Rezultate din textul definițiilor
DOÁGĂ, doage, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn (puțin încovoiate) care formează corpul unor vase strânse în cercuri. ◊ Expr. A-i lipsi cuiva o doagă sau a fi (cam) într-o doagă = a fi trăsnit, nebun; a avea comportări anormale. 2. Fig. Fire, mentalitate (ciudată, sucită). ◊ Expr. A ajunge (sau a veni, a cădea) în doaga cuiva = a ajunge să se identifice (în sens rău) cu cineva în felul de a fi, de a gândi. – Lat. doga.

BĂRBÂNȚĂ ~e f. 1) înv. Vas din doage, de forma unui butoiaș, folosit pentru păstrarea diferitelor produse (lapte, brânză, miere etc.). ◊ Când e brânză, nu-i ~ când este una, lipsește alta. 2) ist. Dare în natură, măsurată cu un asemenea vas. /<ung. berbencé

BĂRBẤNȚĂ, bărbânțe, s. f. (Reg.) Vas de lemn făcut din doage, în care se păstrează lapte și brânzeturi, mai rar băuturi alcoolice. ◊ Expr. Când e brânză, nu-i bărbânță = când ai una, îți lipsește alta. [Var.: berbínță s. f.] – Magh. berbence.

DOÁGĂ ~ge f. 1) Fiecare din piesele de lemn de formă plată (sau ușor încovoiate), care constituie corpul unor vase (butoaie, ciubere, putini, vedre etc.). ◊ A-i lipsi cuiva o ~ a nu fi în toate mințile; a fi smintit. 2) Caracter straniu, sucit. ◊ A cădea în ~ga cuiva a ajunge în mintea cuiva; a deveni straniu ca cineva. A lăsa pe (cineva) în ~ga lui a lăsa (pe cineva) să-și facă toanele. [Sil. doa-gă] /<lat. doga

A LIPSÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre persoane) A fi lipsă; a absenta. 2) A nu fi prezent atunci când ar trebui să existe în mod normal. 3) A fi în cantitate insuficientă; a nu fi de ajuns. ◊ A-i ~ cuiva o doagă a nu fi în toate mințile. 4) A se dispensa de ceva. 2. tranz. (persoane) A face să nu mai beneficieze de ceva inerent și necesar; a priva. /<ngr. lipso



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)