Rezultate din textul definițiilor
ALBUMINA, albumine, s. f. Substanta organica din grupul proteinelor, solubila in apa, coagulabila prin incalzire si precipitabila la actiunea acizilor anorganici, care intra in compozitia albusului de ou, a sangelui si a altor lichide organice. – Din fr. albumine.

GLOBULA, globule, s. f. Mic corp de forma sferica. ♦ Spec. Fiecare dintre particulele (sferice) care alcatuiesc sau care se gasesc in diverse lichide organice. ◊ Globula rosie = celula care intra in compozitia sangelui si care contine hemoglobina; hematie, eritrocit. Globula alba = celula care intra in compozitia sangelui, avand rol in procesul de aparare a organismului; leucocita. – Din fr. globule, lat. globulus.

ALBUMINA ~e f. Substanta organica din grupul proteinelor, care intra in compozitia sangelui si a altor lichide organice. [g.-d. albuminei] /<fr. albumine

GLOBULA ~e f. 1) Corp sferic foarte mic. 2) Particula de forma sferica sau ovala, care se gaseste in diferite lichide organice (sange, limfa, lapte). ◊ ~ rosie celula sangvina care transporta oxigenul si bioxidul de carbon in organism; hematie; eritrocit. ~ alba celula sangvina care are un rol important in procesul de aparare a organismului; leucocita. /<fr. globule, lat. globulus

XANTOCROMIE ~i f. Colorare in galben a unor leziuni de tegumente sau a unor lichide organice. /<germ. Xanthochromie, fr. xanthochromie

XANTOCROMIE s.f. Coloratie in galben pana la maro a serului sangelui, a unor leziuni sau lichide organice. [Cf. germ. Xanthochromie].

ALBUMINA s. f. substanta organica din grupul proteinelor, in compozitia albusului de ou, a sangelui si a altor lichide organice. (< fr. albumine)

XANTOCROMIE s. f. coloratie in galben, pana la maro, a serului sangelui, a unor leziuni sau lichide organice. (< germ. Xanthochromie, fr. xanthochromie)

ALBUMINOMETRU, abuminometre, s. n. Aparat cu care se poate determina cantitatea de albumina dintr-un lichid organic. – Dupa fr. albuminimetre.

GONFLA, gonflez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavitati anatomice) A-si mari volumul prin imbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

HEMOLIMFA, hemolimfe, s. f. lichid organic care are aceleasi proprietati cu ale sangelui si care se gaseste in aparatul circulator al nevertebratelor. – Din fr. hemolymphe.

PIGMENT, pigmenti, s. m. 1. Substanta colorata naturala produsa de celulele plantelor si animalelor si care coloreaza in mod specific tesuturile sau lichidele organice ale acestora. 2. Particula solida, colorata, insolubila in mediul in care este suspendata, intrebuintata in industrie pentru colorare. – Din fr. pigment.

CHINOLINA, chinoline, s.f. Substanta organica lichida, cu proprietati bazice, care se obtine prin distilarea uleiurilor de oase. (cf. fr. quinoleine, engl. quinoline)

ORGANOSOL, organosoli, s. m. Solutie coloidala aflata intr-un lichid organic. – Din fr. organosol.

FURAN s. m. Combinatie chimica organica lichida, obtinuta la distilarea rasinilor de conifere si folosita ca important intermediar in sintezele de mase plastice si de medicamente. – Din fr. furanne.

ETER, (1, 2, 4) eteri, s. m. (3) eteruri, s. n. 1. S. m. Combinatie organica lichida, incolora, foarte volatila si inflamabila, cu miros aromatic specific, obtinuta din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri in industrie. 2. S. m. Substanta ipotetica (a carei existenta nu este admisa de fizica moderna) avand proprietati fizice contradictorii, care ar umple intregul spatiu si ale carei oscilatii ar constitui undele electromagnetice. 3. S. n. Fig. Aer, atmosfera, cer, vazduh. 4. S. m. (In conceptia unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alaturi de foc, apa, pamant si aer) din care ar fi alcatuite corpurile ceresti. – Din fr. ether, lat. aether.

METILCETONA s. f. Compus organic lichid cu miros caracteristic, utilizat ca solvent si ca intermediar la fabricarea unor medicamente si rasini sintetice; butanona. – Din fr. methylcetone.

TENSIONAL, -A, tensionali, -e, adj. 1. (Med.) Referitor la presiunea lichidelor organice. ♦ Care tine de tensiune (4). 2. De incordare psihica. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionnel.

eter („combinatie organica lichida”, fil. „element al universului”) s. m., pl. eteri

A SE COAGULA se ~eaza intranz. (despre substante organice lichide) A capata un grad mai mare de densitate (intermediar intre starea lichida si cea solida); a se inchega; a se conglutina; a se prinde. [Sil. co-a-] /<fr. se coaguler, lat. coagulare

A SE CONGLUTINA se ~eaza intranz. (despre substante organice lichide) A deveni vascos; a capata un grad mai mare de densitate (intermediar intre starea lichida si cea solida); a se inchega; a se coagula; a se prinde. /<fr. conglutiner, lat. conglutinare

PIRIDINA ~e f. Substanta organica lichida, incolora, cu miros specific, neplacut, intrebuintata, mai ales, in industria farmaceutica si in cea a colorantilor. /<fr. pyridine

PIROL n. Substanta organica lichida, incolora, cu miros de cloroform, avand diferite intrebuintari (in industria colorantilor, in medicina etc.). /<fr. pirrol

CHINOLEINA s.f. Substanta organica lichida cu proprietati bazice, care se obtine prin distilarea uleiurilor de oase. [Pron. -le-i-, var. chinolina s.f. / < fr. quinoleine, cf. engl. quinoline, germ. Chinolin]

CROMOSCOPIE s.f. (Med.) Studiul culorii unui lichid organic, care sufera modificari in cazuri de boala. [Gen. -iei. / < fr. chromoscopie].

GONFLA vb. I. tr., refl. (Despre materiale plastice) A-si mari volumul prin imbibarea cu un lichid organic; (despre minerale, roci) a se umfla atunci cand se imbiba cu apa. ♦ A (se) umfla. [< fr. gonfler].

PIRIDINA s.f. Substanta organica lichida, fara culoare si cu miros neplacut, care se gaseste in uleiul de oase si in gudron. [< fr. pyridine].

ORGANOSOL s.m. Solutie coloidala aflata intr-un lichid organic. [< fr. organosol].

PIROL s.m. Compus organic lichid, incolor si cu miros de cloroform, obtinut prin distilarea uleiului de oase. [< fr. pirrol].

TENSIONAL, -A adj. Referitor la presiunea lichidelor organice. [Cf. fr. tensionnel].

ALBUMINOMETRIE s. f. determinarea cantitatii de albumina dintr-un lichid organic. (< engl. albuminometry)

COLESTEROLIZA s. f. dizolvare a colesterolului de catre un lichid organic. (< fr. cholesterolyse)

CROMOSCOPIE s. f. studiul culorii unui lichid organic, care sufera modificari in cazuri de boala. (< fr. chromoscopie)

INFUZIE s. f. 1. solutie apoasa dintr-o planta prin oparire cu un lichid fiert in clocote. 2. introducere a unui lichid organic in organism. 3. (fig.) insuflare, aport (de idei, curaj, sentimente, capital etc.) 4. (zoot.) definirea aportului genetic al rasei amelioratoare intr-o incrucisare. (< fr. infusion, lat. infusio)

LIPOIDOGRAMA s. f. grafic, formula reprezentand proprietatile diferitelor fractiuni ale lipoproteinelor din lichidul organic. (< fr. lipoidogramme)

ORGANOSOL s. m. solutie coloidala dintr-un lichid organic. (< fr. organosol)

PLEIOCROMIE s. f. exces de materie coloranta intr-un lichid organic, in special in bila1. (< fr. pleiochromie)

PRELEVA vb. tr. a extrage, a detasa dintr-o cantitate totala, dintr-un ansamblu. ◊ a recolta un esantion de tesut, lichid organic etc. spre a fi studiat. (< fr. prelever)

TENSIONAL, -A adj. 1. referitor la tensiune (1). 2. referitor la presiunea lichidelor organice. (< fr. tensionnel)

TETRACLORURA s. f. combinatie a clorului cu un element tetravalent. ♦ ~ de carbon = compus organic lichid, incolor, cu miros placut, in unele aparate de stins incendiile, ca solvent neinflamabil, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor etc. (< fr. tetrachlorure)

TIOFENOL s. m. 1. (pl.) derivati organici ai hidrogenului sulfurat. 2. compus organic lichid cu miros patrunzator. (< fr. thiofenol)

FORMIC, -A, formici, -ce, adj. (In sintagmele) Acid formic = acid organic corosiv, lichid, incolor, volatil, care se gaseste in corpul furnicilor rosii, in frunzele de urzica etc. si care se prepara si pe cale chimica, avand intrebuintari in industria textila, farmaceutica si in tabacarie. Aldehida formica v. aldehida. – Din fr. formique.

PIRIDINA, piridine, s. f. Substanta organica aromatica, lichida, incolora, toxica, solubila in apa, in alcool si in eter, cu miros caracteristic neplacut, folosita la fabricarea unor medicamemte, a unor materii colorante etc. – Din fr. pyridine.

FORMIC ~a adj. : Acid ~ acid organic corosiv, lichid, incolor, volatil, care se afla in stare naturala in corpul furnicilor, in frunzele de urzica si este folosit in industria chimica, farmaceutica si in tabacarie. /<fr. formique

METACRILIC adj. acid ~ = acid organic nesaturat, lichid incolor cu miros neplacut. (< fr. methacrylique)

liant s.m. 1. material fluid pentru a lega prin intarire bulgarii, granulele etc. unui material organic sau mineral. 2. lichid vascos continand colorantul cu care formeaza cerneala de tipar. 3. substanta la fixarea pigmentilor coloranti pe fibrele textile. 4. constituent nevolatil al lacurilor, care se intareste sub forma de pelicula, in pictura etc. (fr. liant)

CLOROFORM s. n. Compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic, intrebuintat in medicina ca narcotic, anestezic etc. – Din fr. chloroforme.

CLOROFORM n. Compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic, intrebuintat in medicina ca narcotic si anestezic. /<fr. chloroforme

PELICULA ~e f. 1) Banda subtire, flexibila si transparenta, de celuloid sau de alt material sintetic, folosita in industria fotografica si in cinematografie pentru inregistrarea imaginii si a sunetului; film. 2) Strat fin format pe suprafata unei substante solide sau lichide; pojghita. 3) Membrana organica foarte subtire. ~ exterioara a frunzei. /<fr. pellicule, lat. pellicula

CLOROFORM s. n. compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic si gust dulceag, folosit in medicina, ca solvent etc.; triclormetan. (< fr. chloroforme)

PIROL, piroli, s. m. Compus organic sub forma de lichid incolor cu miros de cloroform, produs prin distilarea uleiului de oase si folosit la fabricarea unor coloranti. – Din fr. pyrrol.

CANAL2 ~e n. 1) Conducta prin care se transporta apa sau alte lichide. ~ de scurgere. 2) Formatie organica in forma de tub prin care circula diferite substante in organismele animale sau vegetale. ~ lacrimogen. 3) Cale de transmisiune unilaterala a programelor sonore sau vizuale. ◊ ~ de televiziune canal de radiocomunicatii destinat transmiterii unui program de televiziune. 4) Cale de acces a informatiilor. ~ diplomatic. /<lat. canalis, fr. canal

LIANT s.m. 1. Material fluid folosit pentru a lega prin intarire bulgarii, granulele etc. unui material organic sau mineral. 2. (Poligr.) lichid vascos continand colorantul cu care formeaza cerneala de tipar. 3. (Text.) Substanta folosita la fixarea pigmentilor coloranti, fara afinitate pentru fibre. [Pron. li-ant, pl. -nti, (s.n.) -nturi. / < fr. liant].

CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificiala sau amenajata care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide, in diferite scopuri. 3. Formatie organica in forma de tub, vas sau cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive, secretii etc.). – Din fr. canal, lat. canalis.

substare, substari, s.f. (inv.) 1. continut, fond, structura, esenta, miez. 2. realitate care exista prin sine insasi si care constituie suportul comun al calitatilor succesive; ceea ce e permanent, substrat care persista de-a lungul transformarilor. 3. specie de substanta caracterizata prin omogenitate, prin compozitie si structura constanta. 4. tesut sau produs organic format din celule, saruri, lichide etc. din care sunt alcatuite diferitele organe si parti ale corpului unei fiinte sau ale unei plante.

LACTIC, -A (‹ fr.; {s} lat. lact- „lapte”) adj. Acid l. = acid organic care se prezinta ca un lichid siropos, higroscopic, obtinut prin fermentatia lactica a zaharurilor din melasa, amidon sau zer. Este intrebuintat in industria alimentara, de medicamente, in vopsitorie etc. La nivel metabolic este principalul produs de degradare al glicogenului in anaerobioza; poate fi reutilizat de ficat pentru producerea de glicogen. ◊ Bacil l. v. lactobacili.Fermentatie l. = transformarea lactozei in acid lactic prin intermediul bacteriilor, avand ca efect acidificarea laptelui.

CLOROFORM s.n. lichid volatil incolor, care este un compus organic al clorului si se foloseste in medicina. [< fr. chloroforme].

SULFURIC, -A adj. Referitor la sulf, de sulf. ♦ Acid sulfuric = acid anorganic in forma de lichid incolor, foarte corosiv, care innegreste materia organica; vitriol. [Cf. fr. sulfurique].

NITROMETAN s. n. nitroderivat al metanului, lichid uleios, incolor, folosit in unele sinteze organice. (< fr. nitromethane)

corp n., pl. uri (lat. corpus). Ori-ce substanta, organica sau anorganica: toate corpurile-s solide, lichide sau gazoase. Partea materiala a unei fiinte, trup: corp de om, de vita. Parte de armata mai mare de cit diviziunea: armata romaneasca are sapte corpuri. Regiment: banii corpului. Corporatiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toti la un loc: corpu didactic (corepunde terminatiunii -ime cind e vorba de profesiuni: corpu studentesc = studentimea). Parte principala din ceva: casa asta are doua corpuri, corp de pompa. Corp ceresc, stea sau bolid. Corp de garda, post militar, soldati de paza. Corp al delictului, obiect care probeaza existenta delictului, cum ar fi un cutit ramas de la asasin. Corpuri legiuitoare, Camera si Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu ori cu societatea din care faci parte. A te constitui in corp, a te aduna, a te stringe formind un corp. In Let. corpus (rus. pol. korpus) si (grecizat) corpos, pl. uri, corp de armata (ca 3, 266-267).

TITEI, (2) titeiuri, s. n. 1. Amestec lichid de hidrocarburi solide, lichide si gazoase, precum si de alti compusi organici, care se gaseste in pamant sub forma de zacamant si din care, prin distilare, se obtine benzina, petrol lampant, uleiuri minerale, vaselina, motorina etc.; petrol. 2. (La pl.) Diferite feluri de titei (1). – Et. nec.

METACRILIC adj.m. Acid metacrilic = acid organic nesaturat, care se prezinta sub forma de lichid incolor cu miros neplacut. [< fr. methacrylique].

SULFURIC, -A adj. referitor la sulf, care contine sulf. ♦ acid ~ = acid oxigenat al sulfului hexavalent, sub forma de lichid uleios, incolor, foarte corosiv, care innegreste materia organica; vitriol. (< fr. sulfurique)

ETER1 I. s. m. 1. (ant.) al cincilea element consecutiv al cosmosului (alaturi de foc, apa, aer si pamant). 2. compus organic rezultat, prin elimintarea apei, din combinarea unui alcool cu un acid. 3. compus organic obtinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, lichid incolor, foarte volatil si inflamabil, cu miros aromatic specific, folosit ca solvent in industrie, in medicina etc. II. s. n. (fig.) aer, atmosfera, cer, vazduh. (< fr. ether, lat. aether, gr. aither, cer)

CHIHLIMBAR (‹ tc.) s. n. Rasina fosila provenita din unele specii de pin (Pinus succinifera), avind culoare caracteristica galbena ca mierea sau de ceara, fiind uneori brun-rosu sau verde-negru. Se topeste la 300 ºC, arde cu flacara, se dizolva in solventi organici si se electrizeaza prin frecare. Prezinta incluziuni diverse (gazoase, pamintoase, lichide), resturi de insecte sau de plante fosile bine conservate. Se gaseste in nisipurile glauconitice oligocene din Galitia, iar in Romania, indeosebi pe valea Sibiciului si se numeste rumanit si moldavit. Este folosit pentru confectionarea obiectelor de podoaba. Sin.: succin, ambra galbena.

azotic, -a adj. (d. azot). Chim. De azot. Acid azotic sau nitric, apa tare, chezap, un lichid incolor care ferbe [!] la 86° si se solidifica la -40°. Distruge materiile organice. Se intrebuinteaza la prepararea explozivelor si colorilor [!] si la gravarea pe metal si sticla. Descoperit de Geabar-al-Kufi in sec. 8 (Az O2 O H).

GLICOL ~i n. Alcool sub forma de lichid siropos avand diferite intrebuintari (indeosebi ca dizolvant in industria de sinteza organica). /<fr. glycol

PETROL n. Hidrocarbura lichida, uleioasa, de culoare inchisa, formata dintr-un amestec natural de compusi organici, intrebuintata drept combustibil si ca materie prima in industria chimica; titei. /<fr. petrole

ACETIC, -A, acetici, -ce, adj. (In sintagmele) Acid acetic = acid organic obtinut sintetic sau prin oxidarea alcoolului etilic, care se prezinta ca un lichid incolor, cu miros intepator si este folosit in industria colorantilor, farmaceutica, in alimentatie etc. Fermentatie acetica = fermentatie care transforma alcoolul etilic in acid acetic, folosita la fabricarea otetului. Aldehida acetica = lichid incolor cu miros intepator, folosit la prepararea acidului acetic, a acetatului de etil, in industria chimica de sinteza etc.; acetaldehida. – Din fr. acetique.

COLESTEROL s. m. substanta organica din protoplasma celulelor, din creier si nervi, care regleaza permeabilitatea fata de lichide a membranelor celulare; colesterina. (< fr. cholesterol)

PETROL I. s. n. roca organogena lichida cu aspect uleios, dintr-un amestec natural de hidrocarburi si alti compusi organici. II. adj. inv. bleu ~ = nuanta de bleu catre gri-verde. (< fr. petrole)

ANILINA s. f. lichid incolor toxic care serveste ca materie prima de baza in industria chimica organica. – Fr. aniline.

GUNOI1, gunoaie, s. n. 1. (La sg. cu sens colectiv) Resturi murdare sau netrebuincioase care se arunca. 2. Baliga amestecata cu paiele care au servit vitelor drept asternut, intrebuintata ca ingrasamant agricol organic. 3. Fir de pai, scama, murdarie etc. care se depune pe haine, care cade in lichide etc. 4. Epitet dat unui om de nimic; lepadatura. – Din sl. gnoĩ.

COLESTEROL s.n. Substanta organica aflata in protoplasma celulelor, in special in creier si in nervi, care reglementeaza permeabilitatea fata de lichide a membranelor celulare; colesterina. [< fr. cholesterol, cf. gr. chole – fiere, stereos – solid].

ANHIDRIDA s. f. 1. substanta anorganica (oxid) care, in combinatie cu apa, da un acid. 2. substanta organica rezultand prin eliminarea unei molecule de apa din doua grupari carboxil. ♦ ~ carbonica = bioxid de carbon; ~ acetica = lichid incolor cu miros intepator, folosit la fabricarea colorantilor, a medicamentelor etc. (< fr. anhydride)

PARAACETALDEHIDA s. f. lichid incolor cu miros aromatic, obtinut prin tratarea aldehidei acetice cu acid sulfuric sau acetic, in sinteze organice. (< fr. paraacetaldehyde)

GUDRON, gudroane, s. n. lichid vascos de culoare inchisa, cu miros specific, care se obtine prin distilarea uscata a unor materii organice; catran. – Din fr. goudron.

SULFURA, sulfuri, s. f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic; sare sau ester al acidului sulfuric. ◊ Sulfura de carbon = combinatie de carbon cu sulf, in forma de lichid incolor si toxic, cu miros neplacut, folosita in industrie si in agricultura. – Din fr. sulfure.

ACETIC, -A adj. (Chim.) Acid acetic = acid organic, rezultat din oxidarea alcoolului etilic; fermentatie acetica = proces de fermentatie prin care ia nastere otetul; aldehida acetica = lichid incolor cu miros intepator, folosit in industria materiilor colorante, a parfumurilor etc.; acetaldehida. [< fr. acetique, cf. lat. acetum – otet].

RESORBTIE s.f. Disparitie a unei colectii de lichid (patologic) prin absorbtia lui treptata in tesuturile vecine. ◊ Resorbtie osoasa = scaderea consistentei osului, prin pierderea continutului sau mineral sau organic. [Gen. -iei, var. resorbtiune s.f. / cf. fr. resorption].

ANHIDRIDA, anhidride, s. f. 1. Substanta anorganica care, reactionand cu apa, formeaza un acid. 2. Substanta organica rezultata de obicei prin eliminarea unei molecule de apa dintre doua grupari carboxil. ♦ Anhidrida carbonica = bioxid de carbon, Anhidrida acetica = lichid incolor cu miros intepator, intrebuintat la fabricarea colorantilor, medicamentelor, acetatului de celuloza, etc. – Din fr. anhydride

BENZEN, benzeni, s. m. Hidrocarbura lichida, incolora, obtinuta din gudroanele carbunilor de pamant sau din petrol, folosita ca decolorant, ca materie prima la fabricarea unor compusi organici etc. – Fr. benzene.

ACETIC, -A, acetici, -ce, adj. (In expr.) Acid acetic = acid organic produs sintetic sau prin oxidarea alcoolului etilic si care da otetului gustul acru. Fermentatie acetica = fermentatie care da nastere otetului. Aldehida acetica = lichid incolor cu miros intepator, folosit in industria chimica de sinteza. – Fr. acetique.

BENZEN, benzeni, s. m. Hidrocarbura lichida, incolora, insolubila in apa, extrasa din gudroanele carbunilor de pamant sau din petrol, si care se foloseste, ca decolorant, ca materie prima la fabricarea unor compusi organici etc. – Din fr. benzene.

PETROL s. n. 1. Roca sedimentara lichida, uleioasa, de culoare bruna-negricioasa, mai rar galbuie, cu reflexe albastre-verzui, cu miros specific, formata dintr-un amestec natural de hidrocarburi si de alti compusi organici, care se extrage din pamant si care serveste drept materie prima in industria chimica; titei. ◊ Petrol sintetic = combustibil cu proprietati asemanatoare cu cele ale titeiului, obtinut pe cale sintetica din carbune sau din oxid de carbon, prin hidrogenare catalitica. 2. Derivat lichid al petrolului (1), folosit la arderea in lampi cu fitil pentru iluminat sau incalzit; gaz. – Din fr. petrole.

BITUMEN (‹ germ., lat.) s. n. (GEOL.) Substanta organica formata dintr-un amestec de hidrocarburi naturale rezultat din transformarea resturilor de organisme depuse pe fundul bazinelor saline sarace in oxigen. ♦ B. gazos = gaze naturale. ♦ B. lichid = petrol. ♦ B. solid = nume generic pentru asfalt, ozocherita, parafine naturale etc.

SUBSTANTA ~e f. 1) Materie din care sunt formate lucrurile. ~ lichida. ~ gazoasa. ~ solida. 2) Esenta calitativa a materiei, care exista prin sine insasi si constituie esenta lucrurilor indiferent de varietatea si modificarea lor. 3) chim. fiz. Corp fizic omogen din punctul de vedere al structurii si al compozitiei. ~ organica. ~ toxica. 4) Parte concreta sau materiala a lucrurilor si a fenomenelor. ~ a limbii. 5) fig. Parte constitutiva a unui lucru; continut principal; esenta. [G.-D. substantei] /<lat. substantia, fr. substance

BENZEN (‹ fr. {i}) s. m. Substanta chimica, cap de serie al hidrocarburilor aromatice; lichid incolor volatil, insolubil in apa, solubil in alcool in orice proportie, obtinut din gazele de cocserie, din gudroanele carbunilor de pamint sau din fractiile petroliere bogate in hidrocarburi aromatice; este materia prima importanta la fabricarea unor compusi organici (anilina, nitrobenzen, stiren, fenol, hexaclorciclohexan etc.), in sinteza colorantilor, a medicamentelor, a parfumurilor; bun solvent. Impropriu este numit benzol.

ABSORBTIE, absorbtii, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid incorporeaza prin difuzie din afara o substanta oarecare. ♦ Micsorare sau anulare a intensitatii unei radiatii care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a retine, filtra etc. razele de lumina care dauneaza ochiului. 2. Proces de patrundere a apei, a substantelor minerale si organice, precum si a gazelor in celulele organismului. ◊ Absorbtie intestinala = patrunderea in sange si in limfa a produsilor rezultati din digestia alimentelor. 3. Incrucisare repetata a unei rase perfectionate cu una ameliorata in scopul imbunatatirii radicale a acesteia. [Var.: absorbtiune s. f.] – Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)