Rezultate din textul definițiilor
poleac, -a, poleci, -ce, adj., s.m. si f. (inv. si reg.) 1. polon, polonez, lesesc. 2. (s.f.) limba poloneza. 3. (s.m. si f.) persoana de origine polonez, polon. 4. (s.f.; in forma: polaca) dans de origine poloneza; polca. 5. (s.m. si f.; reg.) persoana care are un defect la vorbire. 6. (s.m. si f.) persoana scoasa din evidenta militara; reformat.
poleceste adv. (inv.) in limba poloneza, ca polonezii.
POLONESTE adv. (Rar) Ca polonezii; in limba poloneza. – Din polon + suf. -este.
poloneza (limba) s. f., g.-d. art. polonezei
poloneza1 f. mai ales art. limba polonezilor. /<fr. polonais
POLONEZ, -A, polonezi, -e, subst., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Poloniei sau este originara de acolo; polon (1). 2. Adj. Care apartine Poloniei sau populatiei ei, privitor la Polonia sau la populatia ei, originar din Polonia; ca al polonezilor (1); polon (2). ◊ Covrig polonez = produs de patiserie in forma de colacel preparat din aluat de cozonac imbibat cu sirop de zahar si avand deasupra nuci pisate. ♦ (Substantivat, f.) limba vorbita de polonezi (1). 3. S. f. Dans de origine poloneza (2), in tempo moderat si in masura de 3/4, cu ritm viguros si cu caracter maiestuos, solemn, asemanator marsului; melodie dupa care se executa acest dans. 4. S. m. Mezel din carne de vita si de porc, afumat la cald si apoi fiert; (fam.) polis. – Din fr. polonais.
POLONIZA, polonizez, vb. I. Tranz. si refl. (Rar) A (se) asimila felului de viata, limbii si caracteristicilor poporului polonez. – Polon + suf. -iza.
A SE POLONIZA ma ~ez intranz. A adopta limba, cultura si obiceiurile polonezilor; a deveni asemanator cu polonezii. /polon + suf. ~iza
POLONEZ, -A I. adj., s. m. f. (locuitor) din Polonia. ◊ (s. f.) limba slava occidentala, cu alfabet latin, vorbita de polonezi. II. s. f. 1. dans de origine poloneza cu caracter maiestuos, solemn, cu miscare moderata; melodia corespunzatoare. 2. compozitie instrumentala in tempo si cu caracterul acestui dans. (< fr. polonais)
BAUDOUIN DE COURTENAY [boduẽ də curtne], Jan Ignacy (Ivan Aleksandrovici) (1845-1929), lingvist rus de origine poloneza. Specialist in lingvistica generala, in gramatica comparata a limbilor indoeuropene si in slavistica. Precursor al fonologiei. Creator al scolii lingvistice de la Kazan.
AJDUKIEWICZ [aidukievitʃ], Kazimierz (1890-1963), logician si filozof polonez. Membru al scolii de la Lvov Varsovia. Lucrari de logica matematica si de semantica („Propedeutica filozofiei”, „limba si cunoastere”).