Rezultate din textul definițiilor
MUCAVA, mucavale, s. f. Carton gros intrebuintat la legatul cartilor, la confectionarea cutiilor, ambalajelor etc. – Din tc. mukavva.

LEGATOR, -OARE, legatori, -oare, subst. I. S. m. si f. 1. Persoana specializata in legatul cartilor. 2. Persoana care leaga snopii. II. S. f. Obiect cu care sau in care se leaga ceva. ♦ Spec. Manunchi de paie sau de spice cu care se leaga snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Inv.) Cravata. ♦ Spec. (Inv.) Fular. – Lega + suf. -ator.

LEGATOREASA, legatorese, s. f. Femeie specializata in legatul cartilor. – Legator + suf. -easa.

COMPACTOR2 ~i m. Persoana specializata in legatul cartilor; legator de carti. /<fr. compacteur, lat. compactor

CANT, canturi, s. n. 1. Muchie, latura a unor obiecte. 2. Parte a copertei de carton care depaseste dimensiunile filelor unei carti legate, ale unui caiet sau ale unui registru. 3. Margine, muchie a suprafetei de alunecare a schiurilor. – Din germ. Kante.

VOLUM, volume, s. n. I. 1. Spatiu pe care il ocupa un corp. ♦ Numar care exprima masura unei marimi tridimensionale. 2. Masa de apa debitata de o fantana, de un izvor, un rau, un fluviu. 3. Cantitate de bunuri economice; proportiile unei activitati. 4. Forta, intensitate, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. ♦ Nivel de intensitate sonora al semnalelor auditive in transmisiile de telecomunicatii. II. carte (legata sau brosata) avand in genere mai mult de zece coli de tipar; fiecare dintre cartile care alcatuiesc impreuna o lucrare unitara; tom. [Pl. si: (inv.) volumuri] – Din fr. volume, lat. volumen, -inis.

MAROCHIN s. saftian, (inv.) cordovan. (carte legata in ~.)

SAFTIAN s. marochin, (inv.) cordovan. (carte legata in ~.)

CAPITALBAND n. Siret cu care se intareste cotorul unei carti legate. /<germ. Kapitalband

VOLUM2 ~e n. 1) carte legata sau brosata. 2) Fiecare dintre asemenea carti ce alcatuiesc o lucrare. ~ul doi al operei lui Eminescu. /<fr. volume, lat. volumen, it. volume

CALICO s.n. Tesatura de bumbac imprimata, folosita mai ales ca panza de legat carti. [< fr., it. calicot, cf. Calicut – oras in India].

CANT s.n. Margine, muchie, dunga. ♦ (Poligr.) Parte a copertei care depaseste dimensiunile filelor unei carti legate, ale unui registru etc. [Pl. -turi. / < germ. Kante].

CAPITALBAND s.n. Siret lat cu margine rotunda ingrosata, care se pune la extremitatile cotorului unei carti legate. [< germ. Kapitalband].

FORZAT s.n. (Poligr.) Fila libera, alba sau colorata, intre scoarta cartilor legate si prima fila. [< germ. Vorsatz].

chiotoare (chiotori), s. f.1. Colt al unei cladiri, format din impreunarea a doi pereti. – 2. Stilp, piatra de hotar. – 3. Articulatie. – 4. Colt al acoperisului. – 5. Lat, nod. – 6. Butoniera. – 7. Cirlig de copca. – 8. legatura, legatoare. – 9. Incheietoare, ansamblu de doua piese care deschid si inchid o carte legata. – Var. cheutoare, (Banat) cheptoare. Lat. *clautoria, in loc de clāvātoria.Der. descheptura, vb. (Banat, a desface, a descheia) (Puscariu, Dacor., IV, 706; DAR). Var. (Puscariu 716); pare a reprezenta o pronuntare *clab(a)toria.

copca (-ci), s. f.1. Agrafa, clema, capsa. – 2. Catarama, obiect care prinde. – 3. Clema la cartile legate odinioara. – 4. Traversa, bara. – Megl. copce. Tc. kopca (Seineanu, II, 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); cf. bg. kopce (Cihac, II, 72), sb. kopca, alb. kopse, mag. kapocs. Fonetismul rom. se explica printr-un sing. analogic, plecindu-se de la pl. copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirma contrariul). – Der. copcier, s. m. (fabricant de nasturi si copci); incopcia, vb. (a prinde in copci, a prinde, a fixa); copci, vb. (a altoi, a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit, s. n. (altoire).

falt (falturi), s. n.1. Straif de legatorie. – 2. Scobitura, sant la cotorul cartii legate. – 3. Canelura, sant la cotorul cartii legate. – 4. Lama pentru desprins carnea de pe piei. – Var. felt, s. n. (straif). Germ. Falz (DAR), la sensul 4 cu cel al germ. Falzeisen.Der. faltui, vb. (a indoi colile care alcatuiesc o carte), din germ. falzen (Borcea 186); faltuiala, s. f. (indoire); faltuitor, s. m. (persoana care executa operatia de a faltui); faltuitoare, s. f. (unealta cu care se faltuieste; rindea). Cf. ngr. φαλτσέττα „cutit de cizmar”.

CANT s. n. 1. margine, muchie. 2. parte a copertei care depaseste dimensiunile filelor unei carti legate, ale unui registru. (< germ. Kante)

CAPITALBAND s. n. siret lat cu margine rotunda ingrosata, la extremitatile cotorului unei carti legate. (< germ. Kapitalband)

FORZAT s. f. fila libera, alba sau colorata, intre scoarta cartilor legate si prima fila. (< germ. Vorsatz)

ricav (-vuri), s. n. – Carton special pentru captusit cotoarele cartilor legate. Germ. Rucken „spinare”.

CANT, canturi, s. n. Muchie; latura ingusta a unor obiecte. ♦ Partea copertei de carton care depaseste dimensiunile filelor unei carti legate, ale unui caiet sau ale unui registru. – Germ. Kante.

legatURA ~i f. 1) Mod de reunire, de asamblare a doua corpuri prin care se limiteaza mobilitatea lor relativa si care permite, de obicei, transmiterea unor miscari de la unul la celalalt. 2) Obiecte de acelasi fel legate impreuna; manunchi. 3) Ansamblu de obiecte invelite in ceva; boccea. 4) Fasie de tifon folosita pentru pansare; bandaj; fasa. 5) Copertele si cotorul in care este legata o carte. 6) Mod de incrucisare a firelor la tesut sau la tricotat. 7) Mijloc de comunicare intre diferite puncte (rutiere, feroviare, aeriene, telefonice, radiofonice etc.); comunicatie. 8) mai ales la pl. Relatie intre fenomene, obiecte, persoane, comunitati. ~i de prietenie. 9) Concordanta, consecventa intre partile unei expuneri. 10) Dispozitiv care leaga doua sau mai multe piese, mecanisme, instalatii. 11) chim. Forta care leaga intre ei atomii unei molecule. [G.-D. legaturii] /<lat. ligatura

CARTONAT adj. legat, (Transilv.) compactat. (carte ~.)

VOLUM s.n. I. (Ant.) Manuscris antic al carui capat era legat de un betisor in jurul caruia se infasura. ♦ (Astazi) carte brosata sau legata; tom. II. 1. Spatiul ocupat de un corp. ♦ Marimea spatiului unui corp, aflata cu ajutorul unei formule. 2. Debitul (de apa al) unei fantani, al unui izvor, al unui fluviu etc. ♦ Cantitate de bunuri economice. 3. Forta, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument. ♦ Nivelul de intensitate sonora al semnalelor audio. [Pl. -me, -muri. / < fr., it. volume, cf. lat. volumen – rulou, carte].

VOLUM s. n. I. 1. carte brosata sau legata. 2. diviziune a unei lucrari editate in mai multe volume (I, 1); tom. II. 1. spatiu ocupat de un corp. ◊ figura geometrica cu trei dimensiuni. ◊ marimea spatiului unui corp, cu ajutorul unei formule. 2. cantitate globala. ◊ debit (de apa) al unei fantani, al unui izvor, fluviu etc. 3. forta, amploare a sunetelor emise de o voce, produse de un instrument. ◊ nivelul de intensitate sonora al semnalelor audio. (< fr. volume, lat. volumen)

CARTONAT, -A, cartonati, -te, adj. (Despre o carte, un caiet etc.) legat in scoarte de carton1 (1) sau, p. ext., de panza, de piele etc. – V. cartona.

carte carti f. 1) Scriere tiparita, legata sau brosata in volum. ◊ ~ de capatai lucrare preferata de cineva, absolut indispensabila intr-un domeniu de activitate. 2) fig. Bagaj de cunostinte pe care le poseda cineva; invatatura; studii. ◊ A face ~ a insusi cunostinte. A sti ~ a fi om invatat. A vorbi ca din ~ a vorbi ca un om invatat. A lega ~ea de gard a renunta la invatatura. 3) Document oficial, cu date personale care confirma drepturile unei persoane; carnet. ~ de munca. 4) Bucata de carton de dimensiuni mici, care contine diferite insemnari si serveste la anumite scopuri. ~ de vizita. ~ postala. ~ de joc. 5) inv. Comunicare in scris trimisa cuiva; scrisoare; ravas. A trimite ~. 6) inv. Caiet unde se fac diferite insemnari cu caracter administrativ; registru. ~ de imobil. [G.-D. cartii] /<lat. charta

TOM ~uri n. 1) Lucrare tiparita legata sau brosata aparte; carte; volum. 2) Volum dintr-o opera de proportii, in mai multe parti. /<gr. tomos, lat. tomus, fr. tome

CARTONAT, -A, cartonati, -te, adj. (Despre o carte, un caiet etc.) legat in scoarte de carton1 (1) sau, p. ext., de panza, de piele etc. – V. cartona.

PREFATA s.f. Cuvant catre cititori asezat la inceputul unei carti, care contine lamuriri, explicatii etc. legate de opera respectiva; precuvantare. [Pl. -fete. / cf. fr. preface, it. prefazione].

PREFATA s. f. 1. cuvant la inceputul unei carti, care contine lamuriri, explicatii etc. legate de opera respectiva. 2. ceea ce preceda sau anunta un eveniment. (< fr. preface, lat. praefatio)

BROSAT2, -A, brosati, -te, adj. (Despre brosuri, carti, caiete etc.) Cu cojile sau foile asezate si legate impreuna (intr-o coperta moale). – V. brosa.

COLITA, colite, s. f. 1. Coala de carte sau de revista, tiparita si faltuita, inainte de a fi legata sau brosata; fascicula. 2. Mica coala de hartie pe care sunt tiparite una sau mai multe marci postale si pe care se gaseste o inscriptie indicand ocazia cu care s-a lansat emisiunea respectiva. – Coala + suf. -ita.

PRAVILA ~e f. inv. 1) Regula imperativa adoptata de organul legislativ al unei tari si aparata de stat; lege. 2) carte care contine astfel de reguli. 3) rar Norma traditionala a unei colectivitati, legata de un ceremonial si transmisa din generatie in generatie; datina; obicei; randuiala. /<sl. pravilo

CALENDAR ~e n. 1) Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, avand la baza diferite fenomene periodice legate de miscarea corpurilor ceresti. ~ iulian. ~ gregorian. ◊ ~ solar calendar bazat pe durata anului tropic. 2) Indicator (carte, agenda etc.) al succesiunii lunilor, saptamanilor si zilelor unui an. ~ de birou. ~ de perete. ◊ A se uita ca mata (sau ca pisica)-n ~ a se uita la ceva fara sa priceapa nimic. A face cuiva capul ~ a supraincarca pe cineva cu informatii inutile. 3) Publicatie anuala cuprinzand cronologia zilelor anului si informatii cu caracter enciclopedic. /<lat. calendarium

DIPTIC, diptice, s. n. Icoana sau tablou alcatuit din doua placi legate una de alta in asa fel incat sa se poata deschide si inchide ca o carte. ♦ P. gener. Opera literara sau muzicala alcatuita din doua parti. [Acc. si: diptic] – Din fr. diptyque.

BIBLIOGRAFIE, bibliografii, s. f. 1. Lista a scrierilor referitoare la o problema; insirare a operelor unui autor, cu indicarea diferitelor editii; totalitatea lucrarilor scrise asupra unei anumite probleme. ◊ Bibliografie critica = bibliografie care contine aprecieri critice asupra scrierilor insirate. 2. carte care cuprinde repertorii bibliografice. ♦ Lista a tipariturilor recent aparute. 3. Stiinta care se ocupa de probleme legate de tiparituri (vechi). 4. Material informativ asupra unei probleme. [Pr.: -bli-o] – Fr. bibliographie (<gr.).

ALBUM s. n. 1. volum special legat in care se pastreaza fotografii, ilustrate, marci postale etc. ◊ caiet in care se scriu versuri, maxime. 2. carte mare cuprinzand ilustratii, fotografii etc. 3. colectie de melodii ale unui cantaret, ale unei formatii pe un singur disc. (< fr., lat. album)

PAFTA, paftale, s. f. 1. Incheietoare ornamentala la haine sau la cingatori, lucrata de obicei din metal (pretios si impodobita cu pietre pretioase). ♦ Cingatoare alcatuita din placi de metal legate intre ele cu lantisoare sau fixate intre ele cu tinte. ♦ Dispozitiv (metalic) de inchidere a unui obiect (carte, cutie etc.). 2. Piesa din tabla de otel folosita pentru fixarea cablurilor pe zidurile cladirilor. – Din tc. pafta.

burduf n., pl. uri (din burduh [var. din tirbuh, tirboc], de unde si rut. bordiug, burdiug, burduf. V. tirban). Sac de pele de pus brinza, undelemn s.a. Rar. Poclit la trasura. Fig. Fam. A fi burduf de carte, a fi doba de carte, a fi foarte invatat. I-a facut spinarea burduf de bataie, l-a batut de i-a unflat spinarea. L-a legat burduf, l-a legat fedeles, teapan, foarte strins. – In nord pl. si burduje, desagi de pele (coburi) p. calatorie calare.

legat1 s. n. Faptul de a (se) lega1. 1. Strangere cu ajutorul unei legaturi a unor lucruri pentru a le impiedica sa se desfaca. 2. Brosare, cartonare a unei carti. 3. Rodire. – V. lega1.

EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Tine locul persoanei despre care se vorbeste) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Sot, barbat; sotie, nevasta. 2. (La genitiv, in formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesiva) Casa lui.Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumita persoana. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasa-l in ale lui! 3. (La dativ, in formele lui, ei, ii, i, lor, le li, cu functie de complement indirect sau de atribut) Prietenul ii iese inainte. ◊ (In forma i, cu valoare neutra) Da-i cu bere, da-i cu vin. 4. (In acuzativ, in formele il, l, o, ii, i, le, cu functie de complement direct) cartea pe care o citesc. (Precedat de prepozitii, in formele el, ea, ei, ele) Pe el il caut. ◊ (Precedat de prepozitii, in forma o, cu valoare neutra) Au mai patit-o si altii. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)