dinastii shogunale: Minamoto (1192-1219), Fujiwara (1226-1252), Ashikaga (1338-1573) si Tokugawa (1603-1867). Persoana avand acest titlu.
AMBALA, ambalez, le="verb">vb. I. 1. le="tranzitiv">Tranz. A impacheta ceva intr-un material protector, in vederea usurarii manipularii lui si a transportului. 2. le="tranzitiv">Tranz. A face ca viteza unui motor sa devina mai mare decat viteza lui nominala. 3. le="reflexiv">Refl. (Despre cai) A incepe sa fuga tare (fara a putea fi oprit). 4. le="reflexiv">Refl. le="figurat">Fig. A se lasa purtat de manie, de entuziasm, a se avanta intr-o discutie aprinsa; a se antrena, a se aprinde. – Din le="limba franceza">fr. emballer.
FAMILIARITATE, familiaritati, le="substantiv feminin">s. f. 1. purtare, atitudine simpla, prietenoasa, c******a. 2. Familiarism; (la le="plural">pl.) gesturi, cuvinte etc. care sunt ingaduite numai intre prieteni foarte apropiati. [le="pronuntat">Pr.: -li-a-] – Din le="limba franceza">fr. familiarite, le="limba latina">lat. familiaritas, -atis.
abia, le="adverb, adverbial">adv. – 1. De foarte putina vreme, tocmai (introduce o actiune care tocmai s-a terminat). – 2. Cu greu, anevoie. le="macedoroman">Mr. avia < le="latin(a)">Lat. *ad vix (Cipariu, Arhiv.., 109; Philippide, Principii, 91; Puscariu, 3; Candrea-Dens., 2; REW 224; DAR); le="confer">cf. le="sursilvan">surs. vess, le="vezi (V.) sau vechi (v.)">v.le="spaniol(a)">sp. abes, aves, le="vezi (V.) sau vechi (v.)">v.le="portughez(a)">port. tamalaves. A paragogic este normal cu functii le="adverb, adverbial">adv., le="confer">cf. aci(ia), aiure(a), acole(a); este deci inutila explicatia lui Candrea-Dens., care pleaca de la relatii sintactice. Este gresita ipoteza ca s-ar baza pe le="slav(a)">sl. abije „imediat” (Cihac). – Din le="roman(a)">rom. provine le="sasesc">sas. (d)abja.
aci, le="adverb, adverbial">adv. – 1. Aici, in locul acesta 2. Atunci, in momentul acela. – le="varianta">Var. acia, acile(a), acice(a). le="macedoroman">Mr. atia, le="istroroman">istr. ti(a). < le="latin(a)">Lat. *eccum hῐc (Puscariu 12; Candrea-Dens., 8; REW 4129; DAR); le="confer">cf. le="italian(a)">it. qui, le="engadinez">engad. (a)qui(a), le="vezi (V.) sau vechi (v.)">v. le="provensal(a)">prov., le="catalan(a)">cat., le="spaniol(a)">sp., le="portughez(a)">port. aqui, le="francez(a)">fr. ici. Pentru varianta acice, Puscariu 13 propune *eccum hicce; insa poate fi unul din multele rezultate ale intilnirii lui aci cu aici. – le="derivat, derivare">Der. aciasi, le="adverb, adverbial">adv. (le="invechit">inv., in acelasi loc; in acelasi timp), cu -si, le="confer">cf. acelasi.
aratura (araturi), le="substantiv feminin">s. f. – Arat, actiunea si rezultatul lui a ara. le="latin(a)">Lat. arātūra (Puscariu 110; REW 602 a; DAR); le="confer">cf. le="italian(a)">it. aratura, le="vezi (V.) sau vechi (v.)">v. le="francez(a)">fr. areure,, le="catalan(a)">cat., le="spaniol(a)">sp., le="portughez(a)">port. aradura. le="confer">Cf. ara.
pojita (-te), le="substantiv feminin">s. f. – Piele de oaie argasita si fara par, pe care o poarta ciobanii iarna, intre obiala si opinca. le="slav(a)">Sl. (le="bulgar(a)">bg., le="sarb(a)">sb.) zica (› jita) cu le="prefix">pref. podu „pe sub”. Este probabil dubletul lui pojghita, le="substantiv feminin">s. f. (membrana, pielita; strat subtire), pe care Scriban il lega gresit de le="limba ceha">ceh. posvice „teaca”.
AJACCIO [ajacsio], oras in SE Frantei (Corsica), port. la le="(urmat de un nume propriu) mare">M. Mediterana; 54,1 mii le="(dupa cifre) locuitori; (inaintea unei unitati frazeologice) locutiune">loc. (1982). Centru comercial (fructe si lemn) si turistic. Santiere navale. Muzeu. Locul de nastere a lui Napoleon Bonaparte.
SUBTIA, subtiez, le="verb">vb. I. 1. le="tranzitiv">Tranz. si le="reflexiv">refl. A face sa devina sau a deveni mai subtire (I 1). ◊ le="expresie">Expr. (le="tranzitiv">Tranz.) A-si subtia buzele (sau gura) = a-si strange buzele, facandu-le sa para mai subtiri, mai mici; a vorbi din varful buzelor. ♦ le="tranzitiv">Tranz. (Despre imbracaminte) A face ca cel care o poarta sa para mai zvelt, mai slab. 2. le="tranzitiv">Tranz. A face ca un corp lichid sau gazos sa fie mai putin concentrat, mai putin dens; a dilua. 3. le="tranzitiv">Tranz. A face ca glasul sa aiba un timbru mai subtire, mai inalt. 4. le="reflexiv">Refl. le="figurat">Fig. (Despre oameni si despre insusirile sau manifestarile lor; (adesea le="ironic">ir.) A deveni mai rafinat, mai civilizat, mai fin; a se rafina, a se cultiva, a se stila. [le="pronuntat">Pr.: -ti-a] – le="limba latina">Lat. subtiliare.
bata (bete), le="substantiv feminin">s. f. – 1. Cingatoare, cordon, briu. 2. Betelie. – le="meglenoroman">Megl. bęta „ciorap, soseta”. le="latin(a)">Lat. vitta (Candrea, Elements, 13; Puscariu 193; REW 9404; Candrea-Dens., 143; DAR); le="confer">cf. le="sicilian">sicil. vitta, le="italian(a)">it. vita „briu”, le="vezi (V.) sau vechi (v.)">v. le="francez(a)">fr. vete, le="catalan(a)">cat., le="spaniol(a)">sp., le="portughez(a)">port. beta „sfoara, funie”. le="derivat, derivare">Der. betelie, le="substantiv feminin">s. f. (betelie), al carui le="sufix">suf. nu este clar (le="confer">cf. totusi, batalie, tocalie, tacalie). Scriban il relationeaza cu le="roman(a)">rom. bretele, le="francez(a)">fr. bretelles; ipoteza sa este improbabila, dat fiind sensul cu totul specializat de betelie, si pare a se baza pe o confuzie cu bertelie.
nora (nurori), le="substantiv feminin">s. f. – Sotia fiului. – le="varianta">Var. (le="invechit">inv.) nor. le="macedoroman">Mr. nor(a), le="meglenoroman">megl. nora. le="latin(a)">Lat. nǒrus, forma populara a lui nurus (Densusianu, Hlr., 78; Puscariu 1190; Candrea-Dens., 1244; REW 6000), le="confer">cf. le="italian(a)">it. nuora, le="provensal(a)">prov. noro, le="vezi (V.) sau vechi (v.)">v. le="francez(a)">fr. nuere (le="din Saintonge">saintong. nore), le="spaniol(a)">sp. nuera, le="portughez(a)">port. nora. le="varianta">Var. supravietuieste in legaturi sintactice: noru-mea, noru-sa; le="plural">pl. indica un paralelism cu sora. Pentru absenta diftongarii, le="confer">cf. Rosetti, I, 60. E cuvint de uz general (ALR, I, 260).
put (puturi), le="substantiv neutru">s. n. – Fintina. – le="macedoroman">Mr. put, le="istroroman">istr. put. le="latin(a)">Lat. puteus (Puscariu 1415; Candrea-Dens., 1490; REW 6877), le="confer">cf. le="italian(a)">it. pozzo (le="sard(a)">sard. puzzu), le="provensal(a)">prov. pous, le="francez(a)">fr. puits, le="catalan(a)">cat. pou, le="spaniol(a)">sp. pozo, le="portughez(a)">port. poco, le="albanez(a)">alb. pus (Philippide, II, 652). – le="derivat, derivare">Der. putar, le="substantiv masculin">s. m. (fintinar; muncitor la o sonda de titei), pe care REW 6873 il deriva direct din le="latin(a)">lat. putearius.
taciune (-ni), le="substantiv masculin">s. m. – 1. lemn ars pe jumatate. – 2. Malura (Ustilago carbo). – le="macedoroman">Mr. taciune, tucine, le="meglenoroman">megl. taciuni. le="latin(a)">Lat. titiōnem (Puscariu 1709; REW 8758), le="confer">cf. le="italian(a)">it. tizzone, le="provensal(a)">prov., le="catalan(a)">cat. tizo, le="francez(a)">fr. tison, le="spaniol(a)">sp. tizon, le="portughez(a)">port. ticão. Pentru sensul 2, le="confer">cf. le="calabrez">calabr. tizzune, le="spaniol(a)">sp. tizon si le="francez(a)">fr. charbon, le="italian(a)">it. carbone. Numele de taciune pentru planta iarba lui Tatin (Symphitum officinale, le="confer">cf. Bogrea, Dacor., I, 338) nu pare frecvent si nici corect. – le="derivat, derivare">Der. taciuna, le="verb">vb. le="reflexiv">refl. (a creste taciunele); taciunos, le="adjectiv, adjectival">adj. (cu taciune; ars, carbonizat).
AleKSANDRU, numele a trei imparati rusi din dinastia Romanov: A. I (1801-1825). A initiat unele reforme, care n-au atins insa bazele feudalismului; a purtat razboaie cu Franta, Suedia, Turcia si Persia si a fost unul dintre principalii organizatori ai Sfintei Aliante (1815). A. II (1855-1881), fiul lui Nicolae I. A infaptuit reforma agrara din 1861 si alte reforme in domeniul modernizarii institutiilor statale; a inabusit rascoala polona (1863-1864); in timpul sau a avut loc Razboiul Ruso-Romano-Turc (1877-1878). A. III (1881-1894). Autocrat. In tara a instaurat un regim politienesc, iar pe plan extern a dus o politica filoaustriaca.
ROMANOVSKI, Dmitri leonidovici (1861-1921), medic rus. le="profesor universitar">Prof. univ. la Petrograd. S-a facut cunoscut mai ales prin cercetarile sale de parazitologie si de histologie a sangelui. el a elaborat si a introdus in practica laboratorului clinic coloratia mixta cu eozina si cu albastru de metilen, care-i poarta numele si care a jucat un rol important in cunoasterea histologiei sangelui („Parazitologia si terapia malariei”, „Metodica cercetarilor clinice-microscopice”).
PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. Om marsav, neobrazat. /<lat. porcus
EX-LIBRIS s.n. Vinieta purtand numele bibliofilului sau o deviza, pe care acesta o aplica pe cartile sale. [Cf. fr., it., lat. ex-libris – din cartile lui...].
car (cari), le="substantiv masculin">s. m. – Specie de insecta mica daunatoare (Anobium pertinax). – le="varianta">Var. (le="invechit">inv.) cariu. le="latin(a)">Lat. caries (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 411; REW 1697), sau carius (Puscariu 293; Candrea-Dens., 259); le="confer">cf. le="spaniol(a)">sp. caronjo, caroncho, le="aragonez">arag., le="portughez(a)">port. quara, le="catalan(a)">cat. quer. – le="derivat, derivare">Der. cari, le="verb">vb. (a gauri, a roade, a minca); carete, le="substantiv masculin">s. m. (car, insecta), pe care Diculescu, Elementele, 455, il deriva, prin intermediul unei forme ipotetice *scarete, de la le="grec, greaca">gr. σϰαρίς (pentru valoarea de singularizare a le="sufix">suf. -ete, le="confer">cf. Graur, BL, II, 246-9).
sulitar, sulitari, s.m. (inv.) 1. ostas in vechea organizare a armatei, care purta sulita; lancier, sulitas, fustas. 2. mester care facea sau vindea sulite. 3. (reg.) pasare acvatica migratoare, asemanatoare cu rata domestica, vanata pentru carnea ei gustoasa.
EX-LIBRIS s. n. vinieta purtand numele bibliofilului sau o deviza, pe care acesta o aplica pe cartile sale. (< fr. ex-libris, lat. ex libris, din cartile lui...)
marafet (marafeturi), le="substantiv neutru">s. n. – 1. (Inv.) Indeminare, dibacie. – 2. (Inv.) Intermediere, mijloc, organ. – 3. Truc, viclesug. – 4. Capcana, cursa, prefacatorie, intriga. – le="macedoroman">Mr. murafete, le="meglenoroman">megl. murafet. le="turc(a)">Tc. marifet, din le="arab(a)">arab. mả rifa (Roesler 598; Seineanu, II, 247; Lokotsch 1418), le="confer">cf. le="neogrec, neogreaca">ngr. μαραφέτι „mijloc”, le="albanez(a)">alb. marifet, le="bulgar(a)">bg. murafet si le="rus(a)">rus. marafety podpuskati „a-si bate joc”, pe care Vasmer, II, 98 il considera de origine obscura si care pare a proveni din le="roman(a)">rom. – le="derivat, derivare">Der. marafetos, le="adjectiv, adjectival">adj. (viclean, inselator); marafetui, le="verb">vb. le="reflexiv">refl. (a se purta).
RIO GALleGOS, oras in SE Argentinei, situat la 166 km N de le="(urmat de un nume propriu) stramtoare">str. Magellan; 79,1 mii le="(dupa cifre) locuitori; (inaintea unei unitati frazeologice) locutiune">loc. (2001). Centrul le="administrativ">ad-tiv al le="provincie">prov. Santa Cruz. le="limba portugheza">Port. Centrul le="administrativ">ad-tiv al le="provincie">prov. Santa Cruz. le="limba portugheza">Port. Centru al comertului cu oi si lana din Patagonia; le="industrie; industrial">ind. prelucratoare aferente, Fundat in le="secolul, secolele">sec. 19 si numit R.G. in onoarea lui Blasco Gallegos, pilotul lui Magellan.
darat si (vechi) deret adv. si prep. cu gen. (lat. de-retro=retro, inapoi; it. [in] dietro, neap. [n]dereto, pv. [de]reire, fr. derriere). Vest. Rar est. Inapoi (numai in unire cu in si din, scris obisnuit ind- si dind-, dar e mai exact separat): care poarta cirma din darat (Vlah. Rom. Pit. 240), la usa din daratu careia raspunde un glas (CL. 1924, 194), cararea din daratu vilei (Univ. 19-8-32; 1, 3), el vine din darat se duce in darat, sta in daratu casei, in daratu meu. A da in darat (v. intr.), a te retrage, a face regres, a decadea, a degenera, (v. tr.) a restitui, a inapoia. A te da in darat (v. refl.), a te da inapoi, a te retrage. – In Trans. si in darapt.
COSTUM ~e n. 1) Ansamblu de imbracaminte, compus din haina si pantaloni (la barbati) si din fusta (sau pantaloni) si jacheta (la femei). ◊ In ~ul lui Adam in pielea goala. 2) Imbracaminte confectionata special pentru anumite ocazii. ~ de cosmonaut. ◊ ~ national imbracaminte tra-ditionala a unui popor sau a unei regiuni; port. /<fr. costume